PARTENERIATUL ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor. Perfecţionarea
abilităţilor şcolare ale elevilor, îmbunătăţirea programelor de studiu și climatului şcolar, îmbunătăţirea
abilităţilor educaţionale ale părinţilor, dezvoltarea abilităţilor de lideri ale părinţilor, conectarea
familiilor cu membrii şcolii și ai comunităţii, stimularea serviciului comunității în folosul şcolilor,
oferirea unor servicii şi suport familiilor şi crearea un mediu mai sigur în şcoli – sunt exemple grăitoare
pentru susținerea ideii de într-ajutorare reciprocă. 

Principalii parteneri ai şcolii sunt:

 părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;

 autorităţile locale;
 organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
 agenţii economici locali;
 sindicatele;
 organizaţii nonguvernamentale.

Parteneriatul şcoală – familie – comunitate este dat de relaţiile de colaborare între personalul şcolii şi
familii, membrii comunităţii, organizaţii (companii, biserica, biblioteci, servicii sociale) pentru a
implementa programe şi activităţi care să îi ajute pe elevi să reuşească.

1. Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.

Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate,  angajându-se  în  activităţi  comune  de 
învăţare,  sprijinindu-se  unii  pe  alţii  în  îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de
curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de luare a deciziei. Rata învățării
crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse
activități acasă. Părinții care participă la programele educaționale inițiate de școală vor putea aprecia
mai bine abilitățile și aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în
procesul învățării. Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic își asigură un sprijin în
propria activitate. Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțunile
și relațiile dintre părinți și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei
unități de decizie și acțiune între cei doi factori.

2. Şcoala şi autorităţile locale au diverse modalităţi de colaborare

 realizarea  de  demersuri  pentru  participarea  copiilor  la  învăţământul  obligatoriu;

 dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri;
 organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi odihnă. 
3. Şcoala şi unităţile sanitare

Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale şi fizice
a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai important rol educativ îl au medicii de familie, asistenți
comunitari din cadrul mediului rural şi cabinetele medicale şcolare. Temele care pot fi abordate în
programele educative pot fi multiple:

 igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii;

 acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
 educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
 educaţia pentru practicarea sporturilor;
 educaţie pentru consum alimentar sănătos;
 educație pentru o viață sexuală sănătoasă.

4. Şcoala şi biserica

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol important în
constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tip moral-religios.
Cele mai populare manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:

 implicare în ajutorarea familiilor nevoiaşe;

 organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri;
 organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători creştine:
Crăciun, Paşti, Hramul satului și al Bisericii, Floriile;
 organizarea de mese, gen catering, din partea bisericii cu diferite ocazii (lăsat de sec- intrarea
în postul Paștelui, 1 Iunie – Ziua Copilului).

5. Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:

 furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru cariera elevilor;

 asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor economice;
 angajarea absolvenţilor;
 acordarea de burse elevilor cu rezultate bune;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă pentru angajaţii din
școli.

6. Școala şi organizaţiile nonguvernamentale

Parteneriatul dintre şcoală şi organizaţiile nonguvernamentale se poate face atât public cât și privat în
oferirea de servicii sociale atât copiilor cât şi familiilor acestora, comunităţii în ansamblu:

 sponsorizări prin asociații;

 centre after-school;
 Școală după Școală
7. Şcoala şi poliţia

În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei în
domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive și de intervenţie în situaţii
speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală-poliţie sunt următoarele:

 asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţi;

 prevenirea delicvenței juvenile;
 violența în familie, stradală, în cadrul școlii;
 educaţia rutieră; promovarea unui comportament civilizat în societate.

Ceea ce este dificil în stabilirea unui parteneriat nu este iniţierea lui ci menţinerea funcţionării acestuia
în timp. Atunci când se doreşte construirea unui parteneriat durabil trebuie identificate atât scopurile
comune cât şi divergenţele. Fiecare organizaţie îşi are propria identitate, iar pentru a derula un proiect
împreună cu altă organizaţie trebuie căutate şi valorificate punctele şi interesele care le leagă.