TEMA nr.

3
DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A NOTARULUI

I. Obiectivele temei de studiu: - evidenţierea drepturilor şi obligaţiilor notarului prin pris-

ma legislaţiei Republicii Moldova;
- clasificarea şi caracterizarea obligaţiilor notarului;
- analiza cazurilor în care notarului îi revine competenţa
teritorială specială;
- elucidarea particularităţilor răspunderii juridice a notarului
prin prisma legislaţiei Republicii Moldova;

II. Structura temei: 1. Drepturile notarului

2. Obligaţiile notarului
3. Răspunderea juridică a notarului

1. Drepturile notarului
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice ci-
vile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformi-
tate cu legea1. Activitatea notarială se realizează de notari prin acte notariale şi consultaţii juridice
notariale, îndeplinite (oferite) în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Notarul este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii
autonome (liberale). Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de
autoritate publică şi are forţă probantă prevăzută de lege 2. Actele notariale pot fi efectuate şi de ofi-
ciile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii Moldova, precum şi de alte autorităţi în condi-
ţiile şi limitele prevăzute de art. 36-37¹ din Legea RM nr. 246/2018 „Privind procedura notarială”
(în continuare – Legea RM nr. 246/2018)3.
Totalitatea de drepturi şi obligaţii ale notarului, îndeplinirea cărora este determinată de limitele
responsabilităţii, condiţionează statutul juridic al notarului. Suplimentar, legislaţia moldovenească
reglementează expres problema garanţiilor activităţii notariale, care, la rândul său, scot în evidenţă
importanţa şi însemnătatea activităţii notariale în chestiunile de reglementare a circuitului civil. În

1
Palanciuc V. Activitatea notarială. Note de curs. Bălţi: Tipografia din Bălţi, 2002, p. 10-11.
2
Niculeasa M. Profesiile liberale: reglementare, doctrină, jurisprudenţă. Bucureşti: Universul Juridic, 2006, p. 266-267.
3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 30-37 din 01.02.2019.
acest sens, art. 6 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016 dispune: „Instanţa de judecată, procuratura şi
organul de urmărire penală pot dispune ridicarea registrului actelor notariale, a unui act notarial în
original sau a altor acte în baza cărora acesta a fost întocmit numai în legătură cu cauzele penale,
civile sau contravenţionale aflate în curs de examinare şi în scopul efectuării unei expertize, dacă
actul respectiv este cercetat pentru fals în acte publice. Organul competent şi persoana care ridică
actele notariale, actele în baza cărora s-a întocmit actul notarial sau registrele actelor notariale sunt
obligate să respecte normele privind protecţia datelor cu caracter personal, poartă răspundere pentru
integritatea acestora şi, imediat după atingerea scopului pentru care au fost ridicate, le restituie
notarului”.
Legislaţia României prevede un şir de garanţii ale activităţii notariale, conform prevederilor
art. 31 al Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale: „Notarii publici nu pot fi cer-
cetaţi, percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională fără avizul
ministrului justiţiei pentru faptele săvârşite în legătură cu exerciţiul activităţilor profesionale”, care,
împreună cu drepturile, obligaţiile şi cu măsura raţională a responsabilităţii notarului, prezintă un
complex deplin şi desăvârşit al statutului juridic al acestuia.
În doctrina naţională4 s-a menţionat că drepturile notarului pot fi divizate în: generale, carac-
teristice acestei categorii profesionale în virtutea executării unui tip concret de activitate; şi speciale,
care exprimă specificul activităţii notariale.
Drepturile generale ale notarului sunt 5:
- de a avea un birou;
- de a deschide conturi de decontare sau alte conturi (inclusiv cont valutar) în orice bancă;
- de a angaja şi concedia salariaţii biroului notarial;
- de a administra veniturile obţinute;
- de a participa în instanţe judiciare în numele propriu sau în numele biroului notarial;
- de a îndeplini orice alte activităţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
De asemenea, notarul are dreptul la onorariu pentru serviciile prestate, la concediu de odihnă
în conformitate cu legea, la asigurare socială în baza cotizaţiilor depuse în sistemul asigurărilor
sociale obligatorii de stat şi în fondurile private de pensionare.
Drepturile speciale ale notarului sunt următoarele 6:

4
Constantinescu E., Chibac Gh., Bondarciuc O. Notariat. Chişinău: Pontos, 2001, p. 81.
5
Idem.
6
Idem.
2
 - de a îndeplini acţiuni notariale, prevăzute de legislaţia în vigoare, în interesul persoanelor
fizice şi juridice;
- de a întocmi proiectele tranzacţiilor, cererilor şi ale altor documente, de a face copiile docu-
mentelor şi extrasele de pe ele şi de a oferi explicaţii la întrebările apărute în rezultatul activităţii
notariale;
- de a cere de la persoanele fizice şi juridice informaţia şi documentele necesare pentru desfă-
şurarea activităţii notariale.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, notarul are următoarele drepturi: a) să
încaseze plăţi notariale în condiţiile legii; b) să angajeze personal tehnic pentru asigurarea activităţii
sale; c) să beneficieze de concediu anual şi concediu medical; d) să beneficieze de asigurare socială
de stat şi de pensie în condiţiile legii; e) să fie membru al organelor colegiale ale Camerei Notariale
şi Ministerului Justiţiei; f) să se asocieze în cadrul unor asociaţii obşteşti; g) să obţină toate actele şi
informaţiile necesare pentru îndeplinirea actului notarial sau a acţiunii notariale, indiferent de locul
de păstrare a acestora; h) să solicite şi să primească informaţii în regim on-line şi/sau pe suport de
hârtie de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţii, inclusiv financiare, de la
alte organizaţii deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru desfăşurarea activităţii
notariale. Informaţiile din registre se solicită doar atunci când acestea sunt strict necesare pentru
îndeplinirea actului notarial sau a acţiunii notariale. Condiţiile tehnice de accesare a informaţiilor
menţionate vor fi reglementate prin acorduri încheiate între Camera Notarială şi deţinătorul de regis-
tre; i) să reprezinte solicitanţii în faţa tuturor autorităţilor competente în timpul acordării asistenţei
notariale, inclusiv la înscrierea în registrele publice; j) să deschidă contul de depozit al notarului, să
închirieze safeuri bancare pentru a acorda asistenţă notarială calificată; k) să expedieze, la cererea
solicitantului, informaţii, cereri sau demersuri întocmite de acesta în legătură cu actul notarial sau cu
acţiunea notarială solicitată sau îndeplinită; l) să beneficieze de şi să exercite alte drepturi stabilite
prin lege.
Solicitarea îndeplinirii actului notarial sau a acţiunii notariale în lipsa unei rezerve făcute în
scris de solicitant reprezintă concomitent şi o exprimare a consimţământului solicitantului privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi a celor necesare pentru îndeplinirea actului sau a acţiunii
notariale solicitate. Consimţământul rămâne valabil şi în cazul în care actul notarial nu a fost îndep-
linit. Totodată, legiuitorul remarcă că notarul foloseşte date cu caracter personal strict în scopul pen-
tru care acestea au fost colectate.
În ceea ce priveşte cadrul normativ român, trebuie remarcat că Legea română nr. 36/1995 a
notarilor publici şi a activităţii notariale consacră un capitol distinct (Capitolul IV) drepturilor şi
3
obligaţiilor notarului public. În pofida acestei metode de reglementare, legea nu enunţă în acest capi-
tol toate drepturile şi obligaţiile notarului public 7. Unele drepturi recunoscute notarului sunt preci-
zate şi în alte dispoziţii normative. Pe de altă parte, unele drepturi şi obligaţii sunt precizate în Regu-
lamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/19958.
Principalele drepturi ale notarului public sunt precizate în art. 63-67 din Legea română nr.
36/1995. Potrivit art. 63 din Legea română nr. 36/1995, notarii publici „îşi exercită funcţia şi se bu-
cură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor”. Aşadar, stabilita-
tea funcţiei de notar presupune că, în timpul exercitării profesiei, notarului nu i se poate impune
eventuala schimbare a sediului şi că întregul cadru profesional al funcţiei este precis stabilit, dobân-
direa şi pierderea calităţii de notar fiind strict legal determinate 9. Însă, de aici nu se poate deduce şi
obligaţia de stabilitate a notarului public. Dimpotrivă, acesta poate să-şi schimbe sediul biroului
notarial în condiţiile Legii române nr. 36/1995, adică prin înscrierea la un concurs organizat de către
Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pentru posturile destinate schimbărilor de sedii 10. Ca o
sinteză la cele notate mai înainte, principiul stabilităţii în funcţie a notarilor, ca şi cel al inamovibi-
lităţii judecătorilor, este menit să garanteze echitatea şi imparţialitatea în decizii a notarilor, într-un
cuvânt, independenţa acestora.
De asemenea, textul menţionat mai dispune că „pentru asigurarea secretului profesional, actele
şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile,
acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile
Codului de procedură penală”. O dispoziţie importantă este şi aceea potrivit căreia contactul profe-
sional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns (art. 63 alin. (3) din Legea
română nr. 36/1995). Dispoziţia este deosebit de utilă şi este de natură a garanta independenţa nota-
rului în exerciţiul profesiunii sale 11.
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995, notarul public mai beneficiază şi de
următoarele drepturi:
- să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile
legii;
- să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile
prevăzute în statut;

7
Spinei S. Organizarea profesiilor juridice liberale. Bucureşti: Universul Juridic, 2010, p. 252.
8
Leş I. Elemente de drept notarial. Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: C.H. Beck, 2014, p. 52.
9
Legea notarilor publici. Comentariu pe articole. Coord. Popa I.-F., Moise A.-A. Bucureşti: Solomon, 2016, p. 192.
10
Poenaru E., Murzea C. Profesiile juridice liberale. Bucureşti: Hamangiu, 2009, p. 314.
11
Popa I., Moise A.-A. Drept notarial: organizarea activităţii, statutul notarului, proceduri notariale. Bucureşti: Univer-
sul Juridic, 2013, p. 121.
4
 - să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate în
condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
- să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
- să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
- să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor
sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
- să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale, atât
la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
- să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
- să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un
interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
- să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza incapa-
cităţii temporare de muncă;
- să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de specia-
litate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;
- să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
- să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
Unele din drepturile enunţate de text sunt caracteristice oricărei profesii liberale, cum este
cazul dreptului la onorariu. Altele sunt drepturi cu caracter strict profesional. Reţinem şi existenţa
unor drepturi caracteristice oricărei persoane asigurate, cum este dreptul la pensie.
Menţiuni suplimentare se cuvin a fi tăcute în privinţa dreptului la onorariu pentru actele sau
procedurile notariale îndeplinite de către notarul public. Onorariile se stabilesc prin ordin al minis-
trului justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii. Prin ordin se stabilesc atât onorariile minimale, cât
şi procedurile notariale pentru care onorariul se determină liber, între notarul public şi solicitant.
Propunerea onorariilor de către Consiliul Uniunii se face în considerarea următoarelor crite-
rii12:
a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru îndeplinirea actului sau procedurii;
b) natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;
c) obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specialişti
impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;

12
Leş I. O. cit., 2014, p. 53-54.
5
 d) constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurările actului sau procedurii să
acţioneze pentru a asigura servicii legale performante;
e) termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
f) locul îndeplinirii actului sau procedurii;
g) răspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii.
Prin ordinul ministrului justiţiei se stabilesc şi declaraţiile sau procedurile care sunt scutite de
plata onorariului (declaraţii privind ajutorul de şomaj, declaraţii privind ajutorul social, declaraţii
privind obţinerea alocaţiei pentru copii etc.).
În ceea ce priveşte dreptul notarului public la efectuarea concediului de odihnă, acesta poate
avea o durată de 30 de zile lucrătoare. Notarul public are însă obligaţia de a înştiinţa Camera în cir-
cumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de
odihnă13.
Doctrinarii români14 au concluzionat că textul art. 65 alin. (1) din Legea română nr. 36/1995
operează o enumerare a drepturilor care nu ar putea fi supusă unei sistematizări prin utilizarea unui
anume criteriu. Însă, putem constata că o serie de drepturi ale notarilor sunt specifice rolului protec-
tor pe care organele profesionale trebuie să-l aibă faţă de fiecare membru al profesiei (de exemplu,
dreptul notarului de a beneficia de sprijin financiar din partea Uniunii în caz de întrerupere a activi-
tăţii din cauza unei incapacităţi temporare de muncă), altele sunt legate de transparenţa instituţio-
nală care trebuie să existe în organizarea activităţii notariale şi care presupune posibilitatea
cunoaşterii modului de funcţionare şi gestiune a profesiei de notar, dar şi posibilitatea de accedere în
structurile de conducere ale acesteia, iar ultimele sunt legate de drepturile sociale şi patrimoniale
ale notarului public (de exemplu, dreptul la asistenţa socială, la concediu de odihnă ş.a.)15.
În acest context, în doctrina română 16 s-a pus în discuţie următorul subiect: care este sancţiu-
nea nerespectării de către forurile (organismele) profesionale a drepturilor statutare ale notarilor? În
principiu, datorită faptului că raporturile dintre notar şi organismele Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici din România sunt de natură profesională şi noncontractuală, putem vorbi de o posibilă răs-
pundere civilă delictuală a organismelor profesionale care au personalitate juridică (Camera Notari-
lor Publici sau Uniunea).

13
Legea notarilor publici. Comentariu pe articole. Op. cit., p. 201.
14
Leş I. Op. cit., 2014, p. 52; Legea notarilor publici. Comentariu pe articole. Op. cit., p. 197.
15
Legea notarilor publici. Comentariu pe articole. Op. cit., p. 197.
16
Mircea M. Unele consideraţii în legătură cu natura juridică a activităţii notariale. În: Dreptul, nr. 3/1997, p. 57.
6
 2. Obligaţiile notarului
Existenţa drepturilor presupune, în mod inevitabil, şi apariţia obligaţiilor care îşi găsesc confir-
marea în textul Legii RM nr. 69/2016. Astfel, potrivit art. 11 din Legea RM nr. 69/2016, notarul are
următoarele obligaţii: a) să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu prevederile legale şi cu jură-
mântul depus; b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă notarială, să le explice conţinutul
proiectului actului notarial, precum şi drepturile şi obligaţiile lor, să-i avertizeze asupra consecin-
ţelor actelor notariale solicitate; c) să păstreze secretul profesional care i-a devenit cunoscut în exer-
citarea activităţii sale, cu excepţiile prevăzute de lege; d) să încheie un contract de asigurare de
răspundere profesională; e) să asigure condiţii pentru efectuarea stagiului de către notarii stagiari; f)
să ţină evidenţa contabilă şi să achite toate plăţile obligatorii aferente activităţii notariale în condi-
ţiile legii; g) să păstreze, să ordoneze, să gestioneze şi să transmită arhiva activităţii notariale în con-
diţiile legii; h) să participe anual la cursuri de instruire cu o durată totală de cel puţin 40 de ore aca-
demice; i) să prezinte rapoartele prevăzute de legislaţie; j) să ofere organelor de control actele şi
datele solicitate în limitele controlului efectuat; k) să îndeplinească alte obligaţii stabilite prin lege şi
Codul de etică al notarilor.
În fapt, în multe ţări există preocupări pentru includerea drepturilor şi obligaţiilor notarilor
publici într-un cod deontologic sau de etică. Spre regret, dar în ţara noastră nu a fost adoptat, până
în prezent, Codul de etică al notarilor. Cu titlu de comparaţie, în România, Codul deontologic al
notarilor publici a fost adoptat de Congresul Notarilor Publici din România şi cuprinde un număr de
36 de articole. Astfel, potrivit art. 13 din Codul deontologic al notarilor publici: „Întreaga activitate
a notarului public trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor precepte decalogale: 1. Ono-
rează-ţi funcţia pe care o îndeplineşti; 2. Dacă ai cea mai mică îndoială cu privire la ceea ce faci,
abţine-te; 3. Aşează adevărul mai presus de orice; 4. Lucrează cu prudenţă; 5. Studiază cu pasiune;
6. Consiliază cu bună-credinţă; 7. Inspiră-te din principiul echităţii; 8. Condu-te după lege; 9. Exer-
cită-ţi profesiunea cu demnitate; 10. Aminteşte-ţi că misiunea ta este aceea de a evita litigiile dintre
oameni”.
Aceste norme nu trebuie considerate ca simple formule fără fond sau axiome doctrinare, ci
trebuie aplicate cu rigoare şi fermitate de notari, întrucât numai astfel pot fi salvgardate drepturile şi
interesele pe care ei trebuie să le apere şi menţinut spiritul de confraternitate atât de necesar unei
profesii de o incontestabilă utilitate socială 17.

17
Balogh M. Aspecte ale deontologiei profesionale. În: Buletinul Notarilor Publici, nr. 5/2000, p. 5.
7
 În literatura de specialitate a fost conturată următoarea clasificare a obligaţiilor notarului 18:
a) obligaţii generale ale notarului;
b) obligaţiile notarului faţă de proprii colegi;
c) obligaţiile notarului faţă de clienţi.
În ce priveşte obligaţiile generale ale notarului, invocăm – cu titlu de exemplu – cea privind
păstrarea secretului profesional. Astfel, Legea RM nr. 69/2016 consacră în mod expres obligaţia
notarilor de a păstra secretul profesional (sau „obligaţia de tăcere”). În acest sens, art. 7 alin. (1) din
Legea RM nr. 69/2016 cantonează această obligaţie la „actele îndeplinite şi faptele ce i-au devenit
cunoscute în cadrul activităţii sale, indiferent de modul de obţinere ori sursa informaţiei, inclusiv
după încetarea activităţii sale”. Aşadar, obligaţia notarilor de a păstra secretul profesional subzistă şi
după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau solicitantul actului notarial îl elibe-
rează pe notar de această îndatorire.
În conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016, informaţii cu privire la actele
notariale îndeplinite se pun la dispoziţia: a) persoanei în numele căreia aceste acte au fost îndeplinite
sau reprezentantului acesteia. Informaţia cu privire la testament se eliberează doar la cererea perso-
nală a testatorului, iar terţilor – numai după decesul testatorului, în modul stabilit de legislaţie, dacă
testatorul nu a degrevat notarul de obligaţia de a păstra secretul profesional; b) instanţei de judecată,
la prezentarea încheierii judecătorului, procuraturii şi organelor de urmărire penală, în baza ordonan-
ţei acestor organe şi cu autorizarea judecătorului de instrucţie, în legătură cu cauzele penale, civile
sau contravenţionale aflate în curs de examinare; c) organelor de control asupra activităţii notariale,
în limita controlului efectuat; d) executorului judecătoresc, în legătură cu procedura de executare ce
ţine de dosarele succesorale instrumentate de notari; e) Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, con-
form normelor stabilite de lege.
În ceea ce priveşte obligaţiile notarului faţă de proprii colegi, se cuvine remarcat că notarii,
membri ai unei profesii organizate, sunt ţinuţi de diverse obligaţii, al căror fundament este asigura-
rea coeziunii notariatului. Notarul public trebuie să-şi întemeieze exercitarea autorităţii pe respecta-
rea valorilor ocrotite de societate şi pe preceptul moral: ,Alterum non laedere” („Nu leza pe altul”) 19.
Raporturile dintre notari nu sunt un scop în sine, ci modalităţi şi mijloace de întărire a institu-
ţiei notariatului. Aşa fiind, notarul trebuie să menţină relaţii corecte cu toţi colegii săi. Raporturile
între ei trebuie să stea sub semnul onoarei şi se vor întemeia pe solidaritate profesională, respect

18
A se vedea: Popa I., Moise A.-A. Op. cit., p. 124-128; Palanciuc V. Op. cit., p. 72-73; Constantinescu E., Chibac Gh.,
Bondarciuc O. Op. cit., p. 82-83; Cojocari E. Dreptul notarial. Manual. Chişinău: Ruxanda, 1998, p. 29.
19
Popa I., Moise A.-A. Op. cit., p. 124.
8
reciproc, altruism, generozitate, seriozitate şi sinceritate, fără manifestări de orgoliu, egoism, nesin-
ceritate sau concurenţă neloială.
La capitolul ce ţine de obligaţiile notarului faţă de clienţi, subliniem că actul notarial produce
efecte juridice în raporturile dintre părţi, între părţi şi terţi, dar şi între părţi şi notarul instrumentator.
El este un instrument de probă prin excelenţă (dreptul notarial fiind un drept al probei 20) şi face dep-
lină dovadă între părţi şi avânzii lor cauză, precum şi faţă de terţi, cărora le este opozabil, în condi-
ţiile legii. În acest context, putem distinge 21:
- drepturi ale părţilor în raport cu notarul, aici detaşându-se cu pregnanţă dreptul părţii de a-şi
alege notarul, drept absolut, ce are ca un corolar principiul disponibilităţii activităţii notariale. Acest
drept poate fi exercitat, în principiu, fără nici un fel de restricţii;
- obligaţia părţilor de a-i furniza notarului informaţii complete şi juste. Evident că notarul are
el însuşi, uneori, obligaţia de a verifica informaţiile furnizate de părţi, de a face el însuşi anumite
verificări.
Aici se impune încă o remarcă: înainte de întocmirea oricărui act, notarul are obligaţia de a
consilia părţile acestuia, de a nu le ascunde nimic din ceea ce el constată fie pozitiv, fie negativ.
Interesul clientului trebuie să primeze întotdeauna interesului notarului, iar notarul trebuie să gă-
sească întotdeauna cea mai avantajoasă soluţie pentru client (şi nu pentru sine), neurmărind cu prio-
ritate încasarea de onorarii.
Competenţa notarilor poate fi abordată sub trei aspecte:
1) competenţa teritorială a notarilor, care se subîmparte în:
- generală (conform art. 3 alin. (1) din Legea RM nr. 1453/2002 „Cu privire la notariat”), care
interzice notarului îndeplinirea actelor notariale peste hotarele Republicii Moldova;
- specială (conform art. 31 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016 „Cu privire la organizarea acti-
vităţii notarilor”). Astfel, notarul este obligat să activeze pe teritoriul de activitate pentru care a pro-
movat concursul de suplinire a locurilor vacante de notar şi să deţină un birou cu sediul înregistrat în
acest teritoriu. Prin urmare, notarul nu poate îndeplini actele notariale peste hotarele circumscripţiei
sale teritoriale. În cadrul competenţei teritoriale, unele acte notariale pot fi îndeplinite doar de către
notari din teritoriul respectiv de activitate. Cu titlu de exemplu, legiuitorul instituie, potrivit art. 11
alin. (3) din Legea RM nr. 246/2018, o competenţă teritorială specială a notarilor în următoarele
cazuri: a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului care îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul locului deschiderii succesiunii; b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege

20
Leş I. Manual de drept notarial. Ediţia a 2-a. Bucureşti: C.H. Beck, 2008, p. 4.
21
Niculeasa M. Op. cit., p. 260.
9
pe oricare dintre notarii care desfăşoară activitate pe teritoriul ultimului domiciliu al celui ce a lăsat
moştenirea; c) actele de protest al cambiilor şi al cecurilor se întocmesc de către notarul care
desfăşoară activitate pe teritoriul unde se află debitorul; d) eliberarea duplicatului de pe actul nota-
rial se face de către notarul în a cărui arhivă se păstrează originalul acestuia; e) în alte cazuri prevă-
zute de lege. În acelaşi timp, legiuitorul statuează că conflictele de competenţă între notari se solu-
ţionează de către Consiliul Camerei Notariale, la sesizarea notarului sau a părţii interesate.
Din dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea RM nr. 246/2018 rezultă că legiuitorul nostru a con-
sacrat o listă orientativă de cazuri pentru care se stabileşte competenţa teritorială specială a notarilor,
o astfel de competenţă fiind specificată şi în alte articole din Legea RM nr. 246/2018 (de exemplu,
art. 53 din lege aplicabil pentru cazuri de certificare notarială a faptului aflării unei persoane într-un
anumit loc);
2) competenţa materială a notarilor, care este bine conturată în art. 11 alin. (1) din Legea RM
nr. 246/2018. În context, notarul poate îndeplini următoarele acte şi acţiuni notariale: a) redactarea
înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor; b) autentificarea înscrisurilor; c) procedura
succesorală notarială; d) eliberarea certificatului de moştenitor; e) eliberarea certificatelor de prop-
rietate; f) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; g) legalizarea semnăturilor de pe
documente; h) legalizarea semnăturii traducătorului sau interpretului autorizat; i) actele de protest al
cambiilor şi al cecurilor; j) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a administrato-
rului masei succesorale; k) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele; l) efectuarea
şi certificarea traducerilor; m) transmiterea înscrisurilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane
fizice şi juridice şi, după caz, eliberarea certificatului; n) primirea în depozit a mijloacelor finan-
ciare, documentelor şi instrumentelor financiare; o) somarea publică a creditorilor; p) asigurarea
probelor; q) organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor
sau ale rezultatelor acestora; r) desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor; s) eliberarea duplicatelor
actelor notariale; t) medierea în condiţiile legii; u) învestirea cu formulă executorie; v) orice alte acte
şi acţiuni prevăzute de actele normative. Totodată, notarii pot da şi consultaţii juridice în materie
notarială altele decât cele privind conţinutul actelor pe care le întocmesc şi pot participa, în calitate
de specialişti desemnaţi de solicitanţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice care pot fi supuse
autentificării notariale.
După lecturarea art. 11 din Legea RM nr. 246/2018, putem conchide că notarul se manifestă în
mai multe ipostaze: a) de instrumentator al actelor notariale; b) de consultant, şi c) de specialist
desemnat de părţi.

10
 Competenţa materială a notarilor nu este una exhaustivă, faptul ce permite notarului îndepli-
nirea şi unor alte operaţiuni. Ca urmare, în prezent, de exemplu, notarii înregistrează gajul bunurilor
mobile, conform art. 39 din Legea RM nr. 449/2001 „Cu privire la gaj” 22.
În practica notarială au fost semnalate şi unele deficienţe în activitatea notarilor. Astfel, pot-
rivit Studiului privind funcţionarea profesiei de notar, „din lipsa unor studii necesare, majoritatea
notarilor în funcţie nu vor putea realiza sarcini noi puse în faţa notarilor, care se materializează prin
competenţe noi în domeniul tehnologiilor informaţionale (legalizarea documentelor electronice,
legalizarea copiilor documentelor electronice, utilizarea semnăturii digitale şi electronice etc.), pre-
cum şi în alte domenii contemporane (mediere etc.). Astfel, există mai multe căi: a) de încetare a
activităţii notarilor în funcţie care nu vor face faţă acestor competenţe (din motiv de vârstă înain-
tată), însă nu există nici un temei pentru aceasta, luând în consideraţie că licenţa este eliberată pe un
termen nedeterminat; sau b) de separat competenţele notarilor, unii fiind învestiţi cu toate împuter-
niciri, iar alte – doar cu cele existente în prezent; sau c) de instituit o nouă persoană (aşa-numitul
„notar interimar”), care după efectuarea stagiului şi confirmarea cunoştinţelor necesare pentru desfă-
şurarea activităţii notariale nu poate fi numit în funcţie de notar din cauza lipsei unui loc vacant, însă
va putea fi angajat de notarul în funcţie pentru a îndeplini competenţele notarului, în perioada în care
notarul va absenta de la birou, precum şi unele acte notariale (cele care notarul nu le poate îndeplini
din motiv de lipsă de cunoştinţe) concomitent cu notarul angajator. Astfel, societatea va fi asigurată
cu întreagă asistenţa notarială calificată, iar persoanele calificate vor putea acumula deprinderi, fiind
cerţi în faptul că ulterior vor îndeplini activitatea notarială în locul notarului în funcţie (va avea mai
multe şanse de câştig, dacă acest criteriu va fi inclus ca condiţie de accedere în profesie)”.

3. Răspunderea juridică a notarului

Legislaţia conţine prevederi detaliate cu privire la răspunderea disciplinară a notarilor. De ase-
menea, ea cuprinde şi dispoziţii sumare cu privire la incidenţa răspunderii civile pentru sfera activi-
tăţii notariale.
În privinţa răspunderii penale a notarului nu există precizări deosebite în cuprinsul Legii RM
nr. 69/2016. Dar, în ipoteza în care notarul aduce atingere, în cadrul şi în legătură cu activitatea sa
profesională, unor valori sociale ocrotite de legea penală, pot fi declanşate mecanismele răspunderii
penale23. În activitatea sa, notarul poate fi subiect al unor infracţiuni precum falsul în acte publice

22
Republicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 345-351 din 21.11.2014.
23
Spinei S. Op. cit., p. 256.
11
(art. 332 din Codul penal al Republicii Moldova 24), cauzarea de daune prin înşelăciune sau abuz de
încredere (art. 196 din acelaşi Cod), divulgarea informaţiilor ce constituie secret comercial sau ban-
car (art. 24510 din acelaşi Cod).
Dacă sentinţa de condamnare rămâne definitivă şi se referă la infracţiuni grave, săvârşite cu
intenţie, sau care aduc atingere prestigiului profesiei, cu acea dată ministrul justiţiei dispune exclu-
derea din profesie a notarului condamnat.
Exercitarea de către notar a unui serviciu de interes public nu poate să rămână fără consecinţe
şi pe planul reglementării răspunderii disciplinare25. De aceea, Legea RM nr. 69/2016 a instituit
norme particulare cu privire la răspunderea disciplinară a notarilor.
Condiţiile generale ale răspunderii disciplinare sunt cele din dreptul comun 26. Aşa fiind, ne
referim în continuare doar la aspectele particulare ale răspunderii disciplinare a notarului. În această
privinţă, evidenţiem, mai întâi, că legiuitorul moldovean determină abaterile disciplinare ce pot an-
gaja răspunderea disciplinară a notarilor.
Potrivit art. 64 din Legea RM nr. 69/2016, răspunderea disciplinară a notarului poate interveni
pentru următoarele abateri: a) lipsa biroului notarial sau amenajarea/reamenajarea biroului notarial
contrar cerinţelor legale; b) încălcarea normelor de competenţă; c) neacumularea numărului de ore
academice anuale de instruire; d) refuzul nemotivat de a permite accesul persoanelor împuternicite
să efectueze un control în biroul notarului şi/sau refuzul nemotivat de a prezenta actele solicitate; e)
nevărsarea contribuţiilor obligatorii la contul Camerei Notariale timp de 3 luni de la scadenţă; f)
lipsa unui contract de asigurare de răspundere profesională sau încheierea contractului de asigurare
de răspundere civilă cu o sumă asigurată inferioară sumei minime stabilite de Adunarea Generală a
Notarilor; g) nerespectarea intenţionată a hotărârilor organelor profesionale; h) refuzul nemotivat de
a primi notari stagiari pentru efectuarea stagiului profesional; i) încălcarea modului de efectuare a
stagiului profesional; j) neîndeplinirea obligaţiei privind ţinerea registrelor actelor notariale sau
ţinerea neconformă şi incompletă a registrelor; k) divulgarea secretului profesional; l) publicitatea
activităţii sale, calităţilor sale profesionale sau a biroului său notarial; m) absenţa sistematică nejusti-
ficată de la birou sau încălcarea sistematică a programului de lucru anunţat; n) depăşirea termenului
de absenţă de la birou prevăzut la art. 40 alin. (5) din Legea RM nr. 69/2016 (şi anume: 50 de zile
lucrătoare în decursul unui an calendaristic); o) refuzul neîntemeiat de a îndeplini acte notariale sau
acţiuni notariale; p) încălcarea gravă sau sistematică a altor obligaţii profesionale stabilite prin lege;

24
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 72-74 din 14.04.2009.
25
Leş I. Op. cit., 2014, p. 61.
26
Leş I. Op. cit., 2008, p. 87.
12
r) încălcarea prevederilor Codului de etică al notarilor, pasibilă de răspunderea disciplinară, în baza
hotărârii Comisiei de etică.
Din modul de redactare a textului citat rezultă că abaterile disciplinare sunt limitativ prevăzute
de lege. Din cele peste 15 de abateri disciplinare nominalizate de textul citat, majoritatea au un
caracter extrem de concret, în sensul că vizează o anumită conduită culpabilă a notarului: divulgarea
secretului profesional, nevărsarea contribuţiilor obligatorii la contul Camerei Notariale timp de 3
luni de la scadenţă, nerespectarea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională etc.
Remarcăm însă şi existenţa unor abateri cu caracter general. Avem în vedere îndeosebi abate-
rile prevăzute de art. 64 lit. p) şi r) din Legea RM nr. 69/2016: încălcarea gravă sau sistematică a
altor obligaţii profesionale stabilite prin lege; încălcarea prevederilor Codului de etică al notarilor.
Ambele abateri disciplinare acoperă o paletă foarte largă de fapte ce pot determina răspunderea
disciplinară a notarilor. Se cuvine de remarcat, de asemenea, că ambele abateri se referă la o anumită
atitudine sau comportament al notarului în raport cu modul de îndeplinire a obligaţiilor sale profe-
sionale. În plus, subliniem faptul că abaterea statuată de art. 64 lit. r) din Legea RM nr. 69/2016
vizează manifestări comportamentale de natură a aduce atingere profesiei, care sunt săvârşite în
exerciţiul funcţiei.
Legea RM nr. 69/2016 determină nu numai abaterile disciplinare, ci şi sancţiunile ce se pot
aplica notarului, în raport de gravitatea faptelor săvârşite şi nu numai. Aceste sancţiuni sunt prevă-
zute în art. 66 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016 şi se referă la: a) avertisment scris; b) mustrare; c)
amendă de la 30 la 300 de unităţi convenţionale. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la
data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii şi constituie venit la bugetul Camerei Notariale; d)
suspendarea activităţii pe o perioadă de până la 4 luni; e) retragerea licenţei. Mai mult, legiuitorul
vine cu anumite aprecieri privind obligativitatea aplicării sancţiunii de retragere a licenţei pentru
comiterea unor anumite abateri (art. 66 alin. (6) din Legea RM nr. 69/2016), şi anume: desfăşurarea
unei activităţi incompatibile cu activitatea notarului pe o perioadă ce depăşeşte 3 luni; îndeplinirea
de către notar a actelor notariale pe perioada suspendării activităţii sale; încălcarea nemotivată a ter-
menelor de transmitere a ştampilei şi a arhivei activităţii notariale; nesolicitarea de reluare a acti-
vităţii în termenul stabilit de lege.
Retragerea licenţei reprezintă sancţiunea cea mai gravă care se poate aplica unui notar. Legea
RM nr. 69/2016 nu reglementează posibilitatea reabilitării notarului şi a reînvestirii lui în funcţie. De
aceea, considerăm că sancţiunea supremă – retragerea licenţei (care desemnează, de fapt, excluderea
din profesie) – trebuie să fie aplicată cu multă precauţiune. Aceasta şi pentru faptul că excluderea

13
din profesie este considerată definitivă, împrejurare care face ca postul respectiv de notar public să
devină vacant27.
Informaţia privind aplicarea de sancţiuni disciplinare notarului se publică pe paginile web
oficiale ale Ministerului Justiţiei şi Camerei Notariale în termen de 3 zile de la sancţionare.
Dacă în decursul a doi ani de la data aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment,
mustrare sau amendă, notarul sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost
sancţionat disciplinar.
Sancţiunea disciplinară, în cazul notarilor, poate fi aplicată în cel mult 3 ani de la constatarea
încălcării, dar nu mai târziu de 5 ani de la comiterea abaterii disciplinare. În acest termen nu se
include perioada absenţei notarului de la birou, a suspendării sau încetarea activităţii notarului. Ter-
menul de prescripţie se întrerupe odată cu intentarea procedurii disciplinare, precum şi în cazul ini-
ţierii unei cauze penale, civile sau contravenţionale.
În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau interna-
ţionale rezultă că notarul a săvârşit o abatere disciplinară, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în
termen de un an de la data la care a devenit irevocabilă hotărârea instanţei judecătoreşti, dar nu mai
târziu de 2 ani de la data comiterii abaterii disciplinare.
Importante atribuţii în domeniul tragerii la răspundere disciplinară a notarilor îi revin Colegiu-
lui disciplinar, care, în virtutea art. 67 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, are drept scop examinarea
cazurilor privind tragerea la răspundere disciplinară a notarilor.
Colegiul disciplinar este format prin ordinul ministrului justiţiei din 7 membri: 3 membri de-
semnaţi de Camera Notarială, 3 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei şi un reprezentant al socie-
tăţii civile, selectat prin concurs de către Ministerul Justiţiei după consultarea Camerei Notariale.
Prin ordinul ministrului justiţiei sunt numiţi membrii Colegiului disciplinar. Totodată, până la
aprobarea candidaturilor membrilor Colegiului disciplinar, ministrul justiţiei are dreptul să trimită
spre reexaminare candidaturile înaintate de către Consiliul Camerei Notariale, împreună cu o reco-
mandare motivată, în termen de 15 zile de la data la care acestea i-au fost propuse.
În ce priveşte modul de declanşare şi desfăşurare a procedurii disciplinare în faţa Colegiului
disciplinar, subliniem că şedinţele acestuia sunt publice. Colegiul poate dispune ca şedinţa să fie
parţial ori total închisă în scopul protejării vieţii intime sau a secretului profesional. Însă pronunţarea
hotărârii Colegiului disciplinar este publică.

27
Leş I. Op. cit., 2014, p. 64.
14
 Potrivit art. 69 alin. (2) din Legea RM nr. 69/2016, la examinarea cauzei disciplinare, citarea
notarului este obligatorie, acesta având dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi să-şi for-
muleze apărarea.
În timpul examinării abaterii disciplinare, prezenţa notarului tras la răspundere disciplinară
este obligatorie. Dacă notarul lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate decide exami-
narea abaterii disciplinare în lipsa lui.
În urma examinării solicitării de intentare a procedurii disciplinare, Colegiul disciplinar pro-
nunţă o hotărâre prin care constată sau nu abaterea disciplinară. În cazul constatării abaterii discip-
linare, Colegiul disciplinar stabileşte o sancţiune disciplinară.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordinul ministrului justiţiei, care poate fi contestat în ins-
tanţa de judecată. Ordinul ministrului justiţiei privind aplicarea sancţiunii disciplinare de suspendare
a activităţii sau de retragere a licenţei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
În doctrina română s-a arătat că răspunderea civilă a notarilor este angajată în practică în ca-
zuri rare28. „Aceasta, datorită faptului că majoritatea actelor notariale se îndeplinesc în prezenţa păr-
ţilor şi în conformitate cu voinţa acestora, astfel că răspunderea civilă a notarului poate fi angajată
doar dacă acesta îşi încalcă obligaţiile profesionale”29.
Pentru angajarea răspunderii civile a notarului se cer împlinite două condiţii: prima, să existe o
încălcare a obligaţiilor profesionale din partea acestuia, şi a doua, ca prin această încălcare să
cauzeze un prejudiciu părţii.
În conformitate cu art. 54 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, persoana lezată într-un drept al
său prin îndeplinirea unui act notarial sau a unei acţiuni notariale ori prin refuzul neîntemeiat de a
îndeplini actul sau acţiunea notarială, ori prin divulgarea secretului profesional poate cere repararea
prejudiciului cauzat astfel. În acelaşi timp, legiuitorul stipulează încă două reglementări de princi-
piu: 1) statul nu răspunde pentru prejudiciul cauzat de notar sau de notarul stagiar (art. 54 alin. (2)
din Legea RM nr. 69/2016); 2) dacă de prejudiciul cauzat este răspunzător şi solicitantul actului
notarial sau o persoană terţă, aceştia poartă răspundere proporţional cu gradul vinovăţiei lor (art. 54
alin. (3) din Legea RM nr. 69/2016). Ultima dispoziţie, citată de noi, constituie un fundament legal
pentru angajarea aşa-numitei „răspunderi mixte” ca urmare a instrumentării defectuoase a actului
notarial.
Potrivit art. 55 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, prejudiciul se repară succesiv, în urmă-
toarea ordine:

28
Leş I. Manual de drept notarial. Bucureşti: All Beck, 2001, p. 45.
29
Idem.
15
 a) din asigurarea obligatorie de răspundere profesională a notarului;
b) din Fondul de credibilitate;
c) din mijloacele băneşti ale notarului care a cauzat prejudiciul. În acest context, remarcăm
faptul că sursa de despăgubire posterioară devine obligatorie dacă prejudiciul nu a fost acoperit de
mijloacele financiare din sursele precedente.
Conform art. 55 alin. (3) din Legea RM nr. 69/2016, în cazul în care notarul şi-a desfăşurat
activitatea în lipsa unui contract de asigurare obligatorie de răspundere profesională sau în cazul în
care prejudiciul a fost cauzat intenţionat de către notar, acesta răspunde personal pentru prejudiciul
cauzat. Dacă prejudiciul este mai mare decât valoarea patrimoniului personal al notarului, acesta se
recuperează suplimentar din Fondul de credibilitate. Totodată, prejudiciul cauzat ca urmare a res-
pectării recomandărilor Camerei Notariale se repară din Fondul de credibilitate, iar recomandările
urmează a fi puse în concordanţă cu legislaţia.
În temeiul art. 55 alin. (5) din Legea RM nr. 69/2016, Fondul de credibilitate are drept de reg-
res împotriva notarului care a cauzat prejudiciul.
Aşadar, în cazul răspunderii civile a notarului a fost implementat un sistem de asigurare obli-
gatorie de răspundere profesională (instituit prin dispoziţiile art. 56 din Legea RM nr. 69/2016),
fiind creată şi o instituţie care funcţionează în interiorul profesiei şi al cărei fondator este Camera
Notarială, ea îndeplinind rolul unei societăţi de profil – Fondul de credibilitate.

16