Sunteți pe pagina 1din 4

Referat , Sirbu Gabriel, curs optional , Prof.univ.dr Miron Ciho – Religia egipteana antica .

Explicarea conceptelor de monoteism, politeism, henoteism si panteism si raporatea lor la


manifestarea in lumea egipteana antica.

Monoteismul reprezinta o tipologie de credinta intr-o singura divinitate sau credinta in unitatea
acesteia. Din punct de vedere etimologic, termenul provine de la cuvintele grecesti “monos” –
singur si “theos” – zeu .Monoteismul are in centrul o zeitate centrrala , creatoare si
atotputernica , care este mai presus de toti si de toate, atat fata de fiintele subordonate lui, care il
ajuta in desavarsirea creatiei sale, dar si fata de oameni . In privinta tipologiilor de religii
monoteiste putem sa le identificam pe : iudaismul, crestinismul si islamismul .

Iudaismul este o religie veche, care a supravietuit cu suces testului timpului si in a carei doctrina
se regaseste cel mai bine poporul evreu, acesta considerandu-se “poporul ales al unui singur
Dumnezeu “ , fiind vorba desigur despre acel Dumnezeu care este amintit si in Biblie.

Crestinismul este o religie care crede in Dumnezeu , dar care spune ca in unicitatea sa, acesta
mai include si doua persoane : Dumnezeu Fiul ( Isus Hristos ) si Sfantul Duh , facandu-se astfel
referire la un tip de doctrina trinitara, definite ca atare in secolul al IV-lea , in urma
controverselor arianismului.Biserica crestina se considera a fi intemeiata de catre figura centrala
a acestuia , Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, prin moartea sa depe cruce de acum 2000 de ani .
Astfel, prin acest sacrifiu prin rastignire , se considera ca Dumnezeu a reinnodat legamantul cu
omenirea si ca prin semnificatia rastignirii pe o cruce , Fiul Sau a fondat biserica crestina,
primele ei “pietre de temelie “ fiind apostolii care l-au urmat si care au predicat in toata lumea
invatatura sa. Este interesant de analizat, totusi, cum iudaicii considera aceasta trinitate ca fiind o
idolatrie totala, in timp ce crestinii o accepta si considera sub o forma de monoteism ca atare.

Islamul reprezinta si el o religie monoteista, care presupune credinta si supunerea totala care de
figura centrala a acesteia, Allah.Cartea de catai a islamicilor este Coranul, acesta fiind scris de
catre profetul Muhammad . In Islam, Isus Hristos este considerat un profet al lui Dumnezeu, nu
fiul acestuia , iar musulamnii, asemeni iudaicilor, ii considera pe crestini politeisti.
Politeismul este o forma de religie care presupune venerarea mai multor zei.In istorie gasim
utilizarea acestui termen pentru prima data la Filon din Alexandria , acesta folosindu-se de acest
termen tocmai pentru a compara religia grecilor cu cea a iudeo-crestinilor.Multi dintre politesiti,
desi sustin ca ei cred in zei distincti si separati, fiecare dintre ei reprezentand o anumita calitate
sau fiind protectorul unui anumit lucru , ei sustin un principiu unificator.Altii din contra,
considera ca multitudinea divinitatilor ca fiind o reprezentare a unei mari unitati divine, unde
acest concept ne poate fi asemanator cu conceptia regasita in panteism. In privinta religilor
politeiste din lume, aici regasim sintoismul, unele religii afroamericane, budismul si hinduismul.

Henoteismul reprezinta o forma de credinta intermediara, care se afla la mijlocul dintre


monoteism si politeism , in care este venerate cel mai mult o divinitate, insa adeptii acestei religii
nu neaga existent altor divinitati . Este de precizat ca aceste divinitati sunt insa inferioare celei
centrale , dar henoteistii nu exclud posibilitatea ca celelalte divinitati sa devina obiectul unor
forme de cult.

Termenul de henoteism a fost pentru prima data folosit de catre Friedrich Schelling , acesta
facand referire in explicatie la o forma de inceput pentru explicatia originii religiei monoteiste,
dar cel care a popularizat acest concept este Max Muller, un filolog german si orientalist. Forme
de manifestare ale henoteismului regasim in religii preislamice, arabe , in religia
indoamericanilor sau in hinduism , aici avand reprezentarea venerarii cultului Vishna si
Shiva .Unii filosofi considera ca si multe dintre religiile monoteiste pot sa fie considerate
henoteiste prin venerarea sfintilor , cele mai concludente exemple fiind cele ale catolicismului si
ortodoxismului.

Panteismul este o conceptie filosofica care identifica o divinitate cu intreaga forma a materiei si
cu universul in sine. Panteismul este asemanator cu conceptia deista si ele afirma ca admit in
comun credinta intr-o divinitate, dar panteismul sustine ca Dumnezeu este present in tot ,
identificandu-se cu materia si universul , cu propriile sale creatii . Spre deosebire de acest lucru,
deistii sustin ca divinitatea centrala, Dumnezeul respective a creat doar lumea, ulterior lasand-o
si asistand impasibil la procesul de evolutia al acesteia.

In privinta formelor acestor religii de manifestare in Egiptul Antic, acestea exista sub diferite
forme. In privinta monoteismului, panteismului si henoteismului putem mentiona religia din
timpul regelui Akhenaten , care de-a lungul secolului al XIV-lea a impus venerarea de catre
populatia Egiptului antic a unui singur zeu soare, Aten, formand astfel chiar si o forma de religie
derivata , numita ateism.

Desigur istoricii si egiptologii s-au intrebat de ce Akhenaten a impus aceasta credinta intr-un
astfel de zeu ? Ei bine, majoritatea cercetatorilor au ajuns la o singura concluzie : consolidarea
puterii sale si crearea , dupa cum am spune noi in termenii moderni a unui cult al personalitatii .
Prin venerarea unui singur zeu, Akhenaten a vrut sa creeze o idee de unitate in venerare a
egiptenilor, desigul el introducand ideea preeminentei zeului sau asupra populatiei egiptene,
creand o poveste in care spune ca el este cel prin care graieste acest maret zeu soare si ca el
trebuie ascultat in totalitate. Acesta si-a schimbat chiar si numele in Amenhotep, tocmai pentru a
oglindi si mai bine ideea de reprezentare a zeitatii Aten. Acest rege a vrut sa creeze un curs al
istoriei in Egiptul antic, care a durat cateva decenii chiar. Acest cult a fost introdus in mai multe
etape. In primul rand, Akhenaten a impus venerarea propriu zisa in acest zeu al soarelui , Aten.
Al doilea pas a fost reprezentat de ordinul pe care l-a dat tuturor lucratorilor sa elimine toate
imaginile si numele divinitatilor venerate anterior. Acest ordin a fost asociat de egiptologi si cu o
porunca din religiile avraamice, anume : “ Sa nu iti faci chip cioplit sis a te inchini lui “ . A
cautat sa creeze un cult prin constructia de statui, edificii publice in care era reprezentat acesta
impreuna cu familia sa conversand cu zeul . Pasul 3 a fost reprezentat chiar de instituirea unui
loc de inchinare speciala a acestui zeu, cum este considerat Ierusalimul pentru ortodoxi, catolici
si iudaici , dar si Meca si Medina pentru musulmani. A ridicat 10 temple pentru venerare cu tot
felul de imagini, a inaugurat o sarbatoare a agriculturii si a introdus un nou stil in arta, Amarna ,
al carei nume vine de la Tell-el-Amarna, noua capital numindu-se Akhenaton, care tradus
inseamna “Orizontul lui Aten”.Ultima faza a fost reprezentata de excluderea tuturor preotilor,
care erau niste mijlocitori foarte importanti in procesul de inchinare la zei. Astfel , el a vrut sa
creeze o dualitate pe picior de egalitate dintre el si acest zeu Aten.

Dupa moartea lui Akhenaten si prin venirea pe tron a filiui sau , Tutankhamon, acesta avand doar
varsta de 9 ani cand a urcat pe tron, in 1324 iHr.A fost coplesit in cele din urma de o secta de
egipteni care ramasese credincioasa cultelor zeilor proeminente de dinainte de Aten, iar acestia
au organizat o revolta prin care au reusit in cele din urma sa impuna revenirea la politeism.
In concluzie, consider ca diferitele forme de venerare ale divinitatilor reprezinta formule prin
care acel popor isi exprima adorarea fata de o serie de divinitati sau fata de o divinitate centrala,
in fata carei autoritatii se supun toate celelalte elemente din univers, insa aceste forme de
venerare sunt mult influentate de contextul istoric, traditia acelor popoare, experienta lor
culturala cu altele si de conducatorii lor, care pot sa impuna intr-o buna masura, in functie de
regimul de conducere, influentarea cultului cu privire la acesti zei. Aceste forme de religii sunt
subiective, fiecare dintre oameni are dreptul sa o aibe pe care doreste, insa este clar ca pana la
dovezi evidente nu putem spune ca avem neaparat un adevar dogmatic , care sa nu fie pus la
indoiala de nimeni si de nimic.

S-ar putea să vă placă și