Durerea și controlul durerii în

sindromul de intestin iritabil

Bîrsan Diana Elena

Sălăjan Camelia
Stănicel Denis Ana Maria
 Sindromul intestinului iritabil (IBS) este o tulburare gastro-intestinală funcțională
cronică, cu o prevalență estimată în Europa de până la 24% la femei și 19% la bărbați.
SII este o problemă de sănătate care afectează și femeile și bărbații într-un raport de 2:1, fiind
mai des diagnosticată la femei în special pe segmentul de  20 și 40 de ani (Fadgyas-
Stanculete et al., 2014). Lipsa modificărilor structurale care pot fi depistate prin analizele
medicale, concomitent cu prezența simptomatologiei, a făcut să apară preocuparea pentru
managementul simptomelor și a durerii asociate prin metode psihoterapeutice, pe lângă
clasicele intervenții, alopate și dietetice.
Brent, proprietarul unei mici afaceri în vârstă de 44 de ani, își vizitează medicul de
familie pentru că afacerea lui suferă o scădere și asta îl provoacă sa fie „stresat”. Simptomele
sale includ dureri musculare și articulare, insomnie, palpitații și transpirație, precum și
constipație cu balonare și gaze. Familia și prietenii lui Brent îi spun în mod constant că
trebuie să învețe să se relaxeze și că lucrurile se vor îmbunătăți. Medicul de familie prescrie
lorazepam (2 mg qhs, 4 săptămâni) pentru a-l ajuta să doarmă.
La o lună mai târziu, Brent raportează că somnul i s-a îmbunătățit, dar încă suferă de alte
simptome. Preocuparea lui majoră este simptomele gastrointestinale (GI) în curs: balonare,
gaze, dureri abdominale și scăderea frecvenței golirii intestinului, de la „o dată pe zi ca un
ceas”, la o dată la patru zile. El a avut crize ale acestor probleme încă din adolescență, dar nu
i-a spus niciodată unui medic înainte, din cauza jenei.
De-a lungul anilor, Brent a încercat fără succes numeroase tratamente la domiciliu. În primul
rând, și-a crescut aportul de fibre atât prin dietă, cât și prin pulbere de psyllium, ceea ce i-a
crescut ușor mișcările intestinale, dar i-a agravat balonarea, gazele și durerea. A încercat
polietilenglicol fără prescripție medicală, dar a constatat că funcționează prea bine – după a
doua doză, s-a trezit la 4 dimineața cu pijamale murdare. S-a automedicat cu bisacodil, care i-
a atenuat constipația, dar i-a provocat crampe suficient de severe încât soția sa l-a făcut să
meargă la camera de urgență crezând că ar putea avea o obstrucție intestinală.
Frustrat, Brent a consultat recent un naturopat pentru irigarea colonului, după ce a auzit
mărturia strălucitoare a unei rude. Naturistul, însă, i-a sugerat să facă mai întâi o
colonoscopie, pentru a exclude cancerul de colon, lucru de care Brent este și el îngrijorat.
Observăm, în cazul lui Brent, recurența unor aspecte psihoemoționale respectiv,
stresul, rușinea față de boală și îngrijorarea față de evoluția bolii care accentuează și mențin
simptomele afecțiunii cu care a fost diagnosticat. 

Prima intervenție propusă în cazul lui Brent este Terapia Cognitiv

Comportamentală. Terapia cognitivă (sau cognitiv-comportamentală) este o formă
semistructurată de psihoterapie în care terapeutul ajută pacienții să corecteze tiparele de
gândire părtinitoare și negative care amplifică simptomele fizice și subminează funcționarea
eficientă a vieții și bunăstarea psihologică. Acest lucru se realizează prin creșterea
conștientizării asocierii dintre factorii de stres, gânduri și simptome; prin examinarea și
corectarea credințelor iraționale; prin contracararea gândurilor negative automate; și prin
identificarea și implementarea unor strategii de coping mai adaptative pentru a face față
situațiilor provocatoare de viață și a face față simptomelor intestinale. Aceste intervenții
cognitive sunt adesea combinate cu intervenții comportamentale, cum ar fi încurajarea
pacienților să se angajeze în activități care contracarează dizabilitatea asociată cu tulburarea
intestinală. În tratamentul IBS, terapia cognitivă este de obicei un proces care cuprinde 8 până
la 12 ședințe. Un scurt chestionar pentru evaluarea cognițiilor catastrofale în IBS a fost
dezvoltat și validat de Hunt și colab. Acesta se numește GI-Cognitions Questionnaire și este
capabil să facă diferența între pacienții cu IBS și pacienții cu boli inflamatorii intestinale.
Comportamentele de evitare și „de siguranță” sunt comune în rândul pacienților cu SII și pot
menține anxietatea legată de simptome și pot contribui la severitatea simptomelor. De
exemplu, mulți pacienți evită situațiile în care nu au acces ușor la toaletă, își restricționează
mâncarea în încercarea de a controla simptomele sau se bazează inutil pe medicamente atunci
când călătoresc. Aceste comportamente pot fi abordate prin utilizarea tehnicilor de terapie
prin expunere sau a experimentelor comportamentale. Expunerea implică confruntarea cu
situații pe care pacientul le evită din cauza fricii de simptome (de exemplu, călătorie lungă,
mâncatul la restaurante).
Acest lucru se face de obicei într-o manieră graduală, folosind adesea o ierarhie de expunere.
Unele intervenții includ, de asemenea, exerciții de expunere interoceptivă pentru a reduce
teama de senzații gastro-intestinale. Expunera interoceptivă implică încorporarea unor
comportamente care pot declanșa simptome gastrointestinale (de exemplu, strângerea
stomacului, consumul de alimente de temut). Pe măsură ce pacienții practică aceste exerciții
de expunere, comportamentele de evitare scad și evaluările simptomelor ca fiind dăunătoare
sau amenințătoare sunt reduse, ceea ce duce la creșterea autoeficacității. Experimentele
comportamentale pot fi, de asemenea, utile pentru abordarea comportamentelor de siguranță.
De exemplu, pacienții pot aduna date cu privire la perioada de timp în care pot întârzia
răspunsul la dorința de a avea o mișcare intestinală și pot folosi aceste date pentru a contesta
percepțiile greșite despre „urgența” simptomelor și pentru a crește sentimentul de control
atunci când sunt departe de casă. 

A doua intervenție este Mindfulness aplicat pentru reducerea percepției durerii.

În cazul sindromului de intestin iritabil, exercițiile bazate pe mindfulness nu sunt neapărat
specifice bolilor gastrointestinale, deși pot fi practicate în contextul unor simptome
gastrointestinale active și pot fi modificate pentru a se concentra direct asupra simptomelor
gastrointestinale, dacă este indicat. Scopul acestor exerciții este de a observa și de a accepta
disconfortul (fizic și/sau mental) fără a emite judecăți sau încercări de a schimba momentul
prezent. Această abilitate poate fi obținută și exersată la început folosind activități neutre sau
de zi cu zi, cum ar fi respirația sau mâncatul. În cele din urmă, această abilitate poate fi
aplicată în situații mai proeminente, cum ar fi experiența activă a simptomelor, pentru a
promova un răspuns calm și non-reactiv la simptome care ar fi putut provoca cândva suferință
fizică sau emoțională. Terapia bazată pe mindfulness (MBT) este o formă de tratament care
folosește meditația și relaxarea pentru a stimula conștientizarea și acceptarea momentului
prezent. Acest tip de terapie presupune ca indivizii să exerseze observarea și remarcarea
detaliilor despre mediul înconjurător fără a emite judecăți sau a reacționa la factorii
declanșatori din mediul înconjurător. Această practică are loc, de obicei, prin exerciții
formale, cu scopul final de a învăța să se angajeze în această mentalitate non-judecătoare și
non-reactivă în activitățile de zi cu zi (tabelul 1). Deși există multe variante de MBT,
majoritatea se bazează pe programul Mindfulness Based Stress Reduction (MBSR) al lui Jon
Kabat-Zinn pentru a face față bolilor cornice (Kabat-Zinn J, 1990).
1: Stați într-o poziție confortabilă. Spatele trebuie să fie drept, dar relaxat. Coborâți ușor
bărbia pentru a vă prelungi coloana vertebrală. Închideți ochii.
2: Inspiră conștient pe nas și expiră pe gură. [5 minute]
 Pur și simplu observați respirația care se mișcă în jurul corpului dumneavoastră. Dacă apar
gânduri sau sentimente, lăsați-le să vină și să plece așa cum vor. Continuați să vă observați
respirația timp de minimum 28 de respirații.
Cercetările arată că practicarea meditației de conștientizare reduce stresul. La rândul său,
acest lucru calmează stomacul și duce la mai puține simptome gastrointestinale.
 3: Concentrează-te pe senzația de relaxare [3 minute]
Până acum, ar trebui să vă simțiți relaxat (dacă nu, continuați să meditați asupra respirației).
Când vă simțiți relaxat, concentrați-vă asupra senzației de relaxare. Cum se simte în corp să
fii relaxat? Meditați asupra acestei senzații.
4: Observați senzațiile fizice din corpul dumneavoastră. Efectuați meditația de scanare a
corpului. [10 minute]
Veți observa senzațiile fizice din corpul dumneavoastră. Atunci când apar aceste senzații, nu
reacționați la ele. Pur și simplu lăsați orice senzație să vină și să plece așa cum va veni, în
timp ce continuați să vă concentrați asupra respirației.
Continuând să a) vă concentrați pe respirație și b) să nu reacționați la senzațiile fizice), vă
relaxați corpul și mintea, iar acest lucru vă va ajuta la ameliorarea simptomelor SII.

A treia intervenție terapeutică în SII este Hipnoterapia Orientată Spre Intestin

(Gut Directed Hypnotherapy). Primul raport despre eficacitatea hipnozei în SII datează din
1984 [60] și de atunci un număr mare de studii clinice au susținut eficacitatea acesteia. Prin
hipnoză, pacienții sunt aduși la o stare mentală specială în care sunt intens concentrați și
receptivi, urmată de relaxare profundă și de utilizarea imaginilor și sugestiilor direcționate de
intestin legate de controlul simptomelor și normalizarea funcției intestinale. Tratamentul
necesită aproximativ 7 ședințe (fiecare ședință durează 30-40 de minute), fie săptămânal, fie
o dată la două săptămâni. Palsson şi colab. a arătat că hipnoza a îmbunătățit atât simptomele
SII, cât și simptomele corporale generale, dar nu a afectat pragurile durerii rectale, tonusul
mușchilor netezi rectal și funcționarea autonomă (activitatea glandei sudoripare, ritmul
cardiac, tensiunea arterială, tensiunea musculară scheletică și temperatura pielii). Autorii au
concluzionat că efectul pozitiv al hipnoterapiei ar putea fi consecința reducerii suferinței
psihologice și a somatizării.
Nerva este un program de hipnoterapie de 6 săptămâni pentru IBS creat de Dr Simone
Peters. Accesibil printr-o aplicație ușor de utilizat, Nerva ajută pacienții să învețe să-și
gestioneze simptomele cu sesiuni zilnice de hipnoterapie, exerciții de respirație și lecturi
educaționale.
Aplicația Nerva este accesibilă pe bază de abonament, însă pentru șapte zile poate fi testată
de oricine își dorește fără să presupună costuri.
Constă în exerciții de respirație și relaxare  timp de 7 zile, cu durată de 15-20 min.
Ziua 1: Pastila vindecătoare – în timpul meditației este sugerată ideea ingestiei
unei pastile care are efect tămăduitor pentru tractul digestiv. 
Ziua 2: Mâini reconfortante – sugestia că mâinile și căldura lor aduc alinare în
toată zona abdominală.
Ziua 3: Râul interior – hipnoterapia se axează pe sugestia că intestinul este un râu
și orice blocaj poate fi mental îndepărtat cu propriile mâini.
Ziua 4: O zi la plajă – se sugerează că relaxarea sub razele soarelui care are
temperatura optimă, pătrunde până în profunzimea tractului digestiv, optimizând
senzațiile resimțite.
Ziua 5: Baia în lac – este o hipnoterapie care sugerează că senzațiile din corp
percepute la cufundarea imaginară, treptată în apa unui lac, aduc relaxare și
calmează întregul tract digestiv.
Ziua 6: Leagănul – imageria ghidată este focusată pe relaxarea adusă de senzația
utilizării unui leagăn care ajută la eliberarea de tensiune în tot corpul, inclusiv în
sfera intestinului.
Ziua 7: Prepararea poțiunii – utilizatorul este ghidat în hipnoterapie să realizeze
un leac pe care să-l utilizeze și să simtă cum îi alină disconfortul.
 Bibliografie:
1. Ballou, S., & Keefer, L. (2017). Psychological Interventions for Irritable Bowel
Syndrome and Inflammatory Bowel Diseases. Clinical and translational
gastroenterology, 8(1), e214. https://doi.org/10.1038/ctg.2016.69
2. Fadgyas-Stanculete, M., Buga, A. M., Popa-Wagner, A., & Dumitrascu, D. L. (2014).
The relationship between irritable bowel syndrome and psychiatric disorders: from
molecular changes to clinical manifestations. Journal of molecular psychiatry, 2(1), 4.
https://doi.org/10.1186/2049-9256-2-4
3. Kinsinger S. W. (2017). Cognitive-behavioral therapy for patients with irritable bowel
syndrome: current insights. Psychology research and behavior management, 10, 231–
237. https://doi.org/10.2147/PRBM.S120817
4. Kabat-Zinn J. Full Catastrophe Living: Using The Wisdom Of Your Body And Mind
To Face Stress, Pain, And Illness. Bantam Doubleday Dell Publishing: New York,
NY, USA, 1990.
5. Liegl, G., Plessen, C. Y., Leitner, A., Boeckle, M., & Pieh, C. (2015). Guided self-
help interventions for irritable bowel syndrome: a systematic review and meta-
analysis. European journal of gastroenterology & hepatology, 27(10), 1209-1221.
6. Palsson, O. S., Whitehead, W., Törnblom, H., Sperber, A. D., & Simren, M. (2020).
Prevalence of Rome IV functional bowel disorders among adults in the United States,
Canada, and the United Kingdom. Gastroenterology, 158(5), 1262-1273.
7. Peters, S. L., Yao, C. K., Philpott, H., Yelland, G. W., Muir, J. G., & Gibson, P. R.
(2016). Randomised clinical trial: the efficacy of gut‐directed hypnotherapy is similar
to that of the low FODMAP diet for the treatment of irritable bowel syndrome.
Alimentary pharmacology & therapeutics, 44(5), 447-459.
a. Yes, This Meditation For IBS Can Cure You, Possibly. (n.d.). The Daily
Meditation. https://www.thedailymeditation.com/mindfulness-meditation-for-
ibs-research-reveals-benefits