Dimitrie Bolintineanu

Visul lui tefan cel Mare

Seara rspndete umbrele-i uoare.
i melancolia trece gnditoare.
Dar tefan cel Mare, rtcit prin vi,
Dintr-un corn de aur cheam bravii si.
Inima-i zdrobit ca a lui otire;
ara-i ntristat ca a lui gndire!
Pe un col de piatr ade el n dor;
Vntul sufl pru-i lung, fluturtor.
Pentru-ntia oar inima lui plnge!
Ochii lui revars picturi de snge.
Acolo d capul somnului mijind
Ce-i nchide ochii cu-aripa-i d-argint.
Iat c-i apare o fecioar jun,
Ale crei plete strlucesc la lun,
Negre i bogate sub cununi de flori;
Ochii ei asupr-i cad ptrunztori;
Cad ca dou raze, dulci i clduroase,
Mna ei atinge coamele-i undoase.
- "Ce? Eroul mare, umbra a grit,
nsui el suspin i s-a ndoit?
neleg fricosul ce ascuns lovete,
Robul ce srut jugul ce-l strivete;
Dar un suflet mare, suflet de brbat,
Nu-neleg, o, tefan, cum s-a ntristat!
Mergi pe a ta cale, nu sta niciodat!
Urm datoria care i-e lsat!
Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri;
Cu-orice-mpiedicare ar-a ta va fi!"
Pe un nor de aur zboar ea cu fal;
Un parfum de roze pasul ei exal.
tefan se deteapt, terge faa sa,
Unde-o lcrimioar dulce se scura.
Luna argintoas rde printre nori,
Dulcea filomel cnt ntre flori;
Iar la focul lunii, cnd mi se deteapt,
Vede-a lui otire care l ateapt.
Vede cpitanii ce l nconjor
n tcerea nopii le vorbete lor:

- "Frailor de arme, fala romneasc!

Dac o s piar ara printeasc,
Dac-n cartea soartei este nsemnat
A pieri poporul cel mai ludat,
Cel puin atuncea piar vitejete
Remucnd toiagul care l lovete,
Ca un ager arpe ce lovit i-nvins,
Caut s mute cel ce l-a atins!
Astfel e romnul, i-n a lui cdere
Cine l rnete, dup dnsul piere!
Astfel e romnul, astfel s pierim,
i-n cderea noastr chiar s ne mrim!"
Mii de glasuri strig... Luna bucuroas
Dintr-un nor de aburi pare mai voioas;
Stelele de aur mai cu foc lucesc
i-n adncul nopii vile mugesc:
- "Astfel e romnul, astfel s pierim,
i-n cderea noastr chiar s ne mrim!"