Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTALAŢII DE CLIMATIZARE
Pentru a dimensiona o instalaţie de ventilaţie şi climatizare trebuie parcurse
mai multe etape de calcul şi anume:
Se calculează cantităţile de căldură intrate din exterior sau degajate în
incintă;
Se calculează pierderile şi consumurile de căldură ale incintei;
Se calculează degajările de umiditate din incintă;
Se calculează degajările de gaze, vapori nocivi şi praf;
Se determină debitul de aer necesar ventilării.
1
Energetica clădirilor Curs 10-11
7.1.2. Căldura pătrunsă datorită radiaţiei solare
În funcţie de natura elementului de construcţie, căldura pătrunde din
exterior datorită radiaţiei solare în două moduri:
prin ferestre, uşi, luminatoare;
prin pereţi şi planşee ce se încălzesc sub acţiunea radiaţiei solare .
Tab. 7.1. Valoarea medie de calcul a intensităţii radiaţiei solare maxime I [kcal/m2h], prin
suprafeţe cu geamuri simple, după orientările acestora
Orientarea suprafeţei
Denumirea suprafeţei transparente S-E E N-E
S
S-V V N-V
Ferestre cu tocuri de lemn 210 180 210 110
Luminator vertical având forma de N sau de şed, cu tocuri 260 230 260 140
de lemn
Idem, cu geamuri înclinate la 600 faţă de orizontală 320 310 300 140
Luminator în formă de A 330 330 330 330
Luminator cu geamuri înclinate la partea inferioară şi
200 270 290 140
verticale la partea superioară
2
Energetica clădirilor Curs 10-11
Dacă sticla folosită este mată, valorile din tabel se micşorează cu 42%, iar
dacă ferestrele sunt murdare, datorită degajărilor din incintele respective (forjă,
turnătorii, etc.), valorile se micşorează cu până la 80%.
Metoda a 2 - a
Radiaţia solară nu pătrunde pe întreaga suprafaţă a ferestrei din cauza
umbririi parţiale a acesteia: pentru determinarea căldurii pătrunse în incintă prin
radiaţie solară QFL se poate folosi relaţia:
Q FL I p h b I V h e I 0 b e
[kcal/h] (7.2)
unde :
Ip - intensitatea radiaţiei solare pentru o suprafaţa verticală, [kcal/m2h];
Iv - intensitatea radiaţiei solare pentru o suprafaţă verticală perpendiculară pe
planul ferestrei [kcal/m2h];
I0 - intensitatea radiaţiei solare pentru o suprafaţă orizontală [kcal/m2h];
h - înălţimea ferestrei [m] ;
b - lăţimea ferestrei [m];
- coeficient de infiltraţie a radiaţiei solare.
= 0,9 pentru ferestre cu 1 rând;
= 0,92 pentru ferestre duble sau cuplate.
e – adâncimea nişei exterioare a ferestrei (de la planul faţadei finite, până
la planul sticlei), [m].
Valorile intensităţilor radiaţiei solare Ip , Iv şi I0 se iau din tab. 7.2.
Tab. 7.2 Valorile intensităţii radiaţiei solare Ip , Iv şi I0 (la latitudinea de 500) în kcal/m2h
Orientarea ferestrei Ferestre
Ora orizontale
NE E SE S SV V NV N
(luminatoare)
5 270 250 85 130 40
6 410 440 215 140 145
7 410 515 320 45 265
8 325 525 415 60 390
3
Energetica clădirilor Curs 10-11
9 205 470 455 180 520
10 55 350 440 275 625
11 190 375 340 105 700
12 260 370 260 725
13 105 340 375 190 700
14 275 440 350 55 625
15 180 455 470 205 520
16 60 415 525 325 390
17 320 515 410 45 265
18 215 440 410 140 145
19 85 250 270 130 40
Tab. 7.3 Valorile aproximative ale căldurii pătrunse prin ferestre, în kcal/m2h, după orientare
Orientare fereastra Ferestre simple Ferestre duble
S-E 300 250
S 250 200
S-V 300 250
V 350 300
Metoda a 3 - a
Pentru un calcul mai rapid, se pot utiliza valorile din tab. 7.4, unde sunt date
valorile fluxului termic qR, corespunzător pătrunderii instantanee a radiaţiei solare
prin ferestre simple, funcţie de orientare şi de timp, sau din tab. 7.5, unde se dau
valorile fluxului termic suplimentar qS transmis prin convecţie şi radiaţie.
4
Energetica clădirilor Curs 10-11
Tab. 7.4 Valorile fluxului termic qR, în kcal/m2h, pătruns instantaneu prin ferestre simple
datorită radiaţiei solare directe şi difuze
Latitu- Orientarea ferestrei
Ora
dinea N N- E E S-E S S-V V N-V
5 19 8 19 16 5 0 0 0 0
6 18 71 315 355 182 19 16 16 16
7 17 43 404 529 336 30 27 27 27
0
40 8 16 38 350 556 423 49 33 33 33
nord 9 15 41 214 488 439 114 38 38 38
10 14 43 84 344 401 187 43 43 43
11 13 46 49 157 306 244 62 46 46
12 46 49 52 174 266 174 52 46
5 19 54 146 146 54 8 8 8 8
6 18 68 347 404 220 22 19 19 19
7 17 33 377 534 369 33 27 27 27
500 8 16 35 290 548 464 87 33 33 33
nord 9 15 38 146 477 496 195 38 38 38
10 14 41 49 336 472 298 43 41 41
11 13 43 43 155 388 369 114 43 43
12 43 43 49 260 391 260 49 43
Obs. – pentru ferestre duble, valorile din tabel se multiplică cu 0,85.
- pentru localităţi aflate la latitudini cuprinse între 400 şi 500, se va folosi calculul prin
interpolare
Fluxul termic total se obţine prin însumarea celor două valori,
QFL = qR + qS (7.3)
Tab. 7.5 Valorile fluxului termic qS, în kcal/m2h, pătruns prin convecţie şi radiaţie la ferestre
simple (la 300 – 500 latitudine nordică)
Tempe- Orientarea ferestrei Ferestre
Ora ratura orizontale
aerului N N- E E S-E S S-V V N - V (lumina-
exterior toare)
5 20 - 36 - 32 - 32 - 36 - 36 - 36 - 36 - 36 - 36
6 20 - 36 -28 -24 -30 -36 -36 - 36 - 36 - 36
7 10 - 36 -27 -24 -24 -36 -36 - 36 - 36 - 30
8 21 - 30 - 24 - 18 - 18 - 30 - 30 - 30 - 30 - 18
9 23 - 18 - 18 -6 -6 - 12 - 18 - 18 - 18 -6
10 25 -6 -5 6 6 0 -5 -6 -6 6
11 28 12 12 18 24 24 12 12 12 18
12 30 30 30 30 36 36 36 30 30 36
5
Energetica clădirilor Curs 10-11
13 31 36 36 36 36 42 42 36 36 48
14 32 36 36 36 36 48 48 48 36 54
15 32 36 36 36 36 42 48 48 42 48
16 31 36 36 36 36 30 42 42 36 42
17 30 30 30 30 30 30 36 36 36 24
18 28 12 12 12 12 12 12 24 24 18
19 26 6 6 6 6 6 6 12 6 6
20 24 -6 -6 -6 -6 -6 -6 -6 -6 -6
21 23 - 12 - 12 - 12 - 12 - 12 - 12 - 12 - 12 - 12
Obs. La ferestre duble, valorile din tabel se multiplică cu 0,75.
Metoda 1
Fluxul de căldură pătruns prin pereţi şi planşee (Qr2) expuse radiaţiei solare
se calculează cu relaţia:
6
Energetica clădirilor Curs 10-11
A - coeficient de absorbţie a radiaţiei solare:
A = 0,4 – culori deschise;
A = 0,7 – culori închise (roşu, verde, cenuşiu);
A = 0,9 – culori foarte închise.
I - intensitatea radiaţiei solare (tab. 7.2);
= 0,047k – partea din radiaţia solară transmisă în încăpere;
k = 1,38 - coeficient de transmisie a căldurii prin perete;
Metoda a 2 - a
În acest caz se încearcă cuprinderea simultană a diferenţei de temperatură
dintre aerul exterior şi cel interior, precum şi acţiunea radiaţiei solare prin
introducerea unei temperaturi echivalente tS:
7
Energetica clădirilor Curs 10-11
300
500
250
400
Degajări de căldură, kcal/h
10 15 20 25 30 35
_____ Cantitatea totală de căldură
- - - - - Cantitatea de căldură latentă
Curbele trasate cu linie punctată dau, tot pe ordonata din stânga, cantităţile
de căldură latentă – (ql) cedate de oameni în aceleaşi condiţii.
Căldura efectiv cedată de oameni în incintă va fi deci:
qp = qt – ql (7.6)
8
Energetica clădirilor Curs 10-11
QIL = Pb [W/h] (7.8)
9
Energetica clădirilor Curs 10-11
S – suprafaţa exterioară a cuptorului;
k - coeficientul total de transmitere a căldurii peretelui cuptorului
1
k
1 d 1
i e [kcal/m2hgrd] (7.11)
Q cc S 1 t f t a
(7.12)
10
Energetica clădirilor Curs 10-11
unde:
S - suprafaţa exterioară a conductei (m2);
- randamentul izolaţiei (0,8 - 0,9);
tf - temperatura fluidului din conductă;
ta - temperatura aerului din hală .
11
Energetica clădirilor Curs 10-11
- q’v este necesarul de căldură pentru încălzirea aerului pătruns în incintă.
Pentru o incintă încălzită, în cazul cel
te
ti
mai general, pierderile de căldură prin
qp
transmisie se calculează cu relaţia:
qc
în care: qs
ts
qq reprezintă pierderile de căldură prin
Fig. 7.2 Pierderile de căldură prin
transmisie, către mediul exterior prin pereţi qp, pe contur qc şi către sol qs
intermediul elementelor de construcţie (pereţi,
ferestre, uşi, tavan etc.) n
m k S (t
i 1
i i i i te )
qp = [W], (7.15)
12
Energetica clădirilor Curs 10-11
ts - temperatura solului în C.
Necesarul de căldură pentru încălzirea aerului rece infiltrat în incintă are
două componente, respectiv aerul pătruns prin neetanşeităţile elementelor de
construcţie (qvr) şi a aerul pătruns la deschiderea acestora (qvn):
q’v = qvr + qvn = E(Li) v4/3 (ti - te) + U Su ns (ti- - te) [W], (7.18)
Q 0,31 Vt i t e
n
60 [kcal/h] (7.19)
unde:
V - debitul de aer pătruns în încăpere, în m3/h; acesta se calculează prin
metodele clasice de determinare a debitului în cazul ventilării naturale.
ti , te - temperaturile aerului din incintă şi din exteriorul acesteia;
n – durata totală de deschidere într-o oră, în min.
13
Energetica clădirilor Curs 10-11
ti - temperatura iniţială a materialului, în 0C;
tf - temperatura finală a materialului, în 0C.
Consumul orar de căldură variază în timp, deoarece absorbţia căldurii de
către material variază în timp: experimental s-au stabilit următoarele variaţii:
Q = G r [kcal/h] (7.21)
unde:
G – cantitatea de apă evaporată, în kg;
r – căldura latentă de vaporizare, în kcal/kg.
760
G V c S pS p V
B [kg/h] (7.23)
unde:
c - coeficient ce ţine seama de starea de mişcare a aerului deasupra apei.
Dacă aerul se deplasează paralel cu suprafaţa apei, se consideră
c 0,0229 0,0174 v , unde v = 0,1 – 0,3 (m / s);
15
Energetica clădirilor Curs 10-11
7.3.3.2. Umiditatea degajată prin arderea liberă a unor substanţe
Acestea se regăsesc, exprimate în [kg/kg], în tabelul următor:
Acetilenă
- ........... 0,7
Benzină
- ............ 1,4
Hidrogen
- ........... 9,0
Gaz
- de apă . . . . . . . . . . 1,31
16
Energetica clădirilor Curs 10-11
incintă.
În general, debitul calculat pentru perioada de vară este mai mare decât cel
determinat pentru perioada de iarnă, diferenţa apărând în special datorită limitării
diferenţei dintre temperatura aerului condiţionat refulat în incintă şi temperatura
incintei.
Calcul debitului de aer presupune următoarele etape:
Stabilirea parametrilor aerului din incinta (temperatură, umiditate, relativă,
concentraţie admisibilă de noxe) în funcţie de destinaţia incintei şi de condiţiile
de confort cerute;
Stabilirea parametrilor aerului exterior;
Calculul degajărilor de căldură, umiditate, noxe, etc. Din incintă;
Calculul debitului de aer necesar.
În ceea ce priveşte temperatura aerului, trebuie determinate două
temperaturi:
temperatura aerului introdus în incintă (aer refulat) - tai ,
În funcţie de raportul dintre această temperatură - tai şi temperatura aerului
din incintă ti , ca şi de acţiunea curenţilor de aer din zona de lucru, vom avea
următoarele cazuri:
- dacă tai < ti (regim întâlnit în special vara),
- şi aerul se introduce în zona inferioară, la minim 1,5 m de locul de lucru,
se recomandă ti – tai ≤ 7 0C.
- şi aerul se introduce în zona superioară, la o înălţime minimă de 4 m de la
pardoseală, se recomandă ti – tai ≤ 10 ... 12 0C.
La instalaţiile de condiţionare a aerului se recomandă ti – tai ≤ 7 0C.
- dacă tai > ti (regim întâlnit în special iarna), se recomandă următoarele:
- pentru instalaţiile de confort se recomandă tai ≤ 40 0C;
- pentru instalaţiile industriale se recomandă tai ≤ 70 0C când aerul se
refulează la peste 3,5 m de pardoseală şi nu este dirijat direct spre locul de muncă,
şi tai ≤ 45 0C când aerul se refulează de la 2 ... 3,5 m şi este dirijat în orice direcţie.
temperatura aerului evacuat din incintă - tae.
- dacă evacuarea aerului se face la partea inferioară a incintei, la o înălţime mai
mică de 2 m de la pardoseală, tae = ti ;
17
Energetica clădirilor Curs 10-11
- dacă evacuarea aerului se face la partea superioară a incintei, la o înălţime mai
mică de 2 m de la pardoseală, tae > ti , şi anume ea va depinde de înălţimea la care
se face refularea aerului în incintă,
relaţie în care:
- Y - este cantitatea totală de nocivităţi din incintă;
- yae - conţinutul în nocivitatea respectivă a unui kg de aer evacuat din încăpere
(aer interior); aceasta este valoarea admisibilă, conform normativelor, a
concentraţiei noxei respective pentru o incintă, dată în tabele funcţie de destinaţia
incintei şi de durata prezenţei persoanelor în incintă.
- yai - conţinutul în nocivitatea respectivă a unui kg de aer introdus (refulat) în
încăpere; această valoare este determinată de concentraţia naturală a noxei
18
Energetica clădirilor Curs 10-11
respective în aerul atmosferic.
Dacă vicierea incintelor este produsă de mai multe nocivităţi, se determină
debitul de aer pentru fiecare nocivitate în parte, în final adoptându-se debitul cel
mai mare: debitele astfel calculate se sumează doar în cazul degajării
concomitente de vapori de solvenţi (ca benzen, alcooli, eteri ai acidului acetic,
etc.) sau gaze iritante (bioxid de sulf, acid clorhidric gazos, anhidridă sulfuroasă,
etc.).
Tab. 7.9. Concentraţiile admisibile de CO2 în aerul din incinte
CO2
Denumirea incintei
l/m3 g/kg
Incinte de locuit în care se află persoane în permanenţă 1 1,5
Incinte pentru copii şi bolnavi 0,7 1
Incinte în care oamenii se află periodic (instituţii) 1,25 1,75
Incinte în care oamenii se află pentru scurt timp 2 3
19
Energetica clădirilor Curs 10-11
unde:
VP – debitul de aer proaspăt preluat din exterior;
VR – debitul de aer recirculat.
Cantitatea minimă de aer proaspăt VP ce trebuie introdusă din exterior se
stabileşte pe baza debitului de aer necesar diluării altor nocivităţi decât căldura şi
umiditatea ce se degajă în incintă,
Y
VP
y ae y ai (7.29)
relaţia fiind similară cu relaţia (7.1). Debitul total de aer V, se va determina din
condiţiile de eliminare a umidităţii şi căldurii (vezi subcapitolele ce urmează), iar
debitul de aer recirculat va rezulta din relaţia de bilanţ de debite (7.3), adică
VR = V - VP, (7.30)
Tab. 7.12. Concentraţiile maxime admisibile ale gazelor şi vaporilor nocivi şi ale prafului în
aerul zonei de lucru din încăperile industriale
Denumirea substanţei mg/l Denumirea substanţei mg/l
Acetat de amil 0,1 Dicloretan 0,05
Acetat de butil 0,2 Divinil, pseudobutilen 0,1
Acetat de etil 0,2 Eter etilic 0,3
Acetat de metil 0,1 Eteri ai acidului acetic (acetaţi):
Acetat de propil 0,2 Metilacetat 0,1
Acetonă 0,2 Etilacetat 0,2
Acid cianhidric şi sărurile lui în 0,0003 Propilacetat 0,2
HCN
Acid clorhidric gazos şi soluţie 0,01 Butilacetat 0,2
Acid fluorhidric gazos şi derivaţi 0,001 Amilacetat 0,1
Acid sulfuric şi anhidridă sulfurică 0,002 Fenol 0,005
acroleină 0,002 Formaldehidă 0,005
Alcool amilic 0,1 Fosfor galben 0,00003
Alcool butilic 0,2 Fosgen 0,0005
Alcool etilic 1 Hidrogen arseniat 0,0003
.... ......
20
Energetica clădirilor Curs 10-11
7.5.2. Debitul de aer la ventilarea încăperilor cu degajări de căldură
La determinarea acestui debit trebuie ţinut seama şi de faptul că folosirea
unei astfel de instalaţii în regim de iarnă serveşte şi pentru încălzirea incintelor.
Debitul de aer necesar se determină cu relaţia:
Q Q
V
c p ( t ai t ae ) 0,24( t ai t ae )
[kg/h] (7.31)
sau Q Q
V
c p ( t ai t ae ) 0,31 ( t ai t ae )
[m3/h] (7.32)
unde:
- Q este cantitatea de căldură perceptibilă necesară încălzirii încăperii, [kcal/h];
- cp – căldura specifică a aerului, [kcal/kg0C];
- - greutatea specifică a aerului, [kg/m3];
- tai – temperatura aerului introdus (refulat) în incintă, [0C];
- tae – temperatura aerului evacuat din incintă, [0C].
Valoarea Q se determină din bilanţul termic al încăperii,
Q = Qp – Qd . (7.33)
relaţie în care:
- Qp – pierderile de căldură ale incintei [kcal/h];
- Qd – degajările de căldură din surse aflate în incintă.
Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului introdus în incintă se
calculează astfel:
- dacă se funcţionează numai cu aer proaspăt, preluat din exterior,
22
Energetica clădirilor Curs 10-11
(ce va fi evacuat în atmosferă) şi E starea aerului exterior, pentru a determina
starea R a aerului ce trebuie introdus în incintă, se duce prin I o paralelă la direcţia
determinată mai sus. Punctul R se va afla la intersecţia acestei drepte cu dreapta
xE = cst., corespunzător stării aerului exterior – E.
0 4
-5 2
0
- 10 E
- 15
0 2 4 6 8 10 12 14 16 x g/kg
Fig. 7.3. Amestecul aerului în diagrama I-x
23
Energetica clădirilor Curs 10-11
acesteia cu izoterma ti (dictată de normele sanitare), rezultând astfel parametrii
aerului interior IV. Se determină în continuare debitul de aer necesar preluării
surplusului de căldură şi umiditate cu relaţia:
Q 1000 G V
V
iI iR xI xR [kg/h] (7.39)
24
Energetica clădirilor Curs 10-11
QIA - căldura primită prin transmisie de la încăperile alăturate datorită diferenţelor
de temperatură dintre acestea şi incinta calculată;
QP - căldura totală degajată de oameni;
QIL - căldura degajată de instalaţia de iluminat;
QM - căldura degajată de alte surse: maşini, motoare diverse utilaje.
Se calculează raportul de termo-umiditate (direcţia procesului),
1000 i Q t
x GV [kcal/kg] (7.42)
25
Energetica clădirilor Curs 10-11
evacuat din aerul din incintă,
26
Energetica clădirilor Curs 10-11
calculul pierderilor de presiune;
calculul distribuitoarelor de aer;
calculul dispozitivelor de aspirare uniformă a aerului.
unde:
V – debitul de aer al porţiunii respective, [m3/h];
v – viteza aerului în porţiunea respectivă, [m/s].
Viteza aerului se alege ţinând seama de raportul optim între cheltuielile de
investiţii şi cele de exploatare, ca şi de nivelul de zgomot recomandat în incinte.
Vitezele recomandate sunt 6 m/s pentru incintele cu destinaţie civilă şi 12 m/s
pentru cele cu destinaţie industrială. Viteza aerului se alege crescătoare de la gura
de aspiraţie a aerului cea mai îndepărtată către ventilator.
unde:
- coeficientul de frecare,
- coeficientul de rezistenţă locală;
2ab
de
d - diametrul echivalent al conductei; pentru secţiuni rectangulare, ab.
v2
Z
2g [mm H2O] (7.51)
tabele.
28