TEMA 1: Inelul. Noţiuni de bază.

1.1.Definiţie. O mulţime nevidă R înzestrată cu două legi de compoziţii

internă, notate una aditiv iar cealaltă multiplicativ, se numeşte inel, dacă sunt
satisfăcute condiţiile:
1. (R,+) este grup abelian;
2. (R,·) este semigrup;
3. Înmulţirea este distributivă bilateral faţă de adunare, adică
(∀a, b, c ∈ R) a(b + c ) = ab + ac, (b + c )a = ba + ca .
Elementul neutru al grupului (R,+) se notează cu 0. Dacă inelul posedă
element neutru faţă de înmulţire, atunci el se notează cu 1 sau e şi inelul se
numeşte inel unitar sau inel cu element unitate. Dacă înmulţirea în R este
comutativă, inelul R se numeşte inel comutativ.
1.2.Teoremă. Fie R un inel, atunci:
(1) (∀a,∈ R ) a ⋅ 0 = 0 ⋅ a = 0
(2) (∀a, b ∈ R ) a(− b) = (− a )b = −ab
(3) (∀a, b ∈ R ) (− a )(− b) = ab
Demonstraţie. (1) are loc :
a ⋅ 0 = a ⋅ (0 + 0) = a ⋅ 0 + a ⋅ 0
şi deci a ⋅ 0 = 0 . Analog, 0 ⋅ a = 0 p/u ∀a,∈ R .□

Fie R un inel, ∀a ∈ R şi ∀n ∈ N . Definim multiplii lui a, na şi (-n)a prin :

6474 n 48 4
a + a + ... + a, daca n > 0

na =  resp.(− n )a = − na
0 daca n=0


şi puterile lui a, prin :
a n = a14
⋅ a2
⋅ ...4
3⋅a daca n > 0.
n

Dacă R este un inel unitar atunci considerăm: a 0 = 1 , (∀a ∈ R * ) .

1.3.Teoremă. Fie R un inel, atunci:
(4) (∀m, n ∈ Z )(∀a ∈ R ) (m + n )a = ma + na
(5) (∀m, n ∈ Z )(∀a ∈ R ) (m ⋅ n )a = m(na ) = n(ma)
(6) (∀m ∈ Z )(∀a, b ∈ R ) m(ab) = (ma )b = a(mb).
Demonstraţie. (6) are loc evident pentru m=0. Dacă
m ∈ N , (∀a, b ∈ R arbitrari) atunci deoarece
(ma )b + ab = (ma + a )b = ((m + 1)a )b
(m + 1)(ab ) = m(ab ) + ab = 
a(mb ) + ab = a(mb + b ) = a ((m + 1)b )
(6) are loc (în baza inducţiei) p/u ∀m ∈ N . De asemenea avem
(− ma )b = ((− m )a )b
(− m)(ab ) = −(m(ab )) = −((ma )b ) = 
− (a(mb )) = a((− m )b )
deci (6) are loc p/u ∀m ∈ N , ∀a, b ∈ R . □

1
 1.4. Teoremă. Fie R un inel, atunci :
1) (∀m, n ∈ N * ), (∀a ∈ R ) a m ⋅ a n = a m + n
2) (∀m, n ∈ N * ), (∀a ∈ R ) (a m ) = a mn
n

3) (∀m ∈ N * , m ≥ 2), (∀a, b ∈ R : ab = ba )

m −1
(a + b )m = a m + ∑ C mk a m −k b k + b m
k =1

Fie R un inel, dacă două elemente nenule a şi b ale inelului R au proprietatea

că a ⋅ b = 0 , atunci a şi b se numesc divizori ai lui zero, unde a este divizor la stînga
a lui zero, iar b divizor la dreapta al lui zero.
1.5. Teoremă. Fie R un inel, afirmaţiile date sunt echivalente :
(7) R este fără divizori ai lui zero ;
(8) R\{0} este o parte stabilă faţă de înmulţire ;
(9) p/u ∀a ∈ R , a ≠ 0, ba = ca ⇒ b = c ;
(10) p/u ∀a ∈ R , a ≠ 0, ab = ac ⇒ b = c.
Demonstraţie. (7) ⇔ (8) – evidentă. (7) ⇒ (9), ba = ca ⇒ (b-c)a = 0,
deoarece R este fără divizori ai lui zero şi a ≠ 0 obţinem b – c = 0, b = c. (9) ⇒ (7),
fie ∀a, b ∈ R , a ≠ 0 şi b ≠ 0, presupunem ab = 0 atunci ab = 0b şi prin simplificare
la dreapta cu b se obţine a = 0, contradicţie. Deci ab ≠ 0. Analog va fi la (7) ⇒ (10)
şi (10) ⇒ (7). □
1.6. Definiţie. Un inel R, comutativ şi fără divizori ai lui zero se numeşte
inel integru sau domeniu de integritate.
1.7. Definiţie. Un inel unitar K se numeşte corp dacă (K\{0},·) – grup.
Orice corp K conţine cel puţin două elemente: unul neutru faţă de adunare 0 şi
celălalt neutru faţă de înmulţire 1. Un corp comutativ se numeşte cîmp.
1.8. Teoremă. Un inel R (diferit de inelul zero) este atunci şi numai atunci
un corp dacă orice ecuaţie de forma: ax = b (a, b ∈ R, a ≠ 0) are soluţie în R.
Demonstraţie. dacă R este un corp şi a-1 este elementul inversabil a în
grupul multiplicativ (R\{0},·), atunci x = a-1b este o soluţie a ecuaţiei ax = b.
Fie R un inel (diferit de inelul zero) în care pentru ∀a, b ∈ R , a ≠ 0, ecuaţia ax = b
are soluţii în R. Mai întîi vom arata că R este divizori ai lui zero. Fie a, b ∈ R , a ≠ 0
şi b ≠ 0, dacă x 0 ∈ R este o soluţie a ec. ax = b şi y 0 ∈ R este o soluţie a ec. by = x 0
atunci aby 0 = ax0 = b ≠ 0 adică ab ≠ 0.
Acum, vom arăta că R este un inel cu element unitate. Fie a ∈ R , a ≠ 0 şi fie o
soluţie a ecuaţiei ax = a, atunci : ae = a ≠ 0 şi deci e ≠ 0. Din egalitatea ae = a ,
deducem ae 2 = ae , deoarece R este fără divizori ai lui zero, rezultă e 2 = e .
Pentru ∀b ∈ R arbitrar obţinem :
(b − be)e = be − be 2 = be − be = 0 adică b = be , analog e(b − eb ) = be − e 2 b = eb − eb = 0 ,
adică b = eb , prin urmare e este elementul unitate al inelului R
Vom arăta că un element a ∈ R \ {0} are un invers (inversabil). Fie a , o soluţie a
ecuaţiei ax = e , adică aa , = e , atunci a, ≠ 0 şi din
(aa − e)a − a (aa ) − ea = a e − ea = a − a = 0 deducem că şi a a = e .□
, , , , , , , , , ,

1.9. Teoremă. Un inel finit R(R ≠ 0) fără divizori ai lui zero este corp.

2
Exemple. 1. (Z ,+,⋅) - inel integru unitar.
2. Z [i ] = {z ∈ C / z = a + bi cu a, b ∈ Z }, (Z [i ],+,⋅) - inel integru unitar numit
inelul întregilor lui Gauss.
3. (Q,+,⋅), (R,+,⋅), (C ,+,⋅) - corpuri comutative.
4. F = {a + b 3 / a, b ∈ Q}, (F , +,⋅) - corp comutativ în care p/u a + b 3 ≠ 0 , avem
(a + b 3 )−1 a
=
a − 3b 2
− 2
2
b
a − 3b 2
3 ∈ F \ {0}

{ }
Faptul că I = a + b 3 / a, b ∈ Z , (I , +,⋅) - un inel integru unitar fără să fie corp
( 3 ∈ I nu are invers în I)
5. (Z m ,+,⋅), inelul claselor de redturi modulo m, este un inel unitar comutativ şi
dacă m ≥ 2 nu este prim atunci este un inel cu divizori ai lui zero. Dacă m este un
nrumăr prim atunci (Z m ,+,⋅) - corp comutativ.
6. Fie R un inel. Notăm cu M (n, R ) mulţimea tuturor matricelor pătratice de
ordinul n cu elemente din inelul R, M (n, R ) împreună cu adunarea şi înmulţirea
matricelor formează un inel. Dacă inelul R are element unitate, atunci matreicea:
1 i= j
( )
E = δ i j ∈ M (n, R ) cu δ i j = 
daca
daca i ≠ j
este element unitate în inelul M (n, R ) .
0
Dacă R este un inel cu element unitate diferit de 0, atunci inelul M (n, R ) nu este
comutativ p/u n ≥ 2 , şi invers cu divizori ai lui zero p/u n = 2 avem:
 1 0  0 0   0 0 
   =   .
 0 0  0 1   0 0 
Definiţie 1.1.1: o submulţime nevidă S a unui inel (corp) R se numeşte subinel
(subcorp) al inelului (corpului) R dacă legile de compoziţie internă din R induc legi
de compoziţie internă pe S împreună cu care S formează inel (corp).
S trebuie să fie un subgrup al grupului aditiv (R,+) ce este echivalent cu:
10. (∀a, b ∈ S ) a − b ∈ S
20. (∀a, b ∈ S ) a ⋅ b ∈ S
Condiţiile 10, 20 sînt necesare ca S să fie subinel al inelului R
1.10. Teoremă. Fie R un inel şi S o mulţime nevidă a lui R, atunci S este
subinel al inelului R dacă şi numai dacă sînt satisfăcute condiţiile:
10. (∀a, b ∈ S ) a − b ∈ S
20. (∀a, b ∈ S ) a ⋅ b ∈ S
1.11. Teoremă. Fie K un corp şi F o submulţime nevidă a lui K, atunci F
este subcorp al corpuluil K dacă şi numai dacă sînt veificate condiţiile:
10. (∀a, b ∈ F ) a − b ∈ F
20. (∀a, b ∈ F ) a ⋅ b ∈ F
Exemple. 1. Fie R un inel, atunci {0} este subinel al lui R şi R este subinel al
inelului R. Aceste subinele se numesc improprii.
2. Z este subinel în inelele (corpurile) Q, R, C.
3. Q şi R sînt subcorpuri ale corpului C, Q este subcorp al corpului R.

3
  a − b 2  
4. S =  / a , b ∈ R  este un subinel al inelului M (2, R ) .
 − b 2 a  
 a + bi c + di  
5. T =   / a, b, c, d ∈ R  este un subinel al inelului M (2, C ) .
 − c + di a − bi  
6. Fie R un inel, elementul e ∈ R se numeşte idempotent dacă e 2 = e . De exemplu,
 0 1
în inelul M (2, R ) matricea   este idempotentă. Dacă e ∈ R este idempotent
 0 1
atunci submulţimea e Re = {eae / a ∈ R}este un subinel cu element unutate al inelului
R.
7. Fie R un inel, elementul a ∈ R se numeşte nilpotent dacă există un număr întreg
0 1 1
 
pozitiv n încît a = 0 .Cum ar fi în inelul M (3, R ) matricea  0 0 1  este nilpotent
n

 0 0 0
 
pentru că A = 0 . Dacă R – inel comutativ, atunci mulţimea N(R) a tuturor
3

elementelor nilpotente ale lui R este un subinel al inelului R. Într-adevăr dacă

a, b ∈ N (R ) , adică dacă există numerele întregi pozitive n şi m încît a n = b m = 0 ,
conform teorema 1.4. afirmaţia 3)
( ) (b )
n + m −1
(a − b )n+ m ∑C a n + m −k (− b ) + (− b )
n+ m
(ab )nm
m m n
= a n+m + = 0 şi = an =0, şi
k k
n+ m
k =1

a − b ∈ N (R ) şi a ⋅ b ∈ N (R ) deci N(R) este un subinel al inelului comutativ R.

Menţionăm că dacă R nu este comutativ atunci N(R) poate să nu fie subinel. De
0 1 0 0
exemplu în M (2, R ) matricele   şi   sînt nilpotente (căci pătratul lor este
 0 0   1 0 
matricea nulă), dar suma lor nu este nilpotent.
1.12.Teoremă. Fie R un inel fără elemente nilpotente nenule. Atunci orice
element idempotent e al lui R aparţine centrului lui R.
Demonstraţie. Fie r ∈ R arbitrar, are loc:
(ere − er )2 = (ere − er )(ere − er ) = ereere − erere − ereer + erer = 0
şi deoarece R nu are elemente nilpotente nenule, ⇒ ere − er = 0 , analog ere − re = 0 ,
deci er = re , ∀r ∈ R . □
1.13.Teoremă. Intersecţia unei familii de subinele (subcorpuri) ale inel
(corp) este un subinel (subcorp).
Demonstraţie. Fie R un inel, (S i )i∈I o familie de subinele ale lui R şi
S = Ii∈I S i . Dacă a, b ∈ S atunci a, b ∈ S i pentru ∀i ∈ I , deci a − b ∈ S i şi a ⋅ b ∈ S i
∀i ∈ I ⇒ a − b ∈ S şi a ⋅ b ∈ S deci S este un subinel al inelului R. □
Dacă R este un inel şi S un subinel al lui R atunci adunarea – comutativă, S
este un subgrup normal al grupului aditiv (R,+). Relaţia de echivalenţă determinată
de subgrupul aditiv S (numită relaţia de congruenţă modulo S):
a ≡ b(mod S ) ⇔ a − b ∈ S este compatibilă cu adunare. Dar este ea compatibilă la
stînga (dreapta) cu înmulţirea din R? Pentru aceasta se observă:

4
a ≡ 0(mod S ) ⇔ a ∈ S şi că ra ≡ ro(mod S ) ⇔ ra ∈ S . Astfel S trebuie să satisfacă
condiţiei: a ∈ S ⇒ (∀r ∈ R ), ra ∈ S .
Analog pentru compatibilitatea la dreapta a relaţiei de congruenţă modulo S cu
înmulţire , S trebuie să satisfacă condiţiei: a ∈ S ⇒ (∀r ∈ R ), ar ∈ S . Aceste condiţii
asigură compatibilitatea la stînga, la dreapta faţă de înmulţire a relaţiei de
congruenţă modulo S.