CURS 4

Piata organizatiilor sociale si politice

Definirea pietei organizatiilor social politice

Piata este un concept specific sferei economice. A vorbi despre piata activitatilor
sociale sau despre piata electorala inseamna a extrapola sensurile acestui concept la sfera
social-politicului, iar aceasta extrapolare nu sepoate face fara a delimita corect continutul
notiunii de piata, cu atat mai mult cu cat definitiile intalnite in literatura de specialitate sunt
numeroase, diferite si, uneori, chiar contradictorii.
Toti specialistii sunt de acord ca definitorii pentru notiunea de piata sunt doua
elemente: oferta si cererea. Dar, opiniile se diferentiaza in momentul in care se pune
problemade a preciza care dintre cele doua elemente este mai important. Din aceasta
perspectiva, definitiile date pietei in literatura de specialitate pot fi impartite in trei categorii:
cele care pun accentul pe oferta, cele care pun accentul pe cerere si cele carepun accentual pe
legatura dintre cele doua elemente.

donatii influentarea unor componente

sponsorizari comportamente
alocatii de la buget prestarea unor servicii
vanzarea unor bunuri

Subscriptori Organizatie sociala Grupuri tinta

satisfactii morale satisfactii morale

imagine plata in bani
stabilitate

Semnificatia relatiilor prezentate in figura de mai sus este urmatoarea: organizatia

sociala trebuie sa fie active pe “piata” atragerii de fonduri, ea intrand in relatii cu (1)
subscriptori-persoane fizice, de la care obtine donatii si carora le ofera satisfactia morala de a
fi contribuit la rezolvarea unei probleme sociale, cu (2) intreprinderi, de la care primeste
sponsorizari, oferindu-le posibilitatea de a-si spori notorietatea si de a-si imbunatati
imaginea , precum si cu (3) bugetul statuluin si ale autoritatilor locale, de la care primeste
alocatii, sprijinind rezolvarea unor probleme care constituie insasi ratiunea de a exista a
statului si contribuind, astfel, la stabilitatea sociala.

Cererea si oferta pe piata organizatiilor sociale si politice

Revenind la intelesul clasic al notiunii de piata, cel care are in vedere corelatia dintre
cererea grupurilor-tinta si oferta organizatiei sociale, in definirea pietei trebuie pornit de la
maniera specifica in care apar si se confrunta cele doua laturi correlative ale sale, oferta si
cererea.
Oferta organizatiilor sociale care exprima “productia” de bunuri sau servicii
umanitare si sociale extreme de variate. Acestea pot fi platite de client sau gratuite, in functie
de tipul de organizatie care le ofera si de forma legala si practica a constituirii fondurilor
necesare desfasurarii activitatii sale.Din acest punct de vedere se disting trei tipuri de
organizatii, ale caror particularitati se rasfrang asupra continutului ofertei lor de piata:
a) Organizatiile receptor-distributive. Veniturile lor se bazeaza exclusive pe
contributiile oferite de diferite persoane sau institutii caritabile. Atunci cand fiscalitatea
incurajeaza donatiile sau sponsorizarile, prin reduceri corespunzatoare de taxes au impozite,
ponderea acestor organizatii creste considerabil. Totodata, se creeaza obligativitatea si
conditiile oferirii de produse si servicii gratuite. In aceasta categorie sunt incluse, in special,
serviciile destinate persoanelor handicapate, familiilor cu venituri foarte mici, batranilor si
copiilor prin oferirea de ajutoare materile sau financiare. Dezavantajul care uneori afecteaza
profound acest tip de organizatii consta in dependenta totala fata de disponibilitatea
subscriptorilor.
b) Organizatiile productiv-distributive. Aceste dispun de o dotare constanta sau in
crestere, care are proprietatea generarii de resurse ce urmeaza afi distribuite, in vederea
disponibilizarii de servicii sau bunuri pentru nevoi personale, institutionale sau comunitare.
Nucleul economic constitutive al oricarei organizatii de acest tip reprezentat de o dotare cu
functii generatoare de resurse. Prin urmare, oferta acestui tip de organizatii include doua
categorii distincte de produse, fiecare categorie avand destinatii diferite:
 bunuri sau servicii generate de organizatie ca urmare a indepliniriiscopului sau
fundamental (msiunii sale); aceste bunuri si servicii sunt oferite contra cost celor
interesati, ele fac obiectul tranzactiilor comerciale, dar acest fapt nu constituie decat
un mijloc de obtinere a resurselor necesare realizarii a ceea ce reprezinta de fapt
misiunea organizatiei;
 bunuri sau servicii variate oferite in scop umanitar, corespunzator domeniului de
activitate a organizatiei respective.
Un exemplu de astfel de organizatie poate fi o fundatie a carei misiune consta in
sprijinirea
publicariia numitor lucrari de specialitate. Profiturile realizate din vanzarea publicatiilor sunt
utilizate in subventionarea altor actiuni publicistice.
Experienta a dovedit ca acele organizatii nonprofit care dispun de o dotare generativa
constanta
au o sansa mai mare de perpetuare in timp si chiar extensie. Ele, insa, sunt mai rar intalnite.
c) Organizatiile para-lucrative. Acestea au o misiune si obiective clare, dispun
de o structura specifica si de facilitati corespunzatoare de productie a unor servicii sau
bunuri. Ele iau fiinta in cele mai diverse sectore sociale (sanatate, educatie, cultura) si se
adreseaza persoanelor de diferite varste sau cu pozitii si venituri sociale variate. Nota
distinctive a acestor organizatii consta in productia si oferirea de servicii variabile unei
clientele posibile.
Exemplul cel mai elocvent este cel al universitatilor particulare care ofera servicii
de invatamant contra-cost clientilor interesati, respective studentii sai platesc taxe de
scolarizare. Profitul rezultat este supus constrangerii nondistributiei.
Principala diferenta intre organizatiile productiv-distributive si cele paralucrative
consta in faptul ca , in primul caz, bunurile si serviciile sunt oferite unor categorii distincte de
clienti dintre care unii platesc iar ceilalti beneficiaza de aceste fonduri, in timp ce in al doilea
caz, cei care platesc si cei care beneficiaza formeaza una si aceeasi categorie de clienti.
Indiferent de forma pe care o iau organizatiile nonprofit, oferta de bunuri si servicii
pe aceasta piata prezinta anumite limite:
 insuficienta in raport cu problemele sociale existente la un moment dat,
 tendinta organizatiilor voluntare de a oferi servicii anumitor grupuri ale populatiei in
detrimental altora,
  existenta produselor substituibile etc. In ceea ce priveste acest aspect, trebuie
mentionat faptul ca abilitatea organizatiilor de a atrage noi clienti sau donatori scade
pe masura ce aceste produse substituibile sunt mai numeroase si mai usor de procurat.
Datorita faptului ca oferta organizatiilor nonprofit este alcatuita in majoritatea
cazurilor din
servicii, inaintea aparitiei sale pe piata, aceasta este incomplete si apare ca oferta
potentiala.In momentul intalnirii cu cererea , elementele potentiale sunt activate
corespunzator si in urma unor procese specifice se transforma in oferta reala..
Cererea exprima nevoia in cadrul pietei, reflectand deci, caracteristicile
acesteia. O prima problema ce necesita explicatii se refera la continutul cererii satisfacute de
organizatiile nonprofit. In raport cu nevoile lui Maslow, organizatiile nonprofit satisfac o
gama larga de nevoi: nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de apartenenta, nevoia de
recunoastere sociala etc. Astfel, multe organizatii caritabile sunt orientate pe asigurarea
necesarului de hrana pentru populatie, altele ofera oamenilor asistenta sanitara sau raspund
nevoilor de apartenenta sau de recunoastetere sociala ale militantilor si subscriptorilor.
In functie de categoria de nevoi in care se incadreaza, cererea poate avea un grad de
elasticitate scazut, corespunzator de regula nevoilor primare sau un grad de elasticitate
ridicat, corespunzator, de regula, nevoilor de ordin superior.
Teoriile economice avansate de specialisti argumenteaza ca, in sectorul nonprofit,
cererea detine doua mari caracteristici: este suplimentara si diversificata.
Prima caracteristica exprima faptul ca organizatiile nonprofit satisfac acele nevoi
care nu au fost sau nu pot fi satisfacute de catre govern, raspunzand astfel unei cereri
suplimentare a populatiei unei comunitati. Ulterior, teoria cererii suplimentare a fost
completata cu cea a cererii diversificate, conform careia organizatiile nonprofit raspund
cerintelor nesatisfacute de govern nu numai sub aspect cantitativ, dar si sub aspect calitattiv.
Altfel spus, pe langa cererea mai mare in raport cu oferta guvernamentala, exista si preferinte
diferite ale oamenilor legate de calitatea bunurilor sau serviciilor furnizate.