TEMA nr.

4
CAMERA NOTARIALĂ ÎN CALITATE DE ORGAN DE AUTOADMINISTRARE
AL NOTARILOR

I. Obiectivele temei de studiu: - conturarea şi caracterizarea statutului legal al Camerei

Notariale în calitate de organ de autoadministrare al nota-
rilor;
- elucidarea structurii şi a competenţelor Camerei Notariale;
- analiza şi determinarea naturii juridice a obligaţiei de
informare (notificare), instituite în sarcina notarilor, în vede-
rea prevenirii spălării banilor şi combaterii finanţării actelor
de terorism;
- scoaterea în evidenţă a atribuţiilor de bază ale organelor de
conducere ale Camerei Notariale.

II. Structura temei: 1. Aspecte generale privind funcţionarea Camerei Notariale

2. Structura şi competenţele Camerei Notariale
3. Organele de conducere ale Camerei Notariale

1. Aspecte generale privind funcţionarea Camerei Notariale

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016 „Cu privire la organizarea activităţii
notarilor” 1, Camera Notarială este organul de autoadministrare al notarilor, de promovare şi
apărare a intereselor colective ale acestora, precum şi un garant al independenţei notarilor şi al
calităţii asistenţei notariale.
Camera Notarială funcţionează în condiţiile legii şi ale statutului său, adoptat de Aduna -
rea Generală a Notarilor şi îi include pe toţi notarii care activează în Republica Moldova. Aşadar,
Camera Notarială are statut de asociaţie profesională sau de ordin profesional. Potrivit juris-
prudenţei constituţionale, asociaţiile (ordinele) profesionale sunt organizaţii care includ în mod
obligatoriu membrii anumitor profesii, care, datorită puterilor conferite de lege, intervin în regle-
mentarea şi controlul accesului în profesie şi în exercitarea ei îmbinând activităţile publice şi pri-
vate în organizarea profesiilor 2.

1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.08.2016, nr. 277-287, art. 588.
2
Alexandru Tănase, Rodica Secrieru, Lilia Rusu ş.a. Compendiu al jurisprudenţei Curţii Constituţionale a Repub-
licii Moldova (1995-2017), Bucureşti, Wolters Kluwer, 2017, p. 183.
 În Hotărârea Curţii Constituţionale a RM nr. 12/2003 „Pentru controlul constituţionali-
tăţii Legii nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 «Cu privire la avocatură»” 3, forul constituţional a sub-
liniat că „dreptul fundamental al omului la libera asociere, fiind protejat de multiple instrumente
internaţionale la care Republica Moldova este parte, presupune posibilitatea oricărei persoane de
a crea asociaţii în mod liber sau de a adera la ele fără autorizaţie din partea statului.
Asociaţia (ordinul) profesională a avocaţilor, cunoscută de practica europeană, se caracte-
rizează prin statutul său de drept public, fiind fondată de legislator pentru a asigura un control
public asupra exercitării profesiei.
Pentru avocaţii din Republica Moldova acest control implică necesitatea de a se înscrie
într-un organ de autoadministrare al avocaţilor, cum este, potrivit legii, Baroul (în prezent, Uniu-
nea Avocaţilor – n. ns.), şi de a se supune autorităţii acestuia. Baroul avocaţilor exercită o funcţie
publică, în acelaşi timp păstrând libertatea membrilor săi la autoadministrare.
Apartenenţa, chiar fiind şi obligatorie, la o asociaţie (ordin) profesională nu este calificată
de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ca un amestec în libertatea de asociere şi nu este
considerată o limitare a drepturilor garantate de articolul 11 din Convenţia pentru apărarea drep-
turilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, reprezintă un avantaj în apărarea drep-
turilor profesionale.
Prin Hotărârea din 2 iulie 1990, în cazul Asociaţiei avocaţilor spanioli contra Spaniei,
Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că organele profesionale sunt în
esenţă de drept public, fiind învestite cu misiuni de interes general, şi nu sunt instituţii în aspec-
tul dreptului de asociaţii. În această ordine de idei, Baroul avocaţilor din Republica Moldova nu
poate fi considerat o asociaţie în sensul articolului 11 din Convenţie, or, legislatorul l-a înzestrat
cu statut de organizaţie profesională a avocaţilor, atribuindu-i prerogative de drept comun şi de
interes public. Conform jurisprudenţei Curţii Europene în materie de asociaţii profesionale, astfel
de instituţie cu caracter de drept public, cum este în cazul de faţă Baroul avocaţilor, format în
condiţiile Legii nr. 1260-XV, se consideră admisibilă, compatibilă cu exigenţele Convenţiei”
(pct. 6 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 12/2003).
În doctrina autohtonă 4 s-a menţionat că obligaţia notarului de a fi membru al Camerei
Notariale poartă un caracter rezonabil şi are ca fundament caracterul juridico-public al activităţii
notariale. În plus, au fost invocate şi alte considerente 5:
a) activitatea notarului este direct legată de îndeplinirea funcţiilor statale în vederea asi-
gurării stabilităţii statului în sfera economică şi în cea socială. Statul este autorizat să ceară ca
interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice care se adresează la notar să fie apărate

3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.07.2003, nr. 138-140, art. 13.
4
Elena Constantinescu, Gheorghe Chibac, Olga Bondarciuc, Notariat, Chişinău, Pontos, 2001, p. 88.
5
Ibidem, p. 87-88.

2
întocmai. Calitatea obligatorie de membru al Camerei Notariale constituie o parte din aceste
cerinţe şi o astfel de limitare nu contravine Constituţiei RM;
b) Camera Notarială îndeplineşte un şir de funcţii de stat care, în mod inevitabil, vor fi
desfiinţate în cazul când lipseşte calitatea obligatorie de membru al notarilor. La rândul său, des-
fiinţarea Camerelor Notariale va face neefectiv şi chiar imposibil controlul asupra activităţii
notariale. Vor apărea condiţii obiective pentru diminuarea asigurării apărării drepturilor şi intere-
selor ale cetăţenilor. Recunoaşterea dreptului notarului de a nu fi membru al Camerei Notariale
va pune la îndoială necesitatea de coordonare cu Camera a numărului notarilor dintr-o unitate
administrativ-teritorială concretă, în timp ce limitarea numărului de funcţii este direct legată de
necesitatea asigurării controlului real asupra îndeplinirii de către notar a funcţiilor publice cu
care el este învestit. Înlăturarea Camerei Notariale de la procedura de numire a notarului în
funcţie va afecta nivelul general al cerinţelor înaintate faţă de persoanele pretendente la obţinerea
acestei funcţii;
c) în calitate de argument final poate fi adus unul dintre principiile de bază de organizare
a notariatului de tip latin, care este prototipul notariatului RM: „Notarii în mod obligatoriu tre-
buie să facă parte dintr-un organ colegial, care îi uneşte şi îi organizează în limitele exercitării
profesiei”.
Ca o sinteză la cele menţionate anterior, natura juridică a asociaţiilor (ordinelor) profe-
sionale este aceea de serviciu public, asociaţia (ordinul) profesională având în sarcina sa satis-
facerea unui interes legitim public al organizării profesiei şi de disciplină profesională 6. Aso-
ciaţiile (ordinele) profesionale sunt organisme profesionale care au prerogative de putere pub -
lică, fără a fi însă stabilimente publice. În plus, asemenea structuri reunesc toţi membrii unei
profesii, aderarea fiind obligatorie, fiecare ordin incluzând obligatoriu toate persoanele abili-
tate să exercite profesia. Ordinul profesional nu rezultă dintr-o asociere liberă.
Camera Notarială are statut de persoană juridică de drept public, dispune de patrimoniu şi
buget proprii şi îşi are sediul în municipiul Chişinău.
În conformitate cu art. 43 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, Camera Notarială acti-
vează pe principii de autofinanţare. Prin urmare, bugetul Camerei Notariale este format din con-
tribuţiile obligatorii ale notarilor, precum şi din alte surse neinterzise de lege.
În primul trimestru al fiecărui an, Camera Notarială prezintă la Ministerul Justiţiei un
raport anual despre activitatea sa, activitatea notarilor şi a notarilor stagiari.
În România, Camera Notarilor Publici este una dintre cele două forme (cumulative)
reglementate de lege în care este organizată profesia de notar public. Aşa cum rezultă din art. 3

6
A se vedea: pct. 52 din Hotărârea Curţii Constituţionale a RM nr. 13/2015 „Pentru controlul constituţionalităţii
Legii nr. 261 din 1 noiembrie 2013 cu privire la Colegiul Medicilor din Republica Moldova”. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 28.08.2015, nr. 241-246, art. 19.

3
alin. (2) al Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale7, pe teritoriul României
funcţia de notar public se organizează şi se exercită numai în condiţiile acestei legi, în cadrul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi al Camerelor Notarilor Publici. Mai mult
decât atât, constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar public, altele
decât Uniunea şi Camerele, sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a oricăror altor
forme de organizare sunt nule de drept (art. 3 alin. (5) din Legea română nr. 36/1995). În doct-
rina română s-a atenţionat că nu trebuie confundate formele de organizare a profesiei (Uniunea şi
Camerele) cu formele de exercitare a profesiei (biroul individual şi societatea profesională, con-
form art. 4 din Legea română nr. 36/1995) 8.
Prezintă interes şi faptul că, potrivit art. 35 alin. (1) din Statutul Uniunii Naţionale a No-
tarilor Publici din România, Camera este persoană juridică de drept privat (evid. ns.), fără scop
patrimonial, înfiinţată prin lege şi are sigiliu propriu”. Ne raliem la opinia autorilor români, care
consideră că atribuirea Camerei la categoria persoanelor juridice de drept privat este eronată şi
trebuie considerată ca fiind ilegală (intrând în conflict cu spiritul reglementării din Legea română
nr. 36/1995), deoarece9:
a) ordinele profesionale sunt o categorie de stabilimente de utilitate publică, deci de enti-
tăţi private, dar învestite cu o misiune de serviciu public şi guvernate de un regim juridic exorbi-
tant de putere publică. Ele sunt persoane juridice de drept public;
b) ordinele profesionale asigură exercitarea anumitor profesii reglementate, a căror pres-
tare constituie un serviciu de interes public; exercitarea respectivei profesii este condiţionată de
apartenenţa la ordinul profesional corespunzător;
c) rolul esenţial al ordinelor profesionale vizează exercitarea profesiilor reglementate, sub
aspectul profesional (începând cu primirea în profesie) şi sub cel disciplinar (mergând până la
suspendarea sau excluderea din profesie). Ele dispun de prerogative de putere publică, atât nor-
mative (reglementarea generală a condiţiilor de exercitare a profesiei), cât şi individuale (cariera
profesională, modul de exercitare a profesiei, regimul disciplinar – pentru fiecare dintre membrii
ordinului).
Importanţa acestei discuţii vizează şi problema încălcării sau nu a dreptului la asociere,
deoarece există un bogat contencios constituţional şi convenţional care analizează dacă necesita-
tea apartenenţei la un ordin profesional încalcă libertatea de asociere. Considerăm că Camera şi
Uniunea, ca forme de organizare a profesiei de notar public în România, sunt persoane juridice
de drept public, iar calificarea lor ca persoane juridice de drept privat mai mult ar aduce prob-
7
Republicată în: Monitorul Oficial al României, nr. 72 din 04.02.2013, cu modificările şi completările ulterioare.
8
Ionuţ-Florin Popa, Alin-Adrian Moise, Legea notarilor publici: comentariu pe articole, Bucureşti, Editura Solo-
mon, 2016, p. 111-112.
9
C.L. Popescu, Comentariu la Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 25 mai 2004. În: Curierul Judiciar, nr.
10/2004, p. 35.

4
leme, deoarece legislaţia notarială ar obliga la asocierea notarilor într-o structură de drept privat,
încălcându-se, aşadar, normele constituţionale, ceea ce nu poate fi primit 10.
Potrivit legislaţiei române, în circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o
Cameră, cu personalitate juridică, iar dintr-o Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţio-
nează în circumscripţia acesteia (art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea română nr. 36/1995). Fiecare
Cameră are un regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de Adunarea generală a Camerei
pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul
Uniunii. În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Ca -
mera poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Colegiul director al Camerei şi cu respecta-
rea legislaţiei în vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii.

2. Structura şi competenţele Camerei Notariale

Potrivit art. 44 din Legea RM nr. 69/2016, în cadrul Camerei Notariale se constituie şi
funcţionează: a) Consiliul Camerei Notariale; b) Comisia de etică; c) Comisia de cenzori; d)
Centrul naţional de administrare a registrelor actelor notariale; e) redacţia Buletinului notarilor;
f) comisiile de specialitate ale Consiliului Camerei; g) aparatul de specialitate şi cel administra-
tiv.
În conformitate cu art. 45 din Legea RM nr. 69/2017, în activitatea sa, Camera Notarială
are următoarele competenţe: a) colaborează cu autorităţile publice abilitate să stabilească şi să
implementeze eficient politicile şi cadrul de reglementare a activităţii notariale; b) implemen-
tează standardele profesionale, generalizează practica notarială şi contribuie la asigurarea practi-
cii notariale unificate; c) colaborează şi cooperează cu structuri internaţionale similare pentru
dezvoltarea sistemului notarial naţional; d) creează fonduri şi instituţii ştiinţifice sau metodolo-
gice ori colaborează cu cele existente; e) creează condiţii pentru activitatea profesională a nota-
rilor şi dezvoltarea continuă a profesiei de notar; f) organizează cursuri de instruire a notarilor; g)
supraveghează respectarea de către notari a obligaţiilor privind combaterea spălării banilor şi
finanţării terorismului; h) supraveghează respectarea eticii profesionale, organizarea stagiilor şi
respectarea programului de stagiu; i) prezintă Ministerului Justiţiei opiniile sale în anumite
domenii; j) creează Fondul de credibilitate şi administrează activitatea acestuia; k) organizează
păstrarea arhivei notariale pe suport de hârtie şi în format digital; l) verifică dacă biroul notarului
corespunde cerinţelor, înregistrează şi ţine evidenţa birourilor notariale; m) are alte atribuţii
prevăzute de lege.
Unele dintre aceste competenţe ale Camerei Notariale sunt concretizate în legislaţia spe-
cială. De exemplu, conţinutul obligaţiei ce-i revine Camerei Notariale privind supravegherea res-

10
Gh. Moroianu, Statutul profesiilor liberale, Bucureşti, Universul Juridic, 2008, p. 134.

5
pectării de către notari a obligaţiilor privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
este desluşit în textul Legii RM nr. 308/2017 „Cu privire la prevenirea şi combaterea spălării
banilor şi finanţării terorismului” 11. Astfel, Camera Notarială apare, în temeiul art. 15 alin. (1) lit.
c) din Legea RM nr. 308/2017, în calitate de organ cu funcţii de supraveghere a entităţilor rapor-
toare, adică a notarilor.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea RM nr. 308/2017, sub incidenţa respectivei legi cad
notarii (în calitate de entităţi raportoare), în perioada participării, în numele clientului, la orice
tranzacţie financiară şi imobiliară sau în perioada acordării asistenţei pentru planificarea ori
efectuarea tranzacţiilor pentru client ce ţin, în ambele cazuri, de vânzarea-cumpărarea imobilelor,
donaţia bunurilor, gestionarea mijloacelor financiare, valorilor mobiliare şi altor bunuri ale clien-
tului, deschiderea şi gestionarea conturilor bancare, crearea şi gestionarea persoanelor juridice,
gestionarea bunurilor aflate în administrare fiduciară, precum şi de procurarea şi vânzarea aces-
tora.
În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea RM nr. 308/2017, entităţile raportoare
(inclusiv notarii) sunt obligate să informeze imediat Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării
Banilor despre bunurile suspecte, activităţile sau tranzacţiile suspecte de spălare a banilor, de
infracţiuni asociate acestora şi de finanţare a terorismului, care sunt în curs de pregătire, de
tentativă, de realizare sau sunt deja realizate. Datele privind activităţile, tranzacţiile suspecte şi
bunurile suspecte se indică în formulare speciale, care se remit Serviciului Prevenirea şi Comba-
terea Spălării Banilor în cel mult 24 de ore de la identificarea actului sau circumstanţelor care
generează suspiciuni.
Entităţile raportoare informează, de asemenea, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălă-
rii Banilor despre activităţile sau tranzacţiile clienţilor realizate în numerar, printr-o operaţiune
cu o valoare de cel puţin 200000 de lei ori prin mai multe operaţiuni în numerar care par a avea o
legătură între ele. Datele privind activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar se indică într-un
formular special, care se remite Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în decurs
de 10 zile calendaristice, începând cu prima zi a lunii de gestiune şi terminând cu ultima zi a
lunii calendaristice.
În corespundere cu art. 11 alin. (3) din Legea RM nr. 308/2017, entităţile raportoare
informează Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor despre tranzacţiile clienţilor rea-
lizate prin virament, printr-o operaţiune cu o valoare de cel puţin 500000 de lei. Datele privind
tranzacţiile realizate prin virament se indică într-un formular special, care se remite Serviciului
Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor cel târziu la data de 15 a lunii următoare lunii de
gestiune. Este evident că acest alineat nu poate fi interpretat izolat, desprins de art. 11 alin. (1)

11
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.02.2018, nr. 58-66, art. 133.

6
din Legea RM nr. 308/2017, care este textul-cadru al art. 11 din legea menţionată anterior, prin
care se stabileşte condiţia suspiciunii pentru aplicarea lui. În caz contrar, toate tranzacţiile sau
operaţiunile a căror limită minimă reprezintă 200000 de lei în numerar sau 500000 de lei prin
virament ar trebui raportate ca suspectate, ceea ce, fără îndoială, nu a fost intenţia legiuitorului.
Aceasta ar însemna, practic, să se raporteze aproape toate tranzacţiile, fără nici o justificare, deşi
nu există nici o suspiciune cu privire la faptul că prin acestea se urmăreşte spălarea banilor sau
finanţarea terorismului.
Pentru ca suspiciunea, care este un element subiectiv, să fie plauzibilă, se cere ca aceasta
să îndeplinească cerinţele art. 3 din Legea RM nr. 308/2017, potrivit cărui prin activitate sau
tranzacţie suspectă se înţelege „activitatea sau tranzacţia cu bunuri sau bunuri ilicite, inclusiv cu
mijloace financiare şi fonduri, despre care entitatea raportoare cunoaşte sau indică temei rezona-
bil de suspiciune că acţiunile de spălare a banilor, infracţiunile asociate acestora, acţiunile de
finanţare a terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă sunt în curs de pregătire,
de tentativă, de realizare ori sunt deja realizate”. În lipsa acestor elemente obiective, activitatea
sau tranzacţia nu poate fi apreciată de notar ca suspectă.
Prevederile art. 11 alin. (1)-(3) din Legea RM nr. 308/2017 nu se aplică notarilor numai
în măsura în care această derogare se referă la informaţiile pe care entităţile raportoare le primesc
de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu acesta în cursul evaluării situaţiei juridice
a clientului respectiv sau al îndeplinirii sarcinii de apărare ori de reprezentare a clientului în
procese de judecată sau în legătură cu acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea
proceselor de judecată, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea
proceselor de judecată, în timpul acestora sau după acestea.
Din analiza dispoziţiilor Legii RM nr. 308/2017, putem concluziona că această suită de
obligaţii de informare (notificare), instituite în sarcina notarilor, în vederea prevenirii spălării
banilor şi combaterii finanţării actelor de terorism, constituie un caz special de dezlegare legală
de obligaţia păstrării secretului profesional 12. Aşadar, obligaţia notarilor de a păstra secretul
profesional nu este în realitate o obligaţie absolută.

12
În doctrina română s-a arătat că obligaţia păstrării secretului profesional este o problemă fundamentală şi princi-
pală, de natura şi esenţa notarului, fiind o condiţie absolut necesară de exercitare a profesiei, un drept şi o obligaţie a
acestora, impusă de lege, de deontologia profesională, de preceptele morale şi prin tradiţie. Chiar în vorbirea curentă
prin secret profesional se înţelege „informaţia pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul
să o divulgă”. A se vedea pentru dezvoltări: Gheorghe Dobrican, Obligaţia păstrării secretului profesional de către
avocaţi, executorii judecătoreşti şi notarii publici în raport cu prevederile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor. În: Dreptul, nr. 5/2005, 193-201.

7
 3. Organele de conducere ale Camerei Notariale
În corespundere cu art. 46 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, organele Camerei Notaria-
le sunt: a) Adunarea Generală a Notarilor; b) Consiliul Camerei Notariale; c) preşedintele Came-
rei Notariale; d) secretarul general al Camerei Notariale; e) Comisia de etică.
Camera Notarială poate institui şi alte organe necesare pentru realizarea scopurilor sale.
Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, Adunarea Generală a Notarilor este
organul suprem al Camerei Notariale ce se convoacă cel puţin o dată în an. Şedinţele Adunării
Generale a Notarilor pot fi ordinare şi extraordinare.
Şedinţa ordinară a Adunării Generale a Notarilor se convoacă de către Consiliul Camerei
Notariale, care anunţă notarii în prealabil, cu cel puţin o lună înainte, despre data, ora şi locul
desfăşurării şedinţei şi despre ordinea de zi a acesteia.
Şedinţele extraordinare se convoacă în termen de cel mult 10 zile la:
a) iniţiativa Consiliului Camerei Notariale;
b) propunerea Ministerului Justiţiei;
c) solicitarea a cel puţin 1/5 din numărul total al notarilor.
În conformitate cu art. 47 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, Adunarea Generală a
Notarilor este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 50% din numărul total al notarilor. În
cazul în care două adunări generale consecutive nu sunt deliberative, a treia se va considera deli-
berativă dacă la ea participă cel puţin 1/3 din numărul total al notarilor.
Participarea notarilor la adunare este obligatorie. Justificarea absenţei se va face în prea -
labil, în scris, la preşedintele Camerei Notariale. Participarea la Adunarea Generală a Notarilor
printr-un reprezentant nu se admite.
Potrivit art. 47 alin. (6) din Legea RM nr. 69/2016, Adunarea Generală a Notarilor are
următoarele atribuţii:
a) adoptă şi modifică Statutul Camerei Notariale şi Codul de etică al notarilor;
b) alege şi revocă pe membrii Consiliului Camerei Notariale, ai Comisiei de licenţiere, ai
Colegiului disciplinar şi ai Comisiei de etică;
c) alege preşedintele Camerei Notariale dintre membrii Consiliului Camerei şi îl revocă;
d) aprobă mărimea şi modul de determinare a cotei de contribuţie obligatorie a notarului;
e) aprobă procedura de verificare a respectării de către notari a obligaţiilor privind com-
baterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
f) aprobă rapoartele anuale ale preşedintelui Camerei Notariale şi a secretarului general;
g) aprobă programul de activitate şi bugetul Camerei Notariale pentru anul următor;
h) desemnează auditul intern sau pe cel extern;
i) exercită alte atribuţii stabilite de lege sau de Statutul Camerei Notariale.

8
 Deciziile Adunării Generale a Notarilor sunt adoptate cu votul majorităţii notarilor pre-
zenţi, cu excepţia deciziilor pe subiectele indicate la art. 47 alin. (6) lit. a), b), c) şi f) din Legea
RM nr. 69/2016, care se adoptă cu votul a cel puţin 50% din numărul total de notari. Deciziile
privind alegerea şi revocarea membrilor comisiilor, ai Colegiului disciplinar, a preşedintelui Ca-
merei Notariale şi membrilor Consiliului Camerei se adoptă prin vot secret.
Dacă la următoarea şedinţă a Adunării Generale a Notarilor, ca urmare a votării repetate,
nu se obţine o majoritate calificativă pentru adoptarea deciziilor pe subiectele indicate la art. 47
alin. (6) lit. a), b) şi f) din Legea RM nr. 69/2016, acestea se consideră adoptate cu votul majo-
rităţii celor prezenţi.
În conformitate cu art. 48 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, organul executiv al Came-
rei Notariale este Consiliul Camerei Notariale, constituit din 7 notari, aleşi pe un termen de 4 ani.
Preşedintele Camerei Notariale este de drept şi preşedintele Consiliului Camerei Notariale.
Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Consiliului
Camerei Notariale sau de la data încetării mandatului acestuia din diferite motive, Adunarea
Generală a Notarilor nu a ales un nou membru al Consiliului Camerei Notariale, acesta este
numit din rândul notarilor, de către ministrul justiţiei. Totodată, legiuitorul statuează că calitatea
de membru al Consiliului Camerei Notariale este incompatibilă cu calitatea de membru în Comi-
sia de licenţiere, Comisia de etică şi Colegiul disciplinar.
Consiliul Camerei Notariale se convoacă la necesitate, dar nu mai rar decât o dată în
trimestru. Şedinţele Consiliului se consideră deliberative dacă la ele participă cel puţin 5 membri.
Deciziile Consiliului Camerei Notariale se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
În art. 49 al Legii RM nr. 69/2016 sunt conturate următoarele competenţe ce-i revin Con-
siliului Camerei Notariale, şi anume:
a) aprobă standarde profesionale şi recomandări privind unificarea practicii notariale;
b) consultă Ministerul Justiţiei în problema stabilirii numărului necesar de notari şi notari
stagiari;
c) transmite Ministerului Justiţiei, spre aprobare, proiecte de acte normative şi/sau
proiecte de acte administrative cu caracter normativ;
d) aprobă, în condiţiile prezentei legi, acte administrative cu caracter normativ;
e) înaintează Ministerului Justiţiei propuneri de revocare a membrilor Comisiei de licen-
ţiere şi ai Colegiului disciplinar;
f) aprobă contractele de efectuare a stagiului profesional;
g) elaborează şi aprobă programul de stagiu, încheie contracte de efectuare a stagiului
profesional;

9
 h) repartizează aleatoriu persoanele care au promovat concursul de admitere la stagiul
profesional notarilor conducători de stagiu;
i) aprobă contractele încheiate de secretarul general, care depăşesc suma de 50 000 de lei;
j) organizează cursuri de instruire a notarilor, ţine evidenţa duratei cursurilor;
k) deleagă notarii şi notarii stagiari să participe la seminare, conferinţe şi cursuri de
instruire;
l) verifică respectarea programului de lucru de către notari;
m) consultă Ministerul Justiţiei la numirea membrilor Comisiei de control al activităţii
notariale;
n) aprobă modelul legitimaţiei de notar;
o) aprobă statele de personal şi condiţiile concursului pentru angajarea salariaţilor Ca-
merei Notariale, precum şi mărimea salariilor acestora.
După cum putem observa din textul citat, Consiliul Camerei Notariale aprobă standar-
dele profesionale şi actele administrative cu caracter normativ. Cu referire cu ultima categorie
de acte juridice, se pune întrebarea: în ce măsură actele administrative cu caracter normativ sunt
obligatorii pentru Camera Notarială şi notari? Or, notarii sunt independenţi şi se supun în activi-
tatea lor profesional-juridică numai legii. Esenţial, în acest context, este art. 4 alin. (1) din Legea
RM nr. 69/2016, care prevede că, în activitatea sa, notarul este independent şi se supune numai
legii. Orice imixtiune în activitatea notarului este interzisă. Ca să nu fie erodată independenţa
notarilor, considerăm acceptabilă teza potrivit căreia actele administrative cu caracter normativ
ale Consiliului Camerei Notariale pot fi obligatorii pentru notari doar atunci când ele poartă un
caracter, în mod exclusiv, administrativ-organizatoric. Aşadar, hotărârile Consiliului Camerei
Notariale nu pot însă şi nici nu trebuie să fie obligatorii în cazul în care ele ar stabili cum tre-
buie să se interpreteze o normă de drept material ori procesual de către notari.
În literatura de specialitate din România a fost supusă criticii reglementarea obligativităţii
pentru notarii publici a hotărârilor adoptate de Consiliul Uniunii. Potrivit art. 56 alin. (1) din Le-
gea română nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, Consiliul Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru Camere şi notarii publici. Norma nu
este singulară, existând texte similare şi cu privire la hotărârile altor organe. În plus, potrivit art.
71 alin. (1) lit. b) din Legea română nr. 36/1995, notarul public este obligat să respecte hotărârile
organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor de specialitate sau ale altor
entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i-au fost încredinţate şi să acţio-
neze pentru realizarea scopului Uniunii.

10
 Autorii români au venit, în acest sens, cu următoarele aprecieri 13: „Răspunderea pentru
actul instrumentat aparţine notarului. Riscul financiar al activităţii sale aparţine notarului. Ce se
întâmplă dacă o hotărâre a organelor alese interpretează greşit o dispoziţie de drept material?
Actul notarial întocmit în baza acelei hotărâri ar fi ilegal, iar notarul va răspunde. Ce se întâmplă
dacă o hotărâre a organelor alese consideră că un tip de act ar trebui respins de notar, deşi nu
există o bază legală suficientă? Biroul notarial îşi va pierde o sursă de venit. Mai mult, solicitan-
tul poate ataca în justiţie refuzul şi cere obligarea notarului la despăgubiri.
De aceea, opinăm că textul legal trebuie interpretat în sensul că se referă la respectarea
hotărârilor care vizează, în strictă conformitate cu actele normative incidente, organizarea activi-
tăţii notariale şi chestiuni administrative, precum modul de lucru cu registrele naţionale notariale,
modul de achitare a contribuţiilor profesionale, predarea documentelor statistice, participarea la
cursurile de perfecţionare continuă organizate de Institutul Notarial Român”.
Din această polemică doctrinară reţinem doar un singur lucru – independenţa notarilor
nu este absolută, fiindcă ei sunt supuşi unui control foarte strict al diverselor organe de control
(Corpul de control, Ministerul Justiţiei ş.a.). Totuşi actele notariale nu vor putea fi cenzurate
decât de organele de justiţie, în condiţiile legii.
În ce priveşte statutul legal al preşedintelui Camerei Notariale, art. 50 alin. (1) din Legea
RM nr. 69/2016 prevede că această persoană cu funcţie de răspundere din cadrul Camerei Nota -
riale se alege pe un termen de 2 ani şi nu poate deţine mai mult de două mandate consecutiv.
Totodată, trebuie remarcat faptul că funcţia de preşedinte al Camerei Notariale este remunerată,
mărimea concretă a remuneraţiei necesitând a fi fixată de Adunarea Generală a Notarilor.
Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului preşedintelui Camerei Nota-
riale sau de la data încetării mandatului acestuia din diferite motive, Consiliul Camerei Notariale
nu a ales un nou preşedinte al Camerei Notariale, acesta este numit dintre membrii Consiliului
Camerei Notariale, de către ministrul justiţiei.
Preşedintele Camerei Notariale are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Camera Notarială în relaţiile cu autorităţile publice, cu persoanele fizice şi
juridice atât din ţară cât şi din străinătate;
b) prezidează şedinţele Consiliului Camerei Notariale;
c) semnează actele Consiliului Camerei Notariale;
d) prezintă în faţa Adunării Generale a Notarilor şi la Ministerul Justiţiei raportul anual
de activitate a Camerei Notariale;
e) exercită alte atribuţii prevăzute de lege şi de Statutul Camerei Notariale.

13
Mai pe larg, a se vedea: Ionuţ-Florin Popa, Alin-Adrian Moise, Flavius Alexandru Boar ş.a., op. cit., p. 157-158;
Ioan Popa, Alin-Adrian Moise, Drept notarial: organizarea activităţii, statutul notarului, proceduri notariale, Bucu-
reşti, Universul Juridic, 2013, p. 55-56.

11
 În absenţa preşedintelui Camerei Notariale, funcţiile acestuia sunt exercitate de către unul
din membrii Consiliului Camerei Notariale, ales de către membrii Consiliului.
În corespundere cu art. 51 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, activitatea organizatorică,
administrativă, economică şi financiară a Camerei Notariale se asigură de către secretarul ei
general, angajat de către Consiliul Camerei, pe bază de concurs, pe un termen de 5 ani. În plus,
trebuie notificat faptul că Legea RM nr. 69/2016 consacră şi anumite cerinţe faţă de persoane
care vor să participe la concurs în vederea ocupării funcţiei de secretar general al Camerei Nota-
riale, şi anume: candidatul trebuie să aibă studii superioare în management, economie sau drept
şi o vechime în muncă de cel puţin 5 ani.
Potrivit art. 51 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, secretarul general al Camerei Nota-
riale are următoarele atribuţii:
a) răspunde de gestiunea economico-financiară a Camerei Notariale;
b) încheie contracte în numele Camerei Notariale;
c) gestionează bugetul Camerei Notariale;
d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea în faţa Adunării Generale a No-
tarilor a proiectului de buget anual al Camerei Notariale;
e) prezintă în faţa Adunării Generale a Notarilor raportul anual privind executarea buge-
tului;
f) întocmeşte raportul anual de activitate a Camerei Notariale;
g) organizează activitatea Camerei Notariale între şedinţele Adunării Generale;
h) participă la şedinţele Adunării Generale a Notarilor şi ale Consiliului Camerei Nota-
riale fără drept de vot;
i) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele pentru şedinţele Adunării Gene-
rale a Notarilor şi Consiliului Camerei Notariale după consultarea cu ultimul;
j) angajează personalul Camerei Notariale şi conduce activitatea acestuia;
k) execută deciziile Adunării Generale a Notarilor şi ale Consiliului Camerei Notariale ce
se referă la activitatea sa;
l) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor aflate în proprietatea sau în gestiunea
Camerei Notariale şi a celorlalte bunuri gestionate de aceasta;
m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute în Statutul Camerei Notariale.
În perioada absenţei temporare a secretarului general, funcţiile acestuia sunt exercitate de
către un angajat al aparatului administrativ al Camerei Notariale, desemnat de secretarul general
cu aprobarea Consiliului Camerei Notariale.
Funcţia de secretar general al Camerei Notariale este remunerată. Mărimea remuneraţiei
este stabilită de Consiliu. Totodată, pe perioada mandatului său, secretarul general al Camerei

12
Notariale nu are dreptul să exercite prin cumul alte funcţii sau activităţi remunerate, inclusiv pe
cea de notar, cu excepţia funcţiilor didactice, ştiinţifice, de creaţie şi de mediere.
În conformitate cu art. 52 alin. (1) din Legea RM nr. 69/2016, Camera Notarială instituie
Comisia de etică, care are drept scop examinarea cazurilor de încălcare a Codului de etică al
notarilor şi constatarea abaterilor de la etica profesională. Comisia de etică este formată din 7
membri aleşi de către Adunarea Generală a Notarilor pe un termen de 4 ani, doi dintre aceştia
fiind reprezentanţi ai societăţii civile.
Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Comisiei de
etică sau de la data încetării mandatului acestuia din diferite motive, nu a fost ales un nou
membru al Comisiei de etică, acesta este numit de către ministrul justiţiei.
Calitatea de membru al Comisiei de etică este incompatibilă cu calitatea de membru în
Comisia de licenţiere, Consiliul Camerei Notariale şi Colegiul disciplinar.
Şedinţele Comisiei de etică se consideră deliberative dacă la ele participă cel puţin 5
membri. Deciziile Comisiei de etică se adoptă cu votul a cel puţin 4 membri.
În urma examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al notarilor, Comisia de etică
adoptă o decizie motivată cu una din următoarele constatări:
a) lipsa încălcării Codului de etică al notarilor;
b) încălcarea prevederilor Codului de etică al notarilor;
c) încălcare a prevederilor Codului de etică al notarilor pasibilă de răspundere discipli-
nară.
Potrivit art. 52 alin. (4) din Legea RM nr. 69/2016, în cazul constatării unei încălcări a
prevederilor Codului de etică al notarilor, Comisia de etică va atenţiona notarul, în formă scrisă
sau orală, despre încălcarea comisă şi îşi va expune opinia asupra comportamentului notarului. În
situaţia în care s-a constatat o încălcare a prevederilor Codului de etică al notarilor pasibile de
răspundere disciplinară, Comisia de etică va transmite dosarul spre examinare Colegiului discip-
linar.
În baza unei generalizări a cazurilor examinate, Comisia de etică poate propune Camerei
notariale elaborarea unor recomandări referitoare la etica profesională a notarilor, precum şi anu-
mite indicaţii pentru programele de instruire.
În cele din urmă, menţionăm faptul că, în temeiul stipulaţiilor art. 53 din Legea RM nr.
69/2016, activitatea financiară a Camerei Notariale se supune auditului intern sau auditului
extern. Ca o concretizare, auditul se efectuează anual sau, în caz de necesitate, poate fi efectuat
la cererea a 1/5 din numărul total al notarilor. Persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul
Camerei Notariale sunt obligate să pună la dispoziţia auditorului documentele ce ţin de verifica -

13
rea activităţii financiare. În faza finală, raportul de audit se aduce la cunoştinţa Adunării Gene-
rale a Notarilor.

14