Sunteți pe pagina 1din 3

STRABISM

Strabism (din greacă στραβός strabos "încrucișat") este o afecțiune


oculară în care se manifestă o deviație a unei axe oculare în raport cu
cealaltă. Aceasta implică de obicei o lipsă de coordonare între mușchii
extraocular care împiedică focalizarea fiecărui ochi la același punct în
spațiu și previne buna vedere binoculară, fiind afectată negativ
percepția în profunzime a spațiului. Strabismul poate fi fie o tulburare
neurologică de coordonare a ochilor fie o tulburare musculară. Ochiul
mai slab de obicei după un timp încetează să mai trimită semnale
creierului, rezultând astfel fenomenul de ambliopie. Poate
apărStrabismul este clasificat in functie de directia gresita de aliniere
a ochilor. Astfel, cand un ochi priveste drept inainte spre obiectul
vizualizat, celalalt ochi este aliniat gresit spre interior (esotropie sau
„ochi incrucisati”), spre exterior catre ureche (exotropie sau divergent)
in sus (hipertropie) sau in jos (hipotropie).

Esotropia este cel mai frecvent tip de strabism si apare in diferite


forme:

Esotropia infantila sau strabismul congenital apare la nastere sau se


dezvolta in primele sase luni de viata. Copilul are adesea un istoric
familial de strabism. Desi majoritatea copiilor cu esotropie infantila
sunt perfect sanatosi, exista o incidenta ridicata a acestei tulburari la
copiii cu paralizie cerebrala si hidrocefalie.

Multi sugari par sa aiba strabism, insa, de cele mai multe ori acestia
au o afectiune cunoscuta sub numele de pseudostrabism sau strabism
fals. Ei pot avea o punte nazala largita sau un exces piele la limita
dintre ochi si nas care fac sclera alba a ochilor mai putin vizibila pe
partea nasului, dand impresia ca ochii privesc spre interior. Ochii vor
arata normal pe masura ce structurile faciale se maturizeaza.

Esotropia acomodativa este cea mai frecventa forma de esotropie care


apare la copiii cu varste sub 2 ani sau mai mari. In acest tip de
strabism, atunci cand copilul focalizeaza ochii pentru a vedea clar un
obiect de aproape, ochii se intorc spre interior.
Strabismul poate fi intermitent sau constant. Strabismul intermitent
se poate agrava atunci cand muschii ochilor sunt obositi - de exemplu,
seara sau in timpul unei episod de boala. Parintii pot observa cum ochii
copilului privesc in directii diferite din cand in cand in primele luni de
viata, in special cand copilul este obosit. Fenomenul este perfect
normal, deoarece copilul inca invata sa-si focalizeze ochii si sa lucreze
impreuna. Majoritatea bebelusilor depasesc acest strabism intermitent
pana la varsta de 3 luni.ea la 2-5 % dintre copii. Strabismul poate fi

transmis ereditar. Strabismul


poate fi cauzat de un defect al mușchilor extraoculari sau al zonei
cerebrale care controlează vederea. Poate apare la copiii care suferă
de:
Sindromul Down;

Tumora cerebrală;

Paralizie cerebrală;

Hidrocefalie;

Alte afecțiuni cerebrale.

Boli care pot cauza orbirea totală sau parțială mai pot cauza strabism. La
adulți, strabismul este cauzat de:

Diabet;

Traumă cerebrală;

Infarct;

Tumora cerebrală;

Alte afecțiuni cerebrale.

Tratamentul strabismului este variat. Măsuri pentru corectarea vederii includ:

Purtarea de ochelari speciali, care modifică focalizarea fiecărui glob ocular;

Tratament medicamentos - folosind atropina;

Procedura chirurgicală de corectare a mușchilor oculari, ce constă în


scurtarea/lungirea anumitor muschi oculari, pentru a coordona axele oculare
respective.

Buse Elena-Denisa