TEMA 1 NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA NOTARIATULUI

1. Noţiunea notariatului şi natura lui juridică. Funcţiile notariatului

2. Noţiunea dreptului notarial. Obiectul şi metoda de reglementare
3. Principiile dreptului notarial
4. Notariatul de tip latin. Principiile activităţii notarului de tip latin

1. Noţiunea notariatului şi natura lui juridică. Funcţiile notariatului

În conformitate cu legislaţia notarială, notariatul este o instituţie publică de drept abilitată
să asigure în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului
prin îndeplinirea de acte notariale în numele RM.
Este extrem de dificil să cuprinzi în câteva cuvinte complexitatea activităţii notariale, care
de-a lungul secolelor, începând din antichitate şi până în prezent, şi-a dovedit cu prisosinţă
utilitatea socială.
Încă din Roma Antică, patricienii bogaţi încheiau tot felul de operaţiuni juridice de drept
privat şi foloseau, pentru fixarea în scris a celor convenite, pe unii dintre sclavii lor, ştiutori de
carte, care „notau” elementele esenţiale ale discuţiilor ce se purtau cu ocazia încheierii
convenţiilor. „Nota” scrisă de sclav şi aprobată de părţi constituia baza convenţiei (nota fiind o
redactare prescurtată a convenţiei) şi, totodată, un început de dovadă în cazul unui litigiu. Cu
timpul, aceşti sclavi se specializau în redactarea notelor, astfel încât au fost folosiţi din ce în ce
mai des, nu numai de patricieni, ci şi de ceilalţi cetăţeni romani, în general. Redactorii de note au
fost denumiţi „notari”, denumire ce a supravieţuit până în zilele noastre, deşi conţinutul şi natura
activităţii „notariale” au suferit modificări de-a lungul secolelor.
Notariatul este un serviciu de interes public care în numele statului asigură persoanelor
fizice şi juridice stabilirea raporturilor juridice civile şi comerciale nelitigioase, precum şi
protecţia drepturilor şi intereselor legale. Aşadar, instituţia notariatului are drept scop de a ajuta
persoanele care participă la încheierea diferitelor acte juridice (ex: contracte de vînzare-
cumpărare, donaţie, locaţiune, etc.), să întocmească înscrisurile constatatoaare ale înţelegerilor
intervenite şi să dea tărie acestor înscrisuri printr-o certificare oficială, mai ales în cazurile în
care, pentru a fi valabile, se cere prin lege, ca anumite înscrisuri să fie întocmite într-o formă
anume determinată (în unele cazuri legislaţia în vigoare obligă părţile contractante să respecte
forma autentică) şi să fie certificate de un organ oficial.
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice stabilirea de drepturi juridice
civile şi comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor legitime.
Prin urmare, activitatea notarială se situează în sfera raporturilor juridice nelitigioase, notarul
putînd realiza autentificări de acte juridice, legalizări de copii de pe înscrisuri originale,
certificarea unor împrejurări de fapt, precum şi efectuarea de legalizări a traducerilor.
La perfectarea actelor notariale se aplică nu numai legislaţia cu privire la notariat, ci şi
normele dreptului civil, procedural civil, familial, administrativ, iar cunoaşterea în activitatea

1
notarială a ramurilor conexe de drept (a legislaţiei adiacente domeniului notarial) este o cerinţă
indispensabilă pentru persoanele care practică activitatea notarială.
Notarul public este investit să îndeplinească un serviciu de interes public şi se bucură de
statutul unui titular de profesie sau profesiune liberală, astfel că actul îndeplinit de acesta, purtînd
sigiliul şi semnătura sa este de autoritate publică, se prezumă legal şi veridic şi are forţă probantă
şi executorie.
Natura juridică a notariatului. Determinarea naturii juridice a notariatului prezintă o
importanţă deosebită pentru existenţa şi perspectivele profesiei liberale a notarului, statutul
acestuia în prezent şi viitor, caracterul actelor notariale şi răspunderea juridică a notarului.
În conformitate cu prevederile Legii cu privire la notariatul de stat din 05.07.1974,
notariatul era inclus în categoria organelor administraţiei se stat, în subordinea Ministerului
Justiţiei. Potrivit reglementărilor mai noi, notariatul avea o natură juridică dublă care funcţiona
în domeniul intereselor publice şi private, apărând ca o verigă între stat şi societatea civilă. Pe de
o parte notarul era persoana abilitată de stat să exercite funcţii publice asigurând ocrotirea
drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale, iar pe de altă
parte - reprezentantul profesiei liberale, având funcţia de consultant independent al părţilor. În
prezent, potrivit modificărilor recente în legislație natura juridică a notariatului constă în
ocrotirea drepturilor şi intereselor legale atât ale cetăţenilor cât şi ale statului.
Astfel, examinând Legea cu privire la organizarea activității notarilor, putem face
concluzia că notarul desfăşoară o adevărată jurisdicţie necontencioasă exercitându-şi rolul activ
pentru stabilirea stării de fapt şi a raporturilor civile şi comerciale reale dintre părţi, pe care
urmează să le constate prin acte juridice pe care le autentifică.
Funcţiile notariatului. Funcţiile notariatului reprezintă direcţiile de bază ale activităţii lui,
reflectând totodată particularităţile lui în calitate de instituţie juridică specifică, care are scop
ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor.
Notariatul îndeplineşte următoarele funcţii:
a) de ocrotire. Această funcţie caracterizează notariatul ca o instituţie juridică, manită
să asigure legalitatea actelor juridice ale persoanelor în domeniul circuitului civil;
b) preventivă. Această funcţie se manifestă prin caracterul preventiv al activităţii
notariale care prin verificarea legalităţii actelor juridice, contribuie la diminuarea încălcărilor,
atribuind actelor notariale un caracter nelitigios;
c) de realizare a dreptului – desemnează locul notariatului în sistemul organelor ce
contribuie la realizarea drepturilor subiective şi executare a obligaţiilor. Realizarea dreptului se
face prin respectarea, utilizarea şi aplicarea lui. Funcţia de realizare a dreptului se manifestă prin
mai multe căi: prin asigurarea comportamentului licit al persoanelor solicitante al actelor
notariale şi prin respectarea de către notari a prevederilor legale în exerciţiul funcţiei;
d) fiscală – se manifestă prin verificarea plăţii taxelor de stat;
e) de constatare. Această funcţie ţine de stabilirea, în cadrul procedurii notariale, a
unor fapte juridice, ce constituie premisa întocmirii actelor notariale. De exemplu, în cazul

2
constatării incapacităţii sau lipse discernământului persoanei, nu se poate de autentificat
testament în numele acesteia;
f) consultativă. Această funcţie rezidă din conţinutul art. 35, alin. 2 din Legea cu
privire la organizarea activităţii notarilor, potrivit căruia persoana care desfăşoară activitate
notarială este obligată să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic şi
conformitatea lui cu intenţiile reale ale părţilor şi prevederilor legale.

2. Noţiunea dreptului notarial. Obiectul şi metoda de reglementare

În opinia unor autori ce atribuie notariatului statut de ramură, ”Dreptul notarial este
constituit din ansamblul normelor juridice care reglementează modul de organizare a activităţii
notariale, statutul notarului şi procedura de întocmire a actelor notariale”.
Din definiţia enunţată şi din ansamblul reglementărilor în vigoare putem afirma că
obiectul dreptului notarial este format din raporturile juridice apărute în domeniul organizării
activităţii notariale şi procedurii notariale, adică din: organizarea activităţii notariale, statutul
notarului şi procedura de întocmire a actelor notariale.
Reieşind din conţinutul reglementărilor, activitatea notarială poate fi definită ca fiind
activitatea notarilor şi a persoanelor abilitate de lege să desfăşoare activitate notarială,
reglementată de normele dreptului notarial, abilitate să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor
legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale în numele RM.
Activitatea notarială are următoarele trăsături:
- se desfăşoară în domeniul circuitului civil, având drept scop ocrotirea
drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor;
- se desfăşoară de subiecte speciale. Activitatea notarială se desfăşoară de
notari, consuli şi de alte persoane abilitate prin lege (secretarii primăriilor şi registratori);
- se desfăşoară în numele RM şi în limitele competenţei stabilite prin lege. În
art. 35 din Legea cu privire la organizarea activităţii notarilor sunt enumerate actele
notariale pe care le poate îndeplini notarul;
- se desfăşoară potrivit unei proceduri stabilite prin lege;
- se desfăşoară sub răspunderea proprie a notarului;
- este necontencioasă.
Metoda de reglementare constituie o totalitate de mijloace şi procedee de reglementare a
raporturilor apărute între subiectele ramurii date.
Cît privește metoda de reglementare a statului asupra relaţiilor sociale specifice activităţii
notariale, nu putem trage concluzii certe. Metoda poate fi diferită în cadrul aceluiaşi obiect de
reglementare (metoda egalităţii părţilor este combinată cu metoda reglementărilor autoritare sau
aceea a recomandării) sau comună unor obiecte de reglementare diferite. În cadrul dreptului
notarial vom regăsi, alternativ, atât metode autoritare de reglementare, cât şi metode permisive
bazate pe norme dispozitive. Libertatea de voinţă a părţilor este limitată de formele procedurale
specifice dreptului notarial în care aceasta se poate manifesta.
3. Principiile dreptului notarial

3
 Principiile dreptului notarial constituie dispoziţiile normative de bază ce determină
structura şi trăsăturile de bază ale acestuia. Vom examina pe scurt principiile de bază ale
dreptului notarial care pot fi desprinse chiar din prevederile Legii cu privire la organizarea
activității notarilor.
Astfel, articolul 2 prevede ca activitatea notarului se bazează pe următoarele principii:
a) principiul legalităţii;
b) principiul independenţei şi imparţialităţii;
c) principiul îndeplinirii personale a atribuțiilor;
d) principiul păstrării secretului profesional;
e) principiul nediscriminării.
Principiul legalităţii în activitatea notarului prevede că notarul activează în limitele
stabilite de lege. Activitatea notarului se prezumă legală şi conformă legii pînă la proba contrarie.
Orice act notarial prezentat autorităţilor publice, inclusiv instituțiilor de arbitraj, instanţelor de
judecată sau unui alt organ jurisdicţional, în calitate de probă confirmă faptele expuse în acesta şi
constatate de notar pînă la proba contrarie. Faptele autentificate, certificate sau constatate în alt
mod de notar în actul sau acțiunea notarială nu necesită a fi probate ulterior în faţa autorităţilor
publice, inclusiv în faţa instituțiilor de arbitraj, a instanţelor de judecată sau a unui alt organ
jurisdicţional, cu excepţia cazului în care actul notarial a fost anulat printr-o hotărîre a instanţei
de judecată.
Articolul 4 al Legii cu privire la organizarea activității notarilor prevede principiul
independenţei şi imparţialității notarului. Astfel în activitatea sa, notarul este independent şi se
supune numai legii. Orice imixtiune în activitatea notarului este interzisă, iar persoanele vinovate
de încălcarea acestor prevederi poartă răspundere conform legii.
La îndeplinirea actului notarial, notarul este imparţial, respectînd drepturile şi interesele
legitime ale persoanelor care solicită îndeplinirea actului notarial. În activitatea sa, notarul
asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau
orice alt criteriu, în condiţiile legii.
Principiul îndeplinirii personale a atribuțiilor prevede că notarul își exercită personal
activitatea notarială și nu poate delega împuternicirile sale unei alte persoane. Nu se permite
aplicarea facsimilului (Reproducerea exactă a unui desen, a unui text etc. cu ajutorul fotografiei
etc.) pe actele notariale. Notarul poate utiliza semnătura electronică în condițiile legii.
Garanţiile activităţii de notar - Notarul se bucură de stabilitate în activitatea sa.
Activitatea notarului încetează în cazurile stabilite de lege. Instanța de judecată, procuratura și
organul de urmărire penală pot dispune ridicarea registrului actelor notariale, a unui act notarial
în original sau a altor acte în baza cărora acesta a fost întocmit numai în legătură cu cauzele
penale, civile sau contravenționale aflate în curs de examinare și în scopul efectuării unei
expertize, dacă actul respectiv este cercetat pentru fals în acte publice. Organul competent și
persoana care ridică actele notariale, actele în baza cărora s-a întocmit actul notarial sau registrele
actelor notariale sînt obligate să respecte normele privind protecția datelor cu caracter personal,
poartă răspundere pentru integritatea acestora și, imediat după atingerea scopului pentru care au
fost ridicate, le restituie notarului.
Secretul profesional - Notarul este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la
actele îndeplinite şi faptele ce i-au devenit cunoscute în cadrul activităţii sale, indiferent de modul
de obținere ori sursa informației, inclusiv după încetarea activității sale. Informaţii cu privire la
actele notariale îndeplinite se pun la dispoziția:
4
 a) persoanei în numele căreia aceste acte au fost îndeplinite sau reprezentantului acesteia.
Informaţia cu privire la testament se eliberează doar la cererea personală a testatorului, iar terţilor
– numai după decesul testatorului, în modul stabilit de legislaţie, dacă testatorul nu a degrevat
notarul de obligația de a păstra secretul profesional;
b) instanţei de judecată, la prezentarea încheierii judecătorului, procuraturii și organelor de
urmărire penală, în baza ordonanței acestor organe și cu autorizarea judecătorului de instrucție, în
legătură cu cauzele penale, civile sau contravenţionale aflate în curs de examinare;
c) organelor de control asupra activităţii notariale, în limita controlului efectuat;
d) executorului judecătoresc, în legătură cu procedura de executare ce ţine de dosarele
succesorale instrumentate de notari;
e) Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, conform normelor stabilite de lege.
Pînă la intentarea cauzei penale sau contravenţionale, notarul va prezenta informația
privind înregistrarea sau neînregistrarea actului ori a acțiunii notariale în registrul actelor
notariale, la cererea procuraturii sau a organului de urmărire penală, cu prezentarea obligatorie de
către acesta a informației privind numărul de înregistrare, data înregistrării, solicitantul actului
notarial şi tipul actului notarial.
Persoanele cărora le-au devenit cunoscute informații deținute de notar în legătură cu
îndeplinirea obligațiilor lor de serviciu sau de muncă sînt obligate să păstreze confidențialitatea
acestor informații. Nerespectarea obligației respective atrage răspundere disciplinară și civilă.
Notarul nu are obligația de a păstra secretul profesional și poate oferi informațiile deținute
în următoarele cazuri:
a) existența consimţămîntului scris al solicitantului actului notarial, expus în documentul
notarial sau într-un alt document. Acest consimţămînt poate fi exprimat de reprezentantul
solicitantului sau, în caz de deces al solicitantului, de succesorii acestuia;
b) în cadrul unui proces intentat de către solicitantul actului notarial împotriva notarului,
în temeiul încheierii instanței de judecată.
Eliberarea de obligaţia de a păstra secretul profesional se aplică în cazul în care
comunicarea informaţiilor respective nu lezează drepturile şi interesele legitime ale altor
persoane.Dacă există îndoieli cu privire la obligativitatea oferirii unei informaţii, notarul poate
cere avizul Camerei Notariale în această privinţă.

4. Notariatul de tip latin. Principiile activităţii notarului de tip latin

În lume există două tipuri de sisteme notariale: anglo saxon şi de tip latin. În cadrul
sistemului anglo –saxon funcţiile notarilor sunt minore(notarii legalizând copii şi semnături)
funcţiile lor fiind exercitate de avocaţi sau alte persoane cu specialităţi juridice.
În cadrul sistemului notariatului de tip latin notarul exercită funcţii publice, în calitate de
titular al unei profesii liberale. Libertatea notarului exclude intervenţia ilegală a organelor de stat
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea acestuia, creează premise pentru păstrarea
secretului activităţii notariale, contribuie la sporirea profesionalismului notarilor şi a
responsabilităţii lor. Toate acestea permit statului de a transfera funcţia de ocrotire a drepturilor şi
intereselor legale ale persoanelor , destul de costisitoare în sarcina notariatului, instituţie aflată la
autofinanţare.
Nu trebuie de apsolutizat principiul libertăţii notariatului de tip latin, deoarece el nu
presupune lipsa supravegherii şi samovolnicia activităţii notariale. Statul, prin reglementări

5
normative, instituie cerinţe pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a deveni notar,
stabileşte ordine de admitere la activitatea notarială şi de încetare a ei, stabileşte competenţa
teritorială a notarilor şi răspunderea lor pentru admiterea încălcărilor, supraveghează respectarea
de către notari a legilor şi a procedurii notariale.
În conformitate cu principiile notariatului de tip latin, notarul trebuie:
 Sa fie un jurist calificat, apt să autentifice acte juridice, să acorde consultaţii solicitanţilor;

 Să exercite funcţiile publice încredinţate independent şi nepărtinitor;

 Să nu facă parte din categoria persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul organelor de
stat;
 Să asigure păstrarea actelor întocmite şi autentificate;

 Să răspundă personal pentru prejudiciul cauzat persoanelor în exerciţiul funcţiilor sale;

 Să-şi desfăşoare activitatea în limita competenţei teritoriale atribuite;

 Să fie membru al organului colegial, creat pe principii corporative – camera notarială;

 Să respecte legile statului şi etica profesională.
Aceste principii au fost consfinţite de către Uniunea Internaţională a notariatului de tip
latin, creată în anul 1948 la conferinţa de la Buenos – Aires (actualmente include peste 64 de
state). Uniunea este o organizaţie neguvernamentală, întemeiată pentru promovarea, coordonarea
şi dezvoltarea activităţii notariale pe plan internaţional, în scop de asigurare, prin intermediul
colaborării mai strânse dintre notariate, a demnităţii şi independenţei acestora în vederea
deservirii eficiente a persoanelor şi a societăţii.
Organele structurale ale Uniunii sunt: Adunarea generală (organ ierarhic superior),
Consiliul permanent al Uniunii (organ executiv), Biroul Permanent al Relaţiilor Notariale
Internaţionale (schimbul de informaţii între diferite sisteme notariale ).