INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

  MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI

SPORTULUI
SCOALA POSTLICEALA SANITARA
- SLOBOZIA-

 INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

CLASIFICARE PROFESIONALA
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Coordonator
As.medical Paduraru Lucia
Elev asistent
Oprea Steluta

AUGUST-2012

  -1-
 

MOTTO

  ,,Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si cea

mai usor de pierdut; totusi, cel mai prost pazita...”
E.Augier

MOTIVAŢIA

2
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ   î n a ajuta

persoanele bolnave, sǎnǎtoase şi sǎ recâştige sǎnǎtatea sau sǎ-l
ajute pânǎ  în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ, putere şi
cunoştinţele necesare sǎ  îndeplineascǎ aceste funcţii, astfel încât
acesta sǎ-şi recapete independenţa cât mai repede posibil.
Asistenta medicalǎ a jutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile
terapeutice ale medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de
conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a gândit la suicid,
membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a
orbit de curând, mijloc de locomoţie pentru copilul mic,
 încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea celor slabi pentru a se
putea exprima.”

Virginia Henderson

CUPRINS

3
 

Lucrare de diploma ,,Ingrijirea pacientului cu laringita’’..............................pag.1

MOTTO..................................................................................................pag.2
Motivatia................................................................................................pag.3
Educatie pentru sanatate.........................................................................pag.4
CAP.I – Notiuni de anatomie si fiziologie................................................pag.7
-anatomia laringelui; fiziologia laringelui
CAP.II- Notiuni generale despre boala..................................................pag.10
-Definitie, etiologie, clasificare
CAP.III- Manifestari de dependenta. Semne si simptome.....................pag.13
CAP.IV- Examene clinice si paraclinice................................................pag.16
-Interogatoriu; Examen obiectiv; Examen de laborator 
CAP. V- Tratament.................................................................................pag 20
CAP. VI- Evolutie. Complicatii.............................................................pag.22
CAP. VII- Ingrijirea pacientului cu laringita acuta.................................pag.25
CAP. VIII-Cazuri..................................................................................pag. 27
- Caz nursing I
- Caz nursing II
- Caz nursing III
CAP. IX- Concluzii.................................................................................pag.40
CAP. X- Anexe......................................................................................pag. 42
-Tehnici de nursing
BIBLIOGRAFIE....................................................................................pag.48

  EDUCATIE PENTRU SANATATE

Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au
responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil

4
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

vindecǎrii şi se strǎduiesc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ

 promoveze sǎnǎtatea.
Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al
societǎţii, ele coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din
echipa sanitarǎ.
A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei
lor.
Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate
fi limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de
consideraţii de ordin politic sau social.
Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi
respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu
 poate sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul
individual şi social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri
 personale.
Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:
•  pǎstrarea vieţii;
• alinarea suferinţei;
•  promovarea sǎnǎtǎţii.
În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta
trebuie ca în tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ
vegheze constant la menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi
tehnice.
Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa
limitelor, nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar 
în caz urgent şi într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic
detaliu.
-Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ
şi loialitate.
-Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi
de ceilalţi membrii ai echipei sanitare.
-Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii
armonioase.
-Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia
sa.
Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi
altor membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în
domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional
  APARATUL RESPIRATOR 

5
 

Aparatul respirator este alcatuit din

totalitatea organelor care asigura
mecanismul respiratiei: al ventilatiei
 pulmonare, ca si al schimburilor de gaze
de la nivelul alveolelor pulmonare -
hematoza. Acestea sunt: caile respiratorii
 superioare (cavitatile nazale si faringele),
cele inferioare (laringele, trahee si
bronhii) si plamanii, ca organe principale
ale actului respirator.
  Nasul si cavitatea nazala formeaza primul segment al acestui aparat.
 Nasul, formatiunea mediofaciala cu caracteristici specifice fiecarui individ si cu
dublu rol functional (respirator si olfactiv) imbraca forma unei piramide cu fata
in jos
  Fosele nazale comunica cu exteriorul prin doua orificii, numite narine,
iar cu faringle, prin doua orificii largi,   meaturi nazofaringiene. Sinusurile
frontale nazale sunt captusite de o mucoasa foarte bogat vascularizata si
impartita functional in doua regiuni: una in treimea superioara, mucoasa
olfactiva, si una in partea inferioara, mucoasa respiratorie.
  Faringele reprezinta locul de incrucisare a caii respiratorii cu cea
digestiva, la care va fi deschis.
  Laringele, alcatuit dintr-un schelet cartilaginos, indeplineste functional
rolul de a proteja calea respiratorie, ca si rolul unui organ al fonatiei. Calitatile
sunetului: intensitatea, inaltimea, timbrul, sunt in raport de amplitudinea si
numarul vibratiilor ca si de integritatea aparatului de rezonanta, format de
cavitatile din jur: vestibul laringian, faringele, cavitatea bucala, cavitatea nazala,
ca si sinusurile paranazale.
  Traheea este un tub fibrocartilaginos care continua in jos laringele si
se intinde pana la nivelul vertebrei a IV-a, a V-a toracala, cu o lungime de 11-13
cm si cu un diametru de circa 2 cm. Ca structura traheea este alcatuita dintr-o
tunica fibromusculocartilaginoasa, in grosimea careia se gasesc 6-20 semiinele
cartilaginoase, legate intre ele prin ligamente inelare. Posterior, unind cele doua
capete ale potcoavei cartilaginoase, se afla membrana traheeala, in grosimea
careia se afla muschiul traheal.
Plamanii reprezinta organele principale ale actului respirator. Ei ocupa
aproape in intregime cavitatea toracica, fiind fiecare situati in cate o cavitate
 pleurala - dreapta si stanga, separate pe linia mediana de catre mediastinul
toracic

Capitolul I
6
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

  NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Anatomia laringelui
Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului,
laringele este porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic
şi se constituie punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.
Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-
nǎscut) şi având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus,
cǎtre faringe, continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet
vibro-cartilaginos acoperit cu muşchi şi cǎptuşit cu o membranǎ mucoasǎ.

Scheletul laringian este constituit din cartilajele:

• cricoid;
• tiroid;
• aritenoide;
• epiglota;
• cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.
Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.

Membranele principale ale laringelui sunt:

o membrana tirahioidianǎ;

o membrana crico-tiroidianǎ;

Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.

Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui.
Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care
le acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la
femei, 2- 2,4 cm la bǎrbaţi.

7
 

Spaţiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numeşte GLOTA.

GLOTA are douǎ porţiuni:
 glota membranoasǎ sau porţiunea anterioarǎ a glotei;
 glota cartilaginoasǎ sau posterioarǎ cuprinsǎ între cele
 douǎ cartilaje aritenoide.

Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de:

 marginea liberǎ a epiglotei;
 rapliul ari-epiglotic;
 spaţiul inter aritehoidian.
La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor 
aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii
inferioare a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.
Muşchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ,
care din punct de vedere funcţional reprezintǎ o singurǎ unitate.
Muşchii laringelui funcţioneazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea
glotei şi pentru punerea în tensiune a corzii vocale.
Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este
muşchiul crico-aritenoidian posterior.
Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:
-muşchiul cricoaritenoidian;
-muşchiul interaritenoidian;
-muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).
Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului
laringian superior care provine din pneumagastru.
 Nervul laringian superior  ar e o ramurǎ internǎ care inerveazǎ
endolaringele şi o ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ muşchiul
cricotiroidian.
 Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni
intrinseci şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ
inervaţia mucoasei laringiene subglotice.

Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte:

 supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida
externǎ;
 subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura
din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.
Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari
 profunzi, superiori şi inferiori.
  FIZIOLOGIA LARINGELUI

FUNCŢIILE LARINGELUI:

8
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

1.funcţia de fonaţie;
2.funcţia respiratorie;
3.funcţia de protecţie a cǎilor 
respiratorii inferioare; închiderea
epilaringelui, închiderea glotei, oprirea
reflexǎ a respiraţiei, reflexul de tuse;
4.funcţia sfincterianǎ;
5.funcţia reflexǎ.

Funcţia fonatorie:
Sunetul de bazǎ, format în timpul fonaţiei poartǎ numele de tonalitate.
Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene,
cavitǎţii bucale şi buze. Cavitatea nazalǎ şi anexele acestora adaugǎ tonului de
 bazǎ timbrul şi rezonanţa vocii.

Funcţia respiratorie:
În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale.
Închiderea şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos
şi echilibrul acido-bazic.

Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:

În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul
 palatin, pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ
 propulsia bolului alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-
epiglotice, a benzilor vestibulare, închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale
de cǎtre epiglotǎ. Contractarea simultanǎ a muşchilor suprahiodieni cu tragerea
laringelui în sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag şi
feresc perfect traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor. Dacǎ totuşi pǎtrund
 particule alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de tuse.
Inspiraţia profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea
 presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care
eliminǎ corpul strǎin.

Funcţia reflexǎ:
Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a
feţei interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac.
Reflexul vagal poate fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.

Capitolul II
   NOŢIUNI GENERALE DESPRE BOALA RESPECTIVǍ
9
 

 Definiţie
Laringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie
 poliformǎ şi un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei
integreazǎ într-un tablou inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.

Etiologie:
Etiologia variazǎ în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor 
acute.
O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:
1. Factorii favorizanţi.
2. Factorii predispozanţi.
3. Cauze determinante.

Laringita cataralǎ acutǎ:

 Este o inflamaţie banalǎ a mucoasei laringelui.
1. Factorii favorizanţi sunt:
• frigul, umeazeala;
• expunerea la curenţii de aer rece;
• factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul aupraîncǎlzit şi
uscat;
• vaporii sau gazele iritante, pulberile.
Obstrucţia nazalǎ care obligǎ respiraţia pe gurǎ.
•  boli generale: - afecţiuni renale;
• afecţiuni endocrine;
•  boli locale: - rinite;
• sinuzite;
•  boli ale faringelui: amigdalite.

2.Factorii predispozanţi:
o slǎbirea rezistenţei organismului dupǎ afecţiunile: hepatice, renale.

o obosealǎ;

o supraeforturile fizice şi intelectuale;

o ematiile;

o vârsta;

o sexul.

3.Cauze determinante:

10
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Flora saprofitǎ a cǎilor aeriene superioare formatǎ din stafilococul alb,

streptococul, pneumococ.
Aceştia se gǎsesc ca saprofiţi pe mucoasa laringelui şi devin patogeni
atunci când rezistenţa laringelui este mai scǎzutǎ.

Laringita acutǎ subgloticǎ la copii:

 Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal
este dispneea.

1.Factori favorizanţi:
• sezonul rece;
• rinofaringitele acute;
• alimentaţia artificialǎ;
• carenţe vitaminice.

2.Factorii predispozanţi:
-oboseala;
-rezistenţa scǎzutǎ a organismului.

3.Cauzele determinante:
-flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare;
-streptococul nehemolitic;
- pneumococul.

Laringita edematoasǎ a adultului

 Este caracterizatǎ prin edem al submucoasei laringiene. Este o
formǎ dispneizantǎ.

1.Factori favorizanţi:
-starea generalǎ alteratǎ: diabet, avitaminoze;
-boli infecţioase: gripa, scarlatina, erezipal;
-boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;
-umezeala, frigul;
-tulburǎri endocrine, metabolice.

2.Factori predispozanţi:
- surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.

3.Cauze determinante:
-streptococul şi stafilococul; pneumococul.
Laringita striduloasǎ (falsul crup):

11
 

 Este o afecţiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne,

instalându-se la copii între 3-6 ani.

Cauzele determinante:
-hipocalcemia
- carenţe vitaminice

CLASIFICARE
Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.
Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:
 laringita acutǎ a copilului;
 laringita cataralǎ;
 edemul laringian acut;
 laringita flegmonoasǎ;
 laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale şi generale şi
laringitele din unele boli generale;
 laringita cronicǎ cataralǎ;
 laringita cronicǎ profesionalǎ;
 laringita pahidermicǎ roşie;
 laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ;
 laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ;
 laringita cronicǎ a copilului.

12
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

CAP.III
  MANIFESTǍRI DE DEPENDENŢǍ. SEMNE, SIMPTOME

Tabloul clinic al laringitei acute  este realizat de îmbinarea simptomelor 

de infecţie generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie
de forma clinicǎ de laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi
adult.

  Laringita acuta la adult se manifesta prin:

-disfonie (raguseala), ce poate evolua pana la afonie (pierderea vocii),
asociata in unele cazuri cu dispnee (dificultati in respiratie).
- pacientii acuza dureri in gat si simt constant nevoia sa tuseasca.
-atunci cand alte simptome insotesc laringita(febra, dureri generalizate-cauza
este adesea de origine virala sau bacteriana
- un alt tip de simptome este reprezentat de edemul laringian, de natura
alergica sau inflamatorie, sau rar, consecinta unei insuficiente renale.

La copil, laringita acuta se caracterizeaza prin:

-tuse seaca, cresterea temperaturii in cele mai multe cazuri,
- alterarea sau chiar pierderea vocii (afonie),
-apoi, prin episoade din ce in ce mai intense de dispnee (dificultati
respiratorii).
 Dispneea poate evolua in stridor (respiratie suieratoare), insotit uneori de
cianoza – coloratia albastra a pielii, ce traduce oxigenarea insuficienta a
sangelui.
La un pacient din doi, boala se vindeca in mod spontan in termen de 2 – 4
zile. Rar, exista si forme grave, ce necesita spitalizare .

Tabloul clinic al laringitei catarale  variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile

anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.
Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi
 prezentat vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul
obstruat), copilul sau adultul se scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul
sugarului se trezeşte noaptea sufocat.
La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de
uscaciune şi de corp strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ
 pune în evidenţǎ o congestie difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe
acoperite de secreţie mucopurulentǎ.

13
 

sa apara secundar unor boli neurologice sau in leziunile atrofice ale mucoasei.
• Paresteziile pot fi secundare inflamatiilor acute sau cronice de la nivel faringo-laringian, aparute adesea pe un fond
nevrotic. Se manifesta sub forma senzatilor de constrictie sau arsuri locale, senzatia de corp strain.
• Durerea laringiana prezinta o intensitate variabila in functie de gradul DISPNEEI -; se face in doua faze:
1. Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ subglotice.
Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în
timpul nopţii cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu
stare de agitaţie şi cianozǎ.
Alteori, se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte
 prezentase fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început
 paroxistie pot deveni subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze.
Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.
Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului
 patogen în cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-
41°C, la care se asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic,
agitaţie extremǎ, deshidratare şi uneori epistaxuri repetate.
 În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:
-starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar brusc
sau progresiv.
-vocea este puţin alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt
indemne sau dacǎ spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau
chiar afonie completǎ atunci când edemul este accentuat.
-se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului.
Durerile sunt accentuate şi continue.
-tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.
-bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.

Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopţii cu o crizǎ de

dispnee însoţitǎ de tiraj şi cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitaţie intensǎ şi cianozǎ.
Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a
mucoasei care apare acoperitǎ de secreţie.

Laringita cronicǎ cataralǎ

Semnele subiective şi funcţionale sunt: rǎguşeala şi oboseala vocalǎ.
Iniţial vocea este discret detrimbratǎ şi se valeazǎ repede. Ulterior rǎguşeala se
intensificǎ şi apare oboseala ori de câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai
mult.
Ca simptome, bolnavul acuzǎ senzaţii neplǎcute de pişcǎturi, gâdilǎturi,
arsuri, uscǎciune şi înţepǎturi.

Laringita cronicǎ profesionalǎ

Simptomatologie. Disfonia.

14
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Laringita cronicǎ pahidermicǎ roşie

Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale:
- disfonia,
- durere laringianǎ,
- hemaj repetat.
Afecţiunea este mai frecventǎ la bǎrbaţii fumǎtori care abuzeazǎ de voce.

Laringita cronicǎ atopicǎ (uscatǎ)

-senzaţii de uscaciune şi de iritaţie permanentǎ a mucoaselor gâtului,
- tuse şi disfonie cu predominanţǎ matinalǎ şi care se amelioreazǎ odatǎ cu
expectoraţia unor cruste galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge şi
urât mirositoare.

Laringita cronicǎ a copilului

Rǎguşeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparţinǎtorii.-
Persista mai mult de o saptamana si reapare periodic.
Aceasta afectiune antreneaza in unele cazuri modificari permanente ale
mucoasei, ceea ce explica crizele repetate de larinigita acuta.
Modificarile mucoasei sunt uneori rezultatul expunerii repetate la fumul
de tigara, la praf, aer uscat sau alte substante iritante. deformant si stenozant
(TBC, SCLEROM, LUES
SINDROMUL FONATOR -; este caracterizat de o modificare patologica a sunetului fundamental emis de corzile vocale, cu
aparitia disfoniei sau a raguselii. Disfonia poate avea un caracter permanent sau intermitent, conditionata de afectiuni acute
sau cronice laringiene de pareze sau paralizii ale corzilor vocale, posttraumatic dupa arsuri locale, corpi straini, tumori
benigne sau maligne, malformatii. Disfonia poate prezenta cateva caracteristici reprezentate de fonastenie (oboseala la
vorbit),rezastenie (oboseala la cintat). Mai rar se poate intilni afonia (pierderea completa a tonalitatii vocale), care poate fi
functionala (in cadrul crizei isterice), sau obiectiva(in cadrul paraliziei recurentiale bilaterale in abductie).Vocea bitonala
este caracteristica paraliziilor recurentiala unilaterale. Disfonia poate avea un caracter tranzitoriu la varsta pubertatii si se
numeste mutatia vocii sau vocea eunucoida.

II. TUSEA -; poate fi seaca sau uscata in lc ute (debutul), in laringitele cronice
hipertrofice, in laringitele cronice atrofice. Tusea poate fi umeda, productiva in laringo-traheo-bronhico acute sau
cronice.Tusea poate fi latratoare in laringitele edematoare subglotice, virotice sau difterice, tuse chintoase in tusea
convulsiva.
III. DISPNEEA LARINGIANA este definita ca o reducere a debitului inspirator sau expirator, este conditionata de diferite
leziuni laringiene cu caracter stenozant. Dispneea laringiana mai este cunoscuta sub denumirea de insuficienta

15
 

respiratorie de tiruct- Inflamatii acute virotice si).

- Reducerea calibreeeeeeeeedului laringian posttraumatic imediat sau tardiv (prin stenoze).
-capcap Arsurile laringelui fizice sau chimice insotite de edem si stenoze.
- Edemele QUINQUE,  alergice sau postendoscopice.
- Tumorile benigne (polipi, papiloame)sau maligne (cancere) , corpii straini laringieni.
- Malformatile congenitale

CAP. IV EXAMENE CLINICE ŞI PARACLINICE

La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra

tulburǎrii subiective, examenul fizic şi funcţional şi o serie de examene de
laborator.

INTEROGATORIUL
Examenul laringelui va începe prin interogatoriul (în cazul copilului a
 pǎrinţilor acestora) asupra tulburǎrii subiective şi funcţionale pe care le poate
manifesta acest organ, rǎguşeala (disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum şi
asupra modului în care au apǎrut şi evoluat aceste tulburǎri

EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecţia,

 palpare şi examenul endocavitar  (laringoscopia indirectǎ şi directǎ) completate
cu controlul funcţiilor laringelui.

INSPECŢIA are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ

mişcǎrile active ale laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în
timpul inspiraţiei, coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezenţa
unui obstacol endolaringian.

PALPAREA este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu

ajutorul cǎruia se pune în evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcǎrilor pasive ale
laringelui; în mod normal laringele, fixat între policele şi indexul examinatorului
se poate mobiliza uşor în plan transversal producându-se un sunet caracteristic.

LARINGOSCOPIA
16
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene

(laringoscopia indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic
 baza limbii şi face posibilǎ inspecţia directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).

Laringoscopia indirectǎ
Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplǎ şi
mai uşor suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare:
• un reflector frontal;
• sursǎ luminoasǎ;
• oglinda laringoscopicǎ
• un vas cu apǎ caldǎ;
• comprese sterile.

Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor 

aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ extensie. Se
cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ
limba al cǎrei vârf învelit cu o compresǎ se va
trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În
felul acesta se mǎreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ
examinatorul ţine oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.
Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în
oglindǎ va apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele
ei: epiglota, aritenoizi.

Laringoscopia forţatǎ
Aceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are
capǎtul îndoit şi bilobat prevǎzut cu douǎ croşete butonate.

Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ şi un

instrument special:
- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;
- spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.

Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct

aspectele cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.
Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.
Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor 
ţinându-i capul în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului
spatula, cu care va apǎsa limba şi va pune în evidenţǎ epiglota pe care o va
încǎrca pe spatulǎ descoperind lungimea laringelui.
Ca accidente ale laringoscopiei direct , ruperea incisivilor, lezarea buzei
superioare, a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice,
sincope respiratorii sau cardiace.
17
 

EXAMENUL FUNCŢIONAL
  Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a
vorbirii controlând urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii
vocale prin laringostroboscopie.
Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferenţieri de fazǎ mişcǎrile corzilor 
vocale ale cǎror vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în legǎturǎ cu
stroboscopul.
Alt medic are rolul de a poziţiona corect bolnavul în timpul acestor 
investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare şi susţinând
 pacientul în poziţia corespunzǎtoare.

EXAMENUL DE LABORATOR 

Examenul microbiologic şi imunologic

a)Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-
 bronşic impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei
laringo-traheo-bronşic va fi trimis la laboratoare specializate.
 Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile Bordet-Waserman,
ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri), intradermoreacţiile
(la tuberculina sau la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea diferitelor deficienţe
imunitare prin examenul histoimunologic, precum şi dozarea de imuniglobuline.

 b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de

urgenţǎ; leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund,
hemograma, determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare şi
sângerare, VSH.
Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – 
 pentru depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ,
colesterolomia, probele hepatice, electroforeza.

c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia,

limfografia, radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple
sau cu substanţǎ de contrast.

d) Examenul histopatologic

18
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi

 precizatǎ chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ
adecvatǎ dupǎ o prealabilǎ anestezie cu soluţie de xilinǎ 1-2%.
În cazul în care caracterul hemoragic al ţesutului infiltrativ nu permite
 biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin producerea
 biopuncţiei.

e) Alte examene:
- examenul de urinǎ;
- examenul copraparazitologic;
- EKG;
- scintigrafie.

CAP.V
TRATAMENTUL

19
 

Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcţie de formele clinice ale

acestora.
Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ 
combatǎ durerea, tusea, sǎ fluidifice şi sǎ favorizeze expulzarea secreţiilor şi
diminuarea lor cantitativǎ.
 Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în
doze de 25-50 pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.
 Împotriva rǎguşelii se va recomanda o inhalaţie cu flori de nalbe şi
tei, câteva înghiţituri de zeamǎ de lǎmâie şi câte 2- picǎturi de
soluţie alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit într-o infuzie de ceai de tei
cǎlduţ.
 Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate
 prin aplicarea de prişniţe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor 
 prescrie inhalaţii neiritante cu substanţe volatile (acidul fenic 5-10
 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanţe balsamice. Se va evita
mentolul. Vaporizanţii sau aerosoli la temperatura corpului cu un
AB cu spectru larg, asociaţi cu hidrocortizon.
 Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea
se adaugǎ repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de
ceai). Se va interzice fumatul, bǎuturile alcoolice şi alimentaţia
condimentatǎ.

Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului şi a

copilului mic are douǎ obiective: 
• restabilirea respiraţiei
• stimularea forţelor de apǎrare a organismului contra agentului
 patogen.
Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu
mijloace conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în
 jurul gâtuluişi bǎi fierbinţi la picioare, drenarea secreţiilor care obtureazǎ spaţiul
glotic prin aspiraţie, decongestionare prin inhalaţii de 2-3 ori/zi cu soluţii
 balsamice, aerosoli şi inhalaţii cu soluţie de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, şi prin
corticoterapie (acetat de hidrocortizon în aerosoli) sau generalǎ (HHC - IV) şi
administrarea de clorurǎ de Calciu şi Romergan.
Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziţie corectǎ, cu
capul şi trunchiul ridicate.

Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acţioneze asupra edemului

mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va
efectua permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de
intubaţie sau participarea de urgenţǎ a traheostomiei.

20
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

În aceste cazuri la tratament conservator se vor adǎuga pansamentele

traheostomice şi aspiraţia secreţiilor.
Importantǎ este şi combaterea infecţiilor, care se face prin administrarea
de antibiotice: Penicilina G, Polidin, Eritromicinǎ .

Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ:

-În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor 
 pot ameninţa în orice moment viaţa bolnavilor. Deoarece acest fapt este
subestimat, se recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind
necesarǎ atunci când edemul progreseazǎ repede.
- Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care se asociazǎ
Calciu, vitamina C.
-Bolnavul stând în poziţie şezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinţi în jurul
gâtului. În apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ
aerosole sau instalaţii repetate cu soluţie de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ
3%.
-Pentru a calma anxietatea, durerile şi tusea spasmaticǎ se administreazǎ
 barbiturice şi sedative.
- Alimentaţia va fi lichidǎ sau semisolidǎ.
- Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice şi se restrânge
aportul de sare

21
 

 
CAP.VI
EVOLUŢIE. COMPLICAŢII
Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta.
Astfel, evoluţia laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele
funcţionale şi fizice retrocedând în 4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate
extinde şi la arborele traheobronşic, dând o traheobronşitǎ descendentǎ,
 prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ uşoarǎ complicaţie vindecându-se dupǎ
câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei determinatǎ de
 persistenţa factorilor etologici favorizanţi.
 
Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu
 precocitatea diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi
cu puterea de rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7
zile terminându-se prin vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se
 poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei,
tratamentul insuficient şi lipsa de apǎrare a organismului au permis extinderea
 procesului edematos la întregul arbore traheobronşic şi instalarea unor 
complicaţii grave ca bronhopneumonia.

Evoluţia laringitei striduloase este tipicǎ.

Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat pentru familie, accesul de sufocare
tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puţin de o orǎ şi copilul ostenit din criza
 prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul sforǎit care îi însoţeşte somnul
dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze în
nopţile urmǎtoare reapariţia unor crize similare.

Evolutia laringitei cronice cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare

 prin tratament adecvat pe toatǎ durata vieţii.Este aşadar odatǎ constituitǎ cvasi-
incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în special pentru cântǎreţ
22
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Complicatii

Complicaţiile laringitei acute

Apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau tratamentul incorect dar şi
a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor repetate determinate de
agenţi patogeni.
 Locale – se pot produce infectarea altor organe din vecinatate (bronsite,
 pneumonii, otite,sinuzite, meningite)
-se pot produce insamantari la distanta cu streptococi (streptococul
ramane cantonat la nivelul amigdalelor si elimina toxine, care afecteaza aparatul
renal-glomerulonefrita post-streptococica, afecteaza endocardul, miocardul,
 pericardul - reumatism, sau poliartrite reumatoide - R.A.A.)

 Complicatiile in laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare

generalǎ alteratǎ sau dupǎ boli infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic.
Ele sunt produse prin extinderea inflamaţiilor în straturile submucoase
unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei acestea sunt determinate de
infecţiile streptocoase.
La copii apare un edem subglotic.
 
Complicaţiile laringitei edematoase acute 
•  bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un
 pronostic sever;
• laringo-traheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori
este însǎ foarte gravǎ, bolnavii care au necesitat traheostomie
 prezentând uneori cicatrici stinozate.

Complicaţiile generale  sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor 

la alte organe.
Se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri
cardiace sau edem pulmonar alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, paralizii.

Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de:

 forma clinicǎ;
 stadiul de dezvoltare;
 starea anterioarǎ a organismului;
 complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;
 vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani
de asemenea în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în
cele în care intervine suprainfecţia sau stafilococul patogen.

23
 

Prognosticul grav –mai ales la sugar si copilul mic se întâlneşte şi în

stadii înaintate de faringitǎ distructivǎ când se instaleazǎ o perturbare gravǎ a
funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a hipoxiei.
Exitusul survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce
reflexǎ cât şi tardiv prin expulzarea posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de
luptǎ intensǎ sau sincopǎ.
Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza 
copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului.
Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de
 prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator 
laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice.
Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele
fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice,
aerosoli, oxigen.
La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare
 pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona
subglotica.

  Am laringita traheica acuta

CAP .VII
 
INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA
ACUTA

24
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern, de
aceea aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi prea
cald. Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringiene
este de 18-20°C, iar umiditatea 50%.
Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura
 permite sau împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea
ferestrelor, timp în care pacienţii vor fi bine înveliţi.
Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi separat,
evitându-se mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.

Asigurarea repausului fizic şi psihic

Repausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în perioada acutǎ apoi
alterneazǎ cu un efort dozat în funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului.

A limentarea
Va fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii.
În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar când fenomenele acute
dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ.
În perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de
fructe) sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

• Temperatura – se urmǎreşte cu atenţie. Se mǎsoarǎ dimineaţa şi
seara şi se noteazǎ în funcţie de temperaturǎ.
Febra se combate cu antipiretice. Se aplicǎ comprese sau împachetǎri reci.

• Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi.

Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta în repaus timp de 15 minute.
Valoarea va fi în funcţie de vârstǎ, stǎri patologice şi fiziologice
.
• Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.

• Respiraţia – se mǎsoarǎ numǎrând mişcǎrile de expansiune a

toracelui prin inspecţie sau se aşeazǎ palma pe peretele toracic.

• Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale şi urinǎ. Bolnavul

trebuie sǎ aibǎ scaune şi diurezǎ normale. În caz de constipaţie se
efectueazǎ clisme uleioase, se administreazǎ purgative.

25
 

• Bolnavul va trebui sǎ aibǎ micţiuni fiziologice, diureza sǎ fie în

funcţie de vârstǎ, de cantitatea de lichide ingerate, de starea de
nutriţie.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

 Se recolteazǎ în mod steril sânge venos şi capilar, în vederea

cercetǎrii: calcemiei, glicemiei, VSH, hemoleucogramǎ, probele
hepatice.

 Seringile şi acele trebuie sǎ fie sterile, iar recipientele în care s-a

fǎcut recoltarea trebuie sǎ fie curate.

 La indicaţia medicului se administreaza tratament de urgenţǎ.

RECOLTARE EXUDAT FARINGIAN

CAP. VIII
CAZURI
I. Plan de îngrijire a pacientului C.R. cu laringitǎ acutǎ
Culegerea de date:

26
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Sursa de informaţii: directǎ - aparţinǎtorii (mama)

indirectǎ - dosarul medical
membrii echipei de îngrijire

Date privind identitatea pacientului:

 Nume: C.R.
Prenume: 3 ani
Sex: masculin
Domiciliul: comuna Viteşti
Religia: ortodox
 Naţionalitate: românǎ
 Numele şi prenumele tatǎlui: C.E.
 Numele şi prenumele mamei: V.E.

Condiţii de locuit:
Locuinţǎ salubrǎ la casǎ compusǎ din 3 camere în care locuiesc 3
 persoane.
Mod de alimentaţie : corespunzǎtoare vârstei, masticaţie uşoarǎ, eficientǎ.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

AHC – neagǎ afecţiuni acute sau cronice în familie
APP – afecţiuni digestive şi respiratorii tratate ambulatoriu
Date antropometrice:
greutate 20 kg;
grupa sanguinǎ – 0I;
înǎlţime: 70 cm

Informaţii legate de boalǎ:

Data internǎrii: 22.IX.2003
Motivele internǎrii:
-febrǎ ridicatǎ;
-tuse lǎtrǎtoare;
-dispnee inspiratorie, bradipnee;
-agitaţie;
-cornaj, tiraj;
-inapetenţǎ; rinoree.
Istoricul bolii
Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile.
Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la camera de gardǎ a secţiei ORL cu
febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu bradipnee, agitaţie,
inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.

27
 

Examenul clinic general

Stare generalǎ modificatǎ, febril.
Tegumente şi mucoase palide.
Ţesut celular subcutanat bine reprezentant.
Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii
mobile nedureroase.
Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.
Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile respiratorii,
R – 15 s/min.
Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.
Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.
Stare generalǎ – mediocrǎ.
Stare de nutriţie – bunǎ.
Facies – palid.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

 Nevoia MD + SD Obiective Interventii Evaluare

28
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

13.08 2012 Autonome- asigurare microclimat coresp.- 14.08 2012

Alterarea Pacientul in aerisire, umidifiere, temp.corespunzatoare Pacientul
 Nevoia de a decurs de 12 -asigurare confort fizic si psihic  prezinta
respiratiei
respira si de
din cauza h sa prezinte Delegate –la ind. med.-administrare med. respiratie si
a avea o o respiratie si -HHC-25 mg.i.v/6h, Ampicilina 1g/12 h, circulatie
 procesului
 buna
inflamator  circulatie -Ca gluconic 1f/24h, Ambroxol-3x10pic/zi satisfacatoare,
circulatie
manifestata adecvate -inhalatii cu sol. Sedative, aerosoli, ser   persista tusea
 prin varstei efedrinat de 2-3 ori/zi cu supraveghere latratoare si
dispnenee -comprese calde in jurul gatului disfonia
de tip -exercitii respiratorii
   
inspirator 
13.08 2012 Autonome- masurarea temperaturii pac. 16.08. 2012
 Nevoia de Hipertermie Pacientul in rectal dimineata si seara si notarea in F.O -dupa 3 zile,
a-si pastra din cauza decurs de 3 -efectuare impachetari toracice cu apa la valori
temperatura  procesului zile sa temperatura camerei normalizate
in limite inflamator   prezinte -asigurare alimentatie corespunzatoare -Izi-T=39,4 C
normale si infectios temperatura (regim hidrozaharat in prima zi-ceaiuri -IIzi-T=38,3C
in limite indulcite, sucuri de fructe, compot) -IIIziT=36,5C
fiziologice Delegate - la indicatia medic.
-administrare Algocalmin supozitor la
internare
-administrare Paracetamol supozitor- 3/zi

13.08.2012 Autonome- asigurare mediu ambiant, linistit, 16.08.2012

 Nevoia de a Somn Pacientul sa  placut, odihnitor  Pacientul si-a
dormi si de inadecvat  prezinte somn -temperatura constanta- 18-20 grade in recapatat
a avea cantitativ si linistit, camera treptat somnul
somn calitativ din odihnitor, -pacientul sa fie ferit de infectii naso- linistit
odihnitor  cauza corespunzator  comiale cantitativ si
dispneei, varstei in Delegate - la indicatia medic.-administrare calitativ in
tusei, decurs de 3 sedativ-Diazepam-0,5 ml. i.m seara limite
durerii, zile fiziologice
manifestat
 prin
agitatie,
oboseala,
neliniste.
Comunicare
 Nevoia de a verbala 13.08 2012 Autonome- repaos vocal pana la remiterea 16.08.2012
comunica ineficienta Pac. in decurs edemului laringian si utilizarea unui limbaj Pacientul
din cauza de 3 zile sa  prin gesturi, semne, pe intelesul pacientului comunica
inflamatiei  poata -administrare lichide caldute, ceaiuri eficient-
manif. prin comunica Delegate - administrare tratament obiectiv
disfonie eficient medicamentos pentru reducerea inflamatiei indeplinit
II. Plan de îngrijire a pacientului D.C. cu laringitǎ acutǎ

29
 

Culegere date
Date privind identitatea pacientului:
 Numele şi prenumele: D.C.
Vârsta: 38 ani
Sex: feminin
Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ
Ocupaţia: contabilǎ
Domiciliu: sat Corlǎteşti, comuna Berceni
Religia: ortodoxǎ
 Naţionalitate: românǎ

Condiţii socio-culturale:
Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.
Condiţii de locuit:
Locuieşte împreunǎ cu fiica şi soţul într-o casǎ compusǎ din 3 camere
spaţioase salubre.
Preferinţe alimentare:
Dentiţie bunǎ, bine îngrijitǎ.
Mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.
Preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ
ocazional alcool, bea lichide reci.
Obiceiuri de igienǎ:
Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.
Odihna:
Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte
 puţin. De când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se
cu greutate din cauza tusei uscate spasmatice.
Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:
Date antropometrice
Greutate – 67 kg
Înǎlţime – 1,64 m
Grupa sanguinǎ – 0I RH (+)
Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale
 Nu prezintǎ proteze
 Nu este alergicǎ

Informaţii legate de boalǎ:

AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie
APF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros
vaccinǎri efectuate
APP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii
Data internǎrii: 22.0 4.2012
Motivele internǎrii:
30
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

-febrǎ ridicatǎ;
-disfagie;
-tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;
-dispnee, cornaj, tiraj;
-inapetenţǎ.

Istoricul bolii
Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ
spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu
tratament cu Oxacilina2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat
 puţin dar dupǎ câteva zile simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ
la camera de gardǎ .
Examenul clinic general
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase
 palide.
 Aparatul respirator : torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R 
 – 15r/min.
 Aparatul cardio-vascular : cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg,
 puls bine bǎtut, valoare 80 p/min.
 Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba
umedǎ curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.
 Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv
dezvoltat, fose nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal.
Buco-faringe-buze, vǎl palatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare
vârstei, limbǎ roz, faringe roşu edematiat.
Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme
cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.
Corzile vocale sunt congestionate.
 Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

Nevoia MD+SD Obiective Interventii Evaluare

31
 

22.04.2012 Autonome- instalare in salon linistit, 25.04.2012

curat, aerisit, umiditate normala
 Nevoia de a Respiratie si Pacienta sa Pacienta
-asigurare pozitie care sa favorizeze
respira si de a circulatie  prezinte respiratie  prezinta
respiratia
avea o buna inadecvata. si circulatie in respiratie in
-pregatire materiala pentru examene
circulatie datorita limite normale in limite
de laborator(sange, urina, examen
 procesului decurs de 72 h normale-18
faringian)
infectios si r/min., tuse
-masurarea functii vitale(respiratie,
inflamator, diminuata,
 puls, temperatura)
manifestata  paloare
Delegate - la indicatia medic.
 prin dispnee tegumentara
tratament de urgenta-HHC-2f.i.v
inspiratorie,  persistenta
-Ampicilina 1 gr/8h, vitamina C200
 bradipnee,
1f/zi iv, Paracetamol 3cp./zi
tahicardie
-Oxigenotarapie

Aport 22.04.2012 Autonome- asigurare regim 25.04.2012

 Nevoia de a insuficient alimentar.corespunzator varstei si
Pacienta, indecurs Pacienta si-a
se alimenta si alimentar si stadiului bolii, in functie si de starea
de 3 zile sa recapatat
hidrata lichidian, din febrila(ceaiuri,calde cu lingurita)
 prezinte stare de apetitul,
cauza -dupa ombaterea durerilor –regim
nutritie  primeste bine
disfagiei, semisolid(supe. gris, orez cu lapte,
corespunzatoare alimentatie
manifestata  piureuri)
varstei corespunzatoa
 prin -dupa ameliorarea fenomenului
re varstei
inapetenta inflamator, completare cu
alimentatie normala
Febra ridicata 22.04.2012 Autonome- masurarea si notarea 25.04.2012
din cauza temperaturii in F.O
 Nevoia de a- Pacienta, in Temperatura
 procesului -aplicare comprese umede cu apa
si mentine termen de 3 zile sa a ajuns in
infectios calda pe frunte si torace
temperatura  prezinte limite
inflamator  Delegate - la indicatia medicului:
in limite temperatura in normale
manifestata -administrare Paracetamol 3
normale limite fiziologice 37,6 grade C
 prin cp/zi,Vitamina C200 3f/zi i.m,
tegumente Algocalmin 1f/zi i.m
calde,
transpirate,
cefalee
Dificultate de 22.04.2012 Autonome- informarea pac. cu 25. 04.2012
a indeplini  privire la boala sa, evolutia bolii,
 Nevoia de a Pacienta sa Pacienta
activitati durata tratamentului si efectele
se recrea  prezinte stare de  prezinta o
recreative,din terapeutice
confort psihic, in stare de bine,
cauza bolii, -informam apartinatorii despre
decurs de 3 zile diminuarea
manifestata faptul ca pac. trebuie incurajata,
anxietatii si
 prin suport psihic, fara agitatie, discutii
stressului
anxietate, care ii fac rau
stres -posibilitate de a citi o carte, revista
 pentru diminuarea stressului
-asigurarea comfortului

Îngrijiri acordate la externare

32
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Data externǎrii- 26.04.2012

 Diagnosticul medical la externare:

- Laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.

Starea pacientului la externare:

În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate
aplicate, pacienta prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de
16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite
normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ
digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ, stare de igienǎ corespunzǎtoare.

 Plan de recuperare:
S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ
externare, instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ
le aplice şi sǎ le respecte. Astfel, alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze
consumul de condimente şi alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viaţǎ
ordonat, sǎ evite frigul, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, au
un rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie evitat stresul,
contactul cu persoanele bolnave.

S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:

- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.
- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.
- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.
Revenirea la control peste zece zile

Examene paraclinice ale pacientei

33
 

Data Examene de Modul de Valori Valori

laborator  recoltare normale obţinute
22.04.2012 Se recolteazǎ
→  prin puncţie
25.04.2012 venoasǎ cu o 1h: 2-13 mm 1h: 20 mm
VSH seringǎ de 2 2h: 12-17 2h: 55 mm
ml: mm
- 0,4 citrat de
 Na 3.8%,
 plus 1,6 ml
sânge.
Se recolteazǎ Hb: 13 (+-) Hb: 8,28%;
sânge capilar  2g%
Hemoleucograma  prin înţepare Trombocite: Trombocite:
în pulpa 250000 –  350000
degetului. 400000
Se recolteazǎ
 prin puncţie
Ureea sanghinǎ venoasǎ 5-6 0,20 – 0,40% 0,38%
ml sânge
simplu,
nehemolizat.
Se recolteazǎ
 prin puncţie
Glicemia venoasǎ 2 ml 0,80 – 1,20‰ 0,90‰
sânge şi 4 mg
florurǎ de Na.
Se recolteazǎ
Teste de  prin puncţie Zn SO4: 0-8 Zn SO4: 4,06
disproteinemie venoasǎ 5-6 Tymol:0-4 Tymol: 4,5
ml sânge
simplu.

III. Plan de îngrijire a pacientului R.I. cu laringitǎ acutǎ

34
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Culegerea de date:

 Nume şi prenume: R.I.

Vârsta: 25 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: necǎsǎtorit
 Naţionalitate: românǎ
Domiciliul: Ploieşti
Culturǎ: şcoala profesionalǎ auto
Ocupaţie: manevrare vagoane SNCFR Ploieşti
Religia: ortodoxǎ

Condiţii socio-culturale:
- relaţia cu familia şi colectivitatea – bunǎ.
Condiţii de locuit:
Locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un apartament compus din trei camere.
Preferinţe alimentare: dentiţie bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ.
limba umedǎ, roz, fǎrǎ depozite.
-mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi
şi fumeazǎ.
Ritmul de viaţǎ:
Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de
24h, se odihneşte dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiţii
climatice diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date antropometrice:
-greutate: 70 kg;
-înǎlţime: 1,76 m;
-grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);
-acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;
-nu prezintǎ proteze;
-nu este alergic.

Informaţii legate de boalǎ:

AHC – fǎrǎ importanţǎ;
APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;
APP – uşoare afecţiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru
superior drept la 17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.

Data internǎrii: 18.02.2012

Motivele internǎrii:
-febrǎ ridicatǎ;

35
 

-disfagie;
-tuse uscatǎ spasmaticǎ;
-disfonie;
-dispnee, cornaj, tiraj;
-dureri laringiene sub formǎ de înţepǎturi;
-inapetenţǎ.

Istoricul bolii:
Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome:
febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri
laringiene, inapetenţǎ.
Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma
cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele
au revenit fiind chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de
gardǎ a secţiei OR2.
 Examenul clinic general:
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.
Tegument şi mucoase palide.
Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat,
discretǎ disfonie, cornaj, R=15s/min.
Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg.
Puls ritmic bine bǎtut AV=70p/min.
Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ.
Mucoasa bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ
depozite. Faringe congestiv, abdomen suplu, nedureros, mobil cu mişcǎrile
respiratorii. Nas şi sinusuri: piramida nazalǎ de aspect şi conformaţie normalǎ,
sinţ olfactiv dezvoltat, fose nazale permeabile.
Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de
culoare roşie cu forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ

 Nevoia MD+SD Obiective Interventii Evaluare

36
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

18.02 2012 Autonome- asigurare conditii de 21.02.2012

 Nevoia de Respiratie si Pacientul in ingrijire, salon curat,aerisit, Pacientul
a respira si circulatie decurs de 3 temperatura moderata, umiditate,  prezinta
de a avea o inadecvata, datorita zile sa prezinte ventilatie atenuarea
 buna inflamatiei si cai respiratorii -masurare puls, temperatura respiratiei,
circulatie infectiei laringiene,  permeabile, respiratie si notare in F.O  persista tusea
manifestata prin respiratie si -pregatire ptr. examene de laborator- seaca, paloare
dispnee te tip circulatie VSH, HLG,uree sanguina, glicemie, redusa
inspirator, adecvata teste de disproteinemie
 bradipnee, paloare -Delegate- administrare tratament la
indic. medic. respectand doza, ora si
modul de administrare
-ptr. combaterea starii infectioase si
inflamatiei, s-au adm. Codeina 3/zi,
sirop expectorant 3 lg/zi, instilatii cu
solutii de ulei de pin, inhalatii cu
ceai de musetel
-adm. Oxigen, Vitamina C 1f/zi,
Vitamina A 1f/zi, Aspirina 3 cp/zi,
Polidin 3 f/zi
Aport alimentar si 18.02. 2012 Autonome –in primele 24 h, adm. 21.02.2012
 Nevoia de lichidian Pacientul sa se regim Pacientul si-a
a se insuficient, din  poata alimenta hidrolactat (ceai, lapte); recapatat
alimenta si cauza disfagiei, si hidrata -dupa calmarea durerilor, regim apetitul,
hidrata manifestat prin corespunzator  semisolid (gris, orez cu lapte,  primeste bine
scadere ponderala varstei  piureuri) alimentatia
- dupa 3 zile –reluarea regimului
normal
Risc de 18.02.2012 Autonome- asigurare la pat in 21.02.2012
 Nevoia de complicatii,datorita Pacientul in conditii optime, evitarea frigului, Pacientul
a evita  procesului infectios decurs de 72 h curentilor reci, evitara contactului cu  prezinta
 pericolele si inflamator  sa nu mai  persoane bolnave, care tusesc- ameliorarea
 prezinte risc de expectoreaza; starii de
complicatii -repaos vocal pe perioada procesului sanatate, fara
inflamator  aparitia
-asigurare igiena tegumentara si complicatiilor 
vestimentara
-pacientul sa respecte toate
indicatiile pentru a evita aparitia
complicatiilor 
 Nevoia de Incapacitate de a-si 18.02.2012 Autonome- incurajarea pac. pentru 21.02 2012
a fi curat si acorda ingrijiri igi- Pacientul in efectuarea igienei corporale; Pacientul
ingrijit, de enice, din cauza decurs de 72 h -daca este slabit, ajutarea ptr.  prezinta
a-si proteja  bolii, manifestata sa prezinte te- efectuarea toaletei, aducerea tegumente si
tegumentul  prin teg. transpirate gumente si mu materialelor la pat, schimbarea mucoase
si mucoase uscate. coase integre lenjeriei de pat, de corp. integre

Îngrijiri acordate la externare

37
 

Data externǎrii: 22.02.2012

Diagnostic la externare:
- Laringitǎ cataralǎ acutǎ.

Starea pacientului la externare:

Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ boala a evoluat favorabil,
 pacientul externându-se în starea vindecat.
În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate
aplicate, pacientul nu prezintǎ respiraţie amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o
frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 70p/min,
temperatura în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micţiuni
fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ la toate nivelurile,
igienǎ corespunzǎtoare.

Plan de recuperare:
S-a conştientizat pacientul asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ
externare, instruindu-l cu privire la regulile şi condiţiile pe care acesta trebuie sǎ
le aplice şi sǎ le respecte.
Astfel alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de
condimente şi alimente alergizante, consolidarea generalǎ prin viaţa în aer liber,
exerciţii fizice care modificǎ structura funcţionalǎ şi mǎreşte capacitatea de
apǎrare as organismului.
Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul,
umezeala, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, ce au rol nociv în
 producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu
 persoanele bolnave.
De asemenea s-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris de
medic.
Revenirea la control peste 7 zile.

Examene paraclinice ale pacientului

Data Examen de Mod de Valori Valori

38
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

laborator recoltare normale obţinute

19.X.2003 Se recolteazǎ
 prin puncţie
VSH venoasǎ cu o 1h: 2-13 mm 1h: 5 mm
seringǎ de 2 2h: 12-17 2h: 15 mm
ml 0,4 citrat mm
de N38% plus
1,6ml sânge.
Se recolteazǎ
sânge capilar  Hb: 13+-2 g Hb: 11,59%
Hemoleucograma  prin înţepare % L: 7900/mmc
în pulpa L: 4-
degetului. 8000/mmc
Se recolteazǎ
 prin puncţie
Ureea sanghinǎ venoasǎ 5-6 0,20 – 0,40 0,24%
ml de sânge %
simplu
nehemolizat.
Se recolteazǎ
 prin puncţie
Glicemia venoasǎ 2 ml 0,80-1,20% 0,86%
sânge pe 4 mg
florurǎ de Na
Teste de Se recolteazǎ ZnSO4: 0-8 ZnSO4: 8,12
disproteinimie  prin puncţie Tymol: 0-4 Tymol: 2,82
venoasǎ 5-6
ml sânge
simplu
nehemolizat.

Capitolul IX
CONCLUZII

39
 

Evoluţia laringitei acute depinde de o serie de factori care ţin de virulenţa

germenilor şi masivitatea infecţiei cât şi de rezistenţa organismului pacientului.
Cel mai important factor îl constituie precocitatea diagnosticului şi instituirea
unui tratament igieno-dietic medicamentos corect şi prompt.

Cei trei pacienţi :

C.R. în vârstǎ de 3 ani de sex masculin;
D.C. în vârstǎ de 38 ani de sex feminin;
R.I. în vârstǎ de 25 ani de sex masculin.
Aceşti pacienţi au avut urmǎtoarele nevoi afectate:
•  Nevoia de a avea o bunǎ respiraţie şi circulaţie;
•  Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;
•  Nevoia de a bea şi a mânca;
•  Nevoia de a elimina;
•  Nevoia de a dormi şi a se odihni;
•  Nevoia de a comunica;
•  Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca;
•  Nevoia de a se recrea;
•  Nevoia de a învǎţa;
•  Nevoia de a fi curat, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.

Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:

-respiraţie şi circulaţie inadecvate;
-obstrucţia cǎilor respiratorii;
-hipertermie;
-alternarea vocii;
-dificultatea de a se alimenta;
-somn inadecvat;
-stare de disconfort.

Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:

-pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;
-sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;
-pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;
-sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei;
-sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor corespunzǎtor vârstei;
-sǎ prezinte stare de confort psihic;
-sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.

Intervenţiile autonome
40
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

-S-a instalat pacientul într-un salon liniştit, curat, aerisit, suficient de

încǎlzit cu umiditate normalǎ;
-Pacientul a fost ajutat sǎ se aşeze într-o poziţie comodǎ care sǎ-i
favorizeze respiraţia;
-S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului;
-S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;
-Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale;
-S-a administrat oxigen;
-S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;
-I s-au supravegheat funcţiile vitale;
-S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.
-S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi
stadiului evolutiv al bolii;
-S-a ţinut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu
linguriţa;
-Regimul alimentar a fost administrat în condiţii de igienǎ;
-I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o
temperaturǎ constantǎ între 18-20°C;
- I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a lenjeriei
de pat.

S-a instituit tratament cu:

Antibiotice, antitermice, expectorante, sedative, antiinflamatorii, adicǎ:
Ampicilinǎ, Calciu gluconic, Hemisuccinat de hidrocortizon (HHC), Romergan,
Ambroxol, Vitamina C, Vitamina A, Paracetamol, Algocalmin, Aspirinǎ,
Polidin.
În urma tratamentului instituit şi a intervenţiilor autonome cei trei pacienţi
au avut o evoluţie favorabilǎ, externându-se cu o stare generalǎ bunǎ.

  CAP. X ANEXE
  EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

41
 

Injecţia intramusculară –  constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau

a unei substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.

Scop : introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Locuri de elecţie - regiunea superexternă fesieră, deasupra marelui trohanter; faţa

externă a coapsei, în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare:
• Tăviţă renală
• Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool
• Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de
administrat
• 2 – 3 ace de unică folosinţă
•  pile de metal pentru deschiderea fiolelor 
• fiole cu substanţe de administrat.

Tehnica:
• asistenta îşi spală mâinile
•  pregătirea psihică a bolnavului
• se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în picioare
• se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu un
alt tampon cu alcool
• se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să se înţeapă perpendicular pielea
cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă
• se verifică acul, poziţia acului prin aspirare
• se injectează lent soluţia
• se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
• se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând rezorţia
• după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, râmânând în repaus fizic 5-10
minute.

Incidente şi accidente
• durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
•  paralizie prin lezarea nervului sciatic
• hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului , supuraţia septică
• embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în suspensie

Intervenţii

42
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă (se evită prin respectarea zonelor de
elecţie )
• extragerea manuală sau chirurgicală
• se previne prin folosirea unor ace suficient de mici pentru a pătrunde în masa
musculatură
• se verifică prin verificarea poziţiei acului

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Injecţiea intravenoasă = introducerea unei soluţii medicamentoase în ciculaţia

venoasă. Pe această cale se introduc soluţii izotermice şi hipertronice care nu sunt
caustice pentru testul muscular sau subcutanat.
 Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii grăsoase şi consecutiv moartea.
Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţia venoasă şi injectarea medicamentului
intravenos.

Locul de elecţie – venele de la plica cotului.

Materiale necesare
• 2-3 ace de 25 mm.diametru, de 6/10, 7/10
• fiole, flacoane cu substanţe de administrat
• 1-2 seringi de unică folosinţă
• tampon cu alcool
• garou.

Tehnica :
• asistenta îşi spală mâinile
• se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă
 protejată de muşama, aleză sau prosop
• se alege locul puncţiei
• se dezinfectează locul puncţiei
• se leagă garoul
• se leagă puncţia venoasă
• se controlează dacă acul este în venă
• se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea uşoară a garoului
• se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se
apasă pe piston
• se verifică, periodic, dacă acul este în venă

43
 

•se retrage brusc acul, când injecţia s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul
îmbibat in alcool, compresiv
• se menţine compresiunea la locul puncţiei câteva minute
• se supraveghează în continuare starea generală .

Incidente şi accidente
• injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor,
durere
• flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante
• valuri de caldură, senzaţia de uscăciune în faringe
• hematom prin străpungerea venei
• ameţeli, lipotomie, colaps.

Intervenţii
• se încearcă pătrunderea acului în cumenul vasului, continuându-se injecţia sau se
încearcă alt ac
• injectarea lentă
se întrerupe injecţia

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE CALE ORALĂ

Definiţie – calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor,

acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau
gros.
Scop
Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
- efecte locale: - favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei
digestive
- protejează mucoasa gastrointestinală
- înlocuieşte fermenţii digestivi,secreţia gastică
în cazul lipsei acestora
- dezinfectează tubul digestiv
- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale orală se
resorb la nivelul mucoasei digestive,pătrund
în sânge şi apoi acţionează asupra unor 
organe sisteme,aparate.

44
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

OBSERVAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI

Respiratia  – este functia organismului prin care se realizeaza aportul de
oxigen necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a
dioxidului de carbon rezultat din acestea.
Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin
 plamani) care se realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus,
inspiratia si expiratia in care volumul cutiei toracice creste respectiv descreste.
Scopul  – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea
evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii.
Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de
culoare verde
Tehnica

 Pregatirea bolnavului:
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal;
- nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem
valori eronate, de aceea se prefera perioada de somn a bolnavului;
 Efectuarea tehnicii:
- se numara frecventa respiratiilor prin inspectie (cand bolnavul este treaz,
constient sau cand doarme);
- se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului;
- se numara inspiratiile (miscarile de ridicare a peretelui toracelui) timp de
1 min;
 Notarea grafica:
- se noteaza grafic in foaia de temperatura, cu un punct de culoare albastra
si se uneste cu o linie cu valoarea anterioara;
- pentru fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 respiratii;
 Interpretarea rezultatelor:
- frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie,
temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn;
- in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a
temperaturii si a pulsului;
- patologic, se instaleaza respiratia dificila (sete de aer):
(a) dispnee cu accelerarea ritmului respirator: tahipnee (polipnee);
(b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee - 12,10,8 r/min);
(c) dispnee cu perturbarea ritmica si periodica a respiratiei:

45
 

  PUNCTIA VENOASA

Definitie.................  ...... ....................................  

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin
intermediul unui ac de punctie.

  Scop
Explorator 
- recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele
 biochimice,hematologice, serologice si bacteriologice
Terapeutic
-administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei
intravenoase
-recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
-executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui
-sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut,
hiperteniune arteriala
Locul punctiei
venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un
"M" prin anastomozarea lor 
venele antebratului
venele de pe fata dorsala a mainii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)

Materiale necesare 
- pentru protectie - se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului,
musama si aleza pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se
foloseste alcool medicinal si tampoane.
-sterile - se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10
(in fuctie de scop), seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale .
- Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru
cel care executa punctia venoasa (decubut dorsal)
46
 

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

- Se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu

impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului.
- Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si
extensie maxima, se dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta
de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa punctia, strangandu-l astefel
incat sa opreasca circulatia venoasa fara sa comprime artera.
- Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel
devind turgescente.

Executia punctiei
- Asistentul medical imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de
bolnav.
Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor
vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus,
in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie
oblica,unghiul sa fie de 30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o
rezistenta pana cand acul inainteaza in gol.
- In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza
patrunderea in vena prin aspirare cu seringa
- Se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum
injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie......................
-In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din
polietilena care se introduce in vasul colector, garoul ramanand legat de
brat
-Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin
desfacerea
garoului si a pumnului.................................................................................
-Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de
patrundere a acului si se retrage brusc acul din vena.
-Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie
verticala.

Accidente
In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa
accidente:
Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa
intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul
venei
Ameteli, paloare, lipotimie

47
 

  BIBLIOGRAFIE

 Elemente de semiologie si patologie O.R.L Prof. Univ. Dr.Marioara

Poenaru, Timisoara 2006
 R.Anghelide, Sbenghe-Tetu ,,Oto-Rino-Laringologica”-Editia Medicala

 C.Mozes-,,Tehnici de ingrijiri generale ale bolnavului’’-Editia Medicala

 Corneliu Borundel-,,Medicina Interna pentru cadre medii’’-Editura ALL

Bucuresti

 Curs de Otorinolaringologie, N.Ionescu, Editia a 2-a, Editura Almatea

 Lucretia Titirica- ,,Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri

corespunzatoare Nevoilor fundamentale’’-Editura Viata Medical
Romaneasca
 
 Internet Explorer 

48