COMERȚUL INTERNAȚIONAL ÎN

PERIOADA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI

MONDIAL
 INTRODUCERE

Comerțul - parte esențială a economiei globale și este

un proces prin care bunuri și servicii sunt schimbate între
indivizi sau interprinderi;
- oferta unor mărfuri, în schimbul unor
mijloace de plată (bani) sau alte mărfuri de schimb, prețul
acestor mărfuri fiind stabilit după raportul pe piață dintre
„cerere” și „ofertă”;
- funcție economica ce constă în a cumpăra
materii prime sau produse pentru a le revinde consumatorilor
în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile cu privire la
locul, timpul, cantitatea, calitatea, sortimentul si prețul dorit de
aceștia.
 Comerțul internațional - constituie, fără
îndoială, un element deosebit de important
pentru dezvoltarea economică;
- implică schimbul de bunuri și servicii între țări
diferite
- este facilitat de relațiile economice
internaționale și acordurile comerciale.
- include avantajele comparative și posibilitatea
de a accesa bunuri și servicii care nu sunt disponibile
sau sunt mai scumpe în interiorul țării.
 COMERȚUL INTERNAȚIONAL ÎN AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL

• Comerțul reprezintă o îndeletnicire

străveche a oamenilor cu o vechime
de multe milenii
• Atracția crescândă a negustorilor
europeni pentru zonele geografice mai
îndepărtate, înzestrate cu resurse
naturale ce puteau fi achiziționate la
preturi scăzute, i-a îndemnat să
apeleze la sprijin politic, diplomatic si
chiar economic si militar. Creșterea
neîncetată a comerțului internațional a
început in secolele XV-XVI si a
culminat după cel de-al doilea război
mondial.
 Al Doilea Război Mondial a avut un impact
semnificativ asupra comerțului internațional.

În timpul conflictului, majoritatea țărilor implicate și-

au concentrat eforturile și resursele pe susținerea războiului,
ceea ce a dus la perturbări majore ale activităților comerciale
internaționale.

Comerțul internațional a fost profund afectat de

condițiile specifice ale conflictului și de strategiile economice
adoptate de țările implicate.
 Aspecte relevante despre comerțul internațional și economia
mondială în timpul celui de-al Doilea Război Mondial:

• Mobilizarea economică pentru război: Majoritatea țărilor

implicate în război au adoptat politici economice orientate către
mobilizarea totală pentru susținerea eforturilor militare. Producția
de bunuri de consum a fost adesea redirecționată către fabricarea
de armament și muniții. Industriile militare au devenit motorul
principal al economiilor.
• Blocade și restricții: Multe țări au instituit blocade economice
pentru a izola inamicul și a-i limita resursele. Aceste blocade au
inclus restricții severe asupra comerțului cu țările inamice și au
impus controale stricte asupra exporturilor și importurilor. De
exemplu, Marea Britanie și Statele Unite au implementat blocade
economice împotriva Axei, ceea ce a dus la o scădere
semnificativă a comerțului cu Germania, Italia și Japonia.
• Rationarea resurselor: Pentru a gestiona penuria de resurse,
majoritatea țărilor implicate au introdus sisteme de raționalizare a
bunurilor și serviciilor. Guvernele au preluat un control strâns
asupra economiilor naționale, stabilind priorități pentru producție
și distribuție. Acest control extins al statului asupra economiilor a
avut un impact semnificativ asupra liberei circulații a bunurilor și
serviciilor în cadrul comerțului internațional.

• Schimbarea rolului femeilor în forța de muncă: Dată fiind

mobilizarea masivă a bărbaților în forța militară, femeile au jucat
un rol esențial în forța de muncă civilă. Ele au fost angajate în
industrii și servicii care, în mod tradițional, erau dominate de
bărbați, contribuind semnificativ la eforturile economice de
război.
• Distrugerea infrastructurii comerciale: Războiul a dus la
distrugerea extinsă a infrastructurii comerciale, cum ar fi porturi,
căi ferate și depozite. Aceste distrugeri au afectat negativ
capacitatea țărilor de a efectua schimburi comerciale normale.

• Inflație și controlul prețurilor: Pentru a gestiona costurile de

război și a preveni inflația excesivă, multe țări au implementat
politici de control al prețurilor. Cu toate acestea, în unele cazuri,
inflația a fost inevitabilă, în special în țările care au suferit
distrugeri masive și au avut nevoi urgente de reconstrucție.
• Schimburi bilaterale limitate: În timpul războiului, schimburile
comerciale între aliați și puterile Axe au fost reduse semnificativ.
Majoritatea țărilor au preferat să-și concentreze resursele pe
nevoile războiului, iar schimburile comerciale au fost adesea
limitate la parteneriate bilaterale între țări aliate.

• Reconstrucția postbelică: După încheierea războiului, s-a pus

accent pe reconstrucție și revitalizare economică. A fost necesară
reabilitarea infrastructurii distruse și restabilirea fluxurilor
comerciale. În acest context, au fost semnate acorduri
internaționale, cum ar fi Acordul General privind Tarifele și
Comerțul (GATT), pentru a reglementa comerțul și pentru a
promova o cooperare economică mai strânsă între țări.
 Conflictul a dus la perturbări semnificative ale activităților
economice, iar datele precise privind comerțul au fost afectate de
blocadele economice, embargourile și distrugerile provocate de război.
Cu toate acestea, câteva aspecte cheie pot fi evidențiate:

• Scăderea semnificativă a volumului de comerț: Țările Axei și

Aliații au aplicat embargouri și au limitat sau au oprit complet
schimburile comerciale cu dușmanii lor. Ca urmare, volumele de
comerț au scăzut semnificativ în timpul războiului.

• Schimburi comerciale bilaterale între aliați: În cadrul alianțelor,

țările au încercat să-și sprijine reciproc prin intermediul
schimburilor comerciale. De exemplu, Statele Unite au furnizat
bunuri și echipamente Uniunii Sovietice prin intermediul Legii
Împrumutului și Închirierii (Lend-Lease).
• Redirecționarea producției către efortul de război: Multe țări și-au
reorientat producția către fabricarea de armament, muniții și alte bunuri
necesare pentru război. Aceasta a dus la o schimbare semnificativă a
structurii producției și a diminuat producția de bunuri de consum.

• Rationarea resurselor și controlul strict al exporturilor: Guvernele

au impus sisteme de raționalizare pentru a gestiona penuria de resurse.
Acest control asupra resurselor a inclus și reglementarea exporturilor
pentru a asigura resursele necesare pentru eforturile de război.

• Reconstrucția și reluarea comerțului postbelic: După încheierea

războiului, s-a pus un accent deosebit pe reconstrucție și reluarea
activităților economice. Inițiativele internaționale, cum ar fi Planul
Marshall, au avut ca scop sprijinirea țărilor afectate și a facilita
reconstrucția prin intermediul ajutorului financiar și economic.
 Lend-Lease
Legea de împrumut și închiriere a
fost o lege promulgată de Franklin Delano
Roosevelt în timpul celui de-al doilea
război mondial la 11 martie 1941, care
dispunea vânzarea, închirierea sau
împrumutarea oricărei categorii de mijloace
militare tuturor țărilor a căror apărare era
socotită vitală pentru apărarea Statelor
Unite. Această lege a îngăduit țării să
devină „arsenalul democrațiilor“.

Creat inițial pentru a ajuta Marea

Britanie, în câteva luni, programul Lend-
Lease a fost extins pentru a include China
și Uniunea Sovietică . Până la sfârșitul
războiului, Statele Unite au acordat peste
49 de miliarde de dolari ajutor de tip Lend-
Lease pentru aproape 40 de națiuni.
 În timpul războiului, Statele Unite i-au furnizat Uniunii
Sovietice mii de avioane, tancuri și camioane precum și milioane de
tone de bunuri de consum ca parte a programului Lend-Lease. Acestea
au fost vitale pentru supraviețuirea Uniunii Sovietice.

Consecințele majore ale Lend-Lease Act au fost declanșarea unui

sprijin economic semnificativ pentru aliați și antagonizarea puterilor
axei.

Programul de împrumut-închirierea pus bazele Planului Marshall

de după război, care a oferit ajutor națiunilor europene pentru a ajuta la
refacerea economiilor lor după două războaie mondiale devastatoare
 Planul Marshall
Planul Marshall, cu numele oficial European Recovery
Program (ERP) :
- a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite
ale Americii și destinat țărilor europene afectate de Al Doilea Război
Mondial.
- a avut ca scop ajutorul financiar rapid pentru reconstrucția Europei
și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii pe continent.
- a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 16 state
din Vestul Europei. Pentru administrarea acestuia a fost înființată
OCED (Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare).
- a relansat economia Europei occidentale, care până în anii ’70 a
cunoscut o dezvoltare explozivă.
 Moscova a interzis
țărilor ei satelite să participe
la Conferința de la Paris.
Sovieticii considerau că
acceptarea planului ar fi condus
la desprinderea de URSS a
țărilor din sfera ei de influență și
la pierderea avantajelor politice
și strategice dobândite de
Kremlin în Europa Centrală și
de Est la sfârșitul celui de-al
Doilea Război Mondial.
 ACORDUL GENERAL PRIVIND TARIFELE ȘI
COMERȚUL (GATT)

-a fost semnat la Geneva, Elveția, în 1947, în urma Conferinței Internaționale

pentru Comerț și Ocupație. A fost inițial conceput ca un acord temporar pentru
a facilita reluarea comerțului internațional după cel de-al Doilea Război
Mondial și a funcționat până la înființarea OMC în 1995;

-a fost un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se

obligau să respecte anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor
comerciale: să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să
înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor
comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora;

-au fost semnat iniţial de 23 de ţări, denumite membre fondatoare;

- a avut ca obiectiv principal crearea de condiţii favorabile pentru
desfăşurarea schimburilor comerciale între ţările membre,
respectiv promovarea comerțului liber prin eliminarea barierelor
tarifare și non-tarifare dintre țări;

-a evoluat și a fost în cele din urmă înlocuit de Organizația

Mondială a Comerțului (OMC) în 1995 care a preluat funcțiile
GATT și a extins mandatul său pentru a include și alte aspecte ale
comerțului internațional, cum ar fi serviciile și protecția
proprietății intelectuale.
MULTUMESC !