CURSUL NR.

Sfera de cuprindere a Marketingului Social

Sfera de cuprindere a Marketingului Politic

Sfera de cuprindere a Marketingului Social

Activitatea de marketing social implică o serie de activităţi:
- evaluarea criteriilor şi nivelurilor de satisfacere a grupului ţintă prin produsele şi
serviciile pe care organizaţia le oferă;
- alegerea şi proporţionarea tipului de eforturi pe care organizaţia trebuie să le depună
pentru a creşte în mod semnificativ nivelul de satisfacere al grupului ţintă.

În general obiectivele unui demers de marketing social vizează 3 elemente fundamentale:

1) orientarea spre piaţă - scop pentru care organizaţia trebuie să identifice cât mai exact ce
anume doreşte consumatorul;
2) integrarea organizaţională - ceea ce presupune producerea şi/sau prestarea de către
organizaţie a acelor produse şi/sau servicii care corespund nevoilor identificate;
3) schimbul reciproc avantajos între client (consumator) - concretizat în vânzarea efectivă
a bunurilor şi/sau serviciilor.

Pentru a înţelege mai bine sfera de cuprindere a maketingului social vom face o comparaţie
între marketingul clasic şi marketingul social pentru a identifica principalele diferenţe.
Principalele diferenţe între marketingul social şi marketingul clasic
Marketingul social Marketingul clasic
1. se aplică organizaţiilor, persoanelor, 1. se aplică bunurilor şi serviciilor şi, în mai
locurilor, ideilor, bunurilor si serviciilor mică măsură, ideilor
2. schimburile nu presupun, de regulă, 2. schimburile presupun numai schimburi de
existenţa schimburilor de natură financiară natură financiară
3. finalitatea activităţii este mai complexă, 3. finalitatea activităţii este reprezentată, în
iar succesul sau esecul nu pot fi măsurate general, de creşterea profitului, a vânzărilor
strict în termeni financiari sau a eficienţei economice
4. beneficiile grupurilor-ţintă nu sunt 4. beneficiile sunt corelate cu plăţile făcute
corelate, cel mai adesea, cu plăţile efectuate de consumator
de acestea
5. organizaţiile sociale se adresează, în cele 5. întreprinderile se adresează doar
mai multe cazuri, unor grupuri-ţintă cu o segmentelor de piaţă profitabile
putere de cumpărare redusă, ineficiente din
punct de vedere economic
6. în general, piaţa organizaţiilor sociale are 6. piaţa întreprinderii are o singură
două componente: relaţiile cu grupurile-ţintă componentă: relaţia cu clientul
şi relaţiile cu subscriptorii
Specializările marketingului social
Poate fi făcută după mai multe criterii.
 după gradul de tangibilitate al activităţii desfăşurate putem avea:

 marketingul social al organizaţiei:

o o fundaţie
o o instituţie guvernamentală
o o universitate
o o instituţie religioasă

 marketingul persoanei, persoana fiind reprezentată de:

o un filantrop
o un voluntar
o un candidat pentru ceva

 marketingul localităţilor:
o staţiune
o zonă industrială
o oraş
o localitate organizatoare a unei conferinţe

 marketingul ideii, ideea fiind reprezentată de:

o planificarea familială
o controlul armelor
o violenţa în familie
o patriotismul

 marketingul social al produselor, produsele fiind reprezentate de:

o obiecte de cult religios
o mărci poştale
o monede aniversare

 marketingul serviciilor, serviciile putând fi:

o servicii medicale
o servicii de educaţie
o servicii de furnizare de utilităţi

 după structura organizaţiei. Există 3 astfel de variante:

 marketingul organizaţiilor guvernamentale:

o universităţi de stat
o spitale publice
o armată
  marketingul organizaţiilor particulare:
o organizaţii caritabile
o fundaţii particulare

 marketingul organizaţiilor colective:

o asociaţii de producători
o asociaţii de consumatori
o cooperative de consum
o cooperative de credit

 după ansamblul măsurilor urmărite, reflectate în domeniul de activitate specific:

 marketingul sănătăţii:
o promovarea donatorilor de sânge
o campania anti-fumat
o campania împotriva consumului excesiv de sare, zahăr şi grăsimi

 marketingul educaţional, în care putem identifica:

o promovarea accederii în universităţi
o combaterea abandonului şcolar în şcoli şi licee

 marketingul bunăstării, putem discuta de:

o îmbunătăţirea activităţii caselor de copii
o sprijinirea caselor de bătrâni
o reducerea ratei şomajului

 marketingul altor obiective:

o strângerea de fonduri pentru un scop caritabil (pentru copii din Haiti)
o îmbunătăţirea imaginii unor organisme (a poliţiei, etc.)

 după natura componentelor cu care interacţionează organizaţiile sociale:

 marketingul beneficiarilor:
o pacienţi
o alegători
o contribuabili

 marketingul donatorilor:
o filantropi
o fundaţii
o publicul larg în general
 Marketingului Politic
Potrivit lui Philip Kotler: „Marketingul politic reprezintă interacţiunea socială între două
unităţi, una dintre acestea (candidatul) urmărind să obţină un răspuns dorit de la cealaltă
unitate socială (alegătorii), al cărei răspuns este liber, dar susceptibil de a fi influenţat prin
anumite beneficii care pot fi oferite de către prima unitate socială”.

Specializările marketingului politic

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, marketingul politic face parte alături de
marketingul social, din marketingul activităţilor nelucrative.
Marketingului politic cuprinde 3 specializări:

 marketingul electoral: componenta cea mai importantă a marketingului politic,

practicat de partide şi oameni politici în scopuri electorale.

Principalele caracteristici ale marketingului electoral sunt:

 obiectivele urmărite sunt mai clar precizate şi mai concrete. De regulă, ele se
exprimă prin procentul de voturi care se doreşte a fi obţinut;
 caracterul discontinuu al activităţii;
 mare mobilizare de resurse financiare, umane etc. şi utilizarea acestora într-o
perioadă de timp relativ scurtă;
 înclinaţia mai mare spre acţiune (vezi mitingurile), determinată de existenţa unei
scadenţe: data desfăşurării alegerilor.

 marketingul puterilor publice şi administrative.

Este vorba de marketingul practicat de ministere, primării etc., cu scopul de a asigura un
dialog permanent cu cetăţenii.

 marketingul politic internaţional.

Este o ramură mai puţin afirmată până în prezent, care este practicată de organismele
publice sau asociative dintr-o ţară, în scopul promovării imaginii respectivei ţări în
străinătate.