<< Revoluția industrială >> in spatiul geografic românesc

În spațiul geografic românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în
Anglia, Franța, Germania și SUA, după mai mult de o jumătate de secol, faţă de ţările
occidentale.
In teritoriile romanesti evolutia industriala s-a desfasurat mai lent ca urmare a inexistentei
unui stat centralizat, dominatia străina fiind exercitată pâna în anul 1877 al proclamarii
Independentei Romaniei (Moldova și Muntenia) respectiv 1918 (Transilvania, Basarabia și
Bucovina) anul Marii Uniri, fapt care a frânat dezvoltarea societatii românesti dar si
predominării pâna târziu a iobagiei (1848 în Transilvania, 1864 în România).
La inceputul secolului al XIX-lea in sectorul agricol apar unele elemente noi, în sensul că
se introduc metodele si utilajele folosite in agricultura capitalistă.
Cu toate acestea exploatarea tărănimii continuă, deoarece marea boierime prin
prevederile Regulamentului Organic, deținea puterea legislativă si executivă. Dijmele se iau din
toate produsele tăranului; numeroase încălcari se produc la dijma porumbului. Starea materială
precară a tărănimii era însoțită de o mortalitate ridicată.
Meșteșugarii sporesc numeric. Astfel, se dezvoltă manufacturile - indeosebi în industria
alimentară: de paste făinoase, ulei, zahăr, carne – și crește numărul atelierelor (strungărie,
lăcătușărie, fierărie, etc). În manufacturi munca salariată devine dominantă.
Primele industrii care au utilizat beneficiile maşinismului au fost cele alimentară (morărit
şi fabricarea zahărului), textilă, a hârtiei, lemnului, materialelor de construcţii, metalurgiei şi
mineritului.
Industria alimentară a fost ramura cu cea mai mare pondere în ansamblul industriei din
toate teritoriile românesti. În cadrul ei s-au impus subramurile morărit si industria zahărului unde
s-au introdus primele mașini cu aburi. Astfel, mori cu aburi au apărut la Gârbou (1831), la Cluj,
la București (1835, moara Asan), la Iasi (1841). În 1889 s-a creat fabrica de zahar de la Bod
(Brasov).
Industria lânii a folosit primele mașini în ceea ce putem numi „marea” industrie
prelucrătoare. În 1842, la Zarnesti (Brasov) s-au introdus mașini de tors bumbac, iar în 1843 s-a
dotat cu mașini țesătoria de la Tunari. Concurenta mărfurilor străine, mai ales în anii aplicării

1
 conventiei comerciale româno-austro –ungare a determinat un ritm lent de introducere a
mașinismului în ramura.
Industria hârtiei are vechi traditii în tarile române. În 1841, Gheorghe Asachi, în
Moldova, aducea masini din Praga si Viena, fabricând hârtie din zdrente. În 1853 la Zarnesti, iar
în 1854 la Petresti (Sebes - Alba) au aparut alte două fabrici care foloseau aceeasi materie primă.
În urma legii speciale de încurajare a industriei hârtiei (1881) s-au creat două mari si
moderne fabrici în România la Busteni si Letea.
Industria lemnului se baza pe bogăția pădurilor, cu lemn de diferite esente si de mare
valoare. În Transilvania existau 82 de fabrici propriu-zise pâna la sfârsitul secolului XIX, iar în
România 54 - toate folosind aburul ca forța motrice.
În industria materialelor de construcții un loc privilegiat l-a ocupat producția de cărămidă
si ciment. În producția de cărămidă si derivate amintim: funcționarea, în 1844, la Iasi, a unei
mașini care producea 100 de cărămizi pe ora. În 1864, la Jimbolia, în Transilvania, s-a înființat o
fabrica de cărămizi si tiglă. În 1901 în România existau 13 fabrici iar în 1904 în Transilvania
erau 18 fabrici.
Industria metalurgică a avut un rol important în susținerea procesului revoluției
industriale. Siderurgia si metalurgia prelucrătoare s-au dezvoltat mai mult în Transilvania la
Oravița , Bocșa, Călan, Reșița.
Industria extractivă era bine dezvoltată. Se remarcă în primul rând extracția petrolului în
România. În 1857 s-au realizat primele puțuri de exploatare. În 1882 s-au introdus sondele.
În 1857 s-a construit la Ploiești prima rafinarie de petrol din țară si a treia din lume,
proprietar fiind Teodor Mehedinteanu. Petrolul lampant produs de aceasta rafinarie s-a folosit la
Bucuresti – primul oras din lume iluminat cu petrol.
Comerțul intern ramâne în formele lui traditionale. Târgurile săptămânale cunosc în țara
Românească o rapidă creștere. Între Țara Românească și Moldova a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1848, convenția vamală care îngăduia libera circulație a produselor celor două țări, cu excepția
sării, în timp ce mărfurile străine plăteau vamă o singură dată, la granița unde intrau.
În schimb comerțul extern cunoaște prin efectele păcii de la Adrianopole, o dezvoltare
însemnată iar cele două Principate se integrează tot mai mult, în perioada 1834-1848 în circuitul
economic european. Se exportau indeosebi vite, cereale, lemn, vin, pește, sare, etc.

Cele 4 revolutii industriale de-a lungul timpului – scurt istoric

2
 Prima revoluție industrială a început în secolul al XVIII-lea prin utilizarea puterii
aburilor și mecanismelor de producție. Utilizarea lor în scopuri industriale a fost cea mai mare
descoperire care a sporit productivitatea oamenilor. Alte progrese, ca de exemplu, vaporul cu
aburi sau (aprox. 100 de ani mai târziu) locomotiva cu aburi, au adus cu sine schimbări masive
deoarece oamenii și bunurile puteau să se deplaseze pe distanțe foarte mari în mai puține ore.
Cea de-a doua revoluție industrială a început în secolul al XIX-lea odată cu descoperirea
electricității și implementarea producției pe linia de asamblare. Henry Ford (1863–1947) a
preluat ideea producției în masă de la un abator din Chicago. Porcii erau suspendați de benzi
transportoare și fiecare măcelar realiza doar o anumită parte care îi revenea din procesul de
sacrificare a animalului. Henry Ford a preluat aceste principii și le-a implementat în producția
auto, făcând schimbări drastice în acest sens. În timp ce în trecut o stație asambla un întreg
autovehicul, acum autovehiculele erau produse în etape parțiale pe banda transportoare - mult
mai rapid și cu costuri inferioare.
Cea de-a treia revoluție industrială a început în anii ’70 din secolul al XX-lea, prin
automatizarea parțială, prin folosirea de comenzi și computere programabile cu memorie. De la
introducerea acestor tehnologii, acum putem automatiza un întreg proces de producție - fără
asistență umană.
În prezent, este în curs de implementare cea de-a patra revoluție industrială. Aceasta
este caracterizată de aplicarea tehnologiei informației și a comunicațiilor la nivel industrial, și
poartă și denumirea de „Industry 4.0”. Se dezvoltă pe baza progreselor aduse cu sine de cea de-a
treia revoluție industrială. Sistemele de producție care folosesc deja tehnologia informațională
sunt extinse printr-o conexiune la rețea și dispun de o dublură digitală pe internet. Acestea permit
comunicațiile cu alte unități și generarea de informații despre acestea.

3
Bibliografie

- Istoria Angliei, Andre Mauroins

- Istoria Frantei, Jacques Madaule
- Wikipedia – Enciclopedie libera
- Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială
şi impactul lor social - Academician Dorel BANABIC