Universitatea Cooperatist Comercială din Moldova

Referat la tema:
“Identificarea persoanei fizice”

A elaborat: Butnaru Petru,

an.I, gr.

Profesor:

Chișinău 2021
 Cuprins:

I) Introducere

II) Prevederi generale

III) Identificarea persoanei fizice

1. Numele persoanei fizice

2. Domiciliul persoanei fizice

IV) Concluzii

V) Bibliografie
 Introducere
Persoana fizică se individualizează prin numele de familie și prenumele, pe care le dobândește
odată cu înregistrarea actului de naștere, ca mai târziu să fie localizată prin intermediul
domiciliului. Studierea instituției atributelor persoanei fizice rămâne mereu o problemă actuală,
de un interes teoretic și practic deosebit.
Gradul de investigare a problemei la momentul actual, scopul cercetării Normele juridice
reglementează statutul legal al omului în calitatea sa de persoană - ca subiect de drept, căreia îi
aparţine orice drept. În viaţa juridică, oamenii apar în raporturile dintre ei ca titulari de drepturi şi
purtători de obligaţii, fie individual, când vorbim de persoana fizică, fie organizat în condiţiile
legii ca o entitate distinctă de persoana fiecăruia dintre constituenţii acesteia.
Despre necesitatea identificării persoanei fizice, autorul S. Cercel susține ideea că după
cum viața juridică, expresie a vieții sociale, este permanentă din punctul de vedere al existenței
umane, tot astfel există și nevoia identificării omului. De la naștere până la moarte, participăm
continuu la cele mai diferite raporturi în cadrul cărora se impune identificarea celor implicați.
Scopul studiului se materializează prin cercetarea, în esență, a instituției atributelor de
identificare ale persoanei fizice, orientându-ne spre identificarea persoanei fizice prin nume,
domiciliu, stare civilă, prin înscrierea acestora în componența actelor de stare civilă înregistrate
de către organele de stare civilă.
Pe de altă parte, este o necesitate generală pentru că individualizarea omului are loc în
raporturile juridice la care participă, respectiv în toate raporturile de drept. În doctrină se
apreciază faptul că existența persoanei fizice – materializată în corpul și viața acesteia – este
condiția necesară și suficientă pentru ca ea să fie recunoscută ca subiect de drepturi și obligații.
Doar la stabilirea identității în raport cu semenii ei, în modul stabilit de lege, o persoană va putea
să dobândească drepturi și să le valorifice față de alte persoane ori față de autorități [6, p. 159].
Doctrinarul C. T. Ungureanu afirmă că prin individualizarea (identificarea) persoanei
fizice se înțelege stabilirea identității ei prin mijloace care să permită identificarea persoanei
fizice în raporturile juridice [7, p. 295]. Identificarea persoanei fizice este individualizarea
omului în raporturile juridice civile și familiale. Ca atribute ale identificării persoanei fizice în
raporturile civile servesc: numele persoanei, domiciliul și starea civilă.
 Prevederi generale
Asupra acestei teme s-au expus mai mulți doctrinari încercând să ofere noțiunile care se referă la
identificarea persoanei fizică. Un criteriu principal este ca aceste noțiuni să fie cât mai simple și
clare, și în același timp complexe ca pe deplin să redăie înțelesul lor.
Abordând această temă în afara dreptului civil, persoana fizică reprezintă omul, care este
considerat cea mai rațională creație, care poate gândi, își are propria personalitate, propriile
gînduri, idei, păreri.
Dacă tot am menționat despre personalitate, autorul M. B. Cantacuzino, oferă noţiunea de
personalitate, care în înțelesul său nu constituie o creațiune a naturii, ci un concept juridic
izvorât, ca toate conceptele juridice, din experiența vieții sociale, și supus ca atare acelei
aprecieri colective, acelei limitări și reglementări care e caracteristică ordinii juridice, adică
normelor de drept pozitiv.
În viziunea autorului dat, puterile omului sunt recunoscute de societate ca susceptibile de a crea
o armonie și de a îndeplini prin liberul lor avânt funcțiuni sociale.
Întorcându-mă la persoana fizică, legislația Republicii Moldova ne oferă explicația acesteia în
conținutul Codului Civil, potrivit art. 23 “Persoană fizică este omul, privit individual, ca titular
de drepturi şi de obligaţii civile.“
Mențiunea “privit individual” în această definiție, după părărerea mea, atenționează faptul că
fiecare om este o persoanlitate aparte, adică individuală, și poate fi indetificat exclusiv în așa
mod. În același timp noțiunea de identificare la fel este explicată în doctrină, autorii I. Dogaru și
S. Cercel susțin că identificarea persoanei fizice, înseamnă constatarea identității acesteia, prin
care are loc individualizarea omului în societate, în ansamblul relațiilor sociale la care ia parte
etc. De fapt, anume această problemă apare pe tot parcursul vieții omului și nu numai în viața sa
juridică.
Persoana fizică este subiect în toate ramurile de drept și, în consecință, identificarea lui este
necesară și se face în toate aceste ramuri, așa încât, în domeniul dreptului, identificarea este
atotcuprinzătoare.
Sistemul juridic nu poate admite, „tăinuirea identității”, adică persoanele nu pot trăi într-o
societate ca fiind mereu niște anonimi, anonimatul reprezintă o excepție. Pe parcursul vieții
persoana își poate modifica datele de identitate, dar niciodată nu poate fi lipsit de acestea.
Prin identificarea persoanei fizice se înțelege individualizarea omului, adică determinarea
poziției sale, stabilirea identității sale, în viața juridică.
Comparând doctrina Republicii Moldova cu cea a României, mijloacele de identificare se
diferențiază prin complexitatea datelor care pot fi încadrate în această noțiune. Dacă în doctrina
Republicii Moldova o atenție mai mare se atrage anume asupra numelui și prenumelui, atunci în
doctrina românească în calitate de mijloace de identificare se înțeleg și înscrisurile oficiale prin
care pot fi dovedite drepturile subiective, sau calitățile care individualizează omul, cum ar fi
cartea de identitate, actele de stare civilă (certificat de naștere, certificat de căsătorie, certificat de
deces), înscrisurile ce țin de cazierul judiciar, hotărârile judecătorești.
 Identificarea persoanei fizice
Codul civil cunoaşte două atribute de identificare a persoanei fizice: numele şi domiciliul.
1.Numele
În codul civil, prevederile ce țin de numele persoanei fizice sunt stipulate la art.36 și 37.
Potrivit art. 36, alin. (1), fiecare are drepul la un nume stabilit sau dobândit potrivit legii,
Numele este un drept subiectiv nepatrimonial. Conţinutul dreptului subiectiv la nume cuprinde
prerogativele titularului de a: purta și folosi.

Dreptul la nume ca drept subiectiv nepatrimonial se caracterizează prin:

 Opozabilitate faţă de toţi (erga omnes), ce rezultă din faptul că este vorba de un drept
absolut;

 Inalienabilitate, adică numele este strict personal, strâns legat de persoana fiecărui
om. De regulă, numele nu poate fi exercitat decât personal de către titular,
reprezentarea fiind admisă numai ca excepţie, în cazul numelui minorului, prin
admiterea reprezentării în procedura schimbării ei pe cale administrativă; cu alte
cuvinte, titularul dreptului subiectiv la nume nu poate renunţa la numele său, nu-1
poate vinde etc;

  Imprescriptibilitate, ceea ce înseamnă că dreptul la nume nu este supus extinderii

termenului de prescripţie.

Dacă dreptul la nume este încălcat, titularul poate cere apărarea dreptului său oricând, indiferent
de timpul care s-a scurs de la încălcare. Pe de altă parte, nimeni nu poate dobândi dreptul la
nume prin uzucapiune.
Numele poate fi definit, ca “un cuvânt sau o totalitate de cuvinte cu ajutorul cărora persoana
fizică se individualizează în societate.”

Potrivit art. 36 alin. (2) din Codul Civil al Republicii Moldova, numele este alcătuit din numele
de familie și prenume

Vorbind despre numele de familie, acesta se dobândește prin efectul filiației şi se modifică prin
efectul schimbării stării civile, în condiţiile prevăzute de lege.Numele de familie aparține de
regula membrilor aceleiași familii. Dacă părinții au nume de familie diferit, atunci copilului îi va
fi atribuit numele de familie al unuia din părinți, la voia acestora.

Atât numele de familie, cât și prenumele poate fi modificat pe parcursul vieții. Modificările
reprezintă înlocuirea acestora, datorită unor schimbări intervenite în starea civilă a persoanei
respective. Aceste schimbări pot fi grupate ca:

- Schimbări în filiația persoanei fizice

- Schimbpri determinate de instituția adopției
- Schimbări generate de instituția căsătoriei( persoana poate alege dublul nume).
 În cazurile prevăzute de lege ca element constitutiv al numelui poate fi și patronimicul.
Legea cu privire la actele de stare civilă, prevede la art.5 alin. (5) că, la dorinţa persoanei de o
altă naţionalitate decât cea moldo¬venească, se înscrie patronimicul.

Al doilea element al numelui, prenumele persoanei se stabilește la data înregistrării nașterii, în

baza declarației de naștere.

2. Domiciliul

Ca atribut de identificare a persoanei, domiciliul servește la localizarea în spațiu a acesteia.

Conform Codului Civil, ,, domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința
obișnuită”. Se consideră că persoana își păstrează domiciliul atât timp cât nu și-a stabilit un altul.
Importanța juridică a domiciliului decurge din faptul că legea leagă o serie de efecte de locul în
care aesta este stabilit. Spre exemplu

-plata se face la domiciliul debitorului, dacă părțile nu au convenit altfel

-competența teritorială a instanțelor în materie civilă e ste legată de cele

mai multe oride domiciliul pârâtului

-actele de procedură (citații, somații, comunicări) se fac la domiciliul părții.

Ca atribut de identificare a persoanei fizice, domiciliul prezintă următoarele caractere juridice

 Obligativitate (orice persoana fizică trebuie să aibă un domiciliu)

 unicitate (persoana fizică are un singur domiciliu)
 stabilitate (schimbarea domiciliului se realizează numai cu respectarea unor
cerințe legale).

În funcție de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri

A) domiciliu de drept comun

b)domiciliu legal

c)domiciliu ales

a) Domiciliul de drept comun este locul unde o persoană fizică cu capacitate de exercițiu deplină
își stabilește, după propria voință și în condițiile legii, locuința statornică sau principală.

b) Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice
speciale, cărora legea le stabilește domiciliul obligatoriu.

c) Domiciliul ales este locul stabilit prin acordul de voință al părților, pentru soluționarea unui
litigiu, exeutarea actului juridic sau comunicarea actelor de procedură.
Concluzii
 Bbibliografie

1) Codul Civil al Republicii Moldova

2) Legea nr.100 din 26.04.2001 privind actele de stare civilă.

3) S. Baieş şi N. Roşca. Drept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică. Vol. I. Chişinău:
Cartier, 2004.

4) https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-introducere/persoana-fizica/

5) https://ru.scribd.com/document/398868292/53270847-Identificarea-Persoanei-Fizice