Sîrbu Gabriel Mihalcu Alexandru Introducere Economia de razboi
Conceptul de economie de razboi este oferit de economistul Franz
Eulenburg in articolul sau : “ Archiv fur Sozialwissenschaft und Sozialpolitik” .
Economia de razboi :
-> Este o economie nationala, afectata de razboi si de sarcinile pe care o
economie de razboi trebuie sa le indeplineasca
-> Nu exista o delimitare clara intre economia de pace si cea de razboi
Economia de razboi – factorii principali : - > Ministeru de Razboi Prusac -> Marele Stat Major ->Kriegrohtffabteilung ( KRA – Sectiunea de materii prime din cadrul Ministerului de Razboi ) ->Marile intreprinderi
Erich Von Falkenhayn -> conducatorul Marelui Stat Major din 9
decembrie 1914 Kriegsrohtaffabteilung – KRA -> Infiintat in august 1914
->Rolu lui era de a asigura distribuirea materiilor prime catre firmele
care au nevoie de ele
-> Condus de Walther Rathenau
-> colaborare cu Allegmeine Elektrizitats Gesellschaft ( AEG ) pentru
centraizarea unui stoc national de materii prime Parerea lui Walther Rathenau despre KRA :
“ Pe de o parte, a insemnat un pas in directia socialismului de stat.
Caci comertul nu mai era liber, ci devenise restrictionat. Pe de alta parte, a insemnat incercarea de a incuraja autodeterminarea industriilor noastre. Cum trebuiau facute astfel de doctrine contradictorii pentru a fi de acord ? Sistemul corporatiilor de razboi se bazeaza pe autodeterminare; totusi, acest lucru nu inseamna libertate nerestrictionata . Sistemul de materii prime de razboi a fost finantat sub supraveghere guvernamentala stricta . Corporatiile servesc intereselor publicului larg ; nu distribuie dividende si nici nu repartizeaza profiturile ; in plus, fata de organele obisnuite ale societatilor pe actiuni, un consiliu de administratie si un comitet de supraveghere. “ Problemele KRA-ului Datorita cererii tot mai mari de materii prime si armament, doar marile firme isi permiteau sa sustina efortul de razboi.
-> Asteptau recompense de la stat in privinta cantitatii de materii prime
-> Proprietarii marilor firme au inceput sa aibe pretentii la functii cheie
in aparatul guvernamental Problemele fundamentale ale economiei de razboi germane: -> armamentul -> mana de lucru ->Datoritagestionarii deficitare a duratei razboiului, armata germana si-a consumat rezervele de armamanet pana pe 14 octombrie 1914
->Erich Von Falkenhayn face apel la toate fabricile sa
sustina cu liniile lor de productie industria de razboi Programul Hindenburg Reprezinta politica economica initiata la sfarsitul anului 1916 de catre maresalul Paul Von Hindenburg si generalul Eirch Ludendorff.Aceasta politica avea ca scop dublarea productiei industriale astfel incat productia de munitii si arme sa creasca foarte mult .
In noiembrie 1916 s-a introdus legea serviciilor auxiliare
Noul program a fost destinat :
-> triplarii productiei de altilerie si de mitraliere -> dublarea productiei de munitii si mortar de transee ->extinderea armatei germane ( la inceputul lui 1916 in cadrul amatei germane erau 900000 de oameni in depozitele de recrutare) Hindenburg si Ludendorf au cerut crearea de divizii noi pentru armata, astfel incat efortul de razboi sa fie mai usor de supotat pentru diviziile deja existente, in special pentru cele de pe frontul de V.
La inceputul lui 1917 astfel armata germana avea in componenta sa
179 de divizii.
In privinta industriei, Hindenburg si Ludendorff au dorit o crestere a
productiei de propulsoare la 12.000 tone pe luna. Bibliografie Feldman, D. Gerald, Army industry and labor in Germany 1914-1918, editura Berg Publisher ,1992, pp. 40-90 Broadberry, Stephen, Harrison, Mark, The economics of World War 1, editura Cambridge University Press, 2009, pp.3-50 Feldman, D. Gerald, The great disorder- Politics, Economics and Society in the German Iflation, 1914-1924, editura Oxford University Press, 1997, pp. 52-82 https://www.britannica.com/place/Germany/The-economy-1890-1914 ( accesat la 10.12.2021) https://www.bbc.co.uk/bitesize/guides/z8vt9qt/revision/2 ( accesat la 15.12.2021)