Decizie nr.

11/2017 din 16-ian-2017, Tribunalul Giurgiu, cerere de valoare redusa

(Civil)

Decizie
din 16 ianuarie 2017
11/2017
Text speţă
Persoană fizică vs Persoană fizică, Persoană fizică
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRG:2017:004.xxxxxx
Operator de date cu caracter personal nr.3727
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G______
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11/2017
Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2017
Completul compus din:
PREŞEDINTE G______ U_____
Judecător G_______ G____
Grefier M_______ P___
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant L____ P_______ I.I. şi pe intimat B_____
C_______ M_____, intimat R_____ S____, având ca obiect cerere de valoare redusă
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru termenul de astăzi
procedura de citare a fost legal îndeplinită , părţile au lipsit, însă au solicitat judecata în lipsă.
Tribunalul constată procesul în stare de judecată şi reţine cauza spre soluţionare.
INSTANŢA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5052/17.06.2016, Judecătoria G______ a admis în parte cererea de
valoare redusă civile privind pe reclamantul I.I. L____ P_______ prin reprezentant legal
L____ P_______ şi pe pârâţii B_____ C_______ M_____ şi R_____ S____ C.N.P.-
xxxxxxxxxxxxx, a admis capătul de cerere privind debitul principal precizat, a obligat pârâţii
la plata, către reclamant, a sumei de 100 lei, reprezentând contravaloarea mărfii cumpărate, a
respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere ca neîntemeiat, a admis în parte
capătul de cerere privind acordarea de cheltuieli de judecată şi a obligat pârâţii la plata, către
reclamant, a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei
reprezintă taxa judiciară de timbru iar suma de 400 lei reprezintă onorariul de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea civilă
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 29.12.2015, sub nr. de
dosar menţionat anterior, reclamantul Î.I. L____ P_______ prin reprezentant legal L____
P_______, a chemat în judecată pe pârâţii B_____ C_______ M_____ ŞI R_____ S____,
solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la
plata sumei de 2235 lei, reprezentând contravaloarea mărfii cumpărate în temeiul contractului
încheiat între părţi, la plata sumei de 975 lei, reprezentând penalităţi de întârziere potrivit
contractului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-
cumpărare cu plata preţului în rate nr. 171/01.04.2014, în temeiul căruia a vândut pârâţilor
diverse bunuri, iar aceştia s-au obligat să achite preţul produselor.
Reclamantul a precizat că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu au achitat
preţul bunurilor achiziţionate, motiv pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere
potrivit contractului, în valoare de 975 lei, conform notei de calcul.
Analizând actele dosarului, judecătoria a reţinut că procedura cu privire la cererile cu valoare
redusă reglementată de art.1026 si următ. Cod procedura civilă se aplică cererilor al căror
obiect principal, delimitat de dobânzi, cheltuieli de judecată sau alte accesorii adăugate
capitalului, care nu intră in calculul valorii litigiului, este mai mic sau egal valorii de 10.000
lei.Din actele depuse la dosar se reţine ca între părţi s-au derulat relaţii contractuale (f. 4-7) ,
având ca obiect vânzarea de marfă.
În temeiul actului juridic, reclamantul a emis factura de la fila 7 în cuantum total de 3440 de
lei, din care pârâtele au achitat o sumă totală de 3340 de lei, urmare a precizărilor acestuia şi
a înscrisurilor depuse de pârâte din care rezultă stingerea unei părţi din debit.
Potrivit dispoziţiilor art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între
părţile contractante. Art. 1531 prevede că ,,Creditorul are dreptul la repararea integrală a
prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării” iar art. 1548 instituie că ,,Culpa
debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”.
Astfel, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada
existenţei creanţei, respectiv a obligaţiei de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire
la neexecutarea obligaţiei, atâta vreme cât nu dovedeşte executarea sau imposibilitatea de
executare datorată existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere.
Aşadar, deşi pârâţii au beneficiat de produsele furnizate de către reclamant, nu au înţeles să
respecte dispoziţiile contractuale prin executarea obligaţiei ce le revine de a achita debitul de
100 lei.
Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este evidentă de vreme ce în absenţa
neexecutării obligaţiei contractuale nu ar exista prejudiciul reclamantului.
În ceea ce priveşte condiţia vinovăţiei, operează prezumţia de culpă în persoana pârâţilor,
aceştia nedovedind faptul exonerator de vinovăţie, deşi le revenea sarcina probei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanţa, în baza art. 1270Cod civil, constatând
îndeplinirea condiţiilor cumulative ale răspunderii civile contractuale, urmează să oblige
pârâţii la achitarea către reclamant a sumei de 100 lei.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, instanţa a reţinut că acestea au fost stabilite de
către reclamant potrivit art. III din contract, în cuantum de 0,19% pentru fiecare zi de
întârziere, penalităţile putând depăşi cuantumul debitului.
Această clauză trebuie interpretată prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 193/2000, privind
clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Conform art. 1
alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în
înţelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerată clauză abuzivă, potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, orice prevedere
contractuală care nu a fost negociată direct, fără a se acorda posibilitatea consumatorului de a
influenţa natura ei şi care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile
părţilor în defavoarea consumatorului şi încălcând principiul bunei-credinţe.
Instanţa a reţinut că, prevederile clauzei inserate în art. III din contract încalcă cerinţele unei
clauze conforme cu dispoziţiile legale şi cu principiul bunei-credinţe. Pe de o parte, pârâţii nu
au putut influenţa conţinutul acesteia, având în vedere că respectiva convenţie reprezintă un
contract-tip, care conţine clauze prestabilite în mod unilateral de către reclamant.
De asemenea este creat un dezechilibru grav între situaţiile părţilor, în defavoarea pârâţilor,
căci stabileşte o răspundere unilaterală, obligându-i doar pe pârâţi la plata de penalităţi în caz
de neexecutare sau executare cu întârziere, însă nu şi pe vânzător. În aceste condiţii,
observând şi dispoziţiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumeră cu titlul
exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care şi cea privind obligarea consumatorului
la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de
către aceştia, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanţa apreciază că obligaţia
pârâţilor de a plăti penalităţi de întârziere în cuantum de 0,19% pe zi de întârziere reprezintă
o clauză abuzivă.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a
clauzei abuzive mai sus-menţionate, fiind norme imperative, de ordine publică.
Sancţiunea nulităţii are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este
redactată dispoziţia legală, ca şi din raţiunea şi scopul acesteia.
Mai mult, în acest sens, în hotărârea Pannon C-243/08, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
a decis că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele
abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanţa naţională să poată verifica din
oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv.
Astfel, instanţa apreciind că art. III din contract reprezintă o clauză abuzivă, o va înlătura în
totalitate.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la
plata sumei de 975 lei reprezentând penalităţi de întârziere, astfel cum a fost precizat, ca
neîntemeiat.
Conform art. 451 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată
constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, instanţa putând,
chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul
avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau
complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de
circumstanţele cauzei, această măsură neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat
şi clientul său.
Instanţa a reţinut că la dosarul cauzei au fost depuse două chitanţe constatând plata
onorariului de avocat, respectiv chitanţa de la fila 11 în valoare de 200 lei achitată către dl.
avocat C__________ F_____ şi chitanţa în valoare de 400 lei achitată către dl. avocat P_____
M____ S________.
Instanţa a reţinut de asemenea că prezenta cauză a fost formulată în temeiul art. 1026 şi urm.
din Codul de procedură civilă referitoare la cererile de valoare redusă, cererea de chemare în
judecată a fost completată pe un formular tipizat aprobat de către Ministerul Justiţiei, cererea
de soluţionează în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, iar munca depusă de avocat în
prezenta cauză nu justifică un onorariu în cuantum total de 600 lei.
Instanţa a reţinut că onorariul în valoare de 200 lei achitat de către reclamant dlui. avocat
C__________ F_____ este rezonabil faţă de munca ce trebuie depusă într-o cauză având
acest obiect şi faţă de circumstanţele concrete ale speţei, însă consideră ca având un caracter
disproporţionat faţă de aceleaşi criterii, onorariul în cuantum de 400 de lei achitat de către
reclamant dlui. avocat P_____ M____ S________, urmând a-l reduce la suma de 200 lei.
În ceea ce priveşte taxa de timbru, instanţa de fond i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 200
lei, sumă prevăzută de art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013 şi de asemenea, în temeiul art. 1032
alin. (1) şi art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanţa a obligat pe pârâţii
B_____ C_______ M_____ ŞI R_____ S____ la plata, către reclamant, a sumei de 600 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezintă taxa judiciară de
timbru, iar suma de 400 lei reprezintă onorariul de avocat.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta I.I. L____ P_______, solicitând admiterea
apelului şi în principal, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei
competente şi în subsidiar, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul obligării
pârâţilor, în solidar, să plătească şi suma de bani cu titlu de penalităţi de întârziere.
În faza apelului nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate ,tribunalul constată că este nefondat
pentru următoarele considerente:
Clauza atributivă de competenţă inserată în actul adiţional nr. 171/01.04.2014 încheiat de
părţi la data de 30.06.2015,este lipsită de efecte juridice, întrucât dreptul la despăgubire al
reclamantului nu era născut la data încheierii acestui act .Acest drept de despăgubire a luat
naştere la data de 30.07.2015 , prin acordarea de către reclamant pârâţilor a unui termen de 30
de zile de la data semnării actului adiţional pentru a se efectua integral plata .
Faţă de prevederile art. 126 alin.2 C.p.c , convenţia părţilor privind alegerea instanţei
competente realizată prin actul adiţional este considerată nescrisă.
Corect a apreciat instanţa de fond că cererea reclamantului împotriva pârâţilor se subscrie
cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator şi că sunt incidente
dispoziţiile art. 1028,art. 107 şi art. 121C.p.c, care atribuie competenţă teritorială exclusivă
judecătoriei de la domiciliul consumatorului , în speţă Judecătoriei G______.
Ca şi instanţa de fond , tribunalul reţine că pretenţiile apelantei reclamante derivă din
contractul de vânzare-cumpărare cu plata preţului în rate nr.171/01.04.2014 având ca obiect
vânzarea-cumpărarea de bunuri pentru preţul total de 3340 lei .
Este dincolo de orice îndoială faptul ca raporturile contractuale dintre reclamant si pârâţi intra
sub incidenta Legii nr.193/2000,fiind vorba de raporturi decurgand dintr-un contract incheiat
intre un profesionist reclamantul şi consumatori pârâţi, astfel cum aceste doua categorii sunt
definite de art.2 din lege.
Obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,19% pentru fiecare zi de
întârziere cu titlu de daune moratorii, cu posibilitatea ca acestea să poată depăşi în cuantum
debitul restant ,este inserată în art. III din contract.
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 ,o clauza contractuala care nu a fost negociata
direct cu consumatorul va fi considerata abuziva ,daca, prin ea însesi sau împreuna cu alte
prevederi din contract ,creează ,in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte, un
dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor .Asadar, pentru a retine
caracterul abuziv al unei clauze contractuale ,este necesara indeplinirea cumulativa a doua
conditii si anume:clauza pretins abuziva sa nu fi fost negociata intre profesionist si
consumator; aceasta clauza sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si
obligatiile partilor contractante, in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte.
Art.4 alin.2 din aceeaşi lege prevede că: ,,o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind
negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate
consumatorului să influenţeze natura ei,cum ar fi contractele standard preformulate(…)
A___.3 al aceluiaşi articol stabileşte că ,, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale
sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea
prevederilor prezentei legi pentru restul contractului ,în cazul în care o aplicare globală a
contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.Dacă un
profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu
consumatorul , este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.
Analizând clauza cuprinsă în art.III din contract,prin prisma dispoziţiilor legale enunţate mai
sus, instanţa de apel conchide că este abuzivă. Ea nu a fost negociată în mod direct cu pârâţii
care au fost puşi în situaţia să accepte orice valoare a penalităţilor care îi obligă la plata unor
sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, comparativ cu
pagubele suferite de reclamant. După modalitatea în care a fost concepută ,această prevedere
contractuală este discreţionară ,ea încadrându-se în exemplele de clauze abuzive enunţate la
Legea nr. 193/200 alin.1 lit. i ,cum de altfel corect a apreciat şi instanţa de fond care a
constatat nulitatea ei absolută.
Pentru aceste motive ,în temeiul art. 480C.p.c ,tribunalul va respinge apelul declarat de
Intreprinderea Individuală L____ P_______ împotriva sentinţei civile nr.5052 din 17.06.2016
a Judecătoriei G______.
PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. art. 480C. pr. civ
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I.I. L____ P_______, Pietroşani, sediul
ales la av. F_____ Cucuruzeanu în comuna Pietroşani, _____________________. 52, judeţul
Teleorman, în contradictoriu cu intimatele B_____ C_______ M_____, cu domiciliul în
G______, ________________________ TURN, ____________,
_______________________ şi R_____ S____, cu domiciliul în G______,
________________________ Turn, ____________, _______________________ împotriva
sentinţei civile nr. 5052/17.06.2016 a Judecătoriei G______.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2017.
Pentru judecător G______ U_____ Judecător
aflat în CO G_______ G____
semnează
Preşedintele Tribunalului G______
Judecător L______ A____
Grefier
M_______ P___
RED. JUD. GG
Jud. fond. GBS
Dact. A.N. 5 ex./07.08.2017
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro