ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE

Elementele de trigonometrie se aplică într-un triunghi dreptunghic doar

unghiurilor ascuțite ale acestuia. Sunt 4 elemente de trigonometrie:
o sinus (sin)
o cosinus (cos)
o tangenta (tg)
o cotangenta (ctg)
Def: Sinusul unui unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic este raportul
dintre lungimea catetei opuse unghiului și lungimea ipotenuzei.
cateta opusă
sin=
ipotenuză
Def: Cosinusul unui unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic este raportul
dintre lungimea catetei alăturate unghiului și lungimea ipotenuzei.
cateta alăturată
cos=
ipotenuză
Def: Tangenta unui unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic este raportul
dintre lungimea catetei opuse unghiului și lungimea catetei alăturate unghiului.
cateta opusă
tg=
cateta alăturată
Def: Cotangenta unui unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic este raportul
dintre lungimea catetei alăturate unghiului și lungimea catetei opuse unghiului.
cateta alăturată
ctg=
cateta opusă
Aplicând aceste formule într-un triunghi dreptunghic ∆ ABC cu m ( ∢ A )=900 se
obțin următoarele relații:
 m ( ∢ B )+ m ( ∢ ∢ C )=900 (∢ B și ∢ C sunt complementare)
^ ;sin C=cos
⇒ sin ^B=cos C ^ ^B ; tg B ^ ; ctg B
^ =ctg C ^
^ =tg C
 1 ^ 1 ^ = 1 (tg
^ = 1 ; ctg C
 Se observă că tg B^ = ; tg C=
^ ; ctg B
^
ctg ^B ctg C tg ^B tg C
și ctg sunt elemente inverse)

}
^
sin B
^=
tg B
^
cos B sin
 În plus, ⟹ tg=
^
sin C cos
tg c^ =
^
cos C

și

}
^
cos B
^=
ctg B
^
sin B cos
^
⟹ ctg=
sin
.
cos C
ctg c^ =
^
sin C
^ cos2 B=1
 sin2 B+ ^ ^ cos2 C=1
; sin2 C+ ^

Teorema cosinusului
AB 2 + AC 2−BC 2
cos ^
A=
2∙ AB∙ AC
2 2 2
^ AB + BC −AC
cos B=
2 ∙ AB ∙ BC

^ AC 2 +BC 2− AB 2
cos C=
2 ∙ AC ∙ BC
2 2 2
l 1 +l 2−l 3
Deci, cos ∢= unde l 1 și l2 sunt laturile care formează unghiul, iar l3este
2 ∙l 1 ∙ l 2

latura opusă unghiului.

8
 Alte aplicaţii
 
[7]
 
În teoria
 
ecuaţii
lor
diferenţiale
, funcţia
e
ix
 
se foloseşte
adesea
pentru a
simplificader
ivările, chiar
dacă
rezultatul
final este o
funcţie reală
care implică
 sinus
 
şi
cosinus
.
 Identitatea lui
Euler 
 
este o
consecinţă
imediată
a formulei
lui Euler.
 În
ingineria
electrică
,
dar şi în alte
domenii,
semn
alele ce pot
varia
periodic în
timp sunt
adesea
descrise ca o
combinaţie
de
 sinus
 
şi
cosinus;
 
acestea se
exprimă mai
convenabil
ca partea real
ă a funcţiilor 
exponenţiale 
cu exponent
imaginar,
folosind
 formula lui Eul
er 
. De
asemenea,
analiza
fazorială a
cir 
cuitelor poate
include
 formula lui Eul
er 
 pentru
reprezentarea
impedanţei
 unui
condensator 
 sau a unui
 solenoid 
.
 Demonstrația f
ormulei lui
Euler 
 utilizând
dezvoltarea
în serie Taylor
Încă
 
o
demonstraţie
a
 formulei lui Eu
ler 
, folosind
dezvoltarea
în serie
Taylor
şi proprietăţil
e puterilor
lui
i
:
şi aşa mai
departe.
 
Funcţiile
e
 x
, cos(
 x
) şi sin(
 x
)
(presupunân
d că
 x
 este
număr real
) pot fi
exprimate
folosind
dezvoltările
lor în serie
Taylor în
jurul lui
zero:
 Pentru
 z 
 complex se
defineşte
 
fiecare
funcţie prin
seriile de mai
sus,
înlocuind
 x
 cu
 z 
.Aceasta este
posibil,
deoarece
raza de
convergenţă
 
a fiecărei
serii este
infinită.Atun
ci rezultă că
:
Rearanjarea
termenilor se
justifică
deoarece
fiecare
serie este
absolut
convergentă
.Luând
 z 
 =
 x
 
număr real
,
rezultă
identitatea
originală
,
aşa cum a
descoperit
-o EULER.
 

9
 Demonstrația f
ormulei lui
Euler 
 utilizând c
alculul
diferenţial 
 
[7]
 
Se defineşte
 
o funcție
 
 f 
 prin
relația:
 Aceast
ă definiție
 este permis
ă,
 
deoarece
ecuaţia
:
implică
faptul că
 
e
ix
 
nu
 
este
niciodată
zero.
 Derivata lui
 f 
, conform
regulii
câtului,
este:Deci
trebuie să fie
o funcţie
constantă
.Astfel,
Rearanjând,
rezultă că
:
 Demonstrația f
ormulei lui
Euler 
 utilizând
ecuaţii
le
diferenţiale
ordinare
 
[7]
 
Se defineşte
funcţia
 g 
(
 x
) prin
Considerând
că
i
 
este
constantă,
primele două
derivate ale
lui
 g 
(
 x
)
suntdeoarece
i
2
 
= −1
 
 prin definiţ
ie.Pornind d
e aici se
construieşte
următoarea
ecuaţie
diferenţială
ordinară liniară
de
ordinul 
 al doilea:
 
10
sauPentru
orice
ecuaţie
diferenţială
de ordinul
al doilea
, există două
soluţii
liniarindepende
nte
 care o
satisfac:Atât
cos(
 x
) cât şi sin(
 x
) sunt funcţii
reale a căror
derivată
secundă
este
egală
 
cu funcţi
a
luată
 cu semnul
minus
.Orice
combinaţie
liniară
 
de soluţii ale
unei
ecuaţii difere
nţiale
omogene
este de
asemeneao
soluţie.Atunc
i, în general,
soluţia ecuaţi
ei
diferenţiale
este
:
( )
 g x
  pentru orice
constante
 A
 
şi
 B
.
Dar nu toate
valorile
acestor
două constan
te satisfac
condiţiile
iniţiale
 pentru
 g 
(
 x
):
.
Totuşi aceste
condiţii
iniţiale
(aplicate
soluţiei gene
rale) sunt
 
deci rezultă
:
şi în cele
din urmă,