Uite cei, Sonia(două secunde, schiţă un zâmbet slab şi neputincios), ţii minte ceam vrut să ţi spun ieri?

— Plecând, ţiam zis că poate îmi iau rămas bun de la tine pentru totdeauna, dar că, te-am sunat, sa ti
spun cine… a omorâto pe Lizaveta.

Nu,nu l-au gasit.Ghiceste,daca stiu inseamna ca sunt bun prieten cu el.

El pe Lizaveta aceea… na vrut soomoare… A omorâto… fără voie… Pe bătrână a vrut so omoare… când
era singură… şi sa dus acolo… Dar atunci a intrat Lizaveta… Şi atunci… el a omorâto.

Ai ghicit?Mai cauta,cauta,cauta,cauta bine.,Ai ghicit.Gata,Sonia,ajunge nu ma tortura,nu mai

plange….Sonia.

— Nu, Sonia, nu, Nu eram chiar aşa flămând… am vrut întradevăr s-o ajut pe mama, dar… nici asta nu e
chiar adevărat… nu mă mai chinui, am vrut să fac din mine un Napoleon, de asta am şi omorât… Ei, acum
e clar?M-auzi?

Ai dreptate iar, Sonia. Toate astea nusdecât prostii, mai degrabă palavre! Uite, ştii şi tu că mama mea
nare mai nimic. Sorămea, care a primit întâmplător o educaţie, e nevoită să umble de colocolo ca
guvernantă. Şiau pus toate speranţele în mine. Am învăţat, dar nam putut să mă întreţin la universitate
şi am fost silit sămi las pentru o vreme studiile. Dacă leaşfi urmat mai departe, peste vreo
zecedoisprezece ani (dacă împrejurările miar fi fost prielnice), puteam nădăjdui totuşi să ajung un
profesor sau un funcţionar cu o mie de ruble leafă… (Părea că spune o lecţie învăţată pe de rost.) Până
atunci mama sar fi uscat de atâtea griji şi necazuri şi eu naş fi reuşit săi alin bătrâneţile, iar sorămea… ei,
sorămea putea să păţească ceva şi mai rău! …

Şi de ce să treci întruna pe lângă viaţă şi să întorci spatele la toate, sati uiti mama şi să înghiţi plin de
respect, bunăoară, jignirea adusă surorii tale? Ca după ce leai îngropat să ai parte de altele, de o soţie şi
de copii, iar pe urmăsăi laşi şi pe ei fără un ban şi fără o bucată de pâine? Ei… ei, uiteaşa mamhotărât să
pun mâna pe banii bătrânei, ca săi folosesc în primii ani fără so mai chinui pe mama, să mă întreţin la
universitate, să fac totul la scară mare, sămi făuresc o carieră cu totul nouă şi so apuc pe un drum
neumblat, să fiu independent… Ei… ei bine, astai tot… Sigur că am făcut rău omorândo pe bătrână… dar
cu asta basta!Am omorat un paduche,asta era un paduche nefolositor,un paduche care…stiu si eu ca nu
era un paduche,stiu Sonia,stiu. Nu sunt Napoleon,Napoleon nu isi punea atatea intrebari.Pe mine m-am
omorat nu pe bătrână! Acolo, dintrodată şi pentru totdeauna, miam pus capăt vieţii! … Iar pe bătrâna
aia diavolul a omorâto, nu eu… Gata, Sonia, ajunge, ajunge,atat am vrut sa iti spun…

N-am cruce..Adu-mi..