GRADUL II

2009

BUCUREŞTI
Profesori I

1. a) Fie a, b două numere naturale. Să se arate că 7 divide a2 + b2 dacă şi numai dacă 7 divide a şi 7 divide b.
b) Să se determine numerele naturale n pentru care 7 divide 22n + 2n + 1.
1


 ax + b, dacă x <

 2
2. Se consideră funcţia f : R → R, definită prin: f (x) = .


x2 − x − 2, dacă x ≥
 1
2
a) Să se determine a, b ∈ R astfel ca f să fie bijectivă şi ı̂n acest caz să se determine inversa f −1 .
b) Să se determine a, b ∈ R astfel ca f să fie derivabilă pe R şi ı̂n acest caz să se determine intervalele de
monotonie ale lui f .
3. Să se demonstreze că un trapez este trapez isoscel dacă şi numai dacă diferenţa lungimilor diagonalelor este
egală cu diferenţa lungimilor laturilor neparalele.
4. Raţionamentul prin reducere la absurd.
Se cer: descriere generală; cel puţin două exemple ı̂n care se aplică un astfel de raţionament; precizarea unor
dificultăţi de ı̂nţelegere de către elevi a raţionamentului prin reducere la absurd şi descrierea unor soluţii pentru
depăşirea acestora.

1
 Profesori II

1. a) Fie a, b două numere naturale. Să se arate că 7 divide a2 + b2 dacă şi numai dacă 7 divide a şi 7 divide b.
b) Să se determine numerele naturale n pentru care 7 divide 22n + 2n + 1.
1


 ax + b, dacă x <

 2
2. Se consideră funcţia f : R → R, definită prin: f (x) = .


x2 − x − 2, dacă x ≥
 1
2
a) Să se determine a, b ∈ R astfel ca f să fie bijectivă şi ı̂n acest caz să se determine inversa f −1 .
b) Să se determine a, b ∈ R astfel ca f să fie derivabilă pe R şi ı̂n acest caz să se determine intervalele de
monotonie ale lui f .
3. Să se demonstreze că un trapez este trapez isoscel dacă şi numai dacă diferenţa lungimilor diagonalelor este
egală cu diferenţa lungimilor laturilor neparalele.
4. Raţionamentul prin reducere la absurd.
Se cer: descriere generală; cel puţin două exemple ı̂n care se aplică un astfel de raţionament; precizarea unor
dificultăţi de ı̂nţelegere de către elevi a raţionamentului prin reducere la absurd şi descrierea unor soluţii pentru
depăşirea acestora.

2
 CLUJ-NAPOCA

1. a) Reprezentări analitice ale dreptei ı̂n plan.

b) Se consideră reperul cartezian xOy şi P un punct pe prima bisectoare a axelor de coordonate. Fie P1 şi P2
proiecţiile ortogonale ale lui P pe axa absciselor, respectiv a ordonatelor. O dreaptă variabilă d care trece
prin P intersectează axa absciselor ı̂n M şi axa ordonatelor ı̂n N . Să se demonstreze că, pentru orice poziţie
a dreptei d, dreptele M P2 , N P1 şi perpendiculara pe d care trece prin O sunt trei drepte concurente.
2. a) Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct. Criteriul lui Cauchy.
b) Fără a folosi calculul diferenţial arătaţi că:

ax − 1
lim = ln a.
x→0 x

c) Fără a folosi calculul diferenţial arătaţi că:

sin x
lim = 1.
x→0 x

3. Aveţi de proiectat o lecţie cu tema ”Progresii aritmetice”. În cadrul acestei lecţii prezentaţi numai următoarele
activităţi de ı̂nvăţare:
a) definirea noţiunii de progresie aritmetică;
b) determinarea termenului general al progresiei aritmetice plecând de la definiţie;
c) demonstrarea prin inducţie matematică a formulei care reprezintă suma primilor n termeni ai progresiei;
d) construirea unei progresii aritmetice infinite formată numai din numere naturale printre care nu se află
niciun cub perfect;
e) demonstrarea prin metoda reducerii la absurd a faptului că nu există o progresie aritmetică infinită care să
conţină numai numere naturale prime.

3
 IAŞI

1. Fie p, r ∈ Z şi q, s ∈ N∗ .
 
p r  1 p r
a) Să se arate că  −  < s ⇐⇒ = ·

q s q q s
     
p r 1 p r p r a
b) Dacă  −  = s , fie α = min , , β = max , . Să se arate că ∈ [α, β], (a ∈ Z, b ∈ N∗ ) dacă
q s q q s q s b
şi numai dacă (∃) λ, µ ∈ N astfel ı̂ncât a = λp + µr şi b = λq + µs.
2. Să se arate că o tangentă oarecare la hiperbolă formează cu asimptotele un triunghi de arie constantă. Să se
interpreteze geometric rezultatul.
3. Formula Leibniz-Newton. Tratare ştiinţifică şi metodică.

4
 CONSTANŢA

1. Se consideră polinomul f = X 4 − 4X 2 + 1 ∈ Q[X].

a) Să se determine numărul rădăcinilor raţionale ale polinomului f .
b) Să se arate că f este ireductibil peste Q.
c) Fie x1 , x2 , x3 , x4 ∈ C rădăcinile lui f . Calculaţi
 
1 1 1 1
(x2009
1 + x2009
2 + x2009
3 + x2009
4 ) + + + .
x2010
1 x2010
2 x2010
3 x2010
4

x3 x5
2. Se consideră funcţiile f , g, h : R → R, f (x) = arctan x − x + , g(x) = f (x) − , h(x) = arctan x.
3 5
f (x)
a) Calculaţi lim ·
x→0 x5
b) Demonstraţi că f (x) > 0 > g(x), pentru orice x > 0.
c) Demonstraţi că aria suprafeţei mărginite de axa Ox, graficul funcţiei h şi dreptele de ecuaţii x = 0 şi x = 1
este un număr cuprins ı̂n intervalul (0, 41; 0, 45).
3. a) Fie triunghiul ABC şi punctul M ∈ (AB). Demonstraţi că

Aria(AM C) = Aria(BM C) dacă şi numai dacă (AM ) ≡ (M B).

b) Fie tetraedrul ABCD şi punctul M ∈ (AB). Demonstraţi că

vol(DAM C) = vol(DBM C) dacă şi numai dacă (AM ) ≡ (M B).

4. Teorema lui Menelaus şi teorema lui Ceva (tratare metodică). Se vor aborda:
a) Enunţ şi demonstraţie;
b) Reciproce (enunţuri şi demonstraţii);
c) Compuneţi o problemă a cărei rezolvare să se bazeze pe teorema lui Menelaus sau a lui Ceva.

5
 TIMIŞOARA

1. Pentru m, n ∈ R se consideră polinomul P (m, n) = mX + n şi mulţimea I = {P (m, n) | m, n ∈ R}, pe care se

definesc operaţia de adunare uzuală a polinoamelor şi legea de compoziţie ”?”, definită prin

P1 ? P2 = restul ı̂mpărţirii lui P1 P2 la X 2 − 1.

a) Să se arate că (I, +, ?) este un inel comutativ (unitar) cu divizori ai lui zero.
b) Să se determine elementele inversabile ale acestui inel.
1 1 1 1 1 1 1
2. Se consideră şirurile (xn ) şi (yn ) definite prin: xn = 1 − + − +...+ − , yn = + +
2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2
1 1
+ ...+ şi funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = x2 + 2 cos x − 2. Să se arate că:
n+3 2n
a) Şirurile (xn ) şi (yn ) sunt monotone, convergente şi lim xn = lim yn .
n→∞ n→∞
b) Funcţia f este convexă, strict crescătoare şi pozitivă.
c) Utilizând rezultatele de la a) şi b), are loc inegalitatea:
1
1 x
Z
≤ dx ≤ lim xn .
2 0 cos x n→∞

3. Să se trateze din punct de vedere metodic subiectul ”Triunghiuri asemenea”.