Irina BARBU

Irina BARBU

STRESUL ORGANIZAŢIONAL
Implicaţii manageriale

LUMEN
2017

1
Irina BARBU

STRESUL ORGANIZAŢIONAL. IMPLICAŢII MANAGERIALE

Irina BARBU

Copyright Editura Lumen, 2017

Iaşi, Ţepeş Vodă, nr.2
Editura Lumen este acreditată CNCS
edituralumen@gmail.com
prlumen@gmail.com

www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Redactor: Roxana Demetra STRATULAT
Design copertă: Roxana Demetra STRATULAT

Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare,

multiplicare neautorizată, indiferent de mediul de transmitere, este interzisă.
Volum finanţat parţial de Ministerul Cercetării şi Inovării

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

IRINA, BARBU
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale / Irina Barbu. - Iaşi : Lumen,
2017
ISBN 978-973-166-499-6

159.9

1
Irina BARBU

CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR _____________________________________________________ 4
INTRODUCERE ___________________________________________________________ 5
CAPITOLUL I STRESUL, CONCEPT OPERAȚIONAL CU VALOARE
INTERDISCIPLINARĂ _____________________________________________________ 12
1.1. Conceptul de stres – evoluții teoretice și contribuții fundamentale _______________ 12
1.1.1. Contribuția lui George Beard _________________________________________ 13
1.1.2. Contribuția lui Claude Bernard _______________________________________ 14
1.1.3. Contribuția lui Walter Cannon ________________________________________ 14
1.1.4. Contribuția lui Hans Selye ___________________________________________ 16
1.1.5. Contribuția lui Harold Wolf __________________________________________ 18
1.1.6. Contribuția lui Richard Lazarus _______________________________________ 19
1.2. Abordarea multidisciplinară a conceptului de stres ___________________________ 23
1.2.1. Abordarea fiziologică și bio-medicală __________________________________ 23
1.2.2. Abordarea psihologică ______________________________________________ 27
1.3. Abordarea sociologică _________________________________________________ 30
1.4. Abordări multidisciplinare moderne _______________________________________ 31
1.4.1. Eco-stresul _______________________________________________________ 31
1.4.2. Tehno-stresul _____________________________________________________ 32
1.5. Copingul sau strategiile de adaptare la stres _________________________________ 32
CAPITOLUL II STRESUL ORGANIZAȚIONAL ȘI IMPLICAȚII
MANAGERIALE __________________________________________________________ 35
2.1. Stresul organizațional – delimitări conceptuale ______________________________ 35
2.2. Teorii ale stresului organizațional ________________________________________ 41
2.3. Surse ale stresului organizațional în perioada actuală _________________________ 54
2.4. Predictori de stres nivel macro ___________________________________________ 56
2.5. Predictori de stres – nivel micro __________________________________________ 60
2.6. Factorii de risc psihosociali conform standardelor HSE _______________________ 64
2.7. Consecințele stresului organizațional asupra sănătății angajaților ________________ 74
2.8. Impactul stresului asupra forței de muncă și a productivității ___________________ 75
2.9. Managementul stresului organizațional ____________________________________ 79
2.9.1. Promovarea bunăstării la locul de muncă _______________________________ 79
2.9.2. Strategii de coping la nivel organizațional _______________________________ 81

1
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

2.9.3. Măsuri și practici organizaționale de prevenire a stresului __________________ 83

2.9.4. Necesitatea promovării unei forțe de muncă durabile ______________________ 85
CAPITOLUL III IDENTIFICAREA ȘI ANALIZA MULTIFACTORIALĂ A
PREDICTORILOR DE STRES ACTUALI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR
EUROPEAN ȘI ÎN ROMÂNIA _______________________________________________ 88
3.1. Identificarea predictorilor de stres în învățământul superior european ____________ 89
3.1.1. Influența globalizării _______________________________________________ 89
3.1.2. Mediul concurențial al economiei cunoașterii ____________________________ 90
3.1.3. Atingerea excelenței în cercetare ______________________________________ 91
3.1.4. Noua relevanță a învățământului superior pentru societate __________________ 91
3.1.5. Imperativul eficientizării învățământului superior _________________________ 92
3.2. Predictori de stres în învățământul superior public din România _________________ 93
3.2.1. Predictori nivel macro ______________________________________________ 93
3.2.2. Predictori nivel micro ______________________________________________ 101
CAPITOLUL IV CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND PREDICTORII DE STRES
ORGANIZAȚIONAL ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR PUBLIC DIN
ROMÂNIA ______________________________________________________________ 114
4.1. Contextul și motivația cercetării _________________________________________ 114
4.2. Specificul metodologic al cercetării ______________________________________ 115
4.3. Obiectivele cercetării _________________________________________________ 116
4.4. Formularea ipotezelor cercetării _________________________________________ 117
4.5. Descrierea metodei de cercetare _________________________________________ 117
4.5.1. Elaborarea chestionarului ___________________________________________ 119
4.5.2. Formarea și determinarea eșantionului ________________________________ 120
4.5.3. Metoda de colectare a informațiilor ___________________________________ 122
4.6. Dificultăți și limite ale cercetării ________________________________________ 123
4.7. Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării ______________________________ 123
4.7.1. Analiza eșantionului _______________________________________________ 123
4.7.2. Percepția respondenților privind itemii analizați _________________________ 131
4.7.2.1. Cerințe ale locului de muncă _____________________________________ 131
4.7.2.2. Exercitarea rolului _____________________________________________ 139
4.7.2.3. Controlul asupra modului de lucru ________________________________ 145
4.7.2.4. Sprijinul managerial ____________________________________________ 150
4.7.2.5. Schimbarea din mediul organizațional______________________________ 154

2
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

4.7.2.6. Sprijinul colegilor _____________________________________________ 156

4.7.2.7. Relațiile de muncă _____________________________________________ 158
4.7.2.8. Echilibrul muncă familie ________________________________________ 163
4.7.2.9. Autoaprecierea stării de sănătate __________________________________ 167
4.7.2.10. Percepția cadrelor didactice privind prevenirea, reducerea și gestionarea
stresului organizațional ________________________________________________ 178
4.7.2.11. Propuneri ale cadrelor didactice participante la sondajul de opinie privind
prevenirea, reducerea și gestionarea stresului în muncă _______________________ 183
4.7.3. Analiza de corelație și verificarea ipotezelor ____________________________ 192
4.8. Concluzii___________________________________________________________ 242
CAPITOLUL V FUNDAMENTAREA OPORTUNITĂȚII INTRODUCERII
MISIUNILOR DE AUDIT AL STRESULUI ORGANIZAȚIONAL ÎN ACTIVITATEA DE
AUDIT DESFĂȘURATĂ ÎN CADRUL INSTITUȚIILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR
PUBLIC DIN ROMÂNIA __________________________________________________ 247
5.1. Cadrul legislativ _____________________________________________________ 247
5.2. Nota de fundamentare privind oportunitatea introducerii misiunilor de audit al stresului
organizațional în învățământul superior public din România ______________________ 249
5.3. Derularea misiunii de audit al stresului organizațional _______________________ 252
5.3.1. Analiza riscurilor _________________________________________________ 256
5.3.2. Stabilirea punctajului total al riscurilor ________________________________ 259
5.3.3. Concluzii _______________________________________________________ 263
CONCLUZII FINALE _____________________________________________________ 265
BIBLIOGRAFIE __________________________________________________________ 270
ANEXE _________________________________________________________________ 290
ANEXA 1 – CHESTIONAR DE EVALUARE A STRESULUI ORGANIZATIONAL ÎN
INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR PUBLIC DIN ROMÂNIA __________ 291
ANEXA 2 _______________________________________________________________ 320

3
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

LISTA ABREVIERILOR

SGA - Sindromul General de Adaptare

SNS - Sistemul Nervos Simpatic
SNP - Sistemul Nervos Parasimpatic
ANS - Sistemul Nervos Autonom
HPA - Hipotalamo-Hipofizo-Suprarenal
DCM - Demand-Control-Model
JDC - Job-Demand-Control
JDCS - Job-Demand-Control-Support
ERI - Effort-Reward-Imbalance
JD-R - Job-Demand-Resources
HSE - Health and Safety Executive
ESENER - European Survey of Enterprises on New and Emerging Risks
OSHA - Occupational Safety and Health Administration
EU-OSHA - The European Agency for Safety and Health at Work
ILO - International Labour Organization
EAHC - Executive Agency For Health And Consumers
CE - European Council
CIPD - The Chartered Institute of Personnel and Development
UEFISCDI - Unitatea Executivă Pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării
Dezvoltării și Inovării
CNFIS - Consiliul Național Pentru Finanțarea Invățământului Superior
INS - Institutul Național de Statistică

4
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

The constancy of the “milieu interieur” is the condition

of a free and independent existence.
Claude Bernard, 1878

INTRODUCERE

Pe parcursul secolului trecut o serie de observații experimentale și probleme clinice au

evidențiat importanța invocării termenului de stres, nu doar ca un eufemism convenabil ci a
fost explicat pe principii științifice. Termenul a fost aplicat când oamenii au fost confruntați
cu situații caracterizate prin reacții de urgență puternice și/sau de lungă durată, care în mod
clar au provocat reacții vegetative și hormonale sau probleme în care s-a observat că anumite
organe emit răspunsuri, uneori până la punctul de eșec. A unit de asemenea numeroase
discipline științifice, servind ca un liant între mai multe teme din istoria științei.
Răspândirea rapidă a conceptului de stres, din științele biologice, medicale, ale
mediului natural și ecologic în științele sociale și economice este reflectată prin capacitatea sa
de a inspira cercetarea holistică și interdisciplinară printr-o veritabilă transgresiune a
frontierelor dintre științe. Plasarea sa deopotrivă „între discipline, înăuntrul diverselor
discipline și dincolo de orice disciplină‖ 1, îi oferă un caracter transdisciplinar, iar
descoperirea și redescoperirea sa poate contribui la înțelegerea lumii prezente, imperativă
fiind însă unitatea cunoașterii.
Teoriile cheie legate de tema stresului, se regăsesc în mai multe discipline, însă cea
mai importantă și mai relevantă teorie cu privire la stres este cea biologică, conform acesteia,
răspunsul la stres poate fi atât benefic cât și dăunător pentru organism. Răspunsul global la
nivel fiziologic, neuronal, hormonal și comportamental este extrem de complex, rezultatele
studiilor clinice și de laborator fiind elocvente. Există factori complecși, care hotărăsc dacă
răspunsul organismului la stres duce la adaptare și reziliență sau la adaptare eronată și
disfuncție.
Dezbaterile din istoria stresului se centrează pe întrebările: cum putem măsura și
cum putem aprecia rezultatele stresului și vizează natura acestui fenomen pentru a se
clarifica raportul subiectiv-obiectiv.
Capitolul I al cărții, cuprinde o recuperare istoriografică a cercetării stresului,

1
Basarab, N. (2007), Transdisciplinaritatea. Manifest, Editura Junimea, Iași.

5
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

aducând în atenție cercetările întreprinse de o serie de biologi și fiziologi notabili. În același

timp sunt evidențiate teoriile care au încercat să explice, încă din secolul XIX, unele aspecte
ale relației pe care oamenii o au cu mediul lor, au pus în discuție ideea de uzură, conceptele
de echilibru și impact al ritmului de viață asupra ființei umane.
De-a lungul secolului XX, printre cercetători a devenit din ce în ce mai comună ideea,
că multe manifestări patologice umane, sunt determinate de lipsa capacității de adaptare la
mediu (sau de o adaptare defectuoasă). Rezultatul acestei păreri comune a fost concentrarea
cercetărilor pe înțelegerea proceselor fiziologice interne de adaptare, abordare formulată
explicit de Hans Selye, prin intermediul Sindromului General de Adaptare. Noțiunea de
adaptare la stres, creată de Selye a fost adoptată de psihologi, psihiatri, fiziologi,
endocrinologi și sociologi care au început să exploreze relațiile dintre evenimentele de viață
și sănătate, dintre stres și muncă, în funcție de particularitățile de sex și vârstă, elaborând
diverse metode de evaluare a adaptării.
În cea de-a doua jumătate a secolul XX cercetările din domeniul stresului au început
să se regrupeze, diferite și multiple condiții non-fizice fiind puse în discuție, pentru a explica
apariția unor boli. Mai mult decât atât, cauzele acestora demonstrându-se a fi indisolubil
legate de relația pe care oamenii o au cu mediul lor. Mult timp percepțiile individuale, ori
semnificația răspunsului individual diferit, în fața unor condiții ale mediului, au fost
marginalizate și datorită faptului că metodele de a le investiga au fost destul de limitate.
Modernitatea, dar și procesele sale concomitente (dar nenaturale) precum: creșterea
rapidă a populației, industrializarea, urbanizarea și creșterea continuă a complexității
tehnologiei, amenință continuu acest echilibru. Astfel stresul a devenit probabil conceptul cel
mai larg utilizat, ca expresie a identității personale, a mediului exterior, dar și a complexității
economiei capitaliste competitive. Caracterul super complex al lumii moderne, dar și mediul
în care trăim, văzut ca multitudinea de cadre prin care înțelegem lumea, sunt astăzi într-o
continuă concurență. Hans Selye constata paradoxul fundamental al modernității: răspunsul
eficient și rațional al corpului ca mașină sau sistem, care ne oferă puterea și capacitatea
de a răspunde la șocuri și boli, poate duce la distrugerea individului.
Ca proces complex și dinamic, stresul este recunoscut a fi predominant subiectiv în
natură, mai degrabă decât un fenomen obiectiv. In societatea modernă oamenii au învățat să-
și comande viața într-un mod liniar. Ei experimentează stresul atunci când percep că le
lipsesc resursele, pentru a face față presiunilor sau cererilor (factorilor de stres), cu care se
confruntă.
Aplicarea termenului de stres în mai multe discipline, a necesitat o documentare

6
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

atentă și profundă, întrucât numai printr-o viziune de ansamblu asupra domeniului de

cercetare, a fost posibilă materializarea unei lucrări cu aplicabilitate în domeniul
managementului.
Adoptarea pluridisciplinarității ca principiu de organizare a cărții, a presupus
dezvoltarea unor termeni, care deopotrivă să faciliteze transferul cunoștințelor de la un
domeniu la altul și în același timp pentru a satisface cerințele unei bune înțelegeri și
cunoașteri teoretice.
Capitolul II al cărții, delimitează conceptual stresul perceput la nivel
organizațional, aducând în atenție implicațiile acestuia pentru angajați dar și pentru
manageri.
În prezent, pregătirea forței de muncă pentru mediul economico-social profund
modificat, presupune plasarea în prim-plan a competențelor lucrătorilor, a raționamentului
abstract, accentuarea importanței muncii bazate pe cunoaștere, rezolvarea rapidă a
problemelor, noi moduri de comunicare și colaborare. Toate acestea presupun o
suprasolicitare a abilităților cognitive a lucrătorilor, o intensificare a solicitărilor fizice
și psihice asupra lucrătorilor, ce conduce la noi riscuri asociate cu munca. Aceste aspecte
au atras atenția cercetătorilor și factorilor de decizie, interesați în evidențierea riscurilor
privind sănătatea și siguranța la locul de muncă. Riscurile psihosociale în context
organizațional și social, sunt riscurile ce decurg din interacțiunea dintre proiectarea și
gestionarea muncii, ducând la diminuarea bunăstării fizice sau psihologice a unui lucrător.
Riscurile psihosociale, cum ar fi stresul la locul de muncă, violența, intimidarea, hărțuirea
și conflictele interpersonale, determină scăderea bunăstării și a sănătății individuale, precum
și a performanței organizaționale.
Măsura în care stresul organizațional contribuie la dezvoltarea unor rezultate negative
asupra sănătății angajaților, nu este de obicei determinată cu ușurință. Însă atunci când se
explorează riscurile asociate stresului organizațional, trebuie luate în considerare și costurile,
povara financiară asociată problemelor de sănătate ale lucrătorilor.
În timp ce există tot mai multe dovezi care sugerează că stresul organizațional, vine cu
costuri financiare semnificative, datele care arată natura reală a poverii financiare pentru
angajatori și societăți, rămân limitate. Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în
Muncă, a publicat în august 2014, raportul ―Calculating the costs of work-related stress and

7
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

psychosocial risks‖2, aducând în atenție costurile și raportul cost-eficiență al intervențiilor de

reducere a stresului și a riscurilor psihosociale. Conform acestuia, analizele cost/beneficiu in
privința prevenirii stresului organizațional, sunt imperios necesare pentru a sprijini politicile
bazate pe dovezi, în luarea deciziilor la nivelul societății și al organizațiilor.
Standardele de Management al Sănătății și Siguranței promovate de Health and Safety
Executive, reprezintă o încercare strategică a organismelor de stat din Marea Britanie, de a se
asigura că organizațiile se conformează orientărilor actuale privind reducerea factorilor de
stres, evidențiați în context organizațional.
Capitolul III al cărții, prezintă factorii ce au condiționat în ultimii ani, accelerarea
unor schimbări în structura învățământului superior, atât în spațiul Uniunii Europene cât
și în România. O serie de modificări ce au provocat și în comunitățile academice din
România, ca și în alte state membre ale UE, numeroase dezbateri și controverse.
Politicile universitare sunt pline de planuri, politici și strategii ce au la bază obiective,
misiuni, rezultate, operaționalizări, regrupări de resurse, pentru atingerea scopurilor. Ca
urmare mediul academic se confruntă astăzi cu o creștere a complexității și incertitudinii
sarcinilor.
Schimbările structurale ale sistemului socio-economic românesc au determinat
implicit și o schimbare a mentalităților și a reprezentărilor sociale ale actorilor aflați în
câmpul universitar, aceștia preluând cutumele, stereotipurile, frica și mișcările câmpului
social3. In același timp prestigiul universității și al profesorului s-au erodat, iar mediul
universitar a fost afectat de aceleași maladii ca și restul comunității, confruntându-se cu
aceleași dificultăți pe care le are orice organism ce se confruntă cu schimbarea, iar rezistența
la schimbare este și ea un model.
Convergența schimbărilor profunde parcurse de majoritatea țărilor europene în
ultimele două decenii și jumătate, criza economică care a impus presiuni instituționale și
profesionale, au generat și în mediul de lucru academic, precipitarea unor tensiuni care
amenință să submineze eforturile de modernizare a sistemului de învățământ superior.
Legile principale ale învățământului românesc, modificate permanent sub viziunile
reformatoare ale numeroșilor miniștrii ai educației, au generat o sumă de probleme intrinseci,
legate de competență, eficiență, relevanță, echitate și calitate. Ca urmare, sistemul de
învățământ a fost afectat de numeroase tensiuni, care s-au repercutat profund negativ asupra

2
EU – OSHA (2014). Calculating the cost of work-related stress and psychosocial risks. European Risk
Observatory. Literature Review https://osha.europa.eu/en/publications /literature_reviews/ calculating-the-cost-
of-work-related-stress-and-psychosocial-risks.
3
Neculau, A. (1999). Memoria pierdută. Editura Polirom, Iași, p 25.

8
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

societății în general, au compromis ideea de reformă, iar profesorii, elevii, studenții și părinții
deopotrivă, s-au confruntat cu un grad crescut de stres educațional.
Autonomia intelectuală a cercetării bazată pe curiozitate a fost erodată, în favoarea
valorii de utilizare.
Structura dualistă de gestionare a sistemului de învățământ superior public din
România face dificilă evaluarea raportului cauze-efecte ale schimbărilor intervenite în acest
domeniu. Acest dualism se referă la faptul că în timp ce statul gestionează în cea mai mare
parte resursele instituțiilor academice, autonomia universitară oferă comunității academice
dreptul de a stabili standarde specifice și modalități practice de gestionare a acestora.
Universitățile girează activitățile de învățământ și pe cele de cercetare, modul de
gestiune birocratică și centralizată a instituției universitare, iar statul impune reguli de
funcționare, alocă resurse umane și materiale, stabilește criteriile de prestigiu și de
legitimitate. Ca efect al acestor legi specifice, comunității universitare îi revin unele
prerogative formale administrative, răspunde unor standarde interne și externe de calitate, se
supune unor norme morale, atitudinale și comportamentale specifice.
Instituțiile de învățământ superior, atât la nivel național cât și pe plan internațional
au cunoscut schimbări importante în abordarea strategică, impuse de reducerea
finanțării universităților publice, creșterea volumului activităților și a orelor de lucru,
concomitent cu o reducere a suportului social. Reducerea surselor de finanțare a fost
însoțită pe alocuri de risipă, corupție și indisciplină economico-financiară, înțelegerea greșită
a democrației în actul de conducere și prea desele schimbări ale sistemului legislativ
economico-financiar și de conducere a învățământului.
Tendințele recente de finanțare a învățământului superior sunt asociate cu schimbarea
percepției privind rolul învățământului superior. Caracteristicile de bază ale învățământului
superior precum bun public, investiție socială, sunt ignorate în totalitate, rolul statului în
învățământul superior fiind puternic dezbătut în prezent.
Pentru a continua să își desfășoare activitățile academice la cel mai înalt nivel, în
mediul concurențial, universitățile au fost obligate să-și asume roluri suplimentare, care au
implicat mai multe responsabilități manageriale și administrative impuse de reducerea
constantă a resurselor (atât materiale cât și umane). Competiția continuă impune permanent
obținerea de finanțare externă pentru cercetare, demonstrarea importanței acesteia pentru
societate, publicarea rezultatelor cercetării în cele mai importante reviste din lume,
participarea la contracte de cercetare, un loc cât mai sus în clasamentul universităților și în
același timp, menținerea excelenței în predare. Aceste așteptări sunt enorme, într-un moment

9
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

când recompensele pentru astfel de eforturi sunt în scădere. Toate acestea au condus la
creșterea incidenței stresului în mediul academic și pierderea de entuziasm a cadrelor
didactice în realizarea activității lor, atât de predare cât și de cercetare. Toate acestea au făcut
ca în sistemul de învățământ universitar, să apară și persiste diverși factori, ce au făcut din
acest domeniu unul puțin atractiv pentru personalul de cea mai înaltă calificare și de aici
lipsa performanțelor calitative.
Ca și în alte organizații și mediul de lucru al universităților din România a suferit
schimbări semnificative ca răspuns la multiplele schimbări la care a fost nevoit să se supună,
dar și la diminuarea resurselor.
In sistemul social oamenii, regulile și resursele se schimbă în mod constant într-o
relație dialectică, fiecare dintre acestea fiind schimbate ca rezultat al interacțiunii cu celălalt.
Regulile și resursele ce caracterizează un sistem sau o organizație sunt într-o continuă
schimbare datorită interacțiunii oamenilor cu acestea.
În capitolul IV al cărții sunt analizate aspecte ale mediului de lucru și experiențe
ale personalului didactic din învățământul universitar public din România, ce constituie
predictori de stres.
O creștere a nivelului de stres experimentat de către cadrele didactice universitare,
este o consecință a modificărilor intervenite în natura muncii academice (au crescut
cererile legate de locul de muncă) și / sau a mediului de lucru academic (au scăzut resursele și
/ sau recompensele). Reducerile de finanțare (resurse) și creșterile în volumul de munca
(cererile) descrise în capitolul anterior, sunt fără îndoială exemple ale unor astfel de
schimbări, care pot provoca pe viitor, dificultăți în reținerea și atragerea personalului de
înaltă calitate. În plus, în ultimii douăzeci de ani, multe dintre atracțiile și recompensele
asociate cu activitatea academică au fost erodate.
O sursă majoră de nemulțumire o reprezintă și conducerea instituțională: un număr
neobișnuit de mare de cadre didactice își exprimă nemulțumirea și îndoielile cu privire la
calitatea conducerii furnizate de manageri în universitățile lor. Deși este recunoscut faptul că
un anumit grad de stres este o parte normală și inevitabilă a traiului de zi cu zi, o proporție
semnificativă a personalului universitar, se confruntă cu niveluri dezadaptative de stres.
Acestea afectează în mod negativ starea de sănătate fizică și psihică a acestor angajați,
relațiile interpersonale la locul de muncă, calitatea muncii lor și moralul la locul de muncă.
Aceste constatări sunt în concordanță cu literatura de specialitate mai largă, care sugerează că
stresul la locul de muncă este în creștere, nu doar în rândul angajaților universitari, ci într-o
multitudine de ocupații.

10
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

Este în mod evident important și pentru universitățile din România, ca protejarea

personalului, în sensul reducerii nivelului de stres, asigurarea unui grad ridicat de bunăstare a
acestora, asigură atât performanta organizațională cât și sănătatea intelectuală a națiunii.
Cercetarea privind stresul în rândul cadrelor didactice este un subiect major de
cercetare în multe locuri ale lumii, însă diferențele sociale, culturale, economice și
educaționale dintre țări, împiedică generalizarea cercetărilor efectuate de la o țară la
alta. Tocmai din aceste considerente, cartea are în vedere elemente adaptate
circumstanțelor locale.
Capitolul V al cărții, fundamentează oportunitatea introducerii misiunilor de audit
al stresului organizațional, în activitatea de audit desfășurată în cadrul instituțiilor de
învățământ superior public din România. Acesta are la bază ideea că încurajarea
managerilor în gestionarea stresului organizațional, implică evidențierea surselor sau
predictorilor de stres. Gestionarea stresului se refera la intervenții eficiente legate atât de
îmbunătățirea abilităților și comportamentului managerilor, actualizarea politicilor existente
cât și dezvoltarea unor planuri de acțiune, în urma auditurilor de stres la locul de muncă.
La nivelul politicilor Uniunii Europene competențele cetățenilor sunt determinanți
principali ai inovării, productivității și competitivității, ceea ce înseamnă că cetățenii europeni
trebuie să-și creeze mecanisme proprii care să le permită să se adapteze la schimbare, nu doar
să-și actualizeze permanent cunoștințele.
Dezvoltarea capitalului uman, respectiv investiția în educație, formare și sănătate,
vizează pe de o parte, pregătirea profesională a resurselor umane disponibile, iar pe de altă
parte, adaptarea resurselor umane la schimbările structurale ale economiei, impuse de
progresul tehnico-științific.

11
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

CAPITOLUL I

STRESUL, CONCEPT OPERAȚIONAL CU VALOARE INTERDISCIPLINARĂ

1.1. Conceptul de stres – evoluții teoretice și contribuții fundamentale

Evidențierea evoluției termenului de stres și a contextelor istorice în care acesta s-a
dezvoltat, este imperios necesară în fundamentarea unei cercetări științifice contemporane, pe
această temă.
Cercetarea stresului a fost condusă de o serie de evenimente, dezbateri, viziuni și
personalități, a căror ilustrare nu poate să lipsească când este abordată istoria stresului.
Secvențierea evenimentelor, modul cum au fost dezvoltate și dezbătute ideile, sunt
importante pentru a înțelege cum au fost acestea încorporate în cercetările zilelor noastre.
Evocarea diferitelor abordări, fără a exista neapărat un progres natural de la o temă la
alta, printr-un model ordonat, se explică prin încercarea expunerii diferitelor influențe ale
timpului. Literatura este consistentă și remarcabilă și reflectă pasiunea cu care cercetătorii
și-au argumentat punctele de vedere. Examinarea originilor istorice ale cuvântului este
importantă pentru a se descoperi când a devenit termen științific, dar și pentru a afla dacă
stresul este o boală a timpurilor noastre4.
Teoreticienii conceptului de stres consideră că acesta este de origine anglo-saxonă, în
secolul al XIV-lea existența acestuia fiind evidențiată cu sensul de dificultate, constrângere,
adversitate sau nefericire5. În secolul al XVII-lea și-a extins sensul devenind termen tehnic,
fiind folosit de Robert Hooke6 într-o analiză a interacțiunii dintre o sarcină, cu sensul de
presiune și zona pe care este aplicată aceasta. Hooke voia să creeze structuri artificiale
(poduri), care să poată rezista sub acțiunea unor sarcini grele, fără a se prăbuși. Thomas
Young7 a reformulat legea lui Hooke, 100 de ani mai târziu, definind explicit conceptele
fizice asociate cu schimbarea de formă și forța de deformare. Young a definit stresul produs
ca fiind raportul dintre forța din interiorul corpului elastic care echilibrează o forță aplicată
extern, deformarea produsă în zona în care acționează forța, depinzând de natura materialului
supus presiunii. Astfel, din punctul de vedere al legilor fizicii, stresul este răspunsul unui
4
Doublet, S. (2000), The Stress Myth, Science & Humanities Press, Chesterfield, p.78.
5
Lumsden, D.P. (1981). Is the concept of ―stress‖ of any use, anymore?, in Randal D. (Eds),Contributions to
primary prevention in mental health: working papers,Toronto National Office of the Canadian Mental Health
Association, Toronto.
6
Hooke, R. (1635-1730), fizician și astrolog englez, a formulat legea mecanicii cunoscută ca Legea lui Hooke,
privind relaţia de proporționalitate între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus,
exprimată printr-un raport matematic numit tensiune sau efort unitar.
7
Young, T. (1773-1829), medic și fizician englez.

12
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

obiect, care este inert în structura sa, în momentul când este provocat de o forță externă8.
Tranziția termenului stres din fizică spre alte discipline, a pornit de la faptul că acesta
reprezintă o cerere externă plasată pe un sistem, bio-psiho-social9.
Deși nu a existat o consecvență în utilizarea termenului de stres, într-o formă sau alta
acesta a fost mereu cu noi, fiind o etichetă folosită pentru a explica unele aspecte ale relației
pe care oamenii o au cu mediul lor10.
Ideea că stresul poate influența sănătatea are o istorie lungă11 însă se consideră că
prezenta utilizare a termenului de către cercetători, a apărut doar de curând12. Astfel
înțelegerea stresului nu este o poziție privilegiată a oamenilor de știință contemporani13.
Încă din secolul al XIX-lea, ritmul accelerat al vieții și impactul pe care acesta îl poate
avea asupra sănătății și bunăstării omului, a preocupat oamenii de știință și comentatorii
timpului. În acest sens, încă de atunci era discutată ideea că sistemul nervos uman nu este
adaptat pentru a face față creșterii complexității vieții moderne14.
1.1.1. Contribuția lui George Beard
Ideea că unele condiții ale vieții moderne ar putea provoca boli mintale, a fost o
convingere aproape ritualică apărută încă din secolului al XIX-lea15.
Medicul american George Beard (1839-1883), specializat în boli ale sistemului nervos, a
remarcat faptul că cererile presante ale vieții, ar putea duce la o supraîncărcare a circuitului
sistemului nervos. Această epuizare nervoasă caracterizată prin simptome, cum ar fi
anxietatea morbidă, oboseală inexplicabilă și temeri iraționale, era cauzată de incapacitatea
sistemului nervos de a satisface cerințele vieții de zi cu zi16. Epuizarea nervoasă fiind
considerată, o consecință imediată a noului tip de organizare socială17.
De la 1870 până la începutul secolului XX, neurastenia a fost diagnosticul frecvent al
pacienților care se aflau în incapacitatea de a-și îndeplini rolurile așteptate, fiind privita ca

8
Bernard, E.T.(1985), Stress is a Noun! No a Verb! No an Adjective, in Field T., McCabe P. M., Schneiderman
N., Stress and Coping (vol.1), Lawrence Erlbaum Associates Inc., Publishers, New Jersey, p. 4.
9
Lazarus, R.S. (1993), From psychological stress to the emotions: A history of changing outlooks. Annual
Review of Psychology, 44, 1–21, p.3.
10
Ibidem 4.
11
Bartlett, D. (1998). Stress: perspectives and processes. Open University Press, Buckingham, p.15.
12
Newton, T. (1995). Managing Stress: Emotion and Power at Work, Sage Publications London, p.50.
13
Ibidem 12.
14
Wozniak, R. H. (1992). Mind and Body: René Descartes to William James, Bethesda, Md. : National Library
of Medicine; American Psychological Association Washington, D.C., p.4, http://collections.nlm.nih.gov/
ext/kirtasbse/9301710/PDF/9301710pdf.
15
Abbot, A. (2001). Chaos of Disciplines. The University of Chicago Press, p.37.
16
Rosenberg, C. (1962), The Cholera Years: The United States in 1832, 1849, and 1866. The University of
Chicago Press, p.253, apud. Cooper, C. L., Dewe, P. J. (2004), Stress: a brief history, Blackwell Publishing
Ltd., p. 36.
17
Ibidem 16.

13
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
 Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale

una dintre bolile noii societăți18.

Contribuția lui George Beard este evidențiată prin încercarea sa, de a pune în lumină
rolul jucat de societate în apariția bolilor mintale și pe de altă parte aceea de a elimina
dezaprobarea socială atașată acestor boli19.
1.1.2. Contribuția lui Claude Bernard
În 1859 fiziologul francez Claude Bernard, a introdus în observațiile sale pentru prima
dată ideea că mediul intern al organismelor vii trebuie să rămână relativ constant, ca
răspuns la schimbările din mediul extern, în caz contrar individul se va îmbolnăvi sau poate
chiar muri20. Constanța mediului interior este o stare de existență liberă și independentă21,
supraviețuirea fiind asigurată de menținerea unui mediu intern stabil, prin intermediul
reacțiilor compensatorii continue22. Bernard a ajuns la concluzia că mediul intern a servit ca
un fel de tampon între celulele vii și mediul extern fluctuant. Deși mediul extern se schimbă
în mod constant, mediul intern rămâne remarcabil de stabil. Conform lui Bernard, stresul
reprezintă o încercare a corpului de a reface un sistem afectat, de revenire la starea sa inițială,
iar stresul este reacția sistemului. În cazul în care amploarea răspunsului adaptiv este
insuficientă pentru a contracara stimulii nocivi, sau în cazul în care răspunsul de adaptare a
provocat mai multe daune organismului decât stimulul inițial, consecința o reprezintă
boala. Noțiunea lui Bernard de răspuns la stres, poate fi asociată cu conceptul fizic, deși nu
se putea măsura tensiunea în astfel de sisteme23.
Importanța activității lui Claude Bernard, constă în influențarea receptivității
ulterioare a cercetătorilor, în privința naturii schimbărilor adaptive prin care starea de
echilibru este menținută.
1.1.3. Contribuția lui Walter Cannon
Cercetările fiziologului american Walter Cannon, derulate pe parcursul a trei decenii, au
inspirat în mare măsură activitatea cercetătorilor contemporani ai stresului. În 1928 acesta,
stabilește că există o serie de legături între factorul emoțional și afecțiunile patologice, între
reacțiile organismului și comportamentul uman. Ca majoritatea oamenilor de știință
preocupați de investigarea sănătății umane și de îngrijirea sănătății, Walter Cannon a fost
puternic influențat de teoria evoluționistă a lui Darwin, dar și de prelegerile de mult mai mare

18
Ibidem 16.
19
Ibidem 16.
20
Selye, H. (1973), The evolution of the stress concept, American Psychologist, 61, pp. 692–699.
21
Bernard, C. (1927), Experimental Medicine, Transaction Publishers, New Jersey, apud. Cooper, C. L., Dewe,
P. J. (2004), Stress: a brief history, Blackwell Publishing Ltd.
22
Doublet, S. (2000), The Stress Myth, Science & Humanities Press, Chesterfield, p.55.
23
Ibidem 22.

14
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Irina BARBU

importanță ale lui Claude Bernard, care a descris diferența dintre mediul intern și mediul
extern al unui organism. Urmând abordarea psihosomatică, a introdus conceptul de
homeostazie, care se referă la capacitatea organismului uman de autoreglare a proceselor
fiziologice24. Teoria lui Cannon a avut ca punct de plecare și ideea lui Leon Fredericq25,
fiziolog belgian care în 1885 a declarat că ―ființa vie este asemănătoare cu o agenție de
sortare, încât fiecare influență perturbatoare provoacă o acțiune compensatoare, pentru a
neutraliza sau vindeca neliniștea‖26.
Aceste idei s-au dovedit a fi extrem de importante și au servit ca principii directoare
pentru Cannon. El a descris homeostazia ca pe o adaptare evolutivă importantă. Ideea lui a
devenit un concept central în fiziologie și mai târziu a fost împrumutat de către oamenii de
știință din multe alte domenii. În cursul evoluției, corpul a învățat să se auto-reglementeze.
Cannon a susținut această temă optimistă cu toate că autoreglarea nu este o adaptare perfectă.
Ca un inginer care proiectează un pod pentru a rezista unor forțe mai puternice decât
cele întâlnite în mod normal, selecția naturală a produs marje largi de siguranță în organismul
uman. Organismele pot tolera de obicei fluctuații mari în aproape orice funcție fiziologică,
cel puțin temporar. Homeostazia nu este perfectă, dar în cele mai multe condiții, organismul
menține un grad ridicat de stabilitate internă. Împreună cu evoluția teoriei celulelor,
homeostazia a devenit unul dintre principiile de organizare centrală în biologia modernă.
Adaptarea la schimbarea cerințelor fizice și sociale necesită integrarea unor comportamente
neuroendocrine și răspunsuri autonome pentru a menține homeostazia. Stresul, definit ca orice
perturbare a homeostaziei, poate fi de natură psihologică sau fiziologică. Astfel, căldura, frigul și
traumele fizice sunt atacuri fizice directe asupra homeostaziei. Frica, furia, surpriza și alte emoții, ca
răspuns la diverși stimuli sau evenimente externe, reprezintă stări psihologice care perturbă de
asemenea, stabilitatea internă a corpului27.

24
Cannon, W. B., (1939), The Wisdom of the Body, New York: W.W. Norton and Co. Inc., apud Jackson M.,
(2013), The Age of Stress: Science and the Search for Stability, Oxford University Press.
25
Frederiq L., (1888), Elements De Physiologie Humaine: A L'usage Des Etudiants En Medecine, ed, Nuel J. P.
2010.
26
Ibidem 24, p.21.
27
Hagen, J.B., Doing Biology, Walter Cannon, Self regulation in animals, pdf
http://www1.umn.edu/ships/db/contents.htm

15
Extras din volumul: Barbu, I. (2017).
Stresul organizaţional. Implicaţii manageriale.
Iaşi, România: Lumen.
Continuarea acestui volum o puteţi lectura achizitionând volumul de pe
www.edituralumen.ro
www.lumenpublishing.com
sau din librăriile noastre partenere.