ANALIZA FENOMENULUI DEZINDUSTRIALIZĂRII ÎN ZONA

OBOR, ORAȘUL BUCUREȘTI

Voicu Ștefan-Florin, grupa 304

1. Introducere

Prezenta analiză are ca scop punerea în evidență a fenomenului

dezindustrializării bucureștene, pe baza cercetării documentare și observaționale,
generale, a patru fabrici din zona industrială Obor, începând cu perioada 1990 și
până în prezent. Se cunoaște că, din perioada regalității, în România începe să se
dezvolte industria modernă, iar din perioada comunistă se distinge o creștere
apreciabilă, pe o gamă largă de domenii.
După căderea regimului comunist român, economia națională, ce avea ca bază
principală industria, intră în declin. Începând cu deceniul nouă al secolului trecut și
până în prezent o mare parte din întreprinderi și fabrici se închid și cad în ruină,
altele sunt demantelate, unele dintre acestea se reprofilează, prea puține reușind să
mai supraviețuiască, și acestea având doar o parte din secții funcționale. Orașul
Bicurești, în care se află și zona de studiu, nu este exceptat de acest feomen.
În proiect este prezentată evoluția spațială, economică și funcțională a patru fabrici
din zona industrială de Est a orașului București. Se va prezenta zona de studiu,
metodologia utilizată în realizarea proiectului, rezultatele cercetării ( vor cuprinde și
cauzele generatoare fenomenului de dezindustrializare și stadiul actual al
respectivelor ansambluri industriale) și concluziile.
Obiectivul principal al proiectului este relevarea unei cât mai bune imagini de
ansamblu a fenomenului în cauză, voi prezenta separat cele patru fabrici (respectiv
Fabrica de mobilă “Heliade”, Fabrica de săpun “Stela”, Fabrica “Sintofarm”, Fabrica

1
de Casete Radio și Televizoare), dar și o analiză comparativă cu privire la evoluția
lor.

2. Zona de studiu

Din punct de vedere geografic spațiul analizat este localizat în Câmpia

Bucureștiului, la S de Râul Colentina, iar din punct de vedere al rețelei de
transport, prin apropierea arealului trece Șoseaua Colentina și Șoseaua
Iancului și are legătură directă cu gara de E a orașului Bucurști.

Teritoriul cercetat este concentrat în partea de Est a orașului București, în

Sectorul 2, respectiv în cartierul Obor. Se disting două zone separate de studiu
(ca proporție și amplasare), dar la distanță mică una față de alta. Prima și cea
mai mare zonă este alcătuită din Fabrica de mobilă “Heliade”, Fabrica
“Sintofarm” și Fabrica de Casete Radio și Televizoare sunt alăturate formând
o zonă industrială cu o suprafață de aproximativ 126.873 m² (google maps).

Acestea sunt mărginite la NE de Strada Călătorului, complexul de

apartamente Doamna Ghica Plaza și Strada Paharnicul Turturea, la S de fosta
Uzină de Reparații Auto București-Obor, la SV de terenul fostei fabrici de
ulei, și de șoseaua Electronicii, iar la NV de Strada Heliade Între Vii. Cea dea
doua zonă de analiză este constituită din Fabrica de Săpun “Stela”, mărginită
la NV de Strada Vladislav Voievod, la S de Șoseaua Electronicii și la V de
Șoseaua Colentina (google maps).

2
 Figura 1. Amplasarea zonelor industriale analizalte (prelucrare după google maps și
bucurești).

3. Metodologie

Pentru colectarea informațiilor prelucrarea și organizarea lor am folosit

metoda digitală, metoda obsrvației, analizei, metoda imaginilor satelitare,
planurilor carografice și metoda comparației. Pe baza informațiilor și datelor
trimise de către profesori am realizat în spațiul digital, prin intermediul
anumitor programe, imagini relevante informației, cu cele patru fabrici alese.

Prin suprapunerea imaginilor satelitare peste planul zonei din anul 1990 am
evidențiat conturul clădirilor acestor spații industriale de după revoluție și din
prezent, în acest fel distingându-se evoluția spațială, în mod direct și evoluția
din alte puncte de vedere în mod indirect a respectivelor arii industriale.

După terminarea respectivelor imagini am căutat informațiile corespondete

domeniului cercetata în diverse surse digitale. Am analizat și comparat starea
și evoluția fabricilor pe baza datelor din Planului Municipiului Bucrești din
anul 1990 și pe baza imaginilor satelitare din programele Google Maps și

3
 Google Earth. Am început să redactez textul după terminarea ilistrațiilor
sugestive.

4. Rezultate

După prelucrarea imaginilor satelitare și a Planului Orașului Buurești din

perioada 1990, a fost pusă în evidență evoluția complexelor celor patru fabrici.
În figura doi distingem Fabrica de Mobilă “Heliade”, despre care se cunoaște că
în anul 1990 avea o suprafață de 67, 800 m², un complex format din aproximativ
32 de clădiri (printre care hala de producție (cea mai mare clădire), ateliere,
tâmplărie, depozite, cantina, birouri, rampă, și alte clădiri), a cărui orientare
generală este NE-SV (google map, planul orașului București din anul 1990). În
jumătatea de sus a coplexului se desfășura activitatea industrială propriu-zisă, iar
în jumătatea de jos activitatea de aprovizionare și comercializare, iar în partea
dreaptă de jos exista un șantier în lucru (planul orașului București din anul 1990)

În prezent suprafața complexului este aceeași, dar cu un număr mai mare de

construcții (respectiv 49) (google map). În prezent, fabrica funcționează, în cadrul
complexului industrial desfășurându-și activitatea mai multe firme (precum:
Mobila Doro, Harmonya Garden Plus S.R.L., SYM ROMANIA,
Electrictelekom, MOBEST etc.) (google map). Clădirile fabricii au fost
închiriate, iar la nivel de ansamblu putem spune că s-a reprofilat (google map).
Din imaginea de mai jos observăm că multe dintre clădiri nu dispun de un aspect
îngrijit sau renovat (google map). În partea dreaptă de jos, în cadrul fostului
șantier în lucru, în prezent avem o zonă de depozitare (materialele depozitate
sunt protejate de o succesiune de construcții dreptungiulare cu orientarea NV-
SE)(google map). Ținând cont de numărul prezent de autovehicule și autoturisme
putem presupune că fabrica are o producție relative bună, având în producție,
printre altele, și produse din lemn (google map, 2biz).

4
 Figura 2. Dinamica complexului fabricii de mobilă “Heliade”

La sfârșitul anilor 1960 se comasează patru întreprinderi sub numele de

Fabrica Chimică “Sintofarm”, iar la începutul deceniului șapte al seolului XX
se constituie Întreprinderea de Medicamente și Coloranți “Sintofarm”. Cu o
suprafață de aproximativ 45.000 m², în anul 1990 și un număr de construcții
ajunge la cifra de 49, complexul este străbătut paralel de strada Ziduri Între
Vii, ce facilitează acces mai ușor către zona de aprovizionare (google map).

În prezent, din complexul fabricii nu a mai rămas nici o clădire, zona fiind
acoperită, în principiu de vegetațe arborescentă, subarborescentă, arbustivă și
ierboasă. În anumite locuri mai sunt observabile fragmente mai mari de plăci
de beton sau rămășițe destul de mici din clădirile vechii fabrici (Figura 3). Din
comasarea celor patr întreprinderi, suprafața complexului fabricii și numărul
de cnstrucții, putem presupune că cererea de medicamente si produse
farmaceutice de natură chimică era destul de mare, sau avea o importanță mai
mare.

5
 Figura 3. Evidențierea complexului Fabricii “Sintofarm”

Mai la SE de Întreprinderea Română de Pâslă București, și Strada Ziduri

Între Vii, și la V de Strada Paharnicul Turturea, în anul 1990 își desfășura
activitatea Fabrica de Casete Radio și Televizoare, înființată, probabil la
jumătatea deceniului șase al secolului XX. Aceasta ocupă suprafața de 13.900
m² și dispune de un număr de 12 clădiri, cu hala de montaj și prelucrare în
centru (fiind cea mai mare clădire a complexului), celelalte construcții sunt
dispuse în jurul ei și sunt reprezentate, în principiu de ateliere și depozite.

Până în prezent (luna aprilie, anul 2020) majoritate clădirilor fabricii au fost
demolate, iar cele care au rămas sunt utilizate, probabil ca spații de depozitare
și vânzare de către o firmă ce se ocupă cu comercializarea mobilei. Peste
complexul fostei fabrici a fost construit un punct comercial al firmei LIDL.
Acea parte din clădirile fostei fabrici, care mai există și în prezent, conform
figurii 4, nu par să dispună de întreținere corespunzătoare, acoperișurile

6
prezentând un anumit grad de insalubritate. Cum o parte a clădirilor fostei
fabrici de Casete Radio și Televizoare sunt utilizate în prezent ca spații de
depozitare și comercializare, ar însemna că o parte din fosta fabrică s-a
reprofilat, din domeniul de producție în domeniu de depozitareși
comercializare. Jumătatea de Nord a fostei fabrici este utilizată de LIDL, iar
cea de Sud de magazinul de mobilă.

Figura 4. Aspectul evolutiv al Fabricii de Casete radio și Televizoare între 1990 și 2020

Înființată la începutul deceniului opt, al secolului al XIX, de un investitor

austro-ungar (vienez) (bmim.muzeulbucurestiului). Până în anul 1948, fabrica
evoluează remarcabil, pe timpul perioadei comunismului stabilizându-se
(bmim.muzeulbucurestiului). În anul 1975 se construiește un corp de hale
supraetajate, un corp de anexe și de birouri, iar la sfârșitul perioadei comuniste
fabrica asigura apropae 90% din producția națională în domeniul săpunului,
dar și alte produse (bmim.muzeulbucurestiului). În figura 5 sunt evidențiate
clădirile fabricii existente în anul 1990 și cele din anul 2020. În anul 1990

7
zona industrială se desfășura, la Est de Șoseaua Colentina, pe o suprafață de
aproximativ 28.190 m², cu un număr de 17 construcții.

În prezent, nu mai există aproape nici una dintre clădirile fostei fabrici (figura
5). În partea dreaptă, jos este un bloc de locuințe, dar și o biserică, în partea
stângă sus, de asemenea, sunt locuințe și o piață de flori (google map). Cea
mai mare parte a terenului fostei fabrici este ocupată de clădirea spațiului
comercial Kauflant și parcarea asociată acestuia (google maps).

Figura 5. Evolția în timp a complexului fabrici de Săpun “Stela”

Din figurile de mai sus distingem faptul că, în ce privește dezindustrializarea

bucureșteană, mai precis în zona Oborului, majoritatea fabricilor au dispărut
după 1990. În prezent rămânând clădiri care, prin cercetare sau documentare
mai amănunțită descoperim că sunt rămășițe ale vechilor zone industriale ce
își aveau aportul lor în economia națională și contribuiau la un anumit grad de
bunăstare a poporului român.
Dacă din Fabrica de Săpun “ Stela”, ce la sfârșitul Periadei Comuniste avea o
importanță vitală la nivel national în domeniul de activitate și din Fabrica de
Casete Radio și Televizoare au mai rămas câteva clădiri, din Fabrica

8
“Sintofarm” nu a mai rămas nimic. Mai rău de atât este că terenul, în cazul
fabricii “Sintofarm”, nu este întreținut cât de cât decent, cu atât mai puțin
planificat în mod rațional pentru beneficiul zonei, sau al orașului (avantajul în
acest caz este reprezentat de zona verde ce ocupă terenul, dar cum am
menționat, nu este întreținută).
Cea mai bună situație o are complexul Fabricii “Heliade”, care își păstrează
aproape toate clădirile și având altele mai noi adăugate, de asemenea, se mai
păstrează profilul inițial, acela din industrie a lemnului. Probabil că Fabrica
“Heliade” se menține relativ bine datorită cererii pe piață a lemnului realizat
aici și a resurselor de lemn de care dispune țara (care, în principiu pentru un
întreprinzător este mult mai ieftin lemnul din țară și mai ușor de transportat,
față de cel de peste hotare...). Celelalte fabrici probabil au celmai probabil
datorită importurilor de materiale (materiale prodeuse de respectivele fabrici),
iar cu intrarea României în Uniunea Europeană aceste importuri s-au mai
organizat dar au și crescut.

Concluzii

Din analiza mea am prezentat situația dezindustrializării la nivelul orașului

București și zonei Obor, prin exemplul celor 4 fabrici, respectiv Fabrica de
Mobilă “Heliade”, Fabrica “Sintofarm”, Fabrica de Casete Radio și
Televizoare, Fabrica de Săpun “Stela”, ce s-a bazat pe obținerea informațiilor,
în principiu, din analiză și observții asupra terenului, cu ajutorul hărților
satelitare și Planului Orașului București din anul 1990, materiale prelucrate în
programe digitale caracteristice și domeniului geografic. Prin datele expuse
anterior, constatăm că până în 1990 industria națională se afla într-o
înfloritoare perioadă, iar după aceea, a intrat într-un declin alarmant.

Declin ce a afectat incalculabil majoritatea domeniilor de activitate din țară.

Arealul reprezentat prin exemplul celor patru fabrici, dintr-o zonă
producătoare a devenit o zonă importatoare și asta în cazul a două dintre
fabrici, al căror teren a fost înlocuit, în principiu de spații comerciale. Cum
am evidențiat și mai sus, există și situația demantelării totale a fabriciilor, a
unor elemente cât de cât autohtone ce puteau să susțină o parte din dezvoltarea
Bucureștiului, în măsura în care erau și ajutate. Dezindustrializarea a avut ca

9
efecte, atât în zonă cât șimai departe, scăderea economieilocale, scăderea
locurilor de muncă, probabil scăderea nivelului de poluare, scăderea drastică
a producției autohtone, creșterea importurilor, degradarea mai mai a peisajului
etc. Pe viitor există posibilitatea reorganizării naționale, a priorităților, și
concentrării forței românilor către împlinirea acestora cu o producție națională
realizată prin munca noastră pentru noi.

Bibliografie

1. https://www.2biz.ro/mobiladoro-f
2. http://bmim.muzeulbucurestiului.ro/fisiere/18-Bucuresti-Materiale-de-
Istorie-si-Muzeografie-XVIII-2004_105.pdf
3. https://bucuresti.fandom.com/wiki/Sectoarele_Bucure%C5%9Ftiului
4. https://www.google.com/maps/place/Doamna+Ghica+Plaza/@44.449990
4,26.1336328,3611m/data=!3m1!1e3!4m5!3m4!1s0x40b1f8d9111415cf:
0x1a40f21aab356069!8m2!3d44.4517365!4d26.1449021

10