Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
În ce priveşte practicile notariale din Roma antică, sclavii cu educaţie
deosebită ţineau „note" (de unde provine şi noţiunea de "notar"), cu timpul ei
devenind secretari - tabelliones, având ca activitate principală redactarea de acte.
În limba latină, „nota" înseamnă o redacţie prescurtată, o notiţă scrisă de
sclavi şi aprobată de părţi, ce constituie baza convenţiei şi, totodată, un început de
dovadă în cazul unui proces izvorât din neexecutarea convenţiei.
Aceşti sclavi s-au specializat în redactarea notelor şi s-a ajuns la o
uniformitate oarecare în formularea lor, iar sclavii care se îndeletniceau cu această
activitate au fost denumiţi „notari", astfel, fiind spus, cei ce iau notiţe.
Sclavii care ţineau aceste note aparţineau familiilor cetăţenilor romani
bogaţi, ei efectuau înscrierile într-un registru special.
În dreptul roman, mult timp înscrisul a constituit numai un simplu mijloc
probator al unor acte ce se îndeplineau după un anumit ceremonial.
Propagarea treptată a documentelor scrise a determinat apariţia unei profesii
liberale, anume aceea a tabelionului, persoanele ce o exercitau fiind specializate în
redactarea documentelor juridice.
Tabelionii au devenit treptat experţi, cunoscând legile şi formulele juridice,
ei au devenit experţi nu doar în redactarea documentelor, dar şi a consultării
părţilor în rapoarte juridice private precum redactarea unor petiţii, atestări sau
certificări solicitate de tribunale.
Pe parcursul perioadelor istorice, practicile notariale romane au fost preluate
şi perfecţionate de Imperiul Roman de Răsărit, adică Bizanţul, care, pe parcursul
existenţei sale milenare (396-1453), a avansat în ocrotirea drepturilor şi intereselor
fundamentale, perfecționând în acest sens practica şi legislaţia notarială moştenită
după Imperiul Roman.
În acest sens, legislaţia bizantină operează cu noţiunile de tabularios şi
notarius (termeni folosiţi în novelele lui Justinian cu referire la notari).
Cu referire la Republica Moldova, trebuie să menţionăm că instituţia
notariatului contemporan a parcurs o cale lungă şi complexă în evoluţia sa, fapt ce
ne oferă o anumită imagine despre priorităţile dezvoltării şi statornicirii în stat a
acestui instrument de drept important şi necesar de reglementare a diverselor
raporturi, îndeosebi de drept civil, patrimoniale, precum şi a altor sfere şi domenii
din viaţa societăţii.
În Moldova de est (începând cu anul 1813, denumită Basarabia) instituţia
notariatului a suferit o serie de modificări, care pot fi calificate drept stagnări în
dezvoltarea acestei instituţii, luând în considerare faptul că toate documentele în
acea perioadă trebuiau întocmite în limba rusă.
Și, dacă ţinem cont de faptul că în marea lor majoritate, populaţia autohtonă
nu cunoştea limba rusă, este de înţeles că au fost efectuate multe nelegiuiri în
această perioadă băştinaşilor.
În perioada de referință a fost adoptat Regulamentul din 14 aprilie 1866
despre partea notarială, fiind influenţat de Legea notarială rusă din 1866, care
presupunea că pe lângă judecătorii să fie instituite şi 9 instituţii notariale care erau
guvernate de un notar superior.
3
De asemenea, activau şi notarii inferiori, mai ales că în calitate de notari erau
învestiţi persoane incompetente, fapt care a generat o situaţie dramatică către anul
1917, când aproape 90% dintre ţărani nu aveau pentru pământurile lor acte de
proprietate perfectate de notari publici şi întărite de primii notari.
Este şi firesc că toate acestea au dus la nemulţumirea în masă a populaţiei
locale, notarii publici nu mai aveau un statut al lor şi o lege organică specială,
împuternicirile fiind transmise autorităţilor judecătoreşti şi grefierilor.
Pentru a remedia cumva situaţia, prin Decretul Sovietului Komisarilor
Norodnici (SKN) al Rusiei Sovietice „despre judecătorie" din 24 noiembrie 1917,
au fost lichidate instituţiile de justiţie ţariste, inclusiv cele notariale.
Situaţia s-a ameliorat puţin după adoptarea, la 4 octombrie 1922, de către
SKN al R.S.F.S. Ruse a Regulamentului despre notariat, care a pus bazele noului
sistem notarial sovietic.
Cu toate acestea, în teritoriile din partea stângă a Nistrului (constituită în
R.A.S.S. Moldovenească în 1924), unde era aplicată legislaţia Uniunii Sovietice şi
a R.S.S. Ucrainene, situaţia nu a cunoscut careva îmbunătăţiri nici în urma
transformării R.A.S.S.M. în R.S.S. Moldovenească, deoarece o perioadă
îndelungată a continuat să fie aplicată legislaţia Uniunii Sovietice şi a R.S.S.
Ucrainene.
Însă, odată cu adoptarea Codului civil şi a Codului de Procedură Civilă din
1964, a fost necesar de adoptat şi un act normativ ce va reglementa activitatea
notarului de stat.
Prin urmare, la data de 5 iulie 1974 a fost adoptată de către Sovietul Suprem
Legea R.S.S. Moldoveneşti nr. 1044-VIII „Cu privire la notariatul de stat".
Această lege conţinea prevederi cu privire la condiţiile înaintate faţă de
notarii de stat, drepturile şi obligaţiile acestora, procedura notarială.
Imediat după declararea independenţei statului nostru, odată cu reformele
radicale sociale şi economice, care au derulat în Republica Moldova, precum şi cu
apariţia noilor fenomene şi tendinţe în dezvoltarea notariatului, s-a conturat şi
problema creării şi perfecţionării statutului juridic al notarilor.
În acest context a fost adoptată și pusă în aplicare Legea cu privire la notariat
din 11.04.1997, care a instituit tărâm legal pentru prestarea serviciilor notariale în
RM.
Ulterior Legea nominalizată a fost abrogată prin Legea din 08.11.2002 cu
privire la notariat, care fiind adaptată la condițiile sociale corespunzătoare a
subzistat până la 01.03.2019, find practic înlocuită prin Legea privind procedura
notarială nr. 246 din 15.11.2018, valabilă actualmente.
4
2. SECRETARUL CONSILIULUI LOCAL – SUBIECT CU ATRIBUȚII DE
ACTIVITATE NOTARIALĂ.
5
- este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei
publice, conform certificatului medical eliberat de instituţia medicală abilitată,
dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate;
- are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă;
- în ultimii 5 ani nu a fost destituită dintr-o funcţie publică conform art.64
alin.(1) lit.a) şi b) sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive
disciplinare;
- nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
- nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau complementară, ca urmare a sentinţei
judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie;
- nu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce
derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate;
- pentru ocuparea funcţiilor publice în autorităţile publice sunt necesare studii
superioare absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
- Autoritatea publică poate stabili şi alte cerinţe specifice care se referă la
specialitatea studiilor, cunoştinţe, abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente
necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiei publice, acestea fiind stipulate în
fişa postului aferentă funcţiei publice.
I. Art. 39, alin. (1) lit. q) a Legii privind administraţia publică locală nr. 436-
XVI din 28.12.2006 ce prevede competențele și atribuțiile de natură notarială
7
ale Secretaruli Consiliului local (în redacția valabilă din 01.03.2019, fiind
modificat prin Legea privind procedura notarială nr. 246 din 15.11.2018):
Potrivit cadrului legal autohton, Procura constituie actul juridic civil, prin
care Reprezentatul împuternicește Reprezentantul în realizarea unor acțiuni, în
numele și în interesul primului.
În esență, Procura este reflectarea materială și concisă a împuternicirilor,
oferite Reprezentantului.
În legislația civilă, reprezentarea constituie mijlocul de realizare a drepturilor
subiective și de executare a obligațiilor, prin intermediul unei alte persoane în
situațiile în care titularul drepturilor și obligațiilor nu le poate exercita personal,
aflându-se în circumstanțe de imposibilitate (de natură legală și/sau materială).
Reeșind din cadrul legal actual, procurile pot fi clasificate după următoarele
criterii:
I. După condițiile de formă:
- scrise simple;
- autentificate.
II. După subiectul, ce le perfectează:
- inițiale ;
- ulterioare.
III. După posibilitatea de revocare:
- revocabile;
- irevocabile.
Procura inițială este actul juridic civil, prin care Reprezentatul personal
atribuie Reprezentantului împuterniciri. Forma – scrisă simplă sau autentificată.
Procura ulterioară (art. 375 CC al RM) este atul juridic civil, prin care
Reprezentantul, ce deține împuterniciri în baza procurii inițiale
deleagă/împuternicește un alt Reprezentant pentru realizarea împuternicirilor sau le
cesionează (în condițiile prevederilor art. 364 CC al RM). Forma – autentificată în
toate cazurile.
Reprezentantul căruia i s-a eliberat procura conform art. 374 alin.(5) nu
poate elibera procură ulterioară.
Persoana căreia îi este eliberată procura ulterioară poate elibera o nouă
procură ulterioară numai dacă acest drept este stipulat expres în procura iniţială şi
cea ulterioară.
Se deosebesc:
12
Testamentul care nu conţine data întocmirii, generând astfel îndoieli cu
privire la valabilitatea sa, se consideră valabil numai dacă stabilirea momentului
întocmirii este posibilă în alt mod.
Ştersăturile, modificările sau completările care aparţin testatorului trebuie
datate şi semnate de către testator dacă ele cuprind dispoziţii testamentare noi faţă
de redactarea iniţială.
Testamentul autentic este testamentul autentificat de notar, potrivit
dispoziţiilor legale (art. 44 – 45 a Legii 246/2018).
Testamentul se întocmeşte de un notar în baza declaraţiei verbale a
testatorului în faţa notarului sau în baza unui text predat notarului de către testator,
cu declaraţia că acesta este testamentul său.
Testamentele cetăţenilor Republicii Moldova care se află în străinătate de
asemenea pot fi autentificate de către reprezentantul misiunii diplomatice sau al
oficiului consular în ordinea stabilită de legislaţie.
Se consideră testamente privilegiate întocmite în situaţii speciale cele
întocmite de testator dacă există temeri că testatorul va deceda înainte de a putea
întocmi testamentul în faţa unui notar și anume:
a) testamentele persoanelor aflate pentru tratament la spitale, alte instituţii
curativ-profilactice, în sanatorii sau care locuiesc în instituţiile de protecţie socială,
autentificate de către medicii-şefi, de adjuncţii lor pe problemele medicale sau de
medici de gardă ai acestor spitale, instituţii curativ-profilactice, sanatorii, precum şi
de directorii, medicii-şef sau adjuncţii lor ai instituţiilor de protecţie socială;
b) testamentele persoanelor aflate în expediţii de cercetare, autentificate de
către şefii expediţiilor;
c) testamentele militarilor şi ale membrilor familiilor militarilor, în punctele
de dislocare a unităţilor militare, a formaţiunilor şi a instituţiilor de învăţămînt
militar, unde nu este notar sau alte organe ce îndeplinesc acte notariale, precum şi
testamentele persoanelor civile care lucrează în aceste unităţi/formaţiuni/instituţii,
ale membrilor familiilor lor, autentificate de către comandanţii acestor unităţi,
formaţiuni sau şefii instituţiilor de învăţămînt;
d) testamentele persoanelor aflate în locurile de detenţiune, autentificate de
către şefii penitenciarelor sau adjuncţii lor;
e) testamentele persoanelor aflate la bordul navelor maritime şi navelor de
navigaţie internă, care navighează sub pavilionul Republicii Moldova, autentificate
de către comandanţii acestor nave. Dacă vasul staţionează într-un port al Republicii
Moldova sau într-un port străin în care este un agent diplomatic sau consular al
Republicii Moldova, această formă de testare nu poate fi aplicată;
f) testamentele autentificate de secretarii consiliilor locale în condiţiile legii.
Autentificarea testamentului privilegiat în situații speciale se face în prezenţa
a doi martori, care vor subsemna testamentul.
13
Conform prevederilor art. 2221 CC al RM, martor la redactarea şi
autentificarea testamentului poate fi orice persoană care are capacitatea de a
întocmi de sine stătător propriul testament, cu următoarele excepţii:
a) persoana care semnează testamentul în numele testatorului;
b) notarul sau altă persoană care, în condiţiile legii, autentifică testamentul;
c) persoana în favoarea căreia se întocmeşte testamentul, rudele acesteia până
la gradul trei inclusiv şi soţul acesteia;
d) analfabeţii şi alte persoane inapte să citească testamentul;
e) persoanele cu antecedente penale pentru faptele prevăzute la art.312, 314
sau 3521 din CP al RM;
f) persoanele care nu posedă limba în care este întocmit testamentul;
g) persoana desemnată executor testamentar în testament.
a) principiul legalităţii;
b) principiul independenţei şi imparţialităţii;
c) principiul îndeplinirii personale a atribuţiilor;
d) principiul păstrării secretului profesional;
e) principiul nediscriminării.
Principiul legalităţii în activitatea notarială reese, înseși, din faptul că
cuantumul și limitele activității notariale sunt stabilite de Lege.
Activitatea notarială se prezumă legală şi conformă legii până la proba
contrară.
Orice act notarial prezentat autorităţilor publice, inclusiv instituţiilor de
arbitraj, instanţelor de judecată sau unui alt organ jurisdicţional, în calitate de
probă confirmă faptele expuse în acesta şi constatate de subiectul, ce realizează
activitate notarială, până la proba contrară.
Principiul independenţei şi imparţialităţii subiectului, ce realizează
activitate notarială
În activitatea sa notarială, Secretarul Consiliului local, este independent şi se
supune numai legii. Orice imixtiune în activitatea sa este interzisă.
La îndeplinirea actului notarial, Secretarul Consiliului local este imparţial,
respectând drepturile şi interesele legitime ale persoanelor care solicită îndeplinirea
actului notarial.
În activitatea sa, Secretarul Consiliului local asigură respectarea drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt
criteriu, în condiţiile legii.
Principiul îndeplinirii personale a atribuţiilor
Secretarul Consiliului local exercită personal activitatea notarială şi nu poate
delega împuternicirile sale unei alte persoane.
Principiul păstrării secretului profesional
Secretarul Consiliului local este obligat să păstreze secretul profesional cu
privire la actele îndeplinite şi faptele ce i-au devenit cunoscute în cadrul activităţii
sale, indiferent de modul de obţinere ori sursa informaţiei, inclusiv după încetarea
activităţii sale.
16
Informaţiile cu privire la actele notariale îndeplinite de Secretarul Consiliului
local se pun la dispoziţia:
a) persoanei în numele căreia aceste acte au fost îndeplinite sau
reprezentantului acesteia. Informaţia cu privire la testament se eliberează doar la
cererea personală a testatorului, iar terţilor – numai după decesul testatorului, în
modul stabilit de legislaţie, dacă testatorul nu a degrevat Secretarul Consiliului
local de obligaţia de a păstra secretul profesional;
b) instanţei de judecată, la prezentarea încheierii judecătorului, procuraturii şi
organelor de urmărire penală, în baza ordonanţei acestor organe şi cu autorizarea
judecătorului de instrucţie, în legătură cu cauzele penale, civile sau
contravenţionale aflate în curs de examinare;
c) organelor de control asupra activităţii notariale, în limita controlului
efectuat;
d) executorului judecătoresc, în legătură cu procedura de executare ce ţine de
dosarele succesorale instrumentate de notari;
e) Serviciului Fiscal de Stat, conform normelor stabilite de lege.
Persoanele, cărora le-au devenit cunoscute informaţii deţinute de Secretarul
Consiliului local în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor lor de serviciu sau de
muncă sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestor informaţii. Nerespectarea
obligaţiei respective atrage răspundere disciplinară şi civilă.
Secretarul Consiliului local nu are obligaţia de a păstra secretul profesional şi
poate oferi informaţiile deţinute în următoarele cazuri:
a) existenţa consimţămîntului scris al solicitantului actului notarial, expus în
documentul notarial sau într-un alt document. Acest consimţămînt poate fi
exprimat de reprezentantul solicitantului sau, în caz de deces al solicitantului, de
succesorii acestuia;
b) în cadrul unui proces, intentat de către solicitantul actului notarial
împotriva Secretarul Consiliului local, în temeiul încheierii instanţei de judecată.
17
a) pentru cetăţenii Republicii Moldova şi rezidenţii permanenţi ai Republicii
Moldova: numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice
(IDNP), cetăţenia, domiciliul sau, în lipsa acestuia, reşedinţa temporară;
b) pentru cetăţenii străini, apatrizi, persoanele fizice nerezidente în Republica
Moldova: numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice
(IDNP), seria şi numărul actului de identitate, cetăţenia cetăţenilor străini şi
reşedinţa declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;
Stabilirea capacităţii de exerciţiu şi a discernământului solicitantului.
În vederea stabilirii capacităţii de exerciţiu şi a discernămîntului, suplimentar
criteriului de vârstă şi cazurilor de emancipare, Secretarul Consiliului local este
obligat să verifice în registrul de publicitate respectiv informaţia despre existenţa în
privinţa părţilor actului notarial şi a solicitanţilor adulţi a măsurilor de ocrotire
contractuale sau judiciare şi să verifice necesitatea autorizării cerute de lege pentru
încheierea actelor juridice solicitate, iar în cazul în care se constată lipsa unei astfel
de autorizări sau condiţiile măsurilor de ocrotire nu permit întocmirea actului
notarial solicitat, se va emite o încheiere de refuz al întocmirii actului notarial sau
îndeplinirii acţiunii notariale.
Secretarul Consiliului local verifică dacă solicitantul actului notarial poate să-
şi exprime în mod expres consimţămîntul, să conştientizeze acţiunile sale, să le
dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele juridice ale actului notarial solicitat şi
ale acţiunilor sale la momentul întocmirii actului.
Ce este girul?
21
Toate actele notariale, acţiunile şi procedurile notariale, plăţile notariale
încasate se înregistrează în registrele necesare pentru desfăşurarea activităţii
notariale.
Registrele necesare pentru desfăşurarea activităţii notariale, forma, conţinutul
registrelor şi modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Justiţiei,
dacă legea nu prevede altfel.
Ministerul Justiţiei ţine Registrul electronic al dosarelor succesorale şi
testamentelor şi Registrul procurilor. Conţinutul, accesul la registre, precum şi
modul de funcţionare şi gestionare a acestora se stabilesc de către Ministerul
Justiţiei.
22
Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată doar
în cazul în care erorile materiale sau omisiunile sunt confirmate prin actele
prezentate pentru întocmirea actului notarial supus rectificării, completării, păstrate
în arhiva Secretarului Consiliului local.
În aceste cazuri, rectificarea sau completarea se efectuează de către persoana
care a întocmit actul la cererea uneia dintre părţi, fără a fi nevoie de prezenţa şi
semnătura acesteia în acest sens, acordul celeilalte din urmă fiind prezumat dacă a
fost legal citată şi nu şi-a manifestat opunerea.
Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată de
către Secretarul Consiliului local din oficiu, în lipsa părţilor, acordul acestora fiind
prezumat dacă au fost citate şi n-au făcut obiecţii sau altfel nu au făcut cunoscută
opunerea asupra rectificărilor sau completărilor.
Nu se pot rectifica prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici
alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept erori materiale sau omisiuni,
acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt
înscris.
Actul notarial distrus sau dispărut, fără a mai fi rămas un exemplar original,
se reconstituie la cererea părţilor, prin încheiere, cu acordul părţilor sau, după
caz, al succesorilor acestora, dacă există o copie legalizată a acestuia sau o copie
de pe copia legalizată a actului notarial. Reconstituirea se efectuează de către
persoana care a întocmit actul notarial sau de cel în gestiunea căruia a fost
transmisă arhiva.
23
Secretarul Consiliului local legalizează semnătura de pe înscrisul al cărui
conţinut nu este o expunere a unui act juridic.
La legalizarea semnăturii, Secretarul Consiliului local confirmă doar că
semnătura aparţine persoanei care a semnat. Nu sunt supuse verificării faptele
expuse în înscris şi, respectiv, Secretarul Consiliului local nu poartă răspundere
pentru veridicitatea lor, acest fapt urmând a fi indicat în gir.
Dacă la întocmirea actului notarial participă, în condiţiile legii, alte persoane
(martori, interpreţi, traducători, persoane desemnate de persoana care nu poate
semna), Secretarul Consiliului local va legaliza semnătura acestora pe actul
notarial.
În cazul în care testatorul este analfabet sau din cauza unei dizabilităţi fizice, a
unei boli sau a altor cauze nu poate citi sau semna actul, el va dicta Secretarului
Consiliului local conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă
voinţă, notarul urmând să redacteze testamentul.
În cazul în care testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea
testamentului vor fi prezenţi o persoană desemnată de testator să semneze în locul
său şi 2 martori.
În cazul în care testatorul este nevăzător, Secretarul Consiliului local, în
prezenţa a 2 martori, îi va citi actul înainte de a-i lua consimţămîntul. După citire,
testamentul va fi semnat de către testator şi cei 2 martori.
În situaţiile speciale, când Secretarul Consiliului local ia declaraţia de voinţă a
testatorului surd, mut sau surdomut în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin
interpret.
În girul de autentificare Secretarul Consiliului local va face menţiunea
expresă a declaraţiei testatorului, inclusiv cauza care l-a împiedicat să semneze,
precum şi menţiunea despre prezenţa altor persoane la procedura de autentificare.
25
Martorii implicați în procedura dată trebuie să întrunească cerinţele prevăzute
de art. 2221 CC al RM.
Art. 1543 din Codul civil ceh permite înregistrarea testamentelor care nu
conțin condiții tipice testamentelor autentice. Prin urmare, dacă există temerea
rezonabilă că testatorul va deceda înainte de a întocmi testamentul sub forma unui
act autentic, primarul municipiului, pe teritoriul căruia se află testatorul, îi poate
înregistra testamentul în prezența a doi martori. În aceleași condiții, o persoană
care are competența legală să exercite atribuțiile primarului poate înregistra un
testament.
De asemenea, art. 951 din Codul civil polonez permite întocmirea unui
testament în fața unor funcționari din administrația locală a comunei, adică în fața
administratorului comunei (primar, președinte al orașului), secretarului comunei și
șefului oficiului registrului.
Art. 1043 alin. (1) din Codul civil al României prevede că un testament este
considerat autentic dacă a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană
învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.
La fel, pentru cazuri urgente, care nu suportă amânare, art. 2249-2252 din
Codul civil german prevăd posibilitatea întocmirii de testamente în cazuri
excepţionale în faţa primarului localităţii unde se află testatorul şi în prezenţa a doi
martori. Acest tip de testament îşi pierde valabilitatea după trei luni de la data
întocmirii lui, dacă situaţia s-a normalizat şi nu este confirmat ulterior de testator.
26
3.7. Taxele, încasate de Secretarii Consiilor locale, pentru prestarea
serviciilor notariale.
27
2016 al Serviciului de Stat Arhivă cu privire la aprobarea Indicatorului
documentelor-tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei
publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova şi
Instrucţiunii privind aplicarea Indicatorului şi Instrucţiunii cu privire la ordonarea
documentelor în organizaţiile, instituţiile şi întreprinderile Republicii Moldova
aprobată la 18 ianuarie 2010 de către Directorul Serviciului de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova.
Actele notariale îndeplinite în procesul activităţii notariale care, potrivit
legislaţiei se supun păstrării, actele în temeiul cărora acestea au fost îndeplinite şi
registrele actelor notariale formează arhiva activităţii notariale şi constituie
proprietate a statului, fiind parte integrantă a Fondului Arhivistic al Republicii
Moldova, în conformitate cu Legea nr.880-XII din 22 ianuarie 1992 privind
Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
Arhiva activităţii notariale se păstrează în sediul subiectului cu atribuții
notariale sau în încăperi special amenajate pentru arhivă, dotate cu mijloace
adecvate de păstrare, pentru a preveni degradarea, distrugerea sau sustragerea
documentelor.
Persoanele care desfăşoară activitatea notarială trebuie să prevină accesul
nesancţionat al terţilor la informaţia din arhiva activităţii notariale, inclusiv la cea
în variantă digitală (electronică), precum şi să asigure integritatea actelor notariale,
a registrelor şi a altor documente care se păstrează în arhivă.
Actele şi registrele notariale cu termen permanent de păstrare se predau în
arhivele de stat după expirarea a 75 de ani.
28
Încăperile pentru arhivă se dotează cu mijloace de alarmare şi semnalizare
antiincendiu, după caz şi cu instalaţii de stingere automată a incendiilor.
29
4) gruparea documentelor în dosare se efectuează în ordine cronologică,
alfabetică sau în ordinea înregistrării documentelor. Aceste principii pot să varieze
sau pot fi îmbinate;
5) fiecare dosar include obligatoriu inventarul intern cu indicarea numelui şi
prenumelui persoanei fizice sau juridice din actele notariale.
În procesul de sistematizare a documentelor în dosare se verifică
corectitudinea întocmirii actelor, aplicarea semnăturilor şi sigiliului, data întocmirii
actului notarial. Nu se includ în dosare documentele, care nu au tangenţă cu actele
notariale îndeplinite, maculatoarele şi proiectele (variantele de lucru) ale
documentelor.
În dosar se stochează un exemplar al originalului actului notarial întocmit, iar
dacă Nomenclatorul-tip prevede, se stochează şi documentele în baza cărora acesta
a fost îndeplinit.
Fiecare dosar trebuie să conţină nu mai mult de 250 file (o grosime de 30-40
mm). În cazul în care volumul documentelor este mai mare, dosarul se divizează în
volume separate, cărora li se atribuie numere în ordinea cronologică.
La finele fiecărui an calendaristic, notarii întocmesc inventarele dosarelor cu
termen permanent şi lung de păstrare.
Inventarele se întocmesc separat pentru:
1) dosare cu termen permanent de păstrare (anexa nr.3 la Regulamentul vizat);
2) dosare cu termen lung de păstrare (anexa nr.4 la Regulamentul vizat).
Pentru dosarele cu termen temporar de păstrare (pînă la 10 ani inclusiv) nu se
întocmesc inventare şi acestea nu se supun perfectării. La expirarea termenului de
păstrare acestea se nimicesc cu întocmirea procesului-verbal de nimicire a
dosarelor şi documentelor.
Inventarele dosarelor cu termen permanent şi lung de păstrare, procesul-
verbal de nimicire al dosarelor, termenul de păstrare al cărora a expirat, după
verificare, semnare şi certificare se prezintă pentru aprobare şi coordonare
instituţiilor arhivistice de stat respective.
Documentele şi dosarele cu termen expirat se nimicesc prin mărunţire, astfel
încît să se excludă citirea textului, apoi se transmit întreprinderilor de prelucrare a
maculaturii în baza facturii de predare-primire sau se supun nimicirii prin ardere.
Nimicirea documentelor se confirmă prin actul de nimicire în care se indică data
nimicirii, prenumele şi numele persoanei cu atribuții notariale, prenumele, numele
şi funcţia martorilor, în prezenţa cărora a avut loc nimicirea; metoda nimicirii;
menţiunea privind nimicirea actelor conform procesului-verbal de nimicire. În
calitate de martori pot fi atrase orice persoane, la decizia persoanei cu atribuții
notariale.
Procesul-verbal de nimicire a dosarelor se întocmeşte în două exemplare.
Unul se păstrează permanent la persoana cu atribuții notariale, iar celălalt se
transmite instituţiei arhivistice de stat respective.
30
3.6.3. Evidența actelor notariale
Persoana cu atribuții notariale este obligată să ţină evidenţa tuturor
documentelor intrate şi ieşite din arhivă. Pentru gestionarea arhivei activităţii
notariale se duce evidenţa dosarelor, documentelor şi a inventarelor depuse şi ieşite
din arhivă în registrul de evidenţă curentă (anexa nr.7 la Regulamentul vizat).
Documentele din arhivă pot fi scoase de la evidenţa arhivei în baza unuia din
următoarele acte:
1) proces-verbal de nimicire;
2) proces-verbal de predare-preluare;
3) proces-verbal de constatare a deteriorării complete a documentelor sau a
pierderii acestora, aprobat de instituţiile arhivistice de stat respective.
BIBLIOGRAFIE:
Legea cu privire la metodologia calculării plăţii pentru servicii notariale nr. 271-
XV din 27.06.2003
Codul civil al Republicii Moldova (art. 374 – 380; 2222 - 2233) nr. 1107-XV din
06.06.2002
31