Războiul Rece…

Expresia “razboi rece” apare pentru prima dată după al doilea război mondial, și
prezintă războiul politico-economic la care a participat mai bine zis s-au confruntat
două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un
grup se aflau URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean”
(sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual,
„Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două
blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era
reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, North
Atlantic Treaty Organization), iar cel răsăritean de către Pactul de la Varșovia.
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost
divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu
al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație
corespunzătoare. Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, a fost construit,
constituind, timp de aproape 28 de ani, o barieră de separare între Republica
Federală Germană și Republica Democrată Germană.
Războiul rece a început după predarea Germaniei naziste în 1945, când alianța
neliniștită dintre Statele Unite și Marea Britanie, pe de o parte, și Uniunea
Sovietică, pe de altă parte, au început să se destrame. Uniunea Sovietică a început
să stabilească guverne de stânga în țările din Europa de Est, hotărâtă să se protejeze
împotriva unei posibile amenințări reînnoite din partea Germaniei. Americanii și
britanicii se temeau că dominația sovietică în Europa de Est ar putea fi permanentă.
Războiul Rece s-a solidificat în 1947–48, când ajutorul SUA a adus anumite țări
occidentale sub influența americană și sovieticii au stabilit în mod deschis
comunismulregimuri. Cu toate acestea, în timpul Războiului Rece a existat o
utilizare foarte mică a armelor pe câmpurile de luptă. A fost purtat în principal pe
fronturi politice, economice și de propagandă și a durat până în 1991.
Cauzlele declanșării războiului rece au fost numeroase printre care se numără
dorința sovieticilor și a americanilor de a-și răspândi ideologiile respective în
întreaga lume, ciocnindu-se în multe locuri.
Pe de altă parte, Uniunea Sovietică a privit cu teamă achiziționarea de arme
atomice de către Statele Unite. În curând, a început să-și dezvolte propria bombă
atomică, începând o cursă rapidă a înarmărilor.
Cei doi factori anteriori au provocat teama că va izbucni un război între ei. La
aceasta s-a adăugat aversiunea pe care președintele american o simțea față de
sovietic, Josef Stalin.
Alianța europeană cu Statele Unite Datorită participării sale la cel de-al Doilea
Război Mondial și a greutății pe care a avut-o în lupta aliaților, țările europene
precum Franța și Anglia au fost datorii față de națiunea americană și au trebuit să
răspundă la orice amenințare aruncată împotriva ei.

Sovieticii au văzut această poziție a țărilor din Europa de Vest drept o ocazie de a
fi atacați mai ușor pe propriul teritoriu continental.
Un moment în care Războiul Rece putea să devină unul „cald” îl reprezintă anul
1962, când sovieticii au plasat în Cuba, devenită comunistă sub Fidel Castro,
rachete cu rază medie de acțiune. Americanii au răspuns prin instalarea unei
blocade maritime, ajungând foarte aproape de a declanșa o bătălie navală cu
sovieticii. În cele din urmă, însă, prin intervenția președintelui american Kennedy,
s-a ajuns la normalizarea relațiilor cu sovieticii. A urmat o perioadă de destindere,
marcată de întâlnirea dintre Kennedy și Nichita Hrușciov, în 1963, când au stabilit
ca, în viitor, pentru comunicări urgente și de importanță majoră între Casa Albă și
Kremlin să folosească „telefonul roșu” (care era, de fapt, un telex).
Alte momente tensionate ale Războiului Rece au fost, cronologic: Blocada
Berlinului (1948–1949), Războiul din Coreea (1950–1953), Criza Berlinului din
1961, Criza Suezului (1962), Războiul din Vietnam (1959–1975), Războiul de Iom
Kippur (1973), Războiul Afgano-Sovietic (1979–1989), Doborârea cursei KAL
007 (1983) și Exercițiul militar NATO „Able Archer” (1983). La mijlocul anilor
1980, noul lider sovietic, Mihail Gorbaciov a introdus reformele de liberalizare
numite „perestroika” (reorganizare sau restructurare) și „glasnost” (deschidere sau
transparență) și a retras trupele sovietice din Afghanistan. Presat de cererile de
independență națională a sateliților sovietici din estul Europei (Polonia, în special),
Gorbaciov a refuzat să trimită trupele sovietice pentru a reprima revoluțiile ce se
desfășurau pe cale pașnică (exceptând Revoluția din România).
Războiul Rece s-a atenuat odată cu prăbușirea regimurilor comuniste din Europa
Centrală și de Est, precum și din Mongolia, Cambodgia și Yemenul de Sud,
urmată, doi ani mai târziu, în decembrie 1991, și de destrămarea Uniunii Sovietice.
Lumea care a rămas este dominată de o singură superputere, SUA. Această situație
este, de regulă, descrisă drept hegemonie globală a SUA într-o lume unipolară, deși
unii autori consideră că lumea actuală este multipolară.Statele central-europene și
est-europene (care, timp de patru decenii, se aflaseră sub dominația sovieticǎ), s-au
democratizat și au ales să se integreze în NATO și Uniunea Europeană. SUA au
fost ancorate în Războiul împotriva terorismului și în rǎzboaiele locale din Orientul
Mijlociu (precum sunt cele din Afghanistan și Irak), mal ales, după Atentatele din
11 septembrie 2001. China a atins cea mai rapidă creștere economică, iar între anii
2004 și 2010 a depășit toate prognozele, devenind un concurent serios pentru
SUA.De asemenea, criza economică mondială începută în 2008 a afectat, în
special, zona occidentală, astfel că, în timp ce în Statele Unite marile bănci aveau
probleme sau intrau în faliment, China a beneficiat de pe urma investițiilor
strategice și au stimulat-o să declanșeze rǎzboiul economic cu SUA pentru
supremația mondială.
Consecințele războiului rece:
Din Coreea până în Vietnam, trecând prin Afganistan sau Angola, numeroase țări
au fost implicate în confruntarea dintre cele două superputeri.
Statele Unite, căutând să prevină răspândirea comunismului, s-au implicat sau au
încurajat conflicte pe toată planeta. La rândul său, Uniunea Sovietică a făcut
același lucru cu obiectivul opus.
În timpul Războiului Rece, tensiunea dinaintea unor posibile atacuri a provocat
creșterea arsenalului nuclear din lume.

Statele Unite și Uniunea Sovietică nu numai că s-au echipat cu o serie de focoase

nucleare capabile să distrugă planeta de mai multe ori, dar și alte țări au urmat
exemplul. Astfel, Franța, Marea Britanie, Israel, Pakistan sau India și-au fabricat
propriile bombe, adesea cu sprijinul tehnic al sovieticilor și americanilor.
În concluzie Războiul Rece ca întreg complex de fenomene a avut-o un impact
imens și asupra creșterii generale a tensiunii în lume, asupra creșterii numărului,
amplorii și severității conflictelor locale. Nu există nicio îndoială că, fără climatul
stabilit al Războiului Rece, multe situații de criză din diferite regiuni ale planetei ar
fi putut cu siguranță să se stingă prin eforturile concertate ale comunității
mondiale.

În concluzie vreau să menționez că Războiul rece a afectat, așa cum s-a subliniat,
întreaga lume.Consecințele sale au variat de la destabilizarea economică a unor țări
până la starea de teamă a unui război atomic.