Observațiile sunt bine venite.

La modul general, literatura e un univers cu

alte legi, diferite clar de legile cotidianului repetabil.

1) Clănțăneala dinților e un fel de a accentua senzația de frig, dincolo de

aparențe, chiar dincolo de șoaptele iernii.
2) Persiflarea e vizibilă: nu totdeauna oamenii sunt oameni.
3) Nu eram singur, iluzoriile construcții au nevoie de metacogniție, de
gândul care gândește gândul.
4) Pâcla e ceva intens, care ne apasă, nu e doar căldură, e și ceață, e și
tristețe, e și stres, e și frustrare..., sau toate la un loc.
5) Personajul traversează timpul, prin mai multe luni de decembrie, de
aici ideile de concurente și consecutive.
6) Entitățile așejate de imaginația milenară undeva, deasupra noastră, par
să ne uite, fiind atente la propriile vâltori, iar atunci se desfășoară
arsura și pierzania războiului. Slobod = liber, liber și să devină agresiv,
trimitere la „uneori oameni.”
7) Poate, în vorbire directă, un personaj secundar, din jurul porcului, ar fi
putut să spună, așa cum se mai zice: “Hai că l-am făcut ginerică...”

Sper că am mai acoperit nedumeririle, sau am creat altele…

Cu stimă, Ion Teodor Palade.