Să nu postești strâmb!

Suntem în Postul Adormirii Maicii Domnului. Un cantonament

duhovnicesc, în care credinciosul se luptă cu Piramida lui
Maslow, în sensul îndemnului Sfântului Ioan Gură de Aur: „Să fii
stăpânul pornirilor tale”. Primul exercițiu al acestui cantonament
este mâncarea de post. Odată cu el, primele ispite…

Pentru cine nu a aflat încă, Piramida lui Maslow este denumirea

teoriei psihologice a ierarhizării nevoilor umane. Psihologul
Abraham Maslow a dezvoltat această teorie care, pe scurt, sună
așa: trebuințele umane, bazate pe instincte, nu sunt la fel de
puternice, ci au o anumită ierarhie, funcție de ordinea satisfacerii
lor, pe cinci trepte. La baza piramidei se află instinctele cele mai
puternice, cele de supraviețuire (nevoia de hrană și adăpost).
Urmează trebuințele de siguranță, apoi cele sociale și de
apartenență, după care vin cele de recunoaștere socială și, în
vârful piramidei, nevoile dezvoltării personale (autorealizării).

Postul creștin, apărut cu mult timp înaintea acestei teorii, o

confirmă, întrucât metodologia postirii o urmează exact. Pentru a
putea fi stăpân pe instinctele tale, trebuie să le educi. Iar
educarea lor presupune și anumite înfrânări. Astfel, putem face o
analogie între post și Piramidă, postul având și el cinci mari
trepte. Prima este înfrânarea de la alimente, apoi înfrânarea
temerilor și a îndoielilor, apoi înfrânarea de la „tovărășii rele”,
după care înfrânarea orgoliilor și a nevoii de slavă deșartă. În
vârful piramidei postirii (scopul postului) se află înfrânarea
mândriei, care este socotită în spiritualitatea ortodoxă drept cauză
primară a tuturor relelor.

Prin urmare, după cum se vede, postul nu este un simplu

exercițiu alimentar, ci este o înlănțuire de practici care au ca scop
educarea spiritului, mai precis curățirea lui de dependențe față de
instincte, pe care spiritualitatea le mai numește și pofte. Drumul
este lung și anevoios, adeseori presărat cu ispite, funcție de
treptele de postire la care ne referim.

Postul alimentar este presărat cu ispitele mâncărilor de post. În

general, înfrânarea de la mâncarea de origine animală este
începutul tăierii poftei. De aceea, se caută o mâncare cât mai
puțin gustoasă sau generatoare de plăcere, în paralel cu o
anumită reducere a „inputului” alimentar, care generează mai
departe o anumită strunire a instinctului alimentar și, de aici, a
altor pofte ale trupului. Astfel, pe lângă eliminarea alimentelor „de
dulce” (termenul se referă exact la dulceața plăcerii alimentare),
treptat se elimină din alimentație și grăsimile vegetale,
ajungându-se la hrană pe bază de fierturi sau doar pâine cu apă.
Ultimele trepte ale postului alimentar sunt ajunarea (abținerea de
la hrană și apă până seara) și postul negru (abținerea totală de la
hrană și apă, una sau mai multe zile).

Din păcate, unii postitori uită aceste reguli primare ale postirii
alimentare și cad în greșeala de a găti „de post” cu plăcere.
Există un întreg rețetar al „gătirii de post” care înșiruie,
pantagruelic, tot felul de „bunătăți vegetale” (mai nou, „raw
vegane”). Citesc siderat despre lapte de post, carne de post,
tehnici laborioase de preparare, ingrediente exotice etc. Toate
acestea nu fac decât să stârnească instinctul și saliva
„postitorului”, nicidecum nu îl duc la „potolirea instinctelor”.

Evident, când te apuci de așa ceva, pierzi spiritul și ținta postirii

alimentare, deoarece comiți marea greșeală de a continua să-ți
satisfaci plăcerile culinare. Nu poți posti gătind toată ziua
delicatese vegetale. Când înlocuiești o plăcere cu altă plăcere nu
mai e postire, ci doar amăgire.
Dar nu doar această primă treaptă, a postului alimentar, are
ispite. Și celelalte au ispitele lor, fiecare după natura ei.

De pildă, o altă greșeală frecvent întâlnită este aceea de a arăta

lumii că postești. Ispita asta pândește mai ales persoanele
publice, care sunt mereu în căutare de capital de imagine, capital
electoral etc. Greșeala pleacă din lipsa de înfrânare în ceea ce
privește treptele 4 și 5 ale Piramidei lui Maslow, mai precis nevoia
de afirmare socială și orgoliul. Chiar Hristos afirmă foarte clar că
postitorul trebuie să fie smerit, deoarece scopul postirii este chiar
eliminarea mândriei: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi
smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat
grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge
capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că
posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede
în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-18).

Și pentru că vorbim de vârful Piramidei lui Maslow, evident că

postul trebuie să genereze virtuțile creștine ale dragostei. Pentru
că, finalmente, ceea ce distruge total mândria este dragostea.
Care se manifestă, creștinește, în iertare și milostenie.
Proorocul Isaia va arăta că esența postului este iubirea de
aproapele: „Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi
asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă
sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei
aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un
post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său?
Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă,
oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi
postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii,
dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi
jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă
pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un
neam cu tine. (…) Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea,
ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta
celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în
întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58, 3-10).

Pe de altă parte, am văzut și postitor „stilați”, cu poziții sociale mai

înalte, care țin neapărat să amestece postul creștin cu diverse
practici străine creștinismului, luate din alte zone religioase
(practici yoga, terapii Reiki, radiestezie etc.). Mai mult, unii dintre
ei, pentru a părea documentați, amestecă literatura creștină cu
alte teorii religioase, comițând o veritabilă „salată” spirituală, care
numai de post nu este. N-am nimic împotriva libertății de alegere,
doar că singura (și esențiala) problemă a acestor practici, care
promit autodezvoltare personală, este că, în străfundul filosofiei
lor de viață, îți schimbă divinitatea. Practic, Dumnezeu Cel
adevărat este înlocuit, treptat și aproape pe nesimțite, cu tine
însuți. Ajungi ca tu să te crezi zeul vieții tale (și, uneori, și al
altora). Ceea ce este esența mândriei.

Să postim rugând pe Dumnezeu să ne ierte mândria de a ne

crede zei!

Despre Pr. Eugen Tănăsescu

Consilier Media Arhiepiscopia Tomisului

https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/sa-nu-postesti-stramb

Citit 17.02.2022.