Referat , Sirbu Gabriel, curs optional , Prof.univ.dr Miron Ciho – Religia egipteana antica .

Monoteismul in Egiptul antic – cazul Akhenaton ( Amenhotep al IV-lea ) si zeul Aton.

Monoteismul in Egiptul antic este legat de perioada de domnie a regelui Akhnaton ( 1352- 1336
iHr) si de impunerea credintei in zeul Aton a acestuia.

Acest rege isi schimba numele dupa mutarea capitalei Egiptului la Teba in Akh-en-Iten, care in
diferitele lucrari de specialitate ale egiptologilor a fost tradus prin Akhenaton, Ekhnaton etc.
Acesta mai apare si sub denumirea grecizata a izvoarelor cu numele de Amenhotep I .

Numele sau de domnie a fost Nefer-kheperu-Re, care se traduce prin “ cel desavarsit prin
manifestari un Re”.

Akhnaton este fiul lui Amenhotep al III-lea si al reginei Teye, fiind al X-lea faraon din cadrul
dinastiei a XVIII-lea.

Acest print s-a remarcat prin indrazneala sa de a muta capitala statului si de a rupe legatura cu
preotii zeului Amon din Karnak.A existat o dezbatere intre egiptologi si cu privire la urmarea la
tron a acestuia, deoarece se precizeaza ca pe baza documentatiei , initial Thutmes, fiul cel mai
mare al lui Amenhotep al III-lea, a fost recunoscut ca urmasul legal al tronului Egiptului.Totusi,
pe baza inscriptiilor de pe vasele de ceramic de la palatal din Malqata, se spune ca dupa moartea
lui Amenhotep al III-lea, acesta a dobandit calitatea de “adevarat fiu al regelui “ si dreptul de
succesiune la tron.

Odata ce acesta urca pe tronul Egiptului, demareaza un amplu program de constructii la

Karnak.In urma cercetarilor, egiptologii au stability doua tipologii de monumente care sunt
dominante : de dimensiune mari, care sunt ca numar mai putine si care sunt executate conform
stilului traditional din acea epoca si unele de dimensiuni mai mici ( ele au fost numite talatat) ,
avand dimensiuni multe dintre ele de 3 ori latima palmei , dintre acestea fiind recuperate in jur
de 40000 de fragmente.

Analiza fragmentelor ne scoate in evidenta motivul pentru care cuplul Amenhotep al IV-lea –
Nefertiti au ordonat ridicarea acestor monumente : acestea erau dedicate zeului Aton. Nu s-au
mai pastrat pentru cercetarea ulterioara din pacate doar putina fragmente de monumente, cele din
urma incepand sa fie distruse in timpul domniei lui Horemheb , ele fiind utilizate pentru
constructia altor edificii marete : templul lui Amon din Karnak, templul lui Ramses al II-lea din
Luxor, templul de la Medamud.

Analizele iconografice si epigrafice ale acestor talatat-uri au scos la iveala faptul ca aceste
edificii au fost dedicate unei ipostaze noi a zeului solar Aton, care era prezentat sub urmatorul
nume : “ Cel viu, Re – Horus al orizontului, cel care jubileaza pe orizont in calitatea sa de
lumina-na care exista in discul solar “ .

De asemenea, s-au identificat si partile de unde au provenit acestea, ele fiind in numar de 4 :
templul Gemetpaaton, templul Rudmenu , Tenimenu si Hutbenben.

Egiptologii au analizat si conceptul de reprezentare al acestui nou zeu solar. Se pare ca sub
Amenhotep al IV-lea acest concept al zeului solar a capatat o improtanta deosebita, ea fiind in
reprezentarea ei in corelatie cu vechiul concept al zeului solar : corp uman cu cap de soim, pe
care exista un disc solar. In primii sai ani de domnie, Amenhotep al IV-lea a schimbat
iconografia si a redat o noua imagine, adica una a unui disc solar care a fost prevazut cu maini,
acestea simbolizand razele soarelui.

In privinta celebrarii acestui zeu impus de Amenhotep al IV-lea, in analizele egiptologilor de la

templul Karnak, Gemetpaaton, s-a reiesit celebrarea unei sarbatori pe nume sed. Aceasta
sarbatoare a fost un lucru neobisnuit, deoarece in traditia clasica se putea organiza un asemenea
jubilee d-abia dupa primii 30 de ani de domnie ai unui faraon, iar descoperirile cercetatorilor
plaseaza organizarea acestei sarbatori intre al II-lea si al III-lea an de domnie al lui Amenhotep al
IV-lea. Aici au aparut doua interpretari : fie aceasta sarbatoare era de fapt destinata sub forma
unui jubilee al tatalui raposat, al faraonului Amenhotep al-III-lea, iar astfel apare ideea
transformarii sale in zeul Aton, fie unii oameni de stiinta afirma ca in sine sarbatoarea a fost
dedicate pentru intarirea si sporirea veneratiei zeului Aton .

O alta caracteristica a templelor pe care cercetatorii au remarcat-o a fost cea propagandistica, pe

multe dintre temple fiind reprezentata regina Nefertiti alaturi de fiica ei, Meritaton, care a fost
protagonist mai multor ritualuri importante ( prezentarea Maat-ului sau distrugerea inamicilor ) ,
care pana atunci erau destinate doar regelui .Totusi, ideea centrala de propaganda a inscriptiilor
de pe templele analizate este prezentarea noii triade divine : Aton , Amenhotep al III-lea si
Nefertiti ( alaturi de copii lor ) , aceasta inlocuind-o pe cea veche : Atun, Shu si Tefnut.

Un gest extrem de important al lui Amenhotep al IV-lea a fost mutarea capitalei Egiptului intr-o
noua locatie, aceasta dand ordin sa se construiasca o noua capital in favoarea lui Aton si a
copiilor . Odata cu acest moment, faraonul si-a schimbat numele sau din Amenhotep in
Akhnaton, care tradus inseamna “Manifestarea creativa lui Aton “ .

Elementul analizat de oamenii de stiinta a fost conflictual care s-a iscat intre faraon si preotii de
la templul zeului Amon din Karnak, acestia considerand ca prin acest gest ei urmau sa fie privati
de o serie de avantaje economice extrem de important pentru ei . Desigur ca in cele din urma
autoritatea regala si-a impus punctul de vedere cu ajutorul armatei, alaturi de faraon fiind si multi
dintre militarii care l-au servit in trecut pe tatal sau , Amenhotep al III-lea.

In privinta capitalei, aceasta a avut numele de Akhenaton ( “ Orizontul lui Aton” ) , regele dorind
sa fie inaugurate la maximul doi ani de la fondarea ei. Corespundul ei in ziua de azi este orasul
el-Amarna, care este situate in provincial el-Minia, la aproximativ 320 de km de capitala
Cairo.Faraonul a gandit foarte bine amplasrea noii capitale in acest loc, deoarece aceasta a avut
un scut natural destul de bun. La Est era protejata de o zona muntoasa, iar la Vest de insusi
fluvial Nil.Pentru constructia capitalei au fost mobilizati un numar impreosionant de oameni, de
peste 30-40000 de oameni , care carau caramizi de piatra arsa la soare, dimensiunea totala a
capitalei avand 20 de km patrati.Conform inscriptiilor, aceasta capitala a fost inaugurata in al IX-
lea an de domnie al lui Akhenaton.

Prin inlocuirea vechiului Pantheon al Egiptului cu credinta intr-un singur zeu, adica in Aton,
faraonul Akhenaton a dorit sa isi sporeasca puterile asupra poporului si sa creeze in jurul sau,
prin intermediul noului zeu un fel de cult al personalitatii din zilele noastre. Totusi, in urma
analizei cercetatorilor reiese ca aceasta veneratie nu a fost una totala, ea fiind stricta si exista
intr-o proportie covarsitoare la elita capitalei de la el-Amarna. In Egiptul din acea perioada au
fost descoperite asa numele “stele-Shed”, care aveau rolul magic sa protejeze de muscaturile
creaturilor malefice si impotriva animalelor otravitoarea, de asemenea au fost gasite amulet ale
zeului Bes si ale zeitei Theoris, lucru care ne arata ca aceasta impunere de credinta in Aton ca
singur zeu nu a fost total ape intreg teritoriul Egiptului.
Akhnaton a murit in al XVII-lea an al domniei, urmasul sau la tron fiind Semenkhare, care in
opinia unor cercetatori nu este exclus ca acesta sa fii fost chiar sotia lui, Nefertiti, care si-ar fi
putut asuma rolul de conducere al statului. Dupa moartea sa , cultul veneratiei zeului Aton s-a
stins in scurt timp, catalizatorul principal al acestui lucru fiind grupul de rebeli, care doreau in
continuare venerarea vechiului pantheon cu zeitati egiptene.

In concluzie, este interesant de urmarit evolutia acestei manifestari a monoteismului in Egiptul

antic, deoarece ea ofera posibilitatea analizei acestei manifestari de religie inca din cele mai
vechi timpuri si ne poate oferi unele raspunsuri cu privire la obiceiuri pe care noi nu le intelegem
in prezent.In esenta, cred ca este vorba de un mono-mit , din care se trag sub o alta forma
majoritatea manifestarilor cu privire la o zeitate omnipotenta, care domina tot si care exista in
afara timpului si spatiului, acest mit original fiind adaptat in functie de traditia si de forma de
manifestare a sa in fiecare cultura de pe glob.