Monoteismul in Egiptul antic este legat de perioada de domnie a regelui Akhnaton ( 1352- 1336

iHr) si de impunerea credintei in zeul Aton a acestuia.

Acest rege isi schimba numele dupa mutarea capitalei Egiptului la Teba in Akh-en-Iten, care in
diferitele lucrari de specialitate ale egiptologilor a fost tradus prin Akhenaton, Ekhnaton etc.
Acesta mai apare si sub denumirea grecizata a izvoarelor cu numele de Amenhotep I .

Numele sau de domnie a fost Nefer-kheperu-Re, care se traduce prin “ cel desavarsit prin
manifestari un Re”.

Akhnaton este fiul lui Amenhotep al III-lea si al reginei Teye, fiind al X-lea faraon din cadrul
dinastiei a XVIII-lea.

Acest print s-a remarcat prin indrazneala sa de a muta capitala statului si de a rupe legatura cu
preotii zeului Amon din Karnak.A existat o dezbatere intre egiptologi si cu privire la urmarea la
tron a acestuia, deoarece se precizeaza ca pe baza documentatiei , initial Thutmes, fiul cel mai
mare al lui Amenhotep al III-lea, a fost recunoscut ca urmasul legal al tronului Egiptului.Totusi,
pe baza inscriptiilor de pe vasele de ceramic de la palatal din Malqata, se spune ca dupa moartea
lui Amenhotep al III-lea, acesta a dobandit calitatea de “adevarat fiu al regelui “ si dreptul de
succesiune la tron.

Odata ce acesta urca pe tronul Egiptului, demareaza un amplu program de constructii la

Karnak.In urma cercetarilor, egiptologii au stability doua tipologii de monumente care sunt
dominante : de dimensiune mari, care sunt ca numar mai putine si care sunt executate conform
stilului traditional din acea epoca si unele de dimensiuni mai mici ( ele au fost numite talatat) ,
avand dimensiuni multe dintre ele de 3 ori latima palmei , dintre acestea fiind recuperate in jur
de 40000 de fragmente.

Analiza fragmentelor ne scoate in evidenta motivul pentru care cuplul Amenhotep al IV-lea –
Nefertiti au ordonat ridicarea acestor monumente : acestea erau dedicate zeului Aton. Nu s-au
mai pastrat pentru cercetarea ulterioara din pacate doar putina fragmente de monumente, cele din
urma incepand sa fie distruse in timpul domniei lui Horemheb , ele fiind utilizate pentru
constructia altor edificii marete : templul lui Amon din Karnak, templul lui Ramses al II-lea din
Luxor, templul de la Medamud.
Analizele iconografice si epigrafice ale acestor talatat-uri au scos la iveala faptul ca aceste
edificii au fost dedicate unei ipostaze noi a zeului solar Aton, care era prezentat sub urmatorul
nume : “ Cel viu, Re – Horus al orizontului, cel care jubileaza pe orizont in calitatea sa de
lumina-na care exista in discul solar “ .

De asemenea, s-au identificat si partile de unde au provenit acestea, ele fiind in numar de 4 :
templul Gemetpaaton, templul Rudmenu , Tenimenu si Hutbenben.

Egiptologii au analizat si conceptul de reprezentare al acestui nou zeu solar. Se pare ca sub
Amenhotep al IV-lea acest concept al zeului solar a capatat o improtanta deosebita, ea fiind in
reprezentarea ei in corelatie cu vechiul concept al zeului solar : corp uman cu cap de soim, pe
care exista un disc solar. In primii sai ani de domnie, Amenhotep al IV-lea a schimbat
iconografia si a redat o noua imagine, adica una a unui disc solar care a fost prevazut cu maini,
acestea simbolizand razele soarelui.

In privinta celebrarii acestui zeu impus de Amenhotep al IV-lea, in analizele egiptologilor de la

templul Karnak, Gemetpaaton, s-a reiesit celebrarea unei sarbatori pe nume sed. Aceasta
sarbatoare a fost un lucru neobisnuit, deoarece in traditia clasica se putea organiza un asemenea
jubilee d-abia dupa primii 30 de ani de domnie ai unui faraon, iar descoperirile cercetatorilor
plaseaza organizarea acestei sarbatori intre al II-lea si al III-lea an de domnie al lui Amenhotep al
IV-lea. Aici au aparut doua interpretari : fie aceasta sarbatoare era de fapt destinata sub forma
unui jubilee al tatalui raposat, al faraonului Amenhotep al-III-lea, iar astfel apare ideea
transformarii sale in zeul Aton, fie unii oameni de stiinta afirma ca in sine sarbatoarea a fost
dedicate pentru intarirea si sporirea veneratiei zeului A