1) ACTIVITĂŢILE ECONOMICE DE PE TERITORIUL DACIEI ÎN

PERIOADA ROMANĂ

Ulterior războaielor din anii 101-102 şi 105-106, dezvoltarea economică a fost influenţată de politica
Imperiului Roman.
Dacia Romană ► perioada 106 – 271
Agricultura
Proprietatea asupra pământului - “ager publicus”
Au crescut
-eficienta
-cantitatile de produse
-productivitatea muncii
Cele mai apreciate produse erau vinul, ceara si mierea.

Meşteşugurile
Progrese deosebite
- prelucrarea metalelor
- fier
- aur
- argint
- cupru
Eficiență ridicată au avut și alte activități de prelucrare a
- ceramicii
- pieilor de animale
- sării
- textilelor

Comerţul
Export – cereale, vite, aur, argint
Import – fructe, mirodenii, obiecte de artă
Export cereale, vite, aur, argint

2) ACTIVITĂŢILE ECONOMICE DIN PROVINCIILE ROMÂNEŞTI ÎN

PERIOADA FEUDALĂ

Feudalismul
-Economia de subzistență
-Proprietatea asupra pământului
-Tehnica folosită în producție

Imperiul Otoman (în Țara Românească și Moldova)

-Produsele exportate
-Monede străine
-Cursuri monetare

Agricultura
- suprafețele cultivate erau de dimensiuni relativ reduse faţă de potenţialul efectiv existent
- dezvoltare extensivă
- deficit de lucrători calificați
Cele mai importante activităţi agricole: agricultura, productia de grau, cresterea animalelor (vaci, cai,
oi) si productia de miere.

La sfârşitul secolului XVIII existau

- în Ţara Românească ►4.000.000 oi
- în Moldova ► 3.000.000 oi, 800.000 bovine, 170.000 cai

Proprietatea funciară utilizată din Ţara Românească şi Moldova

- 2/3 dată în folosinţă clăcaşilor
- 1/3 de rezervă şi cultivată de boieri cu ajutorul clăcaşilor
În Transilvania 50% din terenul disponibil era cultivat.

Tendinţe valabile în toate provinciile româneşti

- creşterea dimensiunilor marii proprietăţi funciare
- creşterea nemulţumirilor sociale
- accentuarea arendăşiei
- creşterea preţurilor produselor agricole pe pieţele europene

Meşteşugurile
S-au dezvoltat - în cadrul unităţilor de dimensiuni mici. În ultimul secol al Feudalismului, s-au înfiinţat
unităţile de dimensiuni mai mari, manufacturile feudale, care au beneficiat de numeroase avantaje.
Principalele activităţi: croitoria, productia de miere si ceara, productia armelor.

Comerţul
A fost marcat de evenimentele politice
- operaţiuni militare
- suzeranitate sau dominaţie străină
S-a intensificat comerţul dintre Ţara Românească + Moldova şi Transilvania.
Feudalismul = dezvoltare, dar cu
- aspecte economice pozitive
- aspecte economice negative

DEZVOLTAREA ECONOMIILOR NAŢIONALE CA URMARE A MANIFESTĂRII REVOLUŢIEI

INDUSTRIALE
Înaintea manifestării revoluţiei industriale principalele curente de gândire economică au fost
- mercantilismul
- fiziocrația
Manifestarea revoluţiei industriale◄► apariția unuia dintre cele mai importante curente de gândire
economică – clasicismul economic.

Scopul activității economice = creșterea avuției naționale

-Mercantilismul: Comerțul = cea mai importantă activitate economică
-Fiziocrația: Producția agricolă = cea mai importantă activitate economică
-Clasicismul economic: Producția industrială = cea mai importantă activitate economică

Termenul de “revoluţie industrială” a fost folosit pentru prima dată de Friedrich Engels. Revoluţia
industrială = ansamblul transformărilor care au însemnat trecerea la noi metode şi mijloace de
producţie, în perioada dintre 1760 şi 1820-1840.Friedrich Engels – capitalismul, tehnica, producţia,
comunicaţiile.Ulterior –domeniul industrial, domeniul agricol şi domeniul demografic.Au fost
importante şi domeniul politic (întărirea şi centralizarea statelor monarhice) şi descoperirile geografice.
Prima - Compania Olandeză a Indiilor Orientale – 1602, Amsterdam.

MANIFESTAREA REVOLUŢIEI INDUSTRIALE ÎN DIFERITE STATE

1. Anglia
Populația a crescut cu 30% între anii 1700 -1760, iar apoi s-a dublat până în anul
1821. La jumătatea sec. XVIII, agricultura era ramura de bază a economiei engleze. În a
doua jumătate a sec. XVIII, se dezvoltă marea proprietate.
Descoperirile tehnice ►dezvoltarea industriei textile şi a transporturilor.
În industria textilă
* 100.000 războaie de ţesut mecanice
* 300 mil. tone bumbac brut
* 80% din producţia de bumbac se exporta
Fabrică de bumbac in Manchester – considerat a fi primul oraş industrial al lumii – 1820.
Dezvoltarea industriei textile-dezvoltarea industriei chimice-dezvoltarea industriei producatoare de
masini si utilaje-dezvoltarea industriei metalurgice-dezvoltarea industriei extractive-dezvoltarea
industriei transportului si comertului.

În industria grea
* producţia de metal 1 mil tone
* se extrageau 30 mil tone cărbune
Flota comercială depăşea 2,5 mil tone. Până la mijlocul sec. XIX, s-au construit 11.000 km de cale
ferată. Existau aproape 300 de societăţi comerciale în acest domeniu. Prima locomotivă cu aburi din
lume a fost pusă în funcţiune în Anglia în anul 1775. La sfârşitul Revoluţiei Industriale, Anglia
► o mare putere economică a lumii.

2. Germania
Activităţile meşteşugăreşti şi manufacturile erau mai dezvoltate decât în celelalte state. În 1890 erau
construiți 43.000km de cale ferată. Înainte de jumătatea sec. XIX, dezvoltarea Germaniei era inferioară
dezvoltării unor state ca Anglia,Franţa sau Belgia.
Atuurile Germaniei
- forţa de muncă superior calificată
- un sistem educaţional bine organizat
- promovarea eticii în muncă
- nivel de trai ridicat
- aplicarea politicii economice protecţioniste
Începând cu anii 1900, Germania a devenit lider mondial în industrializare, alături de Anglia și SUA.

3. Franţa
Productivitatea era scăzută, atât în industrie cât şi în agricultură, iar gradul de urbanizare era inferior
altor ţări europene mai dezvoltate.Majoritatea activităților de producție – întreprinderi mici.
Activitatea industrială s-a dezvoltat semnificativ abia începând cu a doua jumătate a secolului XIX:
- industria metalurgică (în special producţia de oţel)
- industria chimică
- industria autovehiculelor

4. Rusia
Industria
- industria textilă pe baza bumbacului cultivat în zonele sudice ale ţării
- industria alimentară
- exploatatea fierului, cărbunilor şi petrolului -> dezvoltarea industriei grele.
Reforma Agrară din anul 1861 -> proprietatea funciară obştească.
Căile ferate -> 60.000 km înainte de Primul Război Mondial.

5. S.U.A.
Industria
- textilă pe baza bumbacului în sud
- alimentară pe baza produselor animale și vegetale în nord
- petrolieră, după jumătatea sec XIX
- construcția căilor ferate -> apar primele societăţi pe acţiuni

6. Japonia
În numai 30 de ani ţară feudală 🡺 stat capitalist modern
Puterea imperială
- dezvoltarea proprietăţii private
- dezvoltarea învăţământului de toate gradele

Dezvoltarea industriei textile-dezvoltarea industriei grele si constructiilor navale-expansiunea politica

si militara
 3) CONSECINŢELE REVOLUŢIEI INDUSTRIALE ASUPRA
CELORLALTE RAMURI ALE ECONOMIILOR NAŢIONALE

1. CONSECINŢE ASUPRA TRANSPORTURILOR

Dezvoltarea transporturilor:
-cresterea volumului de marfuri transportate
-cresterea numarului de calatori transportati
-cresterea sigurantei transporturilor
-reducerea cheltuielilor unitare de transport

Primele vase cu aburi au fost date în exploatare în prima decadă a secolului XIX, în Franţa, respectiv în
S.U.A. Țările cu flota comercială cea mai numeroasă erau, înainte de începerea primului război
mondial, Marea Britanie, S.U.A., Franţa, Germania şi Japonia.
În anul 1869 ► Canalul Suez
- a redus cu circa 70% durata călătoriilor dintre Europa şi Extreme Orient
- a redus drumul cu 11.000 km
În anul 1914 ► Canalul Panama - a redus la jumătate lungimea drumurilor dintre Europa şi Estul
Americii.

Transporturile navale:
-au impulsionat dezvoltarea formelor de transporturi terestre
-au determinat apariția și dezvoltarea camerelor de comerț

Transporturile feroviare au impulsionat

-dezvoltarea industriilor: extractive, metalurgice, constructoare de masini, materialelor de constructii
-aparitia de noi meserii, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca

S-au construit peste 1.000.000 de km de cale ferată în lume.Iniţial ► căi ferate naţionale, care făceau
legătura între principalele centre din interiorul ţărilor (Franţa, S.U.A., Belgia, Germania, Austria,
Canada, Australia, Norvegia, Egipt, Turcia). Prima cale ferată internaţională ► în anul 1841 între
Strasbourg (Franţa) şi Basel (Elveţia). În anul 1911 ► prima cale ferată electrificată, în Franţa, între
Cannes şi Grasse. La începutul secolului XX, 70 % din căilor ferate americane erau controlate de doar
7 societăţi, dintre care se remarcă prin importanţă societatea Vanderbilt.

Transporturile rutiere nu s-au dezvoltat în mod deosebit

- construirea unor şosele pietruite cu piatră cubică în Anglia în prima jumătate a secolului al XIX-lea,cu
rigole laterale pentru scurgerea apei
- construirea unosele asfaltate în a 2-a jumătate a secolului al XIX-lea în Franţa.

Creşterea gradului de urbanizare - dezvoltarea transportului urban.

În anul 1832 -primul tramvai cu cai la New York, iar în Europa în anul 1853 la Paris, urmate de
Birkenhead, Londra, Geneva, Copenhaga, Pesta.
Primul tramvai electric ► în 1881 la Berlin.
Primele reţele de metrou ► în 1863 la Londra, în 1868 la New York, în 1878 la Berlin, în 1896 la
Budapesta, în 1900 la Paris, iar în 1902 la Viena.

2. CONSECINŢE ASUPRA COMUNICAŢIILOR

Primul sistem naţional de poştă modern a fost introdus în Anglia în anul 1830.Primul telegraf electric a
fost brevetat în anul 1837, dar a fost inaugurat abia în anul 1844. În anul 1850 a fost dat în funcţiune
primul cablu suboceanic, între Dover şi Calais.Spre sfârşitul secolului XIX-lea a fost introdus şi
telefonul în exploatarea comercială.

3. CONSECINŢE ASUPRA AGRICULTURII

Cele mai importante creşteri s-au obţinut în Europa Occidentală şi de Nord Vest.Concurenţa produselor
americane a impus agricultorilor europeni accelerarea eforturilor de dezvoltare intensivă a agriculturii.
Cultura plantelor ► cele mai mari producţii s-au obţinut pentru cereale si plante industriale.
Creşterea animalelor ► cele mai mari producţii s-au obţinut pentru
-Bovine(folosite în cantităţi mari şi în comerţul internaţional)
-Ovine (folosite in cantitati mari in comertul international_
-Porcine (folosite in special pt consumul propriu al gospodariilor)
În zonele centrale şi nord-vestice, datorită progreselor înregistrate în creşterea animalelor, producţia de
carne a crescut cu circa 60%, iar cea de lapte cu 100%. Succese remarcabile - Danemarca şi
Olanda.

4. CONSECINŢE ASUPRA COMERȚULUI

Dezvoltarea mondială a comerțului a parcurs 3 etape principale
- etapa manufacturieră (sec. XV - XVIII)
- etapa Revoluției Industriale (deceniul al şaselea al sec. XVIII - XIX)
- etapa concurenței imperfecte de oligopol și monopol (deceniul al optulea al sec. XIX - XX)
În etapa manufacturieră – politica economică mercantilistă
- târguri - produse ceramice, blănuri, covoare, dantele, bijuterii
- burse de mărfuri - prima bursă de mărfuri –
Anvers în anul 1531, urmată de bursele din Lyon, Londra, Hamburg, Amsterdam Şi New York
- companii comerciale - primele companii comerciale din lume au fost Compania Levantului, înfiinţată
în Anglia în anul 1581, Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602) şi Compania Olandeză a
Indiilor de Vest (1609)

Europa -> produse manufacturate, vin, ulei, care, peste, fructe -> alte zone ale lumii
Europa <- produse exotice, blanuri, tutun, metale pretioase <- alte zone ale lumii

Etapa Revoluţiei Industriale - în secolul XIX, până în anul 1880, volumul comerţului internaţional a
sporit de aproximativ 10 ori, ponderea majoritară deţinând-o Europa (80% din total).
Politica economică a liberului schimb

Europa -> produse industriale finite -> alte zone ale lumii
Europa <- materii prime <- alte zone ale lumii

În etapa concurenței de oligopol și monopol - au apărut ramuri industriale noi ca industria electronică,
aeronautică, a automobilelor, chimică.
Politica economică - protecționismul.Până la începerea Primului Război Mondial, volumul comerţului
internaţional a crescut de 2,5 ori.
S-au format 3 zone importante, dezvoltate

1. Europa Centrală şi de Nord - Vest

2. Extremul Orient
3. America de Nord şi Sud

5. CONSECINŢE ASUPRA MONEDEI ŞI SISTEMULUI BANCAR

În anul 1865 - prima uniune monetară, în Europa, Uniunea Latină între: Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia,
la care a aderat ulterior şi Grecia. Moneda comună - francul, din aur şi din argint, care circula liber
între ţările din uniune. Convenţia a fost reînnoită în anii 1878, 1886 şi 1895.
A doua uniune monetară europeană
– Uniunea Monetară Germană, înfiinţată în anul 1857 între ţările Uniunii Vamale Germane, Prusia,
Austria. Moneda comună era în principal emisă din argint, dar circulau şi monede din aur şi aramă,
în mod liber între ţările uniunii.În S.U.A., în anul 1785 s-a decis ca moneda confederaţiei americane să
fie dolarul, emis iniţial în sistem bimetalist, de către orice bancă.
După anul 1830, în Europa au funcționat 2 mari tipuri de sisteme bancare
- sistemul bancar englez
- sistemul bancar german
În S.U.A. existau bănci comerciale, care aveau și rolul de emisiune monetară. În anul 1860, numărul
băncilor comerciale din S.U.A. a ajuns la 2000.
La începutul secolului XX, pe primele locuri în lume se aflau 10 bănci britanice, 3 franceze, 2 germane
și 3 americane.
 4) ECONOMIA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA MODERNĂ

1. PERIOADA 1821 – 1859

Schimbări importante
- desfiinţarea monopolului otoman asupra comerţului exterior al Ţării Româneşti şi Moldovei (1829 –
Tratatul de la Adrianopol)
- retrocedarea porturilor de la Dunăre
- libertatea navigaţiei şi comerţului pe Marea Neagră

1.1. AGRICULTURA
În această perioadă, culturile de cereale s-au extins de 3 ori. În Moldova, sprafața cultivată cu cereale în
anul 1829 era de 278.000 ha, iar în Țara Românească în 1839, de 511.000 ha.
CEREALE: grau, orz, ovaz, secara
Proprietatea funciară
– limitată – 2/3 clăcași și 1/3 boieri
– arendășia
Creşterea producţiei agricole vegetale&Creşterea producţiei agricole vegetale-> Creşterea, de cca 3 ori,
a preţului pământului

In Transilvania se cultivau grau, porumb, legume, fructe, vita de vie.

În Transilvania – agricultura comercială, realizată în ferme organizate, cu muncă salariată.
Activitatea de creştere a animalelor – una dintre principalele surse de venit.

1.2. COMERŢUL
Comerţul exterior – volumul său valoric a crescut de 4 ori  excedente.
Volumul mărfurilor tranzacţionate prin intermediul porturilor – a crescut de 5 ori.
1848 – Uniunea Vamală dintre Ţara Românească şi Moldova.

Comertul interior:
-dezvoltarea in mod deosebit a comertului urban
-modificarea regimului fiscal
-simplificarea regimului juridic al comertului
-infiintarea instantelor judecatoresti comerciale

Numărul de negustori din Țara Românească aproape s-a dublat.

Consecinţe ale dezvoltării comerţului asupra

- sistemului de învățământ
- drumurilor
- domeniului monetar

1.2. MEȘTEȘUGURILE ȘI ÎNCEPUTUL INDUSTRIEI MODERNE

În această perioadă, s-au înființat jumătate din unitățile existente în 1860 – principalele domenii fiind,
în Țara Românească și Moldova ALIMENTELE, MATERIALELE DE CONSTRUCTII,
TEXTILELE, CERAMICA SI STICLA
În Transilvania, unitățile existente erau mai numeroase și aveau mai mulți salariați. Domeniile
principale erau CONSTRUCTIILE SI ARTELE, METALURGIA, PIATRA SI LEMNUL, CHIMIA,
ALIMENTELE SI TUTUNUL.

2. PERIOADA 1859 - 1877

Mesajul adresat Adunării Elective de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza – 6 decembrie 1859
Reforma structurală a
- statului
- instituțiilor
- vieții economice și politice
Cele mai importante legi
- a secularizării averilor mănăstirești (1863)
- rurală (1864)
- asupra instrucțiunii (1864)

În 4/16 iulie 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Universitatea din București, care a
reunit Facultatea de Drept, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere.

3. PERIOADA 1877 - 1918

3.1. INDUSTRIA
Numărul întreprinderilor din industria mare a crescut de cca. 3 ori.
Convenții internaționale
- bazate pe liberul schimb
- bazate pe politica protecționistă
1873 – legea pentru încurajarea industriei zahărului – primele fabrici la Sascut și Chitila
1884 – legea pentru încurajarea industriei hârtiei – fabricile de la Bușteni și Letea
1884 – legea pentru încurajarea fabricării țesăturilor, sforii, frânghiilor și sacilor de iută – fabrica de la
Buhuși
1886 – politica economică protecționistă și Tariful Vamal General (taxele vamale erau cuprinse între
10% și 50%)
1887 – Măsuri generale pentru a veni în ajutorul industriei naţionale - lege pentru încurajarea
întreprinzătorilor – avantaje pentru anumite condiții îndeplinite

Industria prelucrătoare s-a dezvoltat în mod deosebit

* numărul de întreprinderi sprijinite de stat prin această lege a crescut de cca 10 ori
* valoarea producţiei a crescut de cca 7 ori
La sfârşitul perioadei, 80% din lucrători erau angajaţi în industria prelucrătoare şi extractivă.

1895 – legea minelor – separarea dreptului de proprietate asupra solului de cel asupra
subsolului
Exploatarea bogăţiilor subsolului putea fi făcută de către orice persoană fizică sau juridică, care trebuia
să plătească statului o arendă pe 20 de ani, de două ori mai mare decât arenda corespunzătoare
terenurilor agricole învecinate şi o cotă de 3% din venitul net rezultat de pe urma exploatării
zăcămintelor respective.
Creşterea numărului de întreprinderi care au exploatat resursele subsolului, România situându-se pe
primele locuri pe plan mondial în industria de extracţie şi prelucrare a petrolului.
Producţia de petrol a crescut, în anul 1913 faţă de 1885, de 68 de ori.

Romania s-a situat pe locul 3 în lume la producţia şi exportul de petrol. Ulterior acestei perioade, în
anul 1937, România deţinea locul 7 în lume privind rezervele de petrol, după: URSS, SUA, Irak, Iran,
Venezuela, Indiile Olandeze.
Rezerva estimată era de 95.000.000 tone, adică 5,4% din rezervele mondiale.
Romania a fost prima ţară din lume care a înregistrat oficial, în statisticile internaţionale, producţia de
ţiţei. (1938). Romania a avut prima rafinărie din lume – fabrica de gaz (prima distilerie pe cale
industrială) din Ploieşti (Mehedinţeanu), a cărei construcţie începe în 1856. Bucureştiul a fost primul
oraş din lume iluminat public cu petrol lampant (1857).

În Transilvania – capitalul austriac s-a orientat către industria mare, iar cel românesc către industria
mică şi mijlocie.Întreprinderile cu peste 20 de muncitori aveau numai o pondere de 0,3 % din total, iar
cele având între 6 şi 20 de muncitori o pondere de 1,9% din total. În anul 1905, în oraşul Sibiu, din
numărul total de industriaşi, 43% erau germani, 37% erau unguri, 16% erau români şi restul de 4% erau
de alte naţionalităţi.

În Bucovina – industria lemnului și hârtiei, alimentară, a morăritului – total 210 unități cu 7.248
angajați în 1919.

În Basarabia – zonă predominant agricolă, cu câteva ateliere mici în mediul rural în domeniul industriei
alimentare, lemnului, hârtiei – total 171 unități cu 5.638 angajați în 1913.

3.2. TRANSPORTURILE ŞI COMUNICAŢIILE

Prioritate - transporturile RUTIERE, FEROVIARE, MARITIME
Prima cale ferată din România, construită de o societate engleză (1869) – București – Giurgiu, cu
viteza de 44km/oră. A doua cale ferată din România, construită de o societate germană (1870) –
București – Roman. În 1870 a fost inaugurată Gara de Nord din București. Prima linie de cale ferată
proiectată și executată integral de ingineri români (1881) - Buzău – Mărășești.
În anul 1880 s-a înfiinţat administraţia de stat a căilor ferate (“Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate
Române”), - cea mai mare regie autonomă din România înaintea Primului Război Mondial.
Lungimea cailor ferate a crescut de cca 20 de ori; Numarul de vagoane si locomotive a crescut de cca
20 de ori; cantitatea de marfuri transportate si nr de calatori au crescut de cca 10 ori.
În Banat, prima cale ferată, cu tracţiune cu cai (1854) - Buziaş – Oraviţa.
În Bucovina, prima cale ferată (1869), între Nepolocăuţi, Cernăuţi şi Iţcani.
În Basarabia, prima cale ferată (1872), între Chişinău, Tiraspol şi Odessa.
În Transilvania, prima cale ferată, proiectată de o societate ungară (1870) – Cluj– Oradea

În ultimul deceniu al sec XIX

– modernizarea porturilor
– înfiinţarea companiilor naţionale de transport naval, “Navigaţia Fluvială Română” (1890) şi
“Serviciul Maritim Român” în anul (1895).
Veniturile obţinute din transporturile navale de mărfuri au crescut până în anul 1913 de cca 8 ori, iar
cele obţinute din transportul naval de călători de cca 2 ori.
La începutul sec XX ► începe amenajarea brațelor Dunării – costurile fiind suportate de stat.

S-au construit primele şosele pietruite. Până la sfârşitul perioadei lungimea totală a drumurilor publice
a crescut de aproximativ 6 de ori, atingând un total de 45.604 km în anul 1916.

Comunicaţiile
- prin poştă
- telegraf
- telefon
Primul oficiu poştal de pe teritoriul ţării noastre - Giurgiu (1854). Numărul oficiilor poștale a crescut
de cca 20 de ori. În anul 1915 existau 9.675 de oficii poştale.

Progrese importante şi în reţeaua de telegrafie – lungimea liniilor a crescut de cca 8 ori.

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în anul 1892, a fost dat în exploatare comercială
telefonul, primele oraşe fiind Brăila, Galaţi, iar în 1893 şi la Bucureşti.

3.3. AGRICULTURA
Suprafețele agricole s-au dublat. La sfârşitul sec XIX, 75% din populaţia ţării era reprezentată de
agricultori. Graul, porumbul si plantele industriale erau principalele culturate.
La sfârşitul sec XIX, au început să se dezvolte şi activităţile de creştere comercială a animalelor.
Principalele animale erau cabalinele (caii), ovinele (oile), porcinele (porcii).
La sfârşitul sec XIX, 95,4% din numărul total de proprietăţi agricole erau de dimensiuni mici – până la
10 ha. Proprietăţile de dimensiuni mici reprezentau 40,3% din suprafața cultivabilă.
La sfârşitul sec XIX, 0,6% din numărul total de proprietăţi agricole erau reprezentate de marea
proprietate. Marile proprietăţile funciare reprezentau 48,7% din suprafața cultivabilă.

Fenomene negative: mostenirile succesive, falimente ca urmare a actiunilor legilor economiei pe piata
si arendasia.
Răscoala din 1907
- au fost interzise obligaţiile suplimentare în natură, bani şi muncă
- contractele colective de muncă era obligatoriu să fie înregistrate
- o comisie specială stabilea arenda maximă şi salariul minim

În Transilvania
- suprafeţele ocupate de păşuni şi fâneţe reprezentau cca 50% din teren
- predominau culturile de grâu şi porumb – cu randamente mai mari la ha
- disproporţiile dintre mica şi marea proprietate erau similare cu cele din România Veche

3.4. COMERŢUL
Comerţul interior
- în mediul rural – târguri, iarmaroace, oboare
- în mediul urban – magazine specializate şi magazine universale cu raioane specializate
- volumul comerţului urban a crescut de cca 4 ori
Prima societate comercială – 1894. În anul 1916, existau 60 de astfel de societăţi.
1887- Primul Cod Comercial
Comerţul cu cereale - Legea Silozurilor – 1881.
Primele burse de valori - 1881 la Bucureşti şi în 1882 la Iaşi.
Bursele de mărfuri existau deja în marile porturi - Brăila, Galaţi şi Constanţa.

Balanța comercială
- excedentară cu țările mai puțin dezvoltate
- deficitară cu țările mai dezvoltate

Produse care predominau în exportul României Vechi: cerealele, cheresteaua, lemnul si petrolul.
Principalii importatori ai produselor romanesti erau Belgia, Austro-Ungaria, Italia, Finlanda, Germania,
Olanda, Anglia si Imp Otoman.
Raportul de schimb dintre produsele importate şi cele exportate 5:1 la începutul perioadei; 2,9:1 la
sfârşitul perioadei

1875 – Convenţia Vamală, Comercială şi de Navigaţie cu Austro – Ungaria

- a accentuat independenţa faţă de Imperiul Otoman
- s-a bazat pe politica economică a liberului schimb
- s-a amplificat comerţul dintre România Veche şi Transilvania

3.5. MONEDA, SISTEMUL BANCAR ŞI FINANŢELE PUBLICE

Primele emisiuni monetare în Ţara Românească şi Moldova - în secolul XIV, iar în Transilvania în
secolul XVI. În a doua parte a secolului XVII şi prima jumătate a secolului XVIII,
în Ţara Românească, Moldova şi în alte ţări din Europa Centrală a circulat leul vechi, bătut în Ţările de
Jos - din argint.
În 1867 – moneda națională = leul, cu 100 de diviziuni numite bani.
În 1872 – se emit primele monede de argint.
În 1883 – se emit primele monede de aur.
În 1892 – se adoptă sistemul monometalist aur.
În Transilvania, Basarabia şi Bucovina - în principal monede austriece, ungureşti şi ruseşti.
Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni - înfiinţată în 1864 de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Scopul principal – acordarea de credite pentru executarea bugetului de stat și de credite pe bază de
ipotecă.
Ea a emis primii bani de hartie, în 1877 – bilete ipotecare.
În 1880 a fost reorganizată şi şi-a schimbat denumirea de Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi
Economie.
În anul 1900, Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie - creditul judeţean şi comunal.
În anul 1880 s-a înfiinţat Banca Naţională a României – funcții (capital 2/3 privat și 1/3 de stat)
- emisiune monetară
- tranzacţii cu aur şi argint
- operaţiuni de cont curent
- operaţiuni de scont cu efecte de comerţ şi bonuri de tezaur
- depozitarea metalelor preţioase

Rata medie a dobânzii a fost de 15% în primul deceniu după înfiinţarea BNR, iar taxa medie a
scontului de 5%. Înainte de Primul Război Mondial existau 188 de bănci comerciale mici şi 9 bănci
comerciale mari. Alaturi de băncile autohtone, s-au înfiinţat şi o serie de bănci cu capital străin, în
principal german, austriac, olandez, unguresc şi francez.
După 1870 ► numeroase cooperative de credit și societăți de asigurare.

În Transilvania, în anul 1872 s-a înfiinţat la Sibiu prima bancă românească, Banca Albina. La
începutul secolului XX, existau deja peste 100 de bănci româneşti, care deţineau împreună aproximativ
20% din totalul capitalului bancar transilvan.
În Bucovina nu existau instituţii specializate s-au dezvoltat activităţile de cămătărie.
În Basarabia, la sfârşitul perioadei, existau două bănci.

Perfecționarea sistemului fiscal – a început înainte de 1877.

Bugetul de stat a fost
- deficitar până în anul 1900
- excedentar până la începerea Primului Război Mondial

Principalele surse de venit ale bugetului de stat:

-impozitele directe (contribuţia personală, egală pentru toţi cetăţenii, contribuţia pentru şosele şi
poduri, reprezentată de taxele pentru drumuri, contribuţia funciară, aplicată venitului net obţinut de pe
proprietăţile funciare şi patentele, care se aplicau venitului realizat de industriaşi, meseriaşi şi
comercianţi şi care, în anul 1877 au fost înlocuite cu impozitul comercial proporţional cu mărimea
venitului)
- impozitele indirecte şi taxele (venitul vămilor, taxele speciale la exportul de cereale şi de vite, pe
băuturi alcoolice etc.)
-veniturile domeniale (adică cele provenite de pe domeniile aflate în proprietatea statului, de tipul: căi
ferate, centrale electrice, societăţi de navigaţie)

-plata datoriei publice

-cheltuielile cu apararea nationala
-cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat

3.6. ACUMULAREA CAPITALULUI BĂNESC

Principalele modalităţi prin care s-a produs acumularea capitalului românesc:
- comerţul
- renta funciară
- arendarea vămilor
- veniturile din exploatările miniere
- impozitele
- cămătăria
- zărăfia
Atragerea capitalului străin
- împrumuturi contractate de stat
- concesiuni (în principal de monopol)
- investiții directe
Capitalul străin - în cea mai mare măsură în
- industrie
- agricultură
- transporturi
- comerţ
- bănci
Ponderea cea mai mare o deţineau capitalul austriac, german, englez, francez, belgian, olandez, italian,
american.Principalul domeniu în care a pătruns a fost industria, în special cea extractivă şi
prelucrătoare - ponderea sa a ajuns până la 40%.
Cea mai importantă societate industrială cu capital străin (german) - Societatea Petrolieră Steaua
Română.

Efecte pozitive ale patrunderii capitalului strain:

-Valorificarea resurselor naturale
-Creșterea producției industriale
-Cresterea exportului
-Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca

Efecte negative ale patrunderii capitalului strain:

-Exploatarea cu predilecție a resurselor subsolului
-Producerea, în principal, a materiilor prime
 -Exploatarea excesivă a unor resurse naturale
-Repatrierea profiturilor

3.7. ÎNVĂŢĂMÂNTUL
La începutul Epocii Moderne - în şcolile publice româneşti din Ţara Românească şi Moldova
existau doar 725 de elevi.Numărul elevilor a crescut rapid, la peste 500.000, înainte de începerea
Primului Război Mondial. O mare parte din populaţie rămăsese analfabetă: 90% în Basarabia, 60% în
România Veche şi Bucovina, şi 40% în Transilvania.
În a doua jumătate a secolului XIX - patru legi foarte importante privind învăţământul:
- legea asupra instrucţiunii, prin care învăţământul a devenit unitar şi democrat (1864)
- legea Poni, care a diferenţiat, pe medii, programa de studii (4 ani în mediul urban şi de 5 ani în cel
rural) şi a urmărit soluţionarea problemelor legate de construirea şcolilor şi modernizarea lor (1893)
- legea învăţământului secundar şi superior, care a stabilit ca a învăţământul secundar să fie de 8 clase,
împărţit în 2 cicluri şi a reorganizat învăţământului superior (1898)
- legea privind organizarea învăţământului profesional (1899)
În 1883 -prima şcoală de învăţământ agricol superior la Herăstrău.
Învăţământul economic - primul curs de economie a fost susţinut în anul 1843 de profesorul Ion Ghica
la Academia Mihăileană din Iaşi.
La începutul secolului XX (1913) - Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, actualul
A.S.E., cu 3 secţii:
- comerţ, bancă, asigurări
- industrie
- administraţie economico - consulară
Învăţământul tehnic - în anul 1864 s-a înfiinţat prima şcoală superioară – Şcoala Naţională de Poduri şi
Şosele, Mine şi Arhitectură (actualul UTCB).

În Transilvania – învăţământul secundar comercial și teologic (Statutul Organic al Mitropolitului

Andrei Șaguna) în limba română – la Braşov, Blaj, Beiuş, Sibiu, Oradea. Prima instituţie de învăţământ
superior din Transilvania, Academia Comercială din Cluj, s-a înfiinţat abia în anul 1919.
În Bucovina - s-a dezvoltat învățământul în limba germană și română. În 1875 - prima universitate la
Cernăuţi care avea 3 facultăţi: Teologie, Drept, Filosofie. În Basarabia - s-a dezvoltat în special
învățământul în limba rusă.

În 1866 - înfiinţarea Academiei Române, cu trei secţii:

- literatură şi lexicologie
- istorie şi arheologie
- ştiinţe naturale

6) A
1. Evoluţia economiei mondialeîn perioada interbelică

1.1. Pierderile umane şi materiale provocate de Primul Război Mondial

Primii ani după încheierea războiului
- situaţie economică precară
- refacerea economiei  a capacităţilor de producţie, a infrastructurii şi fondului de locuinţe afectate de
război

Pierderile umane au afectat activitatea economică prin

-reducerea semnificativă a volumul forţei de muncă în paralel cu reducerea ratei natalităţii
-structura necorespunzătoare a populaţiei ocupate pe domenii -> productivitate scăzută a muncii
-reducerea cererii interne şi a capacităţii de absorbţie a pieţei interne

Cele mai importante capitole de cheltuieli ale bugetului de stat erau despăgubirile plătite de stat
familiilor afectate de război si cheltuielile pentru refacerea activităţii economice
dese emisiuni monetare şi creşterea fiscalităţii -> accentuarea inflaţiei, deprecierea monedei naţionale
-> creşterea datoriei publice

Au fost afectate toate economiile naţionale:

Franţa (Paris):
- pierderi mari în toate domeniile
- datorii ,mari faţă de S.U.A.

Germania (Berlin)
- mari peirderi materiale şi umane
- obligaţia de a plăti despăgubiri de război – au încetat plăţile în 1933

S. U.A. (New York)

- pierderi minime şi economie prosperă
- cea mai mare putere economico-financiară din lume
- 1/3 din rezervele mondiale de aur

Sud - Estul Europei (Belgrad)

- reîntregirea ţărilor şi formarea de noi state
- dezvoltarea economică – reforme agrare

1.2. Refacerea economiilor naţionale în perioada imediat următoare încheierii PRIMULUI război
MONDIAL
Perioada 1924-1929  avânt, dezvoltare în toate ţările  creşte semnificativ producţia industrială
mondială  creşterea comerţului mondial cu oţel, din care 50% era produs în S.U.A.
A crescut producţia de energie electrică (S.U.A., Marea Britanie, Germania), utilizată pe scară largă în
industrie.
S-a dezvoltat foarte mult producţia de automobile in SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia

Cresterea productiei nationale -> Concentrarea capitalurilor -> Consolidarea cartelurilor

Cele mai mari carteluri
- în industria chimică
- în industria automobilelor
- în domeniul bancar
A crescut şi producţia agricolă.
Necesarul de fonduri -> numeroase emisiuni monetare -> inflatie -> reforme monetare -> creditare
internationala

1.2. CRIZA ECONOMICĂ DIN PERIOADA 1929 - 1933

Criza economică a afectat domeniile: financiar, productiei, schimburilor comerciale, social

Criza din domeniul financiar: scăderea bruscă a cursurilor hârtiilor de valoare la bursa din New York
-> fenomenele negative s-au extins rapid şi pe pieţele europene -> criză în domeniul bancar ->
numeroase falimente în special în rândul băncilor mici, locale

criza financiară -> reducerea drastică a posibilităţilor de a investi şi reducerea veniturilor

consumatorilor -> criza în domeniul producţiei -> numeroase produse au rămas nevândute, au crescut
foarte mult stocurile de mărfuri -> reducerea şi chiar întreruperea producţiei în multe dintre
întreprinderi -> criza în domeniul schimburilor comerciale

criza din domeniul social -> o creştere îngrijorătoare a ratelor şomajului, chiar până la valori de 40%
-> reducerea drastică a nivelului de trai -> tensiuni sociale -> accentuarea fenomenului migraţionist

În S.U.A.
- producţia industrială s-a redus în timpul crizei la aproximativ jumătate
- au fost afectate în mod deosebit industria metalurgică şi cea siderurgică
- producţia agricolă a fost afectată din cauza reducerii capacităţii de absorbţie a pieţelor europene, în
condiţiile în care producţia americană era în creştere  un exces de ofertă

În Germania
- capitalul străin deţinea o pondere mare
- au fost afectate în principal
- domeniul industriei grele, în special producţia de oţel, de cărbune şi industria chimică
- domeniul infrastructurii
 - domeniul bancar
- după încheierea crizei economice, economia s-a refăcut rapid pe baza producţiei militare (la fel ca
Japonia şi Italia)

În Marea Britanie
- criza economică a afectat ceva mai târziu economia
- producţia industrială a scăzut cu mai puţin decât în celelalte state prezentate anterior
- cel mai drastic au fost afectate
- producţia industrială de oţel
- domeniul bancar

În Franţa
- criza economică a afectat cel mai drastic
- industria textilă
- industria siderurgică
- industria extractivă

În U.R.S.S.
- activitatea economică s-a înscris pe o tendinţă ascendentă, atât în industrie, cât şi în agricultură
- au fost introduse planurile cincinale
- activitatea agricolă a înregistrat fluctuaţii mai mari cauzate de condiţiile naturale climatice
defavorabile
- colectivizarea a avut drept consecinţă o puternică migraţie a populaţiei din mediul rural către cel
urban

2. Evoluţia economiei mondiale după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial

2.1. PIERDERILE UMANE ŞI MATERIALE PROVOCATE DE al Doilea Război Mondial: Au fost

implicate 61 de state - un efectiv de 110 milioane combatanţi. Cele mai mari pierderi militare şi civile
– U.R.S.S., Germania, China, Polonia, Japonia şi Iugoslavia.

Franţa (Paris): Transporturile; Suprafeţele agricole; Instalaţii industriale; Deficit bugetar; Inflaţie

Germania (Berlin): Infrastructură; Domeniul edilitar; Capacităţile de producţie industriale = 70% din
nivelul anterior

S.U.A. (New York): Nu a avut pierderi pe teritoriul propriu; Producția și venitul național s-au dublat;
Moneda națională nu s-a depreciat; Bugetul de stat era echilibrat; Dețineau 2/3 din rezervele mondiale
de aur

Marea Britanie (Londra): Flota comercială; Fondul de locuințe; Piața financiară; Potențialul industrial
și forța de muncă activă s-au dublat; Inflație și creșterea datoriei externe

Japonia (Tokyo): Industria siderurgică; Industria textilă; Căile de transport

2.2. Cele mai importante organizaţii şi instituţii internaţionale

În iulie 1944 - Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională de la Bretton Woods - 45 de state

- crearea sistemului monetar internaţional bazat pe etalonul aur-devize, dolarul fiind principala
monedă de rezervă (nu mai era convertibil în aur decât în afara teritoriului S.U.A.)
- crearea FMI, BIRD şi Băncii Mondiale.
În 1945 - este adoptată Carta O.N.U. la Conferinţa de la San Francisco - O.N.U. să conlucreze cu
diferite organizaţii specializate, cărora le-a încredinţat rezolvarea unor probleme economice
specifice: FMI pentru problemele monetare, BIRD pentru reconstrucţia şi dezvoltarea ţărilor afectate
de război şi apoi sprijinirea ţărilor subdezvoltate, FAO pentru agricultură şi alimentaţie, UNESCO
pentru problemele legate de muncă
Negocieri pentru refacerea comerţului internaţional - reducerea sau chiar înlăturarea taxelor vamale şi a
altor restricţii.
Un prim acord de acest tip - GATT (acordul general pentru tarife şi comerţ).
La nivel regional, au crescut preocupările pentru integrarea economică interstatală.

2.3. Integrarea economică interstatală occidentală

Planul Marshall - ajutorul american către Europa de Vest este de 12,8 miliarde dolari, eşalonaţi din
1947 până în 1955.Ajutorul a contribuit la accelerarea dezvoltării statelor beneficiare (Marea Britanie,
Franţa, Italia, R.F. Germania, Ţările de Jos, Grecia, Austria, Belgia) - rezultate pozitive în domeniul
producţiei şi în cel financiar. Pentru administrarea mai bună a ajutorului american - s-a înfiinţat în
1948 Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (OECE) - a fost înlocuită în 1961 de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Obiectivele Planului Marshall au fost depăşite încă din anul 1952, când producţia realizată de ţările
beneficiare depăşea cu 40% nivelul prevăzut.

Între 1947 – 1952 s-a încercat crearea unor uniuni vamale.

În 1951 s-a înfiinţat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) de către Republica
Federală Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.
În 1957, aceleaşi state fondatoare, au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană (CEE), care au
fost unicele state membre până în anul 1972, când aceste state realizau 21% din producţia industrială
mondială a ţărilor capitaliste, 32,5% din comerţul internaţional capitalist şi 29% din comerţul mondial
total. În 1959 s-a înfiinţat Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), cuprinzând: Marea
Britanie, Suedia, Norvegia, Danemarca, Elveţia, Austria, Portugalia, apoi au aderat şi Lichtenstein,
Islanda, Finlanda.
Aceste ţări şi-au amplificat relaţiile comerciale cu ţările membre CEE.

2.4. Integrarea economică RăSĂRITEANĂ

Ca replică la Planul Marshall, în 1949 s-a înfiinţat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER),
membrii fondatori fiind: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S. apoi s-
au adăugat: Albania, R.D. Germania, Mongolia, Cuba, Vietnam. CAER a înfiinţat în anul 1964
Banca Internaţională de Colaborare Economică (BICE) şi în anul 1970 Banca Internaţională de
Investiţii (BII).
S-a urmărit elaborarea unui plan unic de dezvoltare; crearea unor uniuni tehnico-productive
interstatale pe ramuri economice; crearea unor întreprinderi în proprietatea comună a mai multor
ţări membre; fixarea în comun a cantităţilor exportate; fixarea în comun a pieţelor de desfacere
În 1990, 42 de state au semnat statutul Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care
avea ca obiective:
- promovarea investiţiilor în Europa Centrală şi de Est
- reducerea riscurilor de finanţare
- facilitarea tranziţiei spre economia de piaţă
- accelerarea transformărilor structurale.

2.5. Integrarea economică În alte zone ale lumii

În 1960 s-au constituit

- Asociaţia Comerţului Liber din America Latină (Argentina, Brazilia, Chile, Paraguay, Uruguay,
Peru, Columbia, Ecuador, Venezuela, Bolivia)
- Uniunea Africano – Malgaşă
- Uniunea Economică Arabă
În 1968 – Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est, ASEAN (Filipine, Indonezia, Malaezia,
Singapore, Tailanda).

8)ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Pierderile umane şi materiale provocate de Primul Război Mondial -> consecinţe negative asupra
forţelor productive şi în domeniul circulaţiei monetare (în anul 1919, producţia industrială = 40% din
nivelul ei antebelic) -> scăderea puterii de cumpărare a leului, iar balanţa comercială şi bugetul de stat
erau sever deficitare. Urmare a războiului -> a crescut potenţialul economic al ţării reîntregite.

1. AGRICULTURA
Reforma agrară - a început în anul 1921 şi s-a încheiat oficial în anul 1926.
Proprietatea mică = 97,5% din total.
Moşierii au fost despăgubiţi -> rente de stat, lăsându-li-se în proprietate suprafeţe de maxim 100 ha la
munte şi deal şi maxim 150 ha la câmpie.
După reforma agrară, aproximativ 90% dintre proprietăţile funciare erau mai mici de 100 ha 
predominarea proprietăţii mici şi mijlocii.
Suprafața agricolă pe locuitor a scăzut, în principal ca urmare a creșterii populației -> consecințe
negative asupra acumulării capitalului și nivelului de trai. S-au dezvoltat în principal activităţile de
cultură a plantelor -> 80% = cereale.Ponderea cea mai mare , de 40%, o deţinea porumbul.

PORUMB, GRAU, ORZ, OVAZ, SECARA

Activităţile de creştere a animalelor s-au dezvoltat într-un ritm relativ lent, rezultatele cele mai bune
obţinându-se pentru Bovine si Porcine.

Dezvoltarea activităţilor agricole a fost încetinită de preţurile produselor agricole erau mult mai mici
decât preţurile produselor industriale, iar statul şi băncile private nu au acordat facilităţi la creditele
pentru agricultură

În anul 1934, legea care prevedeareducerea datoriilor agricole la jumătate, posibilitatea restituirii
creditelor în 17 ani, rata dobânzii era foarte redusă (3%)

Caracteristicile agriculturii la sfârşitul perioadei: s-a introdus mecanizarea în producţie; au crescut

semnificativ randamentele la hectar, deși au rămas sub nivelul mediu european; se lucra numai 120
zile/an -> o serioasă subutilizare a forţei de muncă; 78,9% din populaţie trăia în mediul rural

2. INDUSTRIA

Până în anul 1924, s-au dezvoltat în mod deosebit ramurile legate în principal de refacerea capacităţilor
distruse de război: Industria materialelor de construcții, Industria textilă; Industria de prelucrare a
lemnului; Industria alimentară; Industria metalurgică. După 1924 - dezvoltarea industriei s-a făcut într-
un ritm accelerat.
S-au adoptat a numeroase legi în scopul încurajării capitalului privat.
Capitalul autohton trebuia să deţină o pondere de peste 50% în toate întreprinderile.
BNR - facilităţi la creditele contractate pentru activităţile industriale.
Băncile private – mai întâi și-au orientat capitalul către operațiunile speculative, apoi către industrie.
Ponderea capitalului străin s-a redus, dar avea un loc important, fiind deosebit de profitabil (englez,
francez, olandez, american, german).

După anul 1924 - o nouă lege a minelor - în continuare statul rămâne proprietar al bogăţiilor subsolului
 s-a dezvoltat semnificativ industria extractivă.
România era printre primele ţări din lume la extracţia de petrol şi gaze naturale.
Producţia de petrol a fost în continuă creştere până în anul 1930, crescând şi consumul intern de petrol
şi exportul. Capitalul românesc trebuia să fie majoritar. Producţia trebuia orientată în special către
satisfacerea pieţei interne.
Întreprinderile – majoritatea de dimensiuni mici -> Multe au dat faliment în timpul Crizei Economice
-> Creşterea îngrijorătoare a şomajului -> Reducerea veniturilor populaţiei -> Agravarea problemelor
sociale
În anul 1932 – producţia industrială a scăzut cel mai mult, cu 30%.După Criză activitatea industrială s-
a refăcut rapid  creşteri semnificative în toate ramurile industriale, în special în industria pielăriei,
textilă, a hârtiei, metalurgică, a materialelor de construcţii şi chimică.
Statul va lua măsuri de politică economică protecţionistă; măsuri legislative referitoare la creşterea
volumului comenzilor de stat; va acordarea unor facilităţi fiscale; creditarea avantajoasă realizată de
BNR

S-au dezvoltat o serie de firme de tip cartel  înainte de Al Doilea Război Mondial
- deţineau 40% din capitalul total din industrie
- produceau 26% din producţia totală a industriei grele.
Statul putea exercita un control deplin al cartelurilor asupra preturilor practicate, cantitatilor de
produse, cantitatii productiei, vanzarilor.

În anul 1936, statul a înfiinţat Consiliul Superior Economic, care orienta şi aproba investiţiile în
anumite domenii; urmărea valorificarea superioară a produselor; supraveghea activitatea de comerţ
exterior; reglementa raporturile de muncă. La sfârşitul perioadei interbelice economia României =
economie agrar-industrială.

3. TRANSPORTURILE

Statul român s-a preocupat în special de dezvoltarea transporturilor feroviare. A crescut numărul de
vagoane şi locomotive, s-au modernizat, a crescut lungimea căilor ferate şi numărul de staţii.
CFR a înregistrat deficite până la declanşarea Crizei Economice.
În perioada următoare-> creşterea volumului de mărfuri şi a numărului de călători -> CFR s-a redresat.
Statul i-a acordat subvenţii, iar o mare parte dintre câştiguri s-au datorat creşterii tarifelor biletelor.

S-au dezvoltat şi transporturile rutiere, au fost modernizate drumurile, a crescut numărul de vehicule,
lungimea drumurilor. În medie, s-au construit pe an peste 140 km de drumuri, iar parcul auto a crescut
cu aproximativ 30%.

S-au dezvoltat şi transporturile navale în special cele de mărfuri efectuate cu vase specializate.
Numărul de vase a crescut, ca şi volumul mărfurilor transportate, de aproximativ 2 ori, dar în special
după Criza Economică, odată cu modernizarea porturilor.

În 1920 s-au dat în funcţiune liniile aviaţiei comerciale. Dezvoltarea semnificativă -> după Criza
Economică, în special pentru transporturile de mărfuri. La sfârşitul perioadei interbelice funcţionau 15
linii de transport aerian, interne şi internaţionale.

4. CoMUNICAȚIILE

Începând cu anul 1934  creşteri semnificative, corelate cu cerinţele dezvoltării economico - sociale.
S-au intensificat fluxurile de informaţii personale, în special comerciale, au fost modernizate aparatele
utilizate. Creşterile cele mai mari - comunicaţiile telefonice, urmate de cele radio  creşterea
numărului de abonaţi. Comunicaţiile prin poştă  cele mai ample fluctuaţii.

5. FINANȚELE ȘI PIAȚA MONETARĂ

În anul 1921 - primul buget pentru întreaga ţară, care a rezultat echilibrat în următorul an.
Până în anul 1929 s-au obţinut excedente, iar după Criza Economică s-au înregistrat deficite în fiecare
an -> creşterea volumului datoriei publice. Principalele categorii de venituri bugetare = impozitele
(diferenţiate în funcţie de natura şi de mărimea veniturilor), impozitul pe venitul global fiind progresiv.
Ponderea cea mai mare în totalul veniturilor bugetare - impozitele indirecte.
După Criza Economică, veniturile bugetului de stat au fost profund afectate -> creşterea ponderii
impozitelor directe.
La capitolul cheltuieli bugetare, ponderile cele mai importante: administratia publica centrala si
locala, asigurarea ordinii publice, armata, plata datoriei publice interne si externe, afaceri economice.

Spre sfârşitul perioadei, statul a redus salariile personalului administrativ şi cheltuielile cu

învăţământul. Dezvoltarea activităţilor economice -> numeroase emisiuni monetare.
Ritmul de creştere a masei monetare a fost mai mare decât ritmul de creştere a producţiei naţionale ->
Accelerarea inflaţiei şi deprecierea monedei naţionale

Doar până în anul 1924, masa monetară a crescut de aproximativ 10 ori. A crescut ponderea
numerarului în totalul masei monetare la peste 70%. După Criza Economică, moneda națională s-a
depreciat cu 30%. Alături de BNR existau bănci comerciale, bănci de investiţii, bănci specializate pe
anumite tipuri de credite şi cooperative de credit.Rata dobânzii s-a situat între 20 – 25%.Taxa scontului
era de circa 6%. Predomina capitalul autohton, iar cel străin era reprezentat de capitalul englez, francez,
ungar şi german.
Spre sfârşitul perioadei interbelice, statul a redus taxa scontului şi rata dobânzii.
6. COMERŢUL

În cadrul comerţului interior -> a crescut numărul de unităţi comerciale, în principal în domeniile
- alimentar
- restaurante
- cafenele
- hoteluri
- producţia de confecţii
- producţia de încălţăminte

În mediul rural - târguri periodice, organizate mai des  a crescut numărul de produse industriale
achiziţionate şi s-a accentuat legătura dintre mediul urban şi cel rural, respectiv între industrie şi
agricultură.
S-a modernizat legislaţia după anul 1933  creşterea semnificativă, cu peste 40%, a numărului de
unităţi comerciale din mediul urban. Un rol important - bursele de mărfuri şi de valori, care s-au extins
în special în a doua parte a perioadei. Au crescut tranzacţiile de valori mobiliare, îndeosebi pentru cele
cu venit variabil.
În 1936, valoarea tranzacţiilor bursiere era de 4 ori mai mare decât în anul 1929.
Comerţul exterior - în anul 1920 guvernul a abrogat toate convenţiile încheiate până atunci. După anul
1926, s-a observat o reducere a exportului. Până în anul 1930 - acorduri pe termen scurt, provizorii.

Export din România: cereale, produse petroliere, produse ale industriei lemnului, animale vii

Import în România: Produsele industriale finite

Principalii parteneri externi în relaţiile comerciale: Tarile Europene, SUA, Canada, Japonia

9) ECONOMIA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1945 – 1989

1. PERIOADA IMEDIAT URMĂTOARE ÎNCHEIERII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL

Pierderile materiale
- producţia din industria petrolieră a scăzut cu 40% faţă de anul 1941
- dintre ramurile transporturilor, cele mai grav afectate au fost cele feroviare
-pierderi importante s-au înregistrat şi în agricultură - deşi producţia anului 1944 a fost însemnată, o
mare parte dintre culturi au rămas neculeseStatul a cheltuit peste 1 mld dolari pentru
- finanţarea operaţiilor militare
- acoperirea pagubelor provocate de retragerea trupelor

Dezechilibre mari între cererea şi oferta agregate -> Emisiuni monetare şi creditare -> Agravarea
inflaţiei -> Extinderea pieţei negre -> Raţionalizarea alimentelor

Măsuri cu caracter etatist - dirijist: Creşterea producţiei şi comerţului; Redresarea circulaţiei monetare;
Creşterea nivelului de trai al populaţiei
Cele mai importante legi adoptate în acea perioadă:
- Reforma Agrară (1945) - desfiinţarea marii proprietăţi funciare
- Etatizarea BNR (1946) - dirija şi controla creditele
- Reforma Monetară (1947)
- Legea Naţionalizării Principalelor Mijloace de Producţie (1948) - majoritatea întreprinderilor au
trecut în proprietatea statului
- instituirea monopolului statului asupra comerţului exterior al României (1949)

La sfârşitul anului 1948, sectorul public avea o pondere însemnată în toate ramurile economice. În
funcţie de numărul de salariaţi, aceasta se ridica la 76% în industrie, 98% în transporturi şi comunicaţii;
42% în comerţ şi credit .

În anul 1950, volumul producţiei industriale l-a depăşit pe cel antebelic.

2. INDUSTRIA

Până în anul 1986, investiţiile au crescut permanent, urmărindu-se

- transformarea economiei în economie industrial – agrară
- diminuarea decalajelor dintre zonele ţării prin structuri noi, moderne şi valorificarea superioară a
resurselor.
Producţia industrială a crescut de 44 de ori în această perioadă, accentul fiind pus pe industria grea.

Din totalul investiţiilor pe întreaga economie naţională 40 – 50% s-au făcut în industrie

Din totalul investiţiilor pe întreaga industrie 80 – 90% s-au făcut în ramurile producătoare de capital fix

Din totalul investiţiilor pe întreaga industrie între 1980 - 1989 11% s-au făcut în industria alimentară,
textilă şi a pielăriei

Dezvoltarea activităţilor industriale a fost afectată de o serie de factori negativi: necesitatea de a aloca
sume importante pentru achiziţionarea capitalului fix; capitalul fix era menţinut în funcţiune şi după
incheierea duratei normate de funcţionare; accentuarea gradului de uzură fizică şi morală; creşterea
cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile; ramurile industriale erau foarte mari consumatoare de energie
hidroelectrică şi termică; spre sfârşitul perioadei, s-a accentuat fenomenul de subutilizare a capitalului
fix în industrie (22% nu erau utilizate în anul 1989)

Reducerea calităţii produselor şi a ofertei, Creşterea preţurilor -> Reducerea competitivităţii în

comerţul internaţional -> Agravarea deficitului balanţei comerciale -> Deprecierea monedei naţionale
-> Reducerea veniturilor reale ale populaţiei

La totalul produsului social şi venitului naţional, în 1989 Contribuţia industriei era de 60%

3. AGRICULTURA

Din totalul proprietăţilor agricole, în 1948 26% erau proprietăţi între 1 - 2 ha

Din totalul proprietăţilor agricole, în 1948 20% erau proprietăţi mai mici de 1 ha

Din totalul proprietăţilor agricole, în 1948 90% erau proprietăţi sub 5 ha

În anul 1949 – statul a înfiinţat primele cooperative agricole de producţie. Colectivizarea s-a încheiat în
anul 1962  statul a inclus activitatea agricolă în planurile cincinale.
Plata agricultorilor - în funcţie de numărul de zile lucrate, de cantitatea produsă şi de calitatea
produselor.
După anul 1971 -> venitul minim lunar şi plata în acord global.

Agricultura: cereale(70% din suprafata), cartofi, legume, plante tehnice

Animale: Pasari, Ovine (oi), Porcine (porci)

Alimente: Oua, Miere, Carne

Ca medie, venitul persoanelor ocupate în agricultură  în general, sub nivelul mediu salariului net pe
economia naţională.Până în 1989, producţia agricolă a crescut de aproximativ 4 ori.
Ponderea populaţiei ocupate în agricultură a scăzut de la 74% în anul 1950 la 28% în anul 1989.

Producţia agricolă a fost afectată de investiţiile reduse - în medie între 10% şi 16% din totalul
investiţiilor pe economia naţională; dotarea tehnică slabă; deteriorarea solului prin utilizarea sa
necorespunzătoare; slaba motivare a lucrătorilor; preţurile produselor erau menţinute la un nivel prea
scăzut, nereuşind să acopere costurile de producţie

4. TRANSPORTURILE şi comunicaţiile

Din totalul investiţiilor pe întreaga economie naţională 6 – 13% s-au făcut în transporturi

Lungimea căilor ferate a crescut cu 10%, majoritatea fiind electrificate. Drumurile publice –
modernizate în proporţie de 80%.

Din totalul transporturilor de mărfuri 86 % deţineau transporturile rutiere de mărfuri

Transportul maritim şi fluvial – pondere între 2 – 3 % din total

Transportul prin conducte – pondere între 1 – 2 % din total

Transportul aerian – pondere sub 1 % din total

Investiţiile în telecomunicaţii - sub 0,8% din totalul investiţiilor pe economia naţională. Numărul
unităţilor de poştă, telegraf, telefon şi radio a crescut de cca 3 ori.
Numărul salariaţilor a crescut de cca 4 ori (după 1970, s-au înregistrat reduceri, în special în mediul
rural)

5. CoMERȚUL interior

Trăsături
- a crescut numărul de unităţi comerciale (a celor de stat de cca 6 ori şi a celor cooperatiste de cca 2 ori)
- a crescut volumul mărfurilor comercializate, îndeosebi în 1960 – 1970
- a crescut populaţia ocupată în comerţ, în principal în mediul urban
- au crescut investiţiile din comerţul interior (cca 2% din totalul investiţiilor pe economia naţională)

Creşterea populaţiei -> Impulsionarea comerţului interior

Din populaţia totală, în 1989 Ponderea populaţiei urbane era de 53,2 %

Ponderile cele mai mari în cadrul comerţului interior

- mărfurile nealimentare
- bunurile de folosință îndelungată
- bunurile de uz gospodăresc

Creşterea prețurilor mărfurilor -> Creșterea valorii obținute din vânzarea mărfurilor

Preponderența produselor cu preţuri mai mari; Reducerea veniturilor populației -> Reducerea
profitabilităţii

Volumul prestărilor de servicii a crescut cu cca 20%.Încasările au crescut cu cca 16%.

Ponderile cele mai mari - serviciile cu caracter industrial şi cele de gospodărie comunală şi locativă. S-
au construit numeroase hoteluri, hanuri şi alte tipuri de unităţi de cazare turistică.
5. COMERŢUL EXTERIOR
Balanţa comercială - în general deficitară până în anul 1980, apoi excedentară în fiecare an.
Volumul valoric al comerţului exterior - creşteri până în anul 1985, apoi reduceri, în special în privinţa
importurilor. După anul 1960, creditele externe contractate de România au fost în sume din ce în ce
mai mari  pentru achiziţionarea elementelor de capital fix necesare industriei. Plata datoriei externe -
în principal după anul 1980  forţarea exporturilor şi subdimensionarea importurilor.

Export din România: combustibili, materii prime minerale, metale, maşini, utilaje şi mijloace de
transport, produse chimice

Import în România: Aceleași categorii de produse ca și la export

Principalii parteneri externi în relaţiile comerciale în anul 1950: URSS si alte 27 de tari

Principalii parteneri externi în relaţiile comerciale după 1960: 73% țări socialiste, în principal membre
C.A.E.R. 27% alte țări

Principalii parteneri externi în relaţiile comerciale în anul 1989 (59 de țări) URSS, ITALIA,
GERMANIA, SUA, CUBA, CANADA, IRAN, ARABIA SAUDITA, CHINA, EDIPT, MAROC,
NIGERIA, AUSTRALIA, NOUA ZEELANDA