Personalitate a vieții politice interbelice, Iuliu Maniu este unul dintre cei mai interesanți

oameni politici pe care România i-a avut.

Născut la 8 ianuarie 1873 într-o familie cu tradiție preoțească, Maniu și-a făcut un nume ca
avocat, fiind cooptat consilier al arhiducelui Franz Ferdinand care căuta soluții pentru
redefinirea statului multietnic pe care avea să-l moștenească. Intrat în politică, Iuliu Maniu
devine reprezentant al Partidului Național Român în parlamentul budapestan. Odată cu
asasinarea moștenitorului tronului austro-ungar în iunie 1914, opiniile lui Maniu încep să
favorizeze o unire cu România în detrimentul unei autonomii lărgite a Transilvaniei în cadrul
monarhiei multinaționale.

Campania pro-unire dusă de fruntașii transilvani a fost una de succes, conducând la

momentul 1 decembrie 1918 – unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat al României. Partida
transilvană intră la guvernare în anul următor, dar cerințele lui Maniu și ale țărăniștilor lui Ion
Mihalache – în principal reforma agrară, centralizarea excesivă dorită de politicienii
„regățeni” – îi fac să intre în conflict cu regele Ferdinand și cu Partidul Național Liberal.
Pentru a asigura o contrapondere eficientă la influența PNL, Maniu și Mihalache decid
fuziunea partidelor pe care le conduc, rezultând Partidul Național Țărănesc.

Cel mai important eveniment din cariera politică a lui Maniu, și cel care aruncă o oarecare
umbră asupra capacității sale de om politic, a fost aducerea principelui Carol pe tronul
României. Acesta renunțase la drepturile sale în 1925 și nu a părut interesant să se întoarcă în
țară după moartea lui Ferdinand. Cu toate acestea, Maniu și G.G. Mironescu nu au ținut cont
de prevederile constituționale și l-au adus și încoronat pe Carol drept rege în 1930. În ciuda
înțelegerii realizate anterior, Iuliu Maniu a realizat că a fost păcălit în aproape toate aspectele
de către Carol al II-lea: Elena Lupescu a revenit și ea în țară, fiind în continuare apropiată de
rege, iar Carol a căutat în deceniul său de domnie să consolideze o camarilă în jurul său.

Susținător declarat al democrațiilor occidentale, poziția lui Maniu nu s-a potrivit cu noua
realitate politică de după august 1944. Comuniștii și aliații lor au continuat să-și consolideze
puterea și să marginalizeze partidele politice care nu doreau să colaboreze cu ei. În iulie
1947, comuniștii au organizat „afacerea Tămădău”, prin care i-au acuzat pe Iuliu Maniu și
Ion Mihalache că doreau să fugă în străinătate pentru a stabili un guvern în exil. Judecați
pentru trădare în cadrul unui proces-spectacol, cei doi au fost condamnați la muncă silnică pe
viață. Fiecare dintre ei își va găsi sfârșitul în pușcăriile comuniste, la aceeași dată de 5
februarie: Iuliu Maniu la Sighet, în 1953, iar Ion Mihalache la Râmnicu Sărat, în 1963.

Vă prezentăm o marcă poștală emisă de Romfilatelia în 2018, cu ocazia serbării centenarului

Marii Uniri, cu o valoare nominală de 8 lei. Alături de portretul lui Iuliu Maniu regăsim și
stema României Întregite, folosită pe documentele oficiale ale statului după 1918.

Sursa foto: Colecția Filatelică a României

#MNF #muzeulfilatelic #mnfilatelic #filatelie #iuliumaniu #mareaunire #transilvania

#interbelic