Universitatea Tehnică „Gh.

Asachi”

Facultatea de Arhitectură „G. M. Cantacuzino”- Iaşi

TEMA DE PROIECTARE

CENTRU DE REABILITARE PENTRU PERSOANE CU

PROBLEME PSIHOLOGICE

Stud. Arh. Andrieş Alexandra

Îndrumător: dr. arh. Hoblea Alin-Enver

1
CUPRINS

1. TEMĂ PROGRAM ......................................................................................................................... 3

2. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ ..................................................................................................... 4

2.1 Spaţiile comune destinate clienţilor ...................................................................................... 5

2.2 Spaţiile de terapie (terapie de grup/ individuala, terapie prin muzica, terapie prin

arta, terapie cu animale etc.) ...................................................................................................... 7

2.3 Spaţiile de cercetare ................................................................................................................ 9

2.4 Zona destinată cazării .......................................................................................................... 13

2.5 Curte exterioară ..................................................................................................................... 14

2.6 Spaţii de serviciu..................................................................................................................... 14

3. AMPLASAMENTE ......................................................................................................................... 16

3.1 Lacul Ezăreni- 1.5 km până la Şoseaua Nicolina ........................................................ 16

3.2 Cetățuia, Strada Cetățuia- 1 km până la Bulevardul Poitiers ................................ 16

4. MOTIVAȚIE ÎN ALEGEREA PROGRAMEI ............................................................................ 19

4.1 Strategia actualizată de dezvoltare a Institutului de psihiatrie “Socola” Iaşi până

în anul 2021 .................................................................................................................................... 19

4.4 Institutul de Psihiatrie “Socola” Iaşi ............................................................................... 20

5. MOTIVAȚIE ÎN ALEGEREA AMPLASAMENTULUI............................................................ 22

6. BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 29

2
 1. TEMĂ PROGRAM

Cu o conștientizare sporită a modului în care împrejurimile noastre pot avea impact

asupra sănătății și a productivității omului, îmi concentrez atenția asupra modului de

utilizare a arhitecturii pentru sănătatea mintală și bunăstarea umană.

În reflecțiile istorice asupra arhitecturii centrelor psihologice, există un curs narativ

similar. Aceasta decurge dintr-o eră optimistă a tratamentului moral din secolele XVIII

și XIX, care înfăţişează faptul că aceast program de arhitectură ar trebui să aibă un

parcurs uşor, să fie spațios și conectat la natură.

Centrul de reabilitare pentru persoanele cu probleme psihologice obişnuia să fie un

spațiu intens problematic datorită, în mare parte, caracteristicilor sale fizice, precum

izolarea sa geografică de lume, conceperea spatiala asemanatoare cu cea a închisorilor și

centrelor de supraveghere, secții deprimante și dormitoare aglomerate.

Împreună cu apariția de noi medicamente și terapii, această critică a contribuit la

deschiderea serviciilor psihiatrice din anii '50, odată cu apariția legislației de îngrijire

comunitară, creșterea unităților psihiatrice în spitale generale și înființarea clădiri noi,

precum Centrele de sănătate mintală comunitară, pentru a integra mai bine diferite

terapii și comunități, reabilitarea pacienților și prevenirea bolilor mintale.

În secolul XX, această program va avea o abordare diferită și, în loc să vadă complexul

psihologic ca fiind tăiat, izolat și lăsat în urmă, îl va trata ca pe un spațiu fizic care va

3
servi ca un loc crucial pentru comunicarea și colaborarea trans-disciplinară. Psihiatrii și

arhitecții și-au îndreptat atenția către diverse aspecte ale mediului centrelor, cum ar fi

lumina, culoarea și crearea de spații pentru confidențialitate și contact social, în moduri

care ar continua să influențeze teoriile, metodele și designurile dezvoltate și aplicate

mult dincolo de zidurile instituției. Toate aceste principii şi teorii constructive pot fi

transpuse mai departe la nivelul planificării urbane cu scopul de a preveni apariţia bolilor

mentale şi de a contribui la bunăstarea umană.

Centrul de reabilitare pentru persoanele cu probleme psihologice au evoluat într-o

compoziţie de funcţiuni compelexe si spaţii adiacente cu un rol esenţial în vindecarea

mentală:

• Oferă persoanelor un mediu plăcut, confortabil, familiar, care îndeamnă la

socializare.

• Oferă persoanelor spaţii deschise către natură, inundate de lumină naturală.

2. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ

Pentru a realiza un mediu unitar si echilibrat, în cadrul centrului de realibitare vor

exista cinci tipuri de funcţiuni majore: zona comună care va cuprinde un spaţiu de

întâlnire, socializare, zona de luat masa şi zona de relaxare, toate acestea având o

legătură direct cu o cutre exterioară; zona de terapie (individuală sau de grup), zona

de cercetare comportamentală, zona de cazare (cazare pe termen lung şi cazare pe

termen scurt) și curtea exterioară asociată unui peisaj natural. Întregul ansamblu va

beneficia de un subsol.

4
 2.1 Spaţiile comune destinate clienţilor

Trebuie prevăzute cel puțin două spații sociale separate, unul pentru activități liniștite

și unul adecvat pentru activități zgomotoase. Camerele de activități pot fi furnizate ca

spații multifuncționale pentru flexibilitate de utilizare. Este necesar accesul într-o zonă

externă, din cel puțin o cameră de activități.

A. Zonă de recepţie- 140 mp

B. Spaţii de aşteptare

C. Camere de socializare (3)- 100 mp

D. Camera de zi- 100-150 mp

E. Zona de luat masa 100 mp (1,8 mp/ persoană)

5
F. Spaţiile de terapie (5 zone de terapie interioare şi 3 exterioare)- 30-60 mp

fiecare

G. Camere liniştite pentru meditaţii (5 camere a câte 15 mp fiecare)

H. Grădinile exterioare şi interioare

6
 I. Spaţii destinate activităţilor sportive- 200 mp

J. Bibliotecă/mediatecă- 100 mp

K. Cafenea- 100 mp

L. Grupuri sanitare adiacente spaţiilor comune (10 femei şi 10 barbaţi)

2.2 Spaţiile de terapie (terapie de grup/ individuala, terapie prin muzica,

terapie prin arta, terapie cu animale etc.)

Nu suntem întotdeauna conștienți de acest lucru, dar mediul nostru fizic ne

influențează constant emoțiile și bunăstarea generală. În același mod, proiectarea clinicilor

și a sălilor de consiliere poate afecta experiența terapeutică a clienților de sănătate

mintală, precum și experiența terapeuților înșiși.

„Dispunerea camerei afectează percepțiile utilizatorilor serviciilor privind siguranța

psihologică, intimitatea, disponibilitatea de a se dezvălui de sine, de a construi raport

therapeutic. Schemele sărace din zona terapeutică pot exacerba sentimentele de

alteritate, pot reduce dezvoltarea atenției, pot reduce comunicarea și pot avea rezultate

7
și experiență slabe ale utilizatorilor serviciilor”, a declarat dr. Stephanie Liddicoat-

Ocampo, cercetător și arhitect la Universitatea din Melbourne, Australia.

Deși nu există o modalitate unică de a proiecta o cameră terapeutică favorabilă,

profesioniștii din domeniul sănătății mintale pot ajuta să se asigure că clienții au o

experiență terapeutică confortabilă, păstrând zona un mediu primitor, confortabil, cald

și sigur pentru persoanele vulnerabile emoțional. Unii factori de luat în considerare la

crearea sau reproiectarea unei săli de consiliere include:

1. Culoare

2. Natură

3. Materiale

4. Ferestrele

5. Confidențialitate

6. Mobilier

7. Distracții pozitive

8. Personalizare

Aspecte de evitat. Unele lucruri de evitat atunci când proiectați spațiul terapeutic

includ următoarele:

1. Spații închise

2. Dezordine

3. Declanșatoare potențiale

4. Camere de așteptare neglijate

8
 2.3 Spaţiile de cercetare

Co-amplasarea serviciilor de cercetare și centru de reabilitare creează sinergii între

cercetători și persoanele ce practica terapia, integrează cercetările stiintifice în practică

și ajută la atragerea și reținerea personalului calificat.

A. Zona de recepţie şi control acces- 100-150 mp

B. Administraţie- 50 mp

C. Acces de urgenţă

D. Vestiare personal- 200 mp

E. Laboratoare informatică- 350 mp

9
F. Laboratoare medicale- 350 mp

G. Cabinete medicale- (5 cabinete a câte 12 mp fiecare)

H. Sala multifuncţională cu o capacitate de 300 de locuri

I. Săli de reuniuni- 4 săli a câte 50 mp fiecare

J. Farmacie- 50 mp

K. Birouri- (35 de birouri cu suprafeţe între 12 si 50 mp)

L. Bibliotecă- 200 mp
10
M. Cameră de garda- 20 mp

N. Zonă de odihnă- 15 mp

O. Zonă de luat masa- 125 mp

P. Cafenea- 100 mp

11
CENTRUL DE CERCETARE- Banca Australiană de Plante, realizată de

arhitecţii BVN Donovan Hill, Muntele Annan, Australia

12
 Q. Grupuri sanitare personal-(10 femei şi 10 barbaţi)- 50 mp

R. Grupuri sanitare public-(10 femei şi 10 barbaţi) - 50 mp

S. Parcaj auto supraterane şi subterane

2.4 Zona destinată cazării

Dormitorul este poate cel mai intim mediu

construit. Acest lucru ia o importanță deosebită

în centrele de reabilitare, în care dormitoarele,

deși nu sunt locația principală pentru tratament

și îngrijire, trebuie să fie o zonă familiară și loc

de refugiu.

Dormitoarele trebuie proiectate pentru a

evita un coridor îngust la intrarea în camera.

Dormitoarele trebuie poziționate cu vedere către

grădini, și cu deschideri care să favorizeze pătrunderea luminii naturale, de preferat cu

acces de pe un coridor unic.

Iluminat de noapte cu putere redusă pentru

utilizare de către personal la efectuarea

observațiilor pe timp de noapte ale pacienților.

Acest lucru poate include iluminarea din perete

la nivelul pardoselii.

13
 Tratamentul acustic în dormitoare este necesar pentru a minimiza transferul de

zgomot între dormitoare adiacente. Nu sunt recomantade camerele duble si grupurile

sanitare comune.

A. Camerele de odihna (50)- 12 mp/camera

B. Grupuri sanitare proprii- 6 mp

2.5 Curte exterioară

Tema grădinilor include spații deschise în incinta centrului. Complexul trebuie să includă

grădini terapeutice, peisaje, relații terapeutice stabilite prin mediile naturale. Necesitatea

grădinilor nu este definită concret în mediile de reabilitare, deoarece grădina de vindecare

este încă în curs de dezvoltare ca un subiect pentru sănătatea mintală și în contextul

îngrijirilor medicale generale, cu toate acestea, studiile arată clar faptul că peisajul joacă

un rol extrem de important în comportamentul şi reacțiile umane, favorizând vindecarea

psihologică prin reducerea stresului, a stărilor de anxietate, a depresiei etc.

2.6 Spaţii de serviciu

A. Birou administraţie- (4 a câte 12 mp fiecare)

B. Vestiare şi grupuri sanitare personal de întreţinere- (4 a câte 20 mp fiecare)

C. Spaţiu tehnic de întreţinere va cuprinde: spălătorie-călcătorie, ateliere de

reparaţii şi întreţinere, centrală termică, central de ventilaţie, grup electrogene,

garaj pentru personalul administrative

14
D. Spaţii tehnice: centrală termică- 100 mp; central ventilaţie- 100 mp;

E. Zonă aprovizionare şi alimentaţie publică- suprafaţă dublă faţă de cea a

bucătăriei, şi va conţine: curtea de serviciu, platformă primire marfă, depozit

de ambalaje, depozit de alimente perisabile, deposit de alimente neperisabile,

depozite frigorifice, depozit băuturi, depoyit de inventor.

F. Bucătărie care va conţine: zona de preparare, bucătărie caldă, bucătărie rece,

spălător de vase, spălător de veseră, bar-băuturi, camera de zi, dulapuri

frigorifice (3- carne, peşte şi lactate), deposit de obiecte de inventor, birou

bucătar şef, sala de mese pentru personal, nod de aprovizionare şi de circulaţie

personal, circulaţia orizontală şi oficiu.

G. Oficiu- 10 mp

15
 3. AMPLASAMENTE

Se propune studiul a două amplasamente care se afla în apropierea bulevardului

Poitiers, respectiv în zona Şoselei Nicolina, amplasate în zone urbane cu un fond construit

destructurat, cu un regim de înălţime predominant P+1E/ P+M

În vecinătatea amplasamentelor se află atât locuinţe individuale, cât şi elemnete

naturale (lacul Ezăreni, multitudinea spaţiilor verzi) şi antropice (Centrul de agrement,

Mănăstireă Cetăţuia) care contribuie la valoarea operei arhitecturale.

Regimul de înălţime propus al centrului va fi de P+2E/ P+3E, fiind adaptat diferit

pentru fiecare zonă propusă.

Dispunerea centrului va fi realizată în conformitate cu caracterul zonei, punctele

cardinale şi relaţia amplasamentului cu spaţiile naturale şi antropice deja existente.

3.1 Lacul Ezăreni- 1.5 km până la Şoseaua Nicolina

3.2 Cetățuia, Strada Cetățuia- 1 km până la Bulevardul Poitiers

16
3.1 Lacul Ezăreni- 1.5 km până la Şoseaua Nicolina - 13.000 mp

17
 3.2 Cetățuia, Strada Cetățuia- 1 km până la Bulevardul

Poitiers

18
 4. MOTIVAȚIE ÎN ALEGEREA PROGRAMEI

4.1 Strategia actualizată de dezvoltare a Institutului de psihiatrie

“Socola” Iaşi până în anul 2021

Institutul de Psihiatrie “Socola” este singurul institut de specialiate care

deserveşte toată populaţia din regiunea de Nord-Est, oferind în acelaşi timp sprijin

methodologic secţiilor de psihiatrie din spitatele din regiune.

Serviciile oferite de institute se adresează populaţiei din regiunea de Nord-Est cu

cea mai mare pondere a populaţiei sărace din România.

Structura profesională a personalului din spital indiferent de tipul contractului de

desfăşurare a activităţii:

19
 Din acest tabel reiese faptul că în cadrul institutului nu există psihoterapeuţi care

să se ocupe de terapia psiholgică a pacienţilor pe durata internării, cu atât mai puţin

după externare. Psihologii se ocupă doar de analiza pacienţilor pentru a determina gradul

de severitate al afecţiunilor psihologice.

4.4 Institutul de Psihiatrie “Socola” Iaşi

Interviu:

Întrebare 1. Care este raportul aproximativ dintre numărul de pacienţi ce necesită

internate şi capcitatea (nr. de locuri) disponibilă din spital?

Răspuns 1. Raportul este unul supraunitar. Nr. de locuri este mai mic decât

nevoia de îngrijire.

Întrebare 2. În ce masură, după externare, pacienţii recidivează, necesitând din

nou tratament.

Răspuns 2. Depinde de patologie, persoanele cu patologii cronice de obicei se

reinternează sau cel puțin se reinvestighează. Recidivele sunt cauzate de necomplianţa la

tratament a pacienților suferind de tulburări din sfera psihiatrică dar și de abuzuri de

substanțe.

Întrebare 3. Care sunt măsurile luate în cazul pacienţilor cu mai multe recidivări?

Răspuns 3. Nu există măsuri anume, se încearcă explicarea pe înțelesul lor a riscului

la care se expun și la care îi expun pe alții. În plus, există ședințe de psihoterapie clinică.

20
 Întrebare 4. Există în cadrul spitalului, pe lângă asistenţi medicali şi sociali, psihologi

puşi la dispoziţia pacienţilor atât în timpul spitalizării cât şi după externare? Dacă da,

câţi dintre pacienţi continuă terapia după momentul externării?

Răspuns 4. În timpul spitalizării există psihologi, dar nu psihoterapeuți. Psihologia

clinică caută scoruri pentru a încadra patologia, nu se face psihoterapie. Există un deficit

major din acest punct de vedere.

Întrebare 5. Consideraţi că este necesar un centru de reabilitare pentru persoanele

cu probleme psihologice (terapie de grup şi/sau individuală), şi supravegherea acestora

după externarea din spital?

Răspuns 5. Această întrebare reprezintă esența psihicului. Nu poți trata un pacient

cu probleme din sfera psihiatrică fără să discuți cu el, să vezi cum vede lumea și să îi

schimbi perspectiva. În acest moment este nevoie ca de aer de un astfel de centru, de

terapie de grup, de comunicare interdisciplinară și de asistență după externare.

Nu există psihoterapeuţi în cadrul clinicii.

21
 5. MOTIVAȚIE ÎN ALEGEREA AMPLASAMENTULUI

Analiza amplasamentului si planificarea conceptuala a acestuia sunt esentiale in

realizarea unui proiect de suces. La începutul procesului de proiectare, trebuie să se

efectueze mai multe analize preliminare care vor afecta proiectarea finală a instalației.

Trebuie sa se ia in considerare specificul proiectului care include:

• Zona site-ului

• Geometria site-ului

• Zonare locală

• Topografie

• Factorii regionali și climatici

• Utilități

• Alte caracteristici ale site-ului

A. Planificarea

Când planificam o nouă unitate de reabilitate psihologica pe un nou amplasament,

trebuie luat în considerare mai întâi fezabilitatea acomodării programului spațiului într-

o singură poveste. O unitate reabilitare unica, desfasurata pe orizontala, organizată într-

un design asemănător unui sat conceptual, care permite lumină naturală abundentă în

toate zonele și, pentru unitățile de odihna si terapie, permite accesul direct la spațiile

exterioare ale curții. Aceste caracteristici dictează o amprenta mare la solcaracteristica

pe care topologia si geometria amplasamentului trebuie sa o sustina.

22
 Activitățile personalului de întreținere, furnizorii de servicii de asistență si echipajele

de urgență ar trebui amplasate într-o asemenea manieră că sunt cât mai discrete pentru

persoanele care beneficiaza de aceste servicii, vizitatori și personalul clinic.

Site-ul completat ar trebui să includă:

• Funcții peisagistice

• Parcare adecvată pentru personal și vizitatori

• Circulație sigură și atractivă pentru pietoni din zonele publice

• Acces pentru autoturismele de urgenta

• Zone de servicii publice

• Acces protejat

Cerințele pentru parcarea sunt generate de personal, vizitatori, tehnicieni de

servicii, și livrări. Numărul de parcări la fața locului se bazează pe numărul de personal

care este probabil pe site în timpul serviciului ture de zi si 1,5 locuri suplimentare de

parcare pe pat/persoana.

Accesul catre o statie de transport public este extrem de important.

B. Topografia

Pe lângă limitarea dimensiunii amprentei la sol a centrului, caracteristicile

topografice pot influența orientarea punctelor de acces către complexul de reabilitare,

inclusiv accesul principal, accesele secundare dedicate persoanelor cazate, accesul vehiculelor

de urgenta si accesul personalului. Pentru a mentine accesibilitatea pentru corpurile care

23
intra in alcatuirea compozitiei, pasarele, drumurile și parcări adiacente, trebuie luata in

considerare topografia amplasamentului. În timpul fazei de planificare a proiectului,se ia

în considerare impactul topografiei site-ului asupra părților funcționale si cele estetice ale

proiectării.

Caracteristici naturale existente, cum ar fi specimenele copacilor maturi, pâraie,

oglinzi de apa și aflorimentele de roci, ar trebui să influențeze amplasarea compozitiei și

proiectarea peisajului. La fața locului ar trebui să se afle iazuri, pâraie și oglinzi de apa.

Accesul la zonele naturale de la intrarea principală și intrarile secundare în unitate este

esenţial. Evaluarea la fața locului este o considerație importantă la planificare și localizarea

punctelor de acces ale instalației.

C. Zonificarea

Spre deosebire de multe aspecte generale ale proiectării site-ului, cum ar fi

drumurile și culoarul de parcare, zonificarea este o functie mai specifica care trebuie sa

ia in considerare mai multe aspect ale vecinatatilor amplasamentului.. Este important

să ia în considerare zonificarea și amenajările pentru a se respecta compatibilitatea cu

clădirile vecine. Factorii pentru zonare includ:

• Înălțime

• Amprenta la sol

• Numarul nivelurilor

• Parcarile

24
 • Suprafetele spatiilor verzi

• Specificul istoric

• Obstacole

• Folosinta publica a unor spatii

D. Circulatiile auto

1. Acces la site

Căile de acces la site vor fi conectate direct la drumuri publice principalele.

2. Drumuri la fața locului

Lățimea drumurilor ar trebui să adapteze traficul în fiecare direcție. O cale din

intrarea pe site la intrarea în complexul realizat ar trebui să fie logică și ușor de

identificat. Drumurile de amplasare către și dinspre zonele de parcare ar trebui să fie

capabile să se acomodeze traficului cu două sensuri.

3. Căi de urgență

Accesul de urgență este necesar. Acest acces se referă la ambulanță, incendiu și salvare,

forțe de ordine și alte probleme de urgență care trebuie gestionate prin utilizarea unor

vehicule. Lățimea drumului pentru scopuri de urgență ar trebui să fie întreținuta și

neobstrucționata, în permanență.

4. Drumul de serviciu

Drumul de serviciu poate servi mai bine complexul, având un punct de acces separat.

Trebuie luaț în considerare: separarea drumurilor la intrarea pe amplasament. Drumul de

25
serviciu trebuie indicat clar și proiectaț astfel încât să nu interfereze cu accesul general

la site sau drumuri de urgență. Carosabilul de serviciu trebuie să acopere traficul de

camioane în două direcții.

E. Proximitatea utilitatilor invecinate

F. Caracteristici comune ale site-ului

G. Accesul catre complex

H. Servicii

I. Peisaje

J. Spatii exterioare amenajate

K. Protejarea accesului

1. Spațiu intravilan- ACCESIBILITATE

- Unul dintre avantajele amplasamentelor este pozitionarea intravilană a acestora.

- Spațiu intravilan semnifică un grad mare de accesibilitate, confort psihologic

pentru persoanele care vor avea nevoie de terapie post-cura.

- Amplasamentele se află la o distanță mică în raport cu arterele principale de

circulaţie- Şoseaua Nicolina, respective Bulevardul Poitiers, dar sunt suficient

de retrase față de acestea pentru a nu influența negativ caracterul intim și

liniștit de care trebuie să beneficieze centrul de reabilitare.

2. Zonă retrasă- INTIMITATE

- Amplasamentele propuse sunt retrase față de arterele de circulaţie principale și

de zonele construite învecinate;

26
 - Acest crietriu conferă întregului ansamblu un caracter intim și sporește senzația

de siguranță psihologică. Astfel, un loc accesibil, familiar, comod, se compune

asemenea unui „cocon” menit să protejeze compoziția ce va fi propusă, și prin

urmare, oamenii pe care îi deservește;

- zonele învecinate amplasamentelor sunt constituite din locuințe individuale

(zonă liniștită, accesibilă, care îndeamnă la relaxare, contemplare si chiar

meditație).

3. Prezenta abundentă a spațiilor verzi şi a altor elemente naturale- RELAXARE

- Un alt punct forte al amplasamentelor este poziționarea acestora într-un

context natural cu o densitate foarte mare;

- Centrele de reabilitare pentru persoanele cu probleme psihologice necesită o

abundență de spații verzi și peisaje organizate, astfel încât persoanele să dispună

de un mediu cât mai plăcut, relaxant și detașat de agitaţia orasului.

4. Maleabilitate și posibilități multiple de configurare spațială

- Amplasamentele oferă posibiliteatea unei configurări spațiale predominant

deschisă către cadrul natural, o abordare compozițională caracterizată de

transparență (zone ample vitrate, astfel încât raportul dintre plin și gol să fie

în favoarea golului), fără a amenința gradul de intimidate al spațiului și modul

în care aceasta se reflectă asupra psihicului uman.

5. Deschideri favorabile

- Unul dintre amplasamentele propuse (Strada Iazului) are deschidere către Lacul

Ezăreni în partea de Nord-Est. Prezența apei în arhitectura centrelor de

27
 reabilitare pentru persoanele cu probleme psihologice reprezintă un element la

fel de important ca şi prezența spațiilor verzi. Apa are un efect vizual calmant,

denotă linişte și îndeamnă la contemplare. Zona de Sud-Vest învecinată

amplasamentului este constituită din cartiere de locuințe individuale și spații

verzi (care necesită intervenție).

- Cel de-al doi-lea amplasament are deschideri catre Manastirea Cetatuia si catre

spatii verzi in partea de N-V, iar zona de S-E are deschideri catre cartierele

de locuinte colective

Puncte slabe ale amplasamentelor și modalități de intervenție:

1. Prezența predominantă a locuințelor individuale creează un anumit specific al

zonelor respective. Modalitate de intervenție arhitecturală: realizarea unui complex

cu caracter rezidențial, ideal pentru a apropia locul de oamenii pe care îi deservește.

2. Fronturi construite destructurate, parcursurile pietonale și auto se află într-o

stare accentuată de degradare.

3. Lipsa zonelor de agrement și a spațiilor verzi amenajate. Modalități de intervenție:

propunerea unor zone special amenajate care să deservească atât centrul, cât și

zonele învecinate acestuia.

28
 6. BIBLIOGRAFIE

1. Mental Health Facilities Design Guide, Department of Veterans Affairs, Office of

Construction & Facilities Management, December 2010

2. Strategia actualizată de dezvoltare a Institutului de Psihiatrie “Socola” Iaşi până

în anul 2021 -Ediţia 2018-

29