4

Montajul straturilor „tehnice”: În funcție de soluția constructivă aleasă pentru acoperișul

înierbat, vor fi folosite membrane de protecție mecanică și antirădăcini, un strat de drenaj
pentru care există o varietate foarte mare de soluții și materiale și de obicei o membrană de
filtrare poziționată peste stratul de drenaj, pentru a preveni colmatarea cu pământ a stratului
de drenaj. De asemenea, pentru acoperișurile cu pantă mare, sunt folosite și diferite soluții
(casete, plase, scânduri, etc.) de fixare a substraturilor de pământ pentru a împiedica
alunecarea acestora pe panta acoperișului. Dacă planificați să folosiți un sistem de irigații,
acum e momentul bun să pozați țevile de apă, pentru a nu fi nevoiți să săpați/decopertați
ulterior traseele țevilor de apă.

5
Montajul substraturilor de pământ: în funcție de grosimea proiectată a acoperișului înierbat
(de obicei între 10 și 30 cm) vor fi încărcate unul sau mai multe straturi de pământ, cu diferite
compoziții, inclusiv în funcție de tipul de plante pe care le planificați. Țineți cont și de tasarea
pământului când calculați cât trebuie pus pentru a obține grosimea finală dorită. Nu e
obligatoriu ca pe un astfel de acoperiș totul să fie acoperit de pământ. Dacă va fi un acoperiș
circulabil, cel mai probabil aleile vor fi de pietriș sau tocătură de lemn, de asemenea pietrișul
înlocuiește pământul în zonele de contact ale acoperișului cu pereți sau uneori chiar și la
marginea acoperișului. Există și proiectanți care combină zone cu pietriș cu cele cultivate
pentru a obține diferite efecte estetice.

6
Cultivarea acoperișului: cea mai simplă și rapidă metodă este evident înierbarea cu rulouri de
gazon sau chiar cu rulouri cu diferite plante rezistente la secetă, realizate special pentru
acoperișuri verzi. Folosirea rulourilor este de preferat mai ales în cazul acoperișurilor în
pantă, pentru a împiedica spălarea pământului în cazul ploilor torențiale. Există și foarte
mulți beneficiari care preferă o varietate mai mare de plante pe acoperiș, mai ales
plante care reproduc și atrag biodiversitatea locală. Acolo unde terenul e scump și există
preocupări pentru producerea hranei la nivel local, acoperișurile verzi pod deveni adevărate
grădini de zarzavaturi, legume și plante aromatice. Amatorii de permacultură pot transforma
un astfel de acoperiș întro grădină adaptată principiilor permaculturii. Pe acoperișul
Centrului Green Mogo am realizat o astfel de grădină care folosește cu grijă apa, evitând risipa
(apa de ploaie și ce se scurge în urma irigării se colectează întrun bazin separate și se
refolosește), plantele se ajută unele pe celelalte, unele dintre ele atrăgând insect care distrug
dăunătorii altora, iar solul este protejat prin acoperirea cu tocătură vegetală sau fân.

7
Montarea sistemului de irigații: Irigarea unui acoperiș înierbat nu este obligatorie, mai ales în
zonele de munte sau cu precipitații relativ dese, însă este mai mult decât recomandată în
zonele de șes sau cu secetă prelungită, mai ales daca grosimea stratului de pământ este relativ
mică (sub 15 cm). Pe de altă parte, nu uitați că un acoperiș înierbat cu umiditate permanentă
nu înseamnă doar un acoperiș permanent verde ci și protecție termică la căldura soarelui de
vară, așa ca merită făcută această investiție.

www.greenitiative.ro
Amenajarea acoperișului ı̂nierbat și a gră dinii de permacultură de pe acoperisul̦ Centrului Green Mogo
au fost realizate ı̂n cadrul proiectului Gră dina de pe acoperis,̦ finanțat prin programul Mobiliză m
Excelența derulat de Fundația Comunitară București.
Pe cei care doresc să viziteze Gră dina de pe acoperiș și Centrul Green Mogo participâ nd la
evenimentele și cursurile pe care le organizăm, ı̂i invită m să trimită un mail la adresa
feliciaip@greenitiative.ro.
FAZELE IMPORTANTE ÎN CONSTRUIREA UNUI ACOPERIȘ ÎNIERBAT:

1
Proiectarea: Indiferent de scenariul în care ne aflăm (clădire existentă sau clădire
care urmează să fie construită) este la fel de important ca încărcarea specifică
suplimentară a unui acoperiș înierbat (care poate varia între 200 – 800 kg/mp în
funcție de grosimea substraturilor, materialele folosite, panta acoperișului,
condițiile climatice) să fie luată în calcul de un proiectant de structură pentru a
configura corect structura de rezistență a clădirii. Alte aspecte importante ale
proiectării sunt pantele și scurgerile, soluțiile de prindere a marginilor laterale,
asigurarea aerisirii tavanului, distanța corectă între căpriori, materialele folosite
pentru stratul de suport al hidroizolației. De asemenea, termoizolația tavanului
încăperii de sub acoperișul înierbat trebuie proiectată integrat cu acoperișul,

2
pentru că trebuie ținut cont de caracteristicile de barieră totală a vaporilor de apă
pe care le are o membrană hidroizolatoare tipică folosită la un acoperiș înierbat.

Construirea structurii și a stratului suport pentru

hidroizolație: Indiferent de soluția constructivă și
materialele alese, cel mai important lucru este ca
în final stratul pe care se aplică hidroizolația să
fie fără denivelări și muchii tăioase, fără așchii
sau alte elemente care pot perfora de jos în sus
membrana. Aplicarea hidroizolației să se facă pe
un suport bine uscat.

3
Aplicarea hidroizolației: Având în vedere că acest
strat este critic pentru asigurarea durabilității
acoperișului înierbat, recomandăm folosirea
celor mai bune materiale (de exemplu
membrane de tip EPDM) și a unor echipe de
montaj specializate în astfel de lucrări. Orice
compromis în această fază va fi plătit scump
ulterior.

Centrul Green Mogo

Greenitiative

Centrul Green Mogo