Singur în turn

Turnul este o construcție imaginară. Undeva, poate foarte sus, deasupra

realităților violete ale lumii de jos, visează Poetul. Umbre violete îmbracă
marginile turnului, acoperă lin urmele plutitoare al gândului, amintind anotimpul
toamna:  drumuri ce străbat, în leneșă mișcare, subțirea mulțumire a lumii violente,
a lumii violete...
Turnul este deasupra tuturor obiectelor mișcătoare, el adăpostește visul Poetului,
el este dincolo de timp, el este dincolo de mișcare.
Turnul simbolizează Poezia, singura făptură a tăriilor cerești...,  
care-și îngăduie, cu surâs impecabil,  să-l trezească din vis pe Poet.