...obezitatea poate ucide!

Obezitatea este o boală

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte obezitatea ca fiind „un exces de grăsime cu
efect dăunător asupra sănătaţii”. În ţările puternic industrializate această problemă reprezintă
un aspect important al managementului sănătăţii. Aceeaşi tendinţă se remarcă şi în cazul
animalelor de companie. În Marea Britanie circa 50% dintre animalele de companie sunt
considerate a fi supraponderale sau obeze. Obezitatea este o afecţiune care din păcate este
deseori trecută cu vederea. La origini câinii sunt animale de haită şi prin urmare vor adopta un
comport alimentar haotic. Această trăsătură primitivă poate fi observată atunci când
scotoceşte în gunoi sau când stăpânul lasă pe masa din bucătărie o friptură la dezgheţat! Câinii
sunt lacomi prin natura lor. Spre deosebire de aceştia, pisicile sunt vânători solitari şi vor
mânca numai atunci când au senzaţia de foame. Însă domesticirea şi traiul în apartament le-au
schimbat stilul de viaţă şi, prin urmare, pisicile pot deveni supraponderale. Pentru câini şi
pisici nu există o metodă standard de evaluare, aşa cum este IMC (Indicele Masei Corporale)
din medicina umană. O persoană este considerată obeză atunci când are o greutate mai mare
cu cel puţin 15% faţă de greutatea optimă.

Stilul de viaţă

La câini, ca şi la oameni, hrana în exces şi viaţa sedentară sunt principalii vinovaţi care
conduc la incidenţa crescută a obezităţii. În zilele noastre, multe animale de companie sunt
închise în casă sau au acces numai la o grădină de dimensiuni mici. Stăpânii sunt foarte
ocupaţi în timpul săptămânii şi nu acordă mult timp plimbării câinelui. Plimbarea de duminică
este insuficientă, un câine are nevoie de câteva ore de plimbare pe săptămână. Hrana
industrială palatabilă este deseori considerată a fi responsabilă pentru continua creştere a
incidenţei obezităţii la animalele de companie. Interesant este faptul că în principal câinii care
primesc resturi de la masă sunt supuşi riscului supraponderabilităţii. Hrana industrială este
completă, echilibrată şi nu ar trebui să determine creştere în greutate...în condiţiile în care
proprietarul respectă recomandările producătorului. Din păcate, de cele mai multe ostăpânul
nu poate rezista să nu ofere suplimente ca delicatese sau resturi de la masă. Acestea reprezintă
un surplus caloric zilnic important! Obiceiurile culturale pot fi de asemenea responsabile
pentru impresia greşită conform căreia „gras” înseamnă „sănătos”.

Obezitatea şi durata de viaţă

Câinii obezi au o durată de viaţă mai scurtă! Un studiu care compara efectele hrănirii ad
libitum (şi obezitatea ulterioară) la câini a demonstrat că reducerea cu 25% a aportului zilnic
de hrană poate creşte speranţa de viaţă la animale cu doi ani (Kealy et al, 2002). La câinii
supraponderali, indiferent de talie, apar probleme osteo-articulare. Aceste modificări sunt
ireversibile. Acest fapt este valabil în principal pentru câinii de talie mare, la care problemele
vor apărea de timpuriu în cazul în care sunt hrăniţi în exces în perioada de creştere. În plus, un
câine cu probleme articulare va face mai puţină mişcare, ceea ce va favoriza şi mai mult
creşterea în greutate. Astfel se creează un cerc vicios (Rand et al, 2003; Klinkenberg et al,
2006). Afecţiunile cardiovasculare, rezistenţa scăzută la efort şi tăierea respiraţiei sunt
consecinţe binecunoscute ale supraponderabilităţii. Legătura dintre obezitate şi diabet a fost
clar demonstrată atât în cazul câinilor, cât şi în cazul pisicilor. Obezitatea modifică
metabolismul şi favorizează apariţia rezistenţei insulinice şi a diabetului. Numărul tot mai
mare de câini şi pisici pe care îi tratăm în cabinete confirmă faptul că această afecţiune este
corelată cu obezitatea. Alte probleme de sănătate au fost considerate a apărea ca urmare a
obezităţii: de reproducţie (infertilitate şi distocii), imunitate scăzută, dezechilibre hormonale
(tiroida), tumori mamare (Perez Alenza, 1998), probleme de piele, risc crescut la anestezie şi
intervenţii chirurgicale (cicatrizarea leziunilor) şi probleme urinare cum sunt urolitiaza sau
incontineneţa, mai ales în cazul căţelelor sterilizate.

Abordarea comportamentală

Este esenţial să subliniaţi gravitatea modificărilor comportamentale care apar la pisicile şi la

câinii obezi. Dacă este necesar se poate trimite pacientul (împreună cu stăpânul) la un
specialist în comportament pentru a corecta aceste aspecte. Paradoxal, proprietarul este mai
probabil să aibă încredere într-un specialist decât într-un medic generalist. Clienţii iau
tratamentul în serios dacă este stabilit de un specialist şi au plătit ca atare.

Obezitatea este rezultatul unui dezechilibru între aportul şi consumul caloric. Tratamentul este
destul de simplu (pe hârtie!): inversarea procesului şi apoi menţinerea greutăţii! Din păcate
acesta este mai simplu de zis decât de făcut.

Genetica are o influenţă asupra riscului de instalare a obezităţii, dar spre deosebire de
populaţia umană, gena obezităţii nu a fost identificată.

Tratament medicamentos

Întrucât obezitatea se pare că reprezintă o problemă de sănătate publică importantă, cercetarea

este foarte activă! Imaginaţi-vă beneficiile financiare ale unei pastile care să asigure slăbire.
Aceasta nu este disponibilă încă pentru oameni, dar de curând s-au lansat două produse pentru
câini. Acestea pot fi prescrise sub supraveghere medicală şi totuşi necesită modificări ale
dietei şi mişcare.

Abordarea dietetică

Restricţia calorică rămâne totuşi cel mai eficient mod de a slăbi. Dar comunicarea şi
complianţa din partea săpânului trebuie să fie maxime pentru a avea succes. Mai mult, toţi
membrii familiei trebuie să participe la programul de slăbire al animalului respectiv.
Obezitatea este rezultatul unui dezechilibru între aportul şi consumul caloric. Tratamentul este
destul de simplu (pe hârtie!): inversarea procesului şi apoi menţinerea greutăţii! Din păcate
acesta este mai simplu de zis decât de făcut. Acordaţi timp! Alegeţi hrana corespunzătoare !

Atunci când se ajunge la greutatea dorită (în general după câteva luni de efort!) atenţia trebuie
orientată pentru meţinerea acestei greutăţi ideale. Dacă pacientul sau stăpânul revin la
obiceiurile defectuoase, renunţând la mişcare sau administrând o hrană îmbogăţită fără a
ajusta cantităţile, toate eforturile depuse au fost practic inutile şi animalul revine rapid la
statutul de obez. Eforturile ar trebui concentrate astfel încât variaţia să fie în limita a 5% din
greutatea animalului. Şi în acest caz comunicarea este foarte importantă. Cel mai bun
tratament pentru obezitate rămâne prevenţia! Obezitatea reprezintă o ameninţare gravă pentru
sănătate, iar medicii veterinari trebuie să facă tot ce pot pentru a o preveni. Aceasta începe
prin avertizarea personalului şi a proprietarului cu privire la consecinţele fatale pe care le
poate avea această afecţiune. În concluzie, dacă îi menţinem la greutatea optimă vor trăi mai
mult!