Evoluția relațiilor de ocluzie normale

1. În viața intra-uterină:
- luna 2 i.u : prognatism maxilar embrionar
- luna 3 i.u : prognatism mandibular embrionar (datorită formării palatului dur și a
coborârii limbii, care va stimula dezvoltarea sagitală a mandibulei)

2. La naștere:
- prognatism maxilar fiziologic (decalaj de 5-6 mm între creasta alveolară maxilară și
cea mandibulară)
- în zonele laterale crestele alveolare se ating pe toată întinderea

3. Alimentația naturală are o importanță crucială în evoluția relațiilor de ocluzie prin

stimularea propulsiei ritmice a mandibulei, care stimulează prima mezializare fiziologică a
mandibulei. Astfel, la 5-6 luni de la naștere, crestele alveolare sunt în raport de cap-la-cap.

4. La 6 luni începe erupția dentară.

5. La 12 luni, grupul incisiv este prezent, incisivii superiori circumscriu incisivii inferiori.
Supra-acoperirea frontală este mare, deoarece în zona laterală nu există sprijin.
Zonele laterale sunt în contact prin crestele adentate.

6. Între 12-18 luni erup M1 temporari, ceea ce semnifică prima înălțare fiziologică a
mandibulei, astfel se va reduce nivelul de supraacoperire frontală.

7. Între 18-24 luni erup caninii temporari, iar între 24-30 luni erup M2 temporari, astfel se
finalizează rapoartele de ocluzie ale dinților temporari.

8. Caracteristicile arcadelor și ocluziei în dentația temporară, la vârsta de 3 ani:

1. Forma arcadelor dentare : semicerc
2. Raport de contiguitate a dinților, fără treme sau înghesuiri
3. Relief ocluzal pronunțat
4. Plan de ocluzie drept
5. La maxilar: baza apicală> baza coronară
La mandibulă, baza apicală=baza coronară
6. Fața distală a M2 temporar maxilar se află în dreptul ramului ascendent
mandibular, iar fața distală a M2 temporar maxilar se află în dreptul tuberozității
maxilare
7. Planul post-lacteal drept: fețele distale ale M2 temporari se află în același plan
vertical
8. Arcada maxilară circumscrie arcada mandibulară
9. Fiecare dinte temporar are 2 antagoniști, cu excepția IC mandibular și a M2
maxilar
10. Raport redus de supraacoperire, sau chiar ocluzie cap-la-cap.
11. Liniile interincisive maxilară/mandibulară se află în același plan
 12. Raport neutral la canin (caninul mandibular localizat între caninul maxilar și
incisivul lateral maxilar)
9. Caracteristicile arcadelor și ocluziei în perioada 4-6 ani (perioada funcțională):
1. Abrazia fiziologică – determinată de alimentele dure consumate, de masticația
activă, de mișcările libere ale mandibulei în toate sensurile. Abrazia menține
planul de ocluzie drept și determină o reducere a acoperirii frontale.
2. Diastemele și tremele fiziologice – expresia creșterii maxilarelor sub influența
creșterii generale, dar și sub influența stimulilor exercitați de mugurii dinților
permaneți prezenți intra-osos.
Tremele primatelor apar la maxilar între IL și C și la mandibulă între C și M1
temporar.
3. Câmpul retromolar – apare distal de M2 temporar, prin procese de rezorbție și
apoziție osoasă, datorită creșterii oaselor maxilare. Astfel, se lungesc arcadele
alveolare, și apare spațiu pentru primul molar permanent.
4. A doua mezializare fiziologică a mandibulei – este posibilă datorită abraziei
fiziologice, care desființează relieful ocluzal și permite alunecarea mandibulei
spre anterior.
5. Planul post-lacteal se denivelează în treaptă mezializată și face posibilă realizarea
relațiilor neutrale de ocluzie, la nivelul molarului prim permanent.

10. Evoluția relațiilor de ocluzie în dentația mixtă 6-12 ani:

1. În acest interval se realizează erupția dinților permanenți de înlocuire (incisivi,
canini, premolari) și a celor de completare (primul și al doilea molar permanent)
2. Înlocuirea dinților temporari are loc în două faze:
 Faza 1 (6-9 ani) – înlocuirea incisivilor
 Faza 2 (9-12 ani) – înlocuirea zonei de sprijin
3. Ligamentele dento-alveolare devin centre de creștere, fiecare dinte în erupție
formându-și propria alveolă, astfel contribuind la dezvoltarea crestei alveolare
4. În drumul spre erupție, până la atingerea planului de ocluzie, fiecare dinte este
ghidat MD de dinții vecini, și VO de musculatura linguo-labio-jugală.
5. Erupția molarului de 6 ani realizează cea de-a doua înălțare fiziologică a
mandibulei.
6. *Raportul neutral la nivelul molarilor primi se realizează astfel:
 Realizarea raportului neutral în momentul erupției, care este posibil atunci
când planul post-lacteal a fost denivelat în treaptă mezializată
 Prin închiderea tremelor primatelor – dacă planul post-lacteal a rămas drept
până în momentul erupției molarului prim permanent, acesta în erupție
poate determina o presiune de mezializare a dinților temporari, cu închiderea
tremelor primatelor. Tremele primatelor sunt mai mari la mandibulă și
situate mai distal, și din acest motiv molarul prim inferior poate mezializa mai
mult pentru realizarea raportului neutral cu antagonistul.
 Prin folosirea lee-way-space-ului. În situația în care planul post-lacteal a
rămas drept, iar impulsul de mezializare nu este suficient, molarii primi
permanenți vor fi inițial obligați să realizeze ocluzie cuspid-cuspid, total
instabilă. Acest lucru va putea fi corectat în momentul înlocuirii molarilor
temporari, al căror diametru MD este mai mare decât al premolarilor
succesori, cu apariția lee-way-space-ului, care este mai mare la mandibulă.
 ( maxilar 1,8 mm, iar la mandibulă 3,4 mm sau *în cartea de Pedo 1,5 mm la
maxilar și 2,5 mm la mandibulă)
7. *Dacă intervalul de timp între erupția incisivilor superiori și inferiori este scurt, ei
se vor întâlni la nivelul planului de ocluzie stabilit de molarul de 6 ani. Dacă apare
un decalaj între erupția incisivilor, cu întârzierea erupției incisivilor superiori,
incisivii inferiori pot egresa până la atingerea rebordului alveolar superior,
determinând relații de supra-acoperire totală sau angrenare inversă.
8. La 12 ani erupe cel de-al doilea molar permanent, care este un dinte de
completare și contribuie la cea de-a doua înălțare fiziologică a mandibulei. Poate
contribui și la reducerea supraacoperirii frontale.

11. Caracteristicile arcadei și ocluziei eugnate în dentația permanentă:

1. Arcada maxilară are formă eliptic, baza apicală < baza coronară cu 15o
2. Arcada mandibulară are formă parabolică, baza apicală > baza apicală cu 5o
3. Dinții din fiecare arcadă stabilesc contacte proximale
4. Plan de ocluzie drept, sau cu o ușoară curbură sagitală și transversal
5. Dinții arcadei maxilare îi circumscriu pe cei ai arcadei mandibulare
6. Fiecare dinte are 2 antagoniști, cu excepția IC inferior și a M3 superior
7. Dintele omonim antagonist este un antagonist principal, iar al doilea dinte cu
care se realizează contactul este antagonistul secundar
8. Dinții laterali realizează o strânsă angrenare, atât sagital/transversal/vertical.
9. Relațiile de ocluzie normală, în cele 3 sensuri, sunt:
 La nivelul incisivilor:
 S: circumscrierea incisivilor inferiori de către cei superiori, contact între
marginea incizală a incisivilor inferiori cu suprafața palatinală a celor
superiori, cu treaptă sagitală fiziologică de 2-3 mm
 T: coincidența liniilor interincisive maxilară și mandibulară
 V: supraacoperire 1/3
 La nivelul caninilor:
 S: raport neutral = caninul inferior localizat între IL maxilar și C maxilar
 T: contact între cuspidul C inferior și fața palatinală a C superior
 V: supraacoperire 1/3
 La nivelul primului molar permanent:
 S: Cheia lui Angle sau raport neutral = cuspidul MV al M1 superior se află
localizat în dreptul șanțului dintre cuspizii MV și CV ai M1 inferior
 T: circumscrierea cuspizilor vestibulari ai molarului inferior de către cei
vestibulari ai molarului superior
 V: cuspid-fosă/cuspid-creastă marginală