ORGANIZAREA ZONELOR DE ACTIVITATI

1. Aparitia si dezvoltarea zonelor industriale in Bucuresti

Context istoric

Platformele industriale din Bucuresti au luat nastere treptat la mijlocul secolului al XIX-lea,
procesul desfasurandu-se ulterior lent si accelerandu-se in timpul regimului comunist, timp in
care noul statut al Romaniei s-a schimbat in cel al unei tari industriale, acest lucru aducand o
lunga serie de probleme. Principala cauza a acestor probleme a constituit-o chiar ritmul alert in
care aceasta industrializare a evoluat, fiind lipsita de ratiune si cumpatare.

fig.1 - Reconstituire a Bucurestiului (1847-1854)

Acum aproape o sută de ani, Bucureştiul era mult mai mic, iar din aceasta cauza fabricile care
azi par a fi în zonele semicentrale erau atunci la marginea oraşului.

Fig. 2 Zone si microzone industriale

Sursa: http://www.artaurbana.ro

Distributia spatiala la nivelul orasului

Zona studiata se afla in partea sud estica a capitalei, in sectorul 3 fiind strabatuta de-a lungul ei
de Splaiul Unirii si implicit Raul Dambovita. Situl face legatura cu zona centrala a Bucurestiului,
mai exact Piata Unirii prin Splaiul Unirii dar si cu zona Tineretului prin Bulevardul Gheorghe
Sincai.

Situl dat se invecineaza la nord cu Piata Unirii, respectiv Bd. Unirii, la sud cu Cartierul
Vacaresti si Parcul Vacaresti, la vest cu Cartierul Tineretului si Parcul Tineretului respectiv
Parcul Carol, iar la est cu Bd. Marasesti continuat cu Calea Dudesti.
Zona este deservita de axe majore de circulatie si anume:
- pe directia NV-SE Splaiul Unirii/ Splaiul Dambovitei creaza legatura intre zona de studiu
(cartierul Timpuri Noi) si Piata Unirii, Bd. Unirii in nord, respectiv Cartierul Vacaresti in sud.
- pe directia V-E, Bd Gheorghe Sincai continuandu-se cu Bd. Nerva Traian dupa
intersectia de la Timpuri Noi, creaza o legatura intre zona de studiu si Cartierul Tineretului, la
vest, si Bd. Marasesti,
respectiv Bd. Unirii la est.
Zona intersectiei Timpuri Noi este caracterizata prin urmatoarele atribute: prezenta in
imediata vecinatate a unui curs important de apa (raul Dambovita putand reprezenta un
element major ce poate valorifica contextul compozitional), amplasarea pe artere importante
in cadrul orasului ( Splaiul Unirii/ Splaiul Dambovitei realizand o buna legatura cu zona
centrala a orasului- Piata Unirii, pe o izocrona de doar 10-15 minute, respectiv Bd. Gh. Sincai-
Bd. Nerva Traian realizand legatura sitului cu o importanta zona verde in cadrul orasului-
Parcurile Tineretului, Carol, respectiv cu zona centrala si cartiere din zona pericentrala pe o
izocrona de 5-10 minute), buna accesibilitate in cadrul orasului. De altfel, intersectia de la
Timpuri Noi (intersectia Splaiului Dambovitei cu Bd. Gh.Sincai- Bd. Nerva Traian respectiv
Calea Vacaresti) cu trecere peste raul Dambovita, prezinta perspective vizuale panoramice
ample.
Reperele in zona sunt, mai ales de natura functionala si anume-EDUCATIE (complexul
universitar “Dimitrie Cantemir- Nicolae Titulescu-Titu Maiorescu”, caminul apartinand acestuia-
ambele repere in cadrul orasului, liceul (Colegiul Tehnic “Petru Rares”), Scoala Ajutatoare nr. 3-
ambele repere in cadrul orasului, Scoala Generala nr 97-reper la nivel zonal, COMERT (Piata
“Timpuri Noi”- mai mult la nivel de zona), CULTE (Biserica Sf. Apostoli-la nivel de zona) si mai
mult sau mai putin de actualitate, candva repere de mai mare importanta- reperele ce privesc
INDUSTRIA (in momentul de fata Biofarm-ind. farmaceutica si Timpuri Noi-fabrica motoare si
compresoare).

2. Evolutia naturala si evolutia planificata a zonelor industriale din oras

 Evolutia naturala in ceea ce priveste zonele industriale industriale din Bucuresti este
reprezentat mai degraba de procesul dezindustrializarii ce a inceput intre anii `60 -`70, fiind
procesul prin care orasul a trecut de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a
serviciilor sau a informatiei. Acest fenomen este specific perioadelor de tranzitie, cand se trece
de la un regim politic la altul, in cazul de fata momentul din 1989.
In Romania dezindustrializarea a avut loc dupa 1989, moment in care regimul comunist a
fost inlocuit cu cel capitalist. Evident ca acest impact s-a resimtit si la nivelul Bucurestiului, cand
diminuarea zonelor industriale active a reprezentat alaturi de suburbanizare, aparitia ghetourilor,
cele mai importante trenduri ale dezvoltarii oraselor.
Evolutia planificata a fost reprezentata de generatia celor care au incercat sa suporte
urmarile acestui proces, in cele din urma dedicandu-se in totalitate ideii dezindustrializare
cautand diverse forme de reintegrare a fostelor platforme industriale la nivelul orasului, ce astazi
gazduiesc alte functiuni, de cele mai multe ori culturale, sociale sau in sectorul serviciilor.

Fig. 3 Amenajare in cadrul unui eveniment pe acoperisul unei fabrici Fig. 4 Amenajare interioara (Fabrica de Ind. a Bumbacului)

Bucurestiul a fost grav afectat de dezindustrializare in urma sfarsitului socialismului.

Majoritatea spatiilor industriale se afla in zone centrale sau sunt inconjurate de cartiere
rezidentiale. In momentul in care aceasta activitate a incetat, ele au fost in cele mai bune cazuri
restaurate, ori au fost folosite doar pentru furnizarea deseurilor metalice sau a caramizilor, ori
au cedat terenul altor constructii.

Fig. 5 - Fabrica Ford din Bucuresti

Exceptand sectorul comercial, in Romania, economia formala a suferit o involutie datorata
numarului de lucratorilor din cadrul industriei prelucratoare ce a scazut enorm, conform unor
date referitoare la ocuparea fortei de munca din anii 1992, 2002 si 2005, aspectul cel mai
important fiind acela ca toate localitatile, inclusiv Bucurestiul, au suferit o pierdere severa a
industriei. Intre anii 2002 si 2005, alte date afirma cresterea economica generala, cu adaosuri
scazute in zona de prelucrare si mai crescute in cea de comert, tranzactii imobiliare,
infrastructura si constructii. O ipoteza referitoare la evolutia capitalei o poate constitui faptul ca o
parte din industrie a fost mutata in zonele suburbane.

Fig. 6 - Ocuparea forþei de muncã pe ramuri de activitate în Bucuresti, pentru 1992, 2002, 2005
Sursa: artaurbana.ro

Astfel, sectorul industrial a devenit in ultimii 20 de ani o parte periferica in cadrul dezvoltarii
capitalei. Constructiile industriale, care candva constituiau repere ale Bucurestiului se dizolva in
anonimat, intr-un ritm alert, simtindu-se dorinta de a urma cumva modelul altor orase din
Europa ori din SUA. La noi fenomenul dezindustrializarii s-a desfasurat, le fel ca cel al
industrializarii, intr-un ritm alert.

In prezent, majoritatea spatiilor industriale sufera un tranzit accelerat, fiind prevazute cu

anunturi de inchiriere. In general aceste spatii sunt folosite in aria industriei prelucratoare (50%)
sau a serviciilor, a comertului, transportului si comunicatiilor. Unele dintre acestea s-au
transformat in cladiri in stil nou, dar nu asa cum fusese planificat initial.
3. Studiul de caz - Zona Timpuri Noi

Zona studiata se afla in partea sud estica a capitalei, in sectorul 3 fiind strabatuta de-a lungul ei
de Splaiul Unirii si implicit Raul Dambovita. Situl face legatura cu zona centrala a Bucurestiului,
mai exact Piata Unirii prin Splaiul Unirii dar si cu zona Tineretului prin Bulevardul Gheorghe
Sincai.

4. Analiza critica a modului de implantare a zonei industriale in cadrul orasului

Zona TIMPURI NOI se afla in parte de sud a orasului, in imediata apropiere a centrului
commercial al orasului Bucuresti. Candva, acesta zona constituia zona limita industriala a
orasului. Acest lucru si-a pus amprenta istorica asupra spatiului urban de astazi. Patrimoniul
acestui carttier inzestrat cu multa istorie, a trezit interesul urbanistilor in vederea dezvoltarii
infrastructurii si incadrarii lui in interesul populatiei, dezvoltand activitatii cultural si civice. In
contextul ratificarii Conventiei de la Granada pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei, in anul 2009, Romania s-a angajat sa protejeze patrimoniul arhitectural ca obiectiv
principal in amenajarea teritoriului si urbanismului. Acest fapt obliga la conservarea
monumentelor istorice existente, insa nevoia de dezvoltare a infrastructurii orasului, cresteea
populatiei si interesul antreprenorial a dus la schimabrea destinatiei multor din cladirile existente
ale zonei industriale dezafectate.
Astfel, pe harta actuala a zonei TIMPURI NOI, in locul vechilor fabrici interbelice, s-au construit
noi ansambluri de locuinte, spatii comerciale, depozite, unitati de interes cultural, sali de sport,
etc. Lipsa unui Plan urbanistic zonal initial, a pus in pericol conditia monumentelor istorice
afectate si a contribuit la degradarea continua a lor, astfel incat in momentul actual ele sunt
complet afectate. Cladirile carora li s-au schimbat destinatia, nu li s-a pastrat nimic din forma
arhitecturala , astfel incat nu mai au nimic in comun cu ceea ce au fost odata.
Astazi, zona TIMPURI NOI are o fata noua in care istoria ……………………

5. Evaluarea parametrilor urbanistici si arhitecturali

Zona este deservita de axe majore de circulatie si anume:

- pe directia NV-SE Splaiul Unirii/ Splaiul Dambovitei creaza legatura intre zona de studiu
(cartierul Timpuri Noi) si Piata Unirii, Bd. Unirii in nord, respectiv Cartierul Vacaresti in sud.
- pe directia V-E, Bd Gheorghe Sincai continuandu-se cu Bd. Nerva Traian dupa
intersectia de la Timpuri Noi, creaza o legatura intre zona de studiu si Cartierul Tineretului, la
vest, si Bd. Marasesti,
respectiv Bd. Unirii la est.

Zona intersectiei Timpuri Noi este caracterizata prin urmatoarele atribute: prezenta in
imediata vecinatate a unui curs important de apa (raul Dambovita putand reprezenta un
element major ce poate valorifica contextul compozitional), amplasarea pe artere importante
in cadrul orasului ( Splaiul Unirii/ Splaiul Dambovitei realizand o buna legatura cu zona
centrala a orasului- Piata Unirii, pe o izocrona de doar 10-15 minute, respectiv Bd. Gh. Sincai-
Bd. Nerva Traian realizand legatura sitului cu o importanta zona verde in cadrul orasului-
Parcurile Tineretului, Carol, respectiv cu zona centrala si cartiere din zona pericentrala pe o
izocrona de 5-10 minute), buna accesibilitate in cadrul orasului. De altfel, intersectia de la
Timpuri Noi (intersectia Splaiului Dambovitei cu Bd. Gh.Sincai- Bd. Nerva Traian respectiv
Calea Vacaresti) cu trecere peste raul Dambovita, prezinta perspective vizuale panoramice
ample.
Reperele in zona sunt, mai ales de natura functionala si anume-EDUCATIE (complexul
universitar “Dimitrie Cantemir- Nicolae Titulescu-Titu Maiorescu”, caminul apartinand acestuia-
ambele repere in cadrul orasului, liceul (Colegiul Tehnic “Petru Rares”), Scoala Ajutatoare nr. 3-
ambele repere in cadrul orasului, Scoala Generala nr 97-reper la nivel zonal, COMERT (Piata
“Timpuri Noi”- mai mult la nivel de zona), CULTE (Biserica Sf. Apostoli-la nivel de zona) si mai
mult sau mai putin de actualitate, candva repere de mai mare importanta- reperele ce privesc
INDUSTRIA (in momentul de fata Biofarm-ind. farmaceutica si Timpuri Noi-fabrica motoare si
compresoare).
6. Stadiul actual al dezvoltarii

Acum aproape o sută de ani, Bucureştiul era mult mai mic, iar din aceasta cauza fabricile
care azi par a fi în centru erau atunci la marginea oraşului. In ciuda faptul ca era un cartier
muncitoresc cartierul Timpuri Noi a fost intotdeauna unul bine cotat, iar datorita localizarii sale in
imediata apropiere de Piata Unirii s-a dezvoltat ca un important centru universitar. Cartierul este
unul relativ nou si complex datorita schimbarii de treptate a functiunilor industriale cu cele de
locuire si activitati comerciale. Anii ‘80 reprezinta o etapa semnificativa in dezvoltarea zonei prin
constructia blocurilor de locuit din apropierea parcului Tineretului.

Astazi se observa o puternica tendinta de a plasa industria in zonele periferice, de a-i gasi
alt loc in afara de centrul orasului, lucru ce a dus atat la refunctionarea anumitor spatii (in
special servicii), cat si la aparitia terenurilor virane, situri a caror functiune inca nu este decisa,
dar care adapostesc ruinele industriale.

In ultimii ani putem observa aparitia functiunilor de tip comercial dar si transformarea
fostelor fabrici in cladiri cu destinatii multiple. Un exemplu in aceasta directie este Fabrica de
Industrie a Bumbacului care astazi este un spatiu multifunctional de marti dimensiuni (2000 mp)
ce poate gazdui diferite manifestari culturale, de la expozitii de arta contemporana si urbana,
pana la spectacole si concerte de muzica.

In caz contrar, peste drum, intalnim un alt exemplu. Fabrica de Tricotaje Crinul (S.C. Crinul
S.A.), fondată în 1899 sub denumirea Societatea de Tricotaje București. PC Fun și PC Garage,
alături de alte câteva companii au ales să păstreze imobilul cel vechi, de patrimoniu industrial
unde isi desfasoara activitatea in bune conditii. Clădirea arată foarte bine, atat in interior cat si in
exterior. Daca se vor face investitii in ceea ce priveste calitatea constructiei, aceasta poate
valora mult mai mult decât noile ansamble imobiliare ce se dezvolta in zona.

Tot in acest context putem mentiona ca aproximativ 65% din fosta platforma industriala
Timpuri Noi este supusa unui proces de transformare si de integrare functionala a zonei in
cadrul orasului. Zona a devenit cu atat mai mult un centru de interes datorita achizitiei pe care a
facut-o mari dezvoltatori, printre care grupul Ikea, asupra unor suprafete importante din zona.
Aşadar, preţurile au crescut în ultima perioada spre surprinderea dezvoltatorilor. Totodata
putem remarca ca factorul cel mai important in ceea ce priveste stadiul actual al dezvoltarii este
gradul ridicat de accesibilitate pe care il are zona la nivelul orasului atat din punct de vedere al
pozitionarii cat si din punct de vedere al infrastructurii locale. Accesul la metrou, o piaţă, bănci,
cele trei facultăţi particulare, şcoli şi un liceu, ceea ce o transformă într-o zonă foarte căutată.
 In concluzie se poate spune ca investitorii din Timpuri Noi au încercat să speculeze puternic
dezvoltarea economică a zonei datorita faptului ca se observa aparitia treptata a unui pol
economic.

7. Elemente de patrimoniu industrial/valoare arhitectural - urbanistica

Uzinele „Lemaitre”

Fabricile Lemaitre au fost construite la sfarsitul sec XIX - inceputul sec. XX si produceau
instalatii industriale pentru fabricile din Bucuresti. Incinta industrială a fost monument istoric pînă
la declasarea parţială din Ordinul Ministrului statutul de monument istoric al obiectivului
“Uzinele Timpuri Noi” a fiind restrîns de la întreaga incintă industrială la vechea clădire a
administraţiei. (Posibile) fragmente de construcţii anterioare Primului Război Mondial, Hala de
Vagoane realizată în anii 1925 şi construcţiile realizate în anii ’70 - ’80 au fost declasate.

Printr-o lege data in septembrie 1864 în România este adoptat sistemul metric (metru –
kilogram – litru). Francezul Louis Lemaître obţine concesiunea fabricării noilor măsuri şi greutăţi,
înfiinţând o turnătorie de metale; cu timpul această turnătorie se va extinde dând naştere fabricii
care va purta până în 1948 (cu o scurtă întrerupere), numele fondatorului. Deşi a fost declarată
monument istoric, fabrica a fost demolată în anul 2011 (la momentul demolării nu mai exista nici
o clădire de la 1864). Unitatea industrială şi-a lăsat amprenta şi asupra locuitorilor zonei
adiacente – până la demolările ceauşiste din anii ’80 ani secolului XX zona era denumită de
către riverani “ (La) Lumetru”. Almanahul Argus din 1923 dedica un articol amplu Uzinelor
Lemaitre, din care aflam ca: “ Prin moartea lui Louis Lemaitre in 1894, uzinele trec prin diferite
administratiuni, cari au cladit atelierele de cazangerie, strungarie, instalatiunile noui de forta
motrice, sistemele de presat hidraulic, tiparul pieselor de fonta, etc. Vechile ateliere Lemaitre au
fost marite cu hale noui si instalatiuni speciale pentru reparatiuni mari de vagoane si locomotive.

Hala noua pentru reparatiuni de locomotive a fost construita dupa o conceptie moderna,
garantand o productie de circa 100 locomotive annual. Aceasta hala este strabatuta de un
transbordor pe pamant si trei poduri rulante in aer.

In 1922 s-a inceput constructia unei anexe a fabricei in str. Lanariei (sectia de vagonaj) dupa o
conceptie proprie a conducatorilor actuali ai intreprinderii. Aceasta anexa, situata pe un teren de
5000 mp, va fi terminata complet, intrand in plina activitate in primavara acestui an.

Uzinele au fost apoi legate cu gara Filaret printr-o linie de 2 km 100 m si un pod peste
Dambovita de 22 m- ambele lucrari fiind executate de uzinele societatii si pe comptul ei. Aceste
amenajari clasifica uzinele Lemaitre printre cele dintai din vechiul regat. Societatea si-a asigurat
o activitate permanenta printr-un contract cu directia C.F.R., pentru reparatiuni de locomotive si
vagoane, pe un termen de 15 ani. Uzinele ocupa o intindere de cca 9 hectare. Forta motrice
este de 500 hp. Lucreaza in prezent un numar de 500 lucratori; iar pana in toamna, in raport cu
capacitatea lor de productiune, uzinele vor ocupa pana la 1000 de lucratori. Poseda
urmatoarele sectiuni speciale: vagoane si locomotive, rezervoare, cazane de vapori, distilerii,
turnatorie de fonta, circa 6-8 vagoane lunar, mare strungarie pentru toate industriile, inzestrata
cu masinile cele mai perfectionate si mai puternice, lucrari mecanice de precizie instalatii de
tabacarie, transmisiuni complete cu lagare si buccele de roti strungite.Uzinele poseda si o
fabrica speciala de unelte necesare propriei lor fabricatiuni, care le dispenseaza astfel de un
important tribut in afara.”

In timpul regimului comunist Uzinele Lemaitre au devenit Uzinele Timpuri Noi, iar anul 2010 a
adus o schimbare drastica: demolarea Uzinelor Timpuri Noi. Timpuri Noi S.A. insa nu a
disparut, ci s-a mutat in Jilava, dupa ce a folosit o parte din banii primiti in urma tranzactiei
pentru a-si achita datoriile.

In toamna lui 2013 dispărea din complexul fostelor uzine Lemaitre o casă în stil neoromânesc,
supraviețuitoare pe platforma industrială, aflată la limita dinspre Strada Ion Minulescu. clădirea
a fost inițial locuința unui înalt funcționar al Uzinelor Lemaitre, ca și o alta aflată pe o stradă
învecinată. Mai târziu, pe măsura apariției unor noi clădiri administrative, imobilul a fost inclus
în perimetrul uzinei, a avut mai multe utilizări, a suferit câteva modificări constructive și în final a
fost atribuit Centrului de calcul.