CULTURA COSTIȘA-KOMAROV DE PE TERITORIUL MOLDOVEI

Pentru cunoașterea comunităților care au locuit pe parcursul perioadei mijlocii a epocii

bronzului, în Moldova centrală și de nord, un important rol îl au îndeosebi materialele
arheologice, așezările și mormintele curturii Costișa-Komarov.

Meritul evidențierii și punerii în valoare a descoperirilor de factură Costișa de pe teritoriul

Moldovei revine prof. Al. Vulpe, care a întreprins cercetări în anii 1959-1960 și 1962 în
stațiunea devenită eponimă, pe baza cărora a fost posibilă introducerea în literatura
arheologică românească a termenului de cultura Costișa.

În anii 1960-1964 ai mai fost întreprinse alte sondaje la Văleni-Botești și Luminiș-Deleni,

rămase inedite pâna la această dată, iar în anul 1968 s-a efectuat o săpătură de mică
amploare la așezarea de la Borlești-Dealul Runcu.

Cu timpul, numărul descoperirilor a crescut, semnările cuprinse în repertoriile regionale sau

județene apărute în anii 1970, 1984-1985 și 1991, precum și unele descoperiri întâmplătoare
sau săpături sistematice lărging sfera de cunoaștere. Semnificative au fost cercetările de
după 1980 de la Poduri, Hîrtop, Prăjeni și mai ales Lunca, care au îmbogățit baza
documentară, astfel încât la ora actuală descoperirile de factură Costișa-Komarov sunt mult
mai edificatoare.

În momentul actual sunt semnalate peste 50 de așezări, necropole sau puncte cu materiale
Costișa-Komorov. Așezări mai importante, cu stratigrafie verticală sau orizontală, care
dovedesc locuiri de durată, inclusiv un punct de obținere a sării din apa izvoarelor sărate, se
găsesc mai ales în zona subcarpatică (în județul Neamț și Bacău).

În privința complexelor funerare, acestea se găsesc aproape în totalitate în nordul Moldovei:

trei în județul Suceava și trei în județul Bacău, pe când cel de-al șaptelea este documentat la
limita de sud a teritoriului studiat și al arealului culturii Costișa.

Comunitățile care au locuit temporar stațiunea temporară de la Borlești-Dealul Runcu, de pe

terasa pârâului Nechit, aveau vizibilitate asupra terenurilor din jur, dar condițiile de apărare
nu erau cele de la Costișa. Este probabil că Dealul Fluturelui, situat la circa 1 km. depărtare,
punct în care se menționează existența unor materiale din epoca bronzului de către C.
Mătase, să fi constituit un loc de refugiu pentru comunitățile de pe Dealul Runcu, care au
părăsit locul ales nu mult timp după venire.

Descoperirile arheologice care au fost făcute până la aceasă dată nu au scos la iveală
materiale concludente referitoare la locuințele comunităților Costișa-Komarov. Pentru
stațiunea Costișa s-a documentat existeța unei locuințe de formă rectangulară, cu podină de
lut, doar pe baza resturilor de chirpic ars care păstrau urme ale amprentelor de nuiele, a
unui colț de perete și a unor porțiuni de lipitură arse. La Poduri au fost surprinse urmele unui
complex de locuire de suprafață, cu podeaua ușor adâncită, cu o structură ușoară,
reprezentând probabil o colibă cu diametru de aproape doi metri, în care s-au găsit vase
fragmentare, pietre și resturi osteologice.

La Borlești a fost identificată o locuință fără platformă, cu dimensiunile aproximativ 4 / 2,80

metri, care a avut pereții subțiri, probabil din lemn, susținuți pe o temelie din piatră de râu.
Acoperișul, făcut din nuiele și resturi vegetale, a fost sprijinit pe pari cu diametrul între 0,10
-0,15 metri.

În siturile Costișa-Komarov de pe teritoriul Moldovei există câteva categorii ceramice, pe

baza cărora pot fi stabilite atât asemănările cât și deosebirile dintre cele două arii, de sud și
de nord, care aparțin acestui complex cultural est-carpatic. Din punct de vedere al pastei,
aproape toată ceramica Costișa conține ca degresanți nisip, silex sau piatră pisată.
Suprafețele vaselor sunt în general brun-cărămizii, de aspect zgrunțuros și poroase în cazul
vaselor de tip grosier și cu urme de lustruire în cazul vaselor din categoria ceramicii fine. Ca
forme menționăm: vase de dimensiuni mari, cu corpul globular, gâtul cilindric și buza
evazată spre exterior; vase de dimensiuni mari cu pereții drepți sau ușor ovali; vase de
dimensiuni mari și mijlocii cu pereții arcuiți și buza evazată având partea superioară
orizontală; vase în formă de lalea; vase tronconice; amfore și amforete; castroane; cești și
kantharoi