Tema și viziunea despre lume în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil

Petrescu

1.Tip de roman:
- modernist: în perioada interbelică pătrunde modernismul în literatura română promovat de
criticul Eugen Lovinescu. O particularitate a curentului este că acțiunea în operele epice se
petrece în mediul orașului, personajele fiind intelectuali. În prezentarea personajelor, accentul
cade pe transformările lor la nivel psihologic, pe analiza trăirilor lor. C. Petrescu, scriitor
modernist, s-a inspirat din opera În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust.
- subiectiv: la fel ca la autorul francez, C. Petrescu folosește o perspectivă narativă subiectivă, cu
viziune împreună cu, cu narator – personaj și cu narațiune la persoana I. El spunea că se
aseamănă cu Proust, deoarece eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.
- psihologic: accentul cade pe trăirile personajelor evidențiate prin diverse procedee: monologul
interior, introspecția, memoria involuntară, fluxul conștiinței, autoanaliza.
- al experienței: personajul trăiește o dublă experiență – a iubirii și a războiului.
- interbelic: a apărut în 1930, după ce cu un an înainte, autorul anunța apariția romanului, având
în vedere trei titluri: Romnul căpitanului Andreescu, Proces-verbal de dragoste și de război,
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
2. Tema: Generală: viața socială românească înaintea și în timpul Primului Război Mondial.
Spcifică la nivelul celor două părți ale romanului: Prima parte este radiografia
sentimentului de iubire = Iubirea ( Erosul); partea a doua este jurnalul eroului aflat pe front =
Moartea ( Thanatosul); războiul.
3. Compoziția: Sunt două planuri care interferează: planul subiectiv ( al trăirilor personajului) și
planul obiectiv( lumea drept fundal al desfășurării acțiunii).
4. Tehnici de realizare: Tehnica povestirii în ramă . Se trece de la timpul narării ( prezent) la cel
narat ( trecut) prin memoria involuntară.
5. Relații spațiale și temporale: În timpul prezent: primăvara anului 1916, pe Valea Prahovei,
unde Ștefan Gheorghidiu este concentrat și are calitatea de sublocotent.
În timpul trecut: Cu doi ani și jumătate înainte, în București, când personajul era student
la Filosofie. Scena de la popotă face trecerea între cele două planuri temporale. Pe parcursul acțiunii
sunt scenecare se petrec la Odobești, la Constanța, la Câmpulung Muscel.
6. Personaje: Ștefan Gheorghidiu: tipul intelectualului inadaptat, un ultralucid, orgolios, gelos, un
temperament posesiv. Consideră că iubirea trebuie să fie absolută.
Ela: tipul femeii cochete, pragmatică ( practică), sociabilă, se adaptează cu ușurință în
societate, dar nu se ridică la nivelul intelectual al lui Ștefan.