CAPITOLUL X.

NOTARIATUL
§1. Consideraţii generale privind apariţia şi dezvoltarea instituţiei notariatului
§2. Dobândirea calităţii de notar, suspendarea şi încetarea activităţii acestuia
§3. Statutul notarului
§4. Procedura notarială, etapele ei şi modalităţile actelor notariale
§5. Alte instituţii şi organizaţii ce îndeplinesc funcţii notariale

§1. Consideraţii generale privind apariţia şi dezvoltarea instituţiei notariatului

Istoria notariatului şi apariţia notarului este legată de descoperirea şi folosirea scrisurilor

de populaţiile sumeriene. Primele testamente, contracte de vânzare-cumpărare sau de închiriere
au fost scrise în Mesopotamia cu mii de ani în urmă. Originea instituţiei notariatului trebuie
căutată în antichitate unde, în orânduirea sclavagistă se regăsesc elemente specifice ce pot duce
la concluzia existenţei unor forme incipiente de exercitare a profesiei notariale. Consemnarea în
scris a operaţiunilor juridice a contribuit la garantarea ordinii şi păcii în cadrul convenţiilor
private, în Roma antică cei ce se îndeletniceau cu afaceri şi diverse tranzacţii comerciale se
foloseau de scribi pentru a nota elementele esenţiale ale discuţiilor ce se purtau cu ocazia
încheierii convenţiilor. Astfel, “nota” scrisă de sclav şi aprobată de părţi constituia un început de
dovadă în cazul unui proces izvorat din convenţie. Specializarea sclavilor le-a atras şi denumirea
de “notari” adica cei care iau notiţe.
Propagarea treptată a documentelor scrise a determinat apariţia unei profesii liberale,
anume aceea a tabelionului, persoanele care o exercitau fiind specializate în redactarea
documentelor juridice. Tabelionii au devenit treptat experţi în cunoaşterea legilor şi a formulelor
juridice, funcţiile lor depăşind pe aceea de simplă redactare a unor documente juridice; ei au
devenit adevăraţi asesori juridici ai părţilor nu numai în material convenţiilor private, ci şi în
privinţa redactării unor petiţi, atestări sau certificate eliberate de tribunal.
Odată cu dezvoltarea oraşelor medievale şi înflorirea comerţului, convenţiile private au
început să fie tot mai mult redactate de personae ce posedau o calificare corespunzătoare,
obţinută în diferite şcoli ale timpului. Dezvoltarea comerţului în secolele XI- XII a contribuit la
transformarea scribului- scriptor sau notarius- în notar public. Gândirea juridică a epocii a fost
marcată în mod esenţial de două şcoli importante- a glosatorilor şi a canoniştilor-, iar aceasta a
contribuit la transformarea tabelionilor în veritabili funcţionari publici, în sensul modern al
cuvântului.1
În ţara noastră, originea notariatului este plasată de unii autori în secolul al XIV- lea,
totuşi, timp îndelungat activitatea notarială era îndeplinită de instanţele judecătoreşti, care aveau
atribuţii în materie necontencioasă.
Notariatul din Republica Moldova îşi trage originea din a doua jumătate a secolului XIX,
şi anume din 1869. Funcţia de notar se instituia în baza Legii notariale ruse din 1866 care la
rândul său a apărut odată cu reforma judecătorească din 1864 şi reflecta caracteristicile reformei
date.
În acea perioadă organele notariale din Basarabia aveau o structură dublă: primii notari şi
notarii publici.

1
Ioan Leş, Manual de drept notarial, Bucureşti, 2001, pag. 5.
 Primii notari se instituiau de către Tribunalul Regional (Chişinău- Tighina- Bălţi). Ei erau
funcţionari ai statului şi erau egali în privinţa retribuţiei, drepturilor de serviciu şi privilegiilor, a
modului de numire în funcţie, de avansare şi de eliberare cu membrii Tribunalelor Regionale.
Primeau salariu de stat şi aveau pensie. Primul notar se numea în funcţie la recomandarea
preşedintelui de tribunal prin decret regal.
Notarii publici activau în cadrul birourilor notariale. Numarul notarilor depindea de
împejurări şi se stabilea de Ministerul Justiţiei în acord cu cel de interne, industrie şi de comerţ.
Notarii îşi îndeplineau obligaţiile funcţionale numai în circumscripţia tribunalului, în
supravegherea căruia se afla fiecare dintre ei, dar deserveau toate persoanele care li se adresau,
chiar dacă domiciliul acestora din urmă se afla în afara circumscripţiei deservite. Actul întocmit
de către notari în altă circumscripţie era considerat nevalabil.
Funcţia de notar era încredinţată supuşilor ruşi care întruneau următoarele condiţii:
 au atins vârsta majoratului(21 ani);
 să nu fie angajaţi în altă funcţie statală;
 să posede limba rusă;
 să nu aibă antecedente penale sau admonestări de altă natură.2
În 1919 secţiile notariale au fost înlocuite prin serviciul notarial de pe lângă secţiile de
justiţie. Însă în perioada intervenţiei militare, a războiului civil şi în perioada „comunismului de
război”, din motivul absenţei circuitului privat, serviciile notariale au fost lichidate, iar
autentificarea unor acte, precum autentificarea copiilor, legalizarea identificării semnăturilor, a
fost transmisă judecătoriilor populare.
Odată cu redresarea economică şi dezvoltarea sectorului privat a sporit şi rolul
notariatului în calitatea sa de organ cu funcţii de control asupra legalităţii convenţiilor, totodată
s-a pus problema reglementării organizării activităţii notariale. Astfel, la 14 mai 1926 C.E.C. şi
S.C.N. din URSS au adoptat Hotărârea cu privire la principiile de bază ale organizării
notariatului de stat. Prin acest act normativ au fost stipulate principii unice în vederea organizării
şi funcţionării birourilor notariale. Până la adoptarea Legii cu privire la notariat nr. 1153-XIII,
din 11.04.1997, activitatea notarială a fost reglementată prin Legea RSSM cu privire la notariatul
de stat, aprobată prin Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM nr. 1015-VIII din 05.07.1974.3
Actualmente activitatea notarilor din Republica Moldova este reglementată de Legea
cu privire la notariat, nr.1453-XV din 08.11.2002, care stabileşte principiile şi modul de
realizare a activităţii notariale, cerinţele de bază înaintate faţă de actele notariale, precum şi
statutul notarului.

§2. Dobândirea calităţii de notar, suspendarea şi încetarea activităţii acestuia

În conformitate cu Art. 8, al Legii cu privire la notariat, notarul este persoana

autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin desfăşurarea activităţii
notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei.

2
Elena Constantinescu, Gheorghe Chibac, Olga Bondarciuc, Notariat, Chişinău, 2001, pag. 15.
3
Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă, Andrei Grigoriu, Organele de ocrotire a normelor de drept, Chişinău, 2001,
pag. 242.
 La activitatea notarială se admit persoanele care au promovat concursul în funcţie de
ordinea mediilor şi de opţiunea teritorială solicitată. Concursul pentru suplinirea locurilor
vacante este susţinut în faţa unei comisii de concurs constituită din 6 membri, dintre care 1
reprezentant delegat de Ministerul Justiţiei, 2 notari şi 3 profesori titulari de drept selectaţi prin
concurs public. Condiţiile de organizare a concursului pentru suplinirea locurilor vacante se
aprobă de Ministerul Justiţiei.
Pentru a obţine licenţa de notar este necesar de a îndeplini anumite criteriii. Printre
aceste criterii pot fi evidenţiate criterii generale, din care fac parte: cetăţenia, capacitatea deplină
de exerciţiu, posedarea limbii de stat şi speciale: studii superioare juridice, lipsa antecedentelor
penale nestinse, efectuarea stagierii(1 an), promovarea concursului etc.4
În Republica Moldova notarii îşi desfaşoară activitatea în cadrul birourilor notariale ,
deschise în limitele circumscripţiei unităţii administrativ- teritoriale de nivelul al II- lea, stabilite
în licenţă, un notar nu poate activa concomitent în mai multe birouri notariale. În ceea ce priveşte
notarii învestiţi cu împuterniciri pentru desfăşurarea activităţii în acelaşi teritoriu,aceştia pot
activa într-un birou comun, în cadrul biroului comun, fiecare notar îşi desfăşoară activitatea
notarială în mod individual şi răspunde personal pentru activitatea sa.

Activitatea notarului se suspendă în caz de:

a) incompatibilitate (desfășurarea oricărei alte activități remunerate, cu excepţia celei
ştiinţifice, didactice şi de creaţie)
b) depunere de către notar a cererii conţinînd temeiul suspendării – pe un termen ce nu
depăşeşte 3 ani ori pe perioada exercitării unei funcţii publice sau elective;
c) incapacitate temporară de muncă;
d) neachitare a obligaţiilor financiare aferente activităţii sale profesionale, stabilită prin
hotărîre judecătorească definitivă, după 6 luni de la scadenţa acestora – pînă la achitarea
debitului;
e) comitere, la efectuarea actelor notariale, de încălcări depistate în urma unor controale;
f) refuz repetat, nemotivat, de a permite membrilor comisiei de control, aprobate de către
Ministerul Justiţiei, accesul în biroul notarului pentru efectuarea controalelor şi/sau refuz repetat,
nemotivat, de a prezenta actele solicitate de aceştia.
g) emitere a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile privind suspendarea provizorie din
funcţie sau de aplicare a unei măsuri preventive sub formă de arest preventiv sau arest la
domiciliu;
h) lipsă a contractului de asigurare de răspundere civilă pînă în momentul încheierii
contractului;
i) încălcare a obligaţiilor prevăzute de Codul deontologic al notarilor.
Suspendarea activităţii notarului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei. În ordin vor fi
indicate temeiurile suspendării, perioada pentru care se suspendă activitatea notarului şi locul de
păstrare provizorie a arhivei activităţii notariale. În Registrul de stat al notarilor se va face
menţiunea despre suspendarea activităţii notarului.
Reluarea activităţii suspendate a notarului se face în baza unei cereri adresate ministrului
justiţiei, cu excepţia situaţiei când a fost emisă o hotărîre judecătorească irevocabilă privind
suspendarea provizorie din funcţie sau de aplicare a unei măsuri preventive sub formă de arest
preventiv sau arest la domiciliu, unde suplimentar se va prezenta şi dovada privind lipsa
antecedentelor penale.

Activitatea notarului încetează în cazul:

a) depunerii cererii;
b) necorespunderii condiţiilor generale și speciale;
4
Anatolie Bantuş, Igor Bantuş, Roman Staraşciuc, Elemente de drept public, Chişinău, 2008, pag. 432.
 c) decesului;
d) condamnării de către instanţa de judecată printr-o hotărîre definitivă pentru săvîrşirea cu
intenţie a unei infracţiuni;
e) declarării lui dispărut fără veste sau declarării morţii lui;
f) retragerii licenţei;
g) atingerii vîrstei de 65 de ani.
Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul ministrului justiţiei cu retragerea
ulterioară a licenţei, radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor şi publicarea în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova a ordinului respectiv.
Din momentul aducerii la cunoştinţă a ordinului cu privire la încetarea activităţii, notarul
nu are dreptul să îndeplinească acte notariale şi este obligat, în termen de 15 zile, să predea spre
lichidare sigiliul şi să prezinte la Ministerul Justiţiei dovada ce confirmă distrugerea acestuia, iar
în termen de 1 lună – să predea arhiva activităţii notariale.

§3. Statutul notarului

În esenţă, notariatul este o verigă, care îmbină societatea civilă şi statul. Dintr-un punct de
vedere, notarul apare ca un reprezentant din partea statului, care îndeplineşte funcţiile publice şi
activează din numele şi împuternicirile statului. Din alt punct de vedere, notarul este
reprezentantul unei profesiuni libere şi independente, subordonîndu-se numai legii. Aceste două
puncte de vedere permit a echilibra interesele, drepturile cetăţeanului şi statului, îmbinarea
caracterului public de drept al activităţii notariale cu bazele juridico-private ale organizării
notariatului.
Noţiunea notariatului n-ar fi deplină dacă n-am menţiona funcţiile, ce oglindesc direcţiile
de bază ale activităţii notariale.
Funcţiile notariale poartă un caracter specific, ce reflectă specificul procedurii notariale şi
al  activităţii notariale în domeniul circuitului civil. Particularităţile lor pornind de la caracterul
public al activităţii notariale şi competenţei notarului, care activează în limitele jurisdicţiei civile
nelitigioase. Funcţiile notariale se pot delimita în următoarele:
 sociale - caracterizează locul notariatului în sistemul de drept al Republicii
Moldova;
 de conţinut - oglindesc caracterul activităţii notariale.
Delimitarea funcţiilor notariale oferă posibilitatea evidenţierii locului notariatului în
societatea contemporană ca instituţie specifică de drept (funcţiile sociale ale notariatului) şi
demonstrarea specificului activităţii ei în raport cu participanţii promovării notariale (funcţiile de
conţinut).
Din categoria funcţiilor sociale se pot menţiona următoarele: de prevenire şi profilaxie, de
realizare a dreptului, de apărare şi fiscală.5
Conform prevederilor art.17 al Legii cu privire la notariat, în vederea exercitării
atribuţiunilor sale notarul beneficiază de o serie de drepturi şi anume:
a) să solicite de la persoane fizice şi juridice documente şi informaţii necesare pentru
îndeplinirea actelor notariale;
b) să aibă acces la informaţiile şi documentele autorităţilor publice, inclusiv ale organelor
cadastrale, necesare pentru îndeplinirea actelor notariale;

5
Gh. Chibac, E. Constantinescu, Noţiunea şi funcţiile notariatului, "Revista Naţională de Drept", 2001, nr.6, pag.4.
 c) să solicite, în numele persoanelor fizice şi juridice, la cererea scrisă a acestora,
înregistrarea drepturilor în registrul bunurilor imobile în cazul autentificării actului juridic sau al
eliberării certificatului de moştenitor;
d) să ia cuvîntul în judecată în nume propriu;
e) să încaseze plată pentru îndeplinirea actelor notariale;
f) să încheie contracte cu personalul tehnic şi cu alt personal pentru asigurarea activităţii
sale;
g) la concediu anual plătit şi la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, în
conformitate cu legislaţia;
h) la asigurare socială de stat şi la pensie pe baza contribuţiilor de asigurări sociale de stat;
i) să aibă concomitent cel mult doi notari stagiari;
j) să fie membru al asociaţiilor profesionale la nivel local, naţional şi internaţional şi să
ocupe nu mai mult de o singură funcţie electivă în aceste asociaţii;
k) să dispună de venitul obţinut;
l) să exercite alte operaţiuni ce nu contravin legislaţiei.

Obligaţiile notarului sunt prezentate la art.19 al Legii cu privire la notariat, şi în

conformitate cu acest articol, notarul are obligaţia:
a) să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu prezenta lege şi cu jurămîntul depus;
b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă în exerciţiul drepturilor şi în ocrotirea
intereselor lor legitime, să explice persoanelor menţionate conţinutul actului notarial, precum şi
drepturile şi obligaţiile lor, să-i avertizeze despre consecinţele actelor notariale îndeplinite;
c) să păstreze în taină informaţiile care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii.
Instanţa de judecată poate să elibereze notarul de această obligaţie dacă împotriva lui a fost
intentat dosar penal în legătură cu îndeplinirea actului notarial;
d) să asigure executarea stagiului de către notari stagiari;
e) să-şi ridice continuu nivelul profesional;
f) să-şi onoreze obligaţiile financiare legate de activitatea personală;
g) să păstreze arhiva activităţii notariale în condiţiile prevăzute de lege;
h) să respecte alte obligaţii prevăzute de Codul deontologic al notarilor, aprobat de
adunarea generală a notarilor la propunerea ministrului justiţiei.
Potrivit principiilor generale, notarul răspunde pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu; în literatura de specialitate răspunderea civilă
(delictuală) a notarului este apreciată ca o modalitate a răspunderii profesionale asemănătoare cu
cea a medicului, răspunderea notarului intervine indiferent de gradele vinovăţiei. Exercitarea de
către notar a unui interes public nu poate să rămână fără consecinţe nici pe planul reglementării
răspunderii disciplinare. De aceea, Legea cu privire la notariat conţine norme privind
răspunderea disciplinară.6
Astfel notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale., dintre
care putem enumera:
 absenţa nejustificată de la birou, notarul privat nu poate absenta de la biroul notarial mai
mult de 7 zile lucrătoare consecutive fără a informa Ministerul Justiţiei. În cazul absenţei
temporare a notarului de la biroul notarial, dacă pe teritoriul unde îşi desfăşoară acesta
activitatea nu este alt notar, ministrul justiţiei, va schimba, prin ordin, competenţa
teritorială a notarului care îl va înlocui pe notarul absent;
 încălcări la îndeplinirea actelor notariale depistate în urma unor controale- activitatea
notarială aste supravegheată de către Ministerul Justiţiei şi supravegherea respectivă
6
Dumitru Roman, Tatiana Vîzdoagă, Andrei Grigoriu, Organele de ocrotire a normelor de drept, Chişinău, 2001,
pag. 253.
 constă în efectuarea controalelor activităţii notariale, inclusiv ţinerea registrelor notariale,
păstrarea documentelor, utilizarea legăturii electronice cu registrele prin intermediul
reţelei computerizate, respectarea orelor de program etc, controalele se efectuează odată
în 2 ani, cu excepţia cazurilor când notarul este nou numit- activitatea acestuia este
supusă primului control la expirarea primului an de activitate, şi în atunci când
Ministerului Justiţiei i-au devenit devenit cunoscute date care trebuie să fie verificate;
 divulgarea secretului profesional- persoana care desfăşoară activitate notarială are
obligaţia să păstreze secretul cu privire la actele îndeplinite şi la faptele care i-au devenit
cunoscute în timpul activităţii sale, informaţia respectivă se eliberează numai persoanelor
fizice şi juridice în numele sau din împuternicirile cărora au fost îndeplinite. În legătură
cu cauzele penale, civile sau administrative aflate în curs de examinare informaţia cu
privire la actele notariale îndeplinite se eliberează la cererea instanţei de judecată,
procuraturii, organelor de urmărire penală.
În funcţie de gravitatea faptei, pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
avertizare, mustrare, suspendarea din funcţie pe o durată maximă de 6 luni, retragerea licenţei
pentru activitate notarială. Examinarea cazurilor privind răspunderea disciplinară a notarilor ţine
de competenţa Colegiul disciplinar constituit pe lîngă Ministerul Justiţiei.
Colegiul este format din 7 membri, dintre care 1 desemnat de ministrul justiţiei, 2 profesori
titulari de drept, 3 notari şi un reprezentant al societăţii civile, aleşi printr-un concurs organizat
de Ministerul Justiţiei.
Sancţiunile disciplinară se aplică de către ministrul justiţiei, în baza deciziei colegiului
disciplinar şi, poate fi aplicată, nu mai tîrziu de 6 luni de la data constatării abaterii şi nu mai
tîrziu de 2 ani de la data comiterii ei.

§4. Procedura notarială, etapele ei şi modalităţile actelor notariale

Notariatul constituie o instituţie, care asigură garanţia şi apără interesele legale ale
participanţilor la circuitul civil, prin efectuarea activităţii notariale din numele statului. Actul
efectuat de notar, de secretarul primăriei, de consul, cu sigiliu şi propria semnătură, au forţă
probantă, fapt ce demonstrează încă o dată caracterul public al activităţii notariale.
Particularitatea acestei activităţi constă în faptul că ea, de regulă, nu apără ulterior drepturile şi
interesele legale, ci previne încălcarea dreptului şi din aceste considerente activitatea notarială
are un caracter specific. Spre deosebire de activitatea instanţelor judecătoreşti, obiectul căreia
este litigiul civil de drept, obiectul activităţii notariale îl constituie cauzele nelitigioase. După
cum menţionează V. N. Argunov "notarul îndeplineşte voinţa părţilor convenţiei, instanţa de
judecată şi alte organe de protecţie a normelor de drept, soluţionează litigiile de drept, apărute în
rezultatul încheierii convenţiei".7
Doctrina juridică de specialitate, dar şi prevederile legislaţiei în vigoare evidenţiază, în
procedura notarială, următoarele etape obligatorii:
a) etapa de intentare a procedurii notariale- se începe în momentul când o persoană
interesată îşi exprimă dorinţa de a îndeplini un act notarial, practica notarială prevede intentarea
procedurii notariale prin depunerea unei cereri, toat la această etapă notarul verifică dreptul
persoanei de a se adresa în vederea emiterii actului notarial solicitat, dacă nu sunt încălcate
7
Gh. Chibac, E. Constantinescu, Noţiunea şi funcţiile notariatului, "Revista Naţională de Drept", 2001, nr.6, pag.4.
regulile competenţei teritoriale, stabileşte identitatea persoanei, verifică capacitatea de exerciţiu
sau capacitatea juridică civilă a persoanei juridice. Această etapă se finalizează cu adoptarea
deciziei de emitere a actului notarial sau de refuz;
b) etapa de pregătire pentru întocmirea actului notarial constă în stabilirea registrului de
fapte ce au importanţă pentru cauza dată; determinarea registrului de dovezi necesarea pentru
confirmarea acestor fapte; stabilirea cercului de personae ce urmează să ia parte la întocmirea
actului notarial; aducerea la cunoştinţa persoanelor interesate despre actul notarial care va fi
emis; explicarea pentru persoanele care s-au adresat, a sensului, importanţei şi a consecinţelor
acţiunilor sale, cererea de prezentare a documentelor necesare;
c) etapa de examinare în fond a cauzei notariale şi îndeplinirea actului notarial la
această etapă obiectul activităţii notariale îl constituie analiza dovezilor şi a materialelor
prezentate, notarul va putea aplica norma material corespunzătoare şi întocmi actul procedural
corespunzător8
Potrivit prevederilor Legii cu privire la notariat, art. 35, notarul execută următoarele acte
notariale:
 autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte) - Persoana care
desfăşoară activitate notarială autentifică actele juridice pentru care legislaţia stabileşte o formă
notarială obligatorie, la dorinţa părţilor pot fi autentificate şi alte acte juridice pentru care nu este
prevăzută autentificarea notarială obligatorie. Notarul are obligaţia de a explica părţilor sensul şi
importanţa proiectului actului juridic şi de a verifica conformitatea conţinutului lui cu intenţiile
reale ale părţilor şi dacă nu este în contradicţie cu legislaţia;9
 procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor -
notarul, primind informaţia despre decesul persoanei, deschide procedura succesorală în baza
declaraţiei scrise a moştenitorilor legali, moştenitorilor testamentari ori a mandatarilor lor legali
de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea, în anumite cazuri procedura succesorală se
deschide şi la cererea reprezentanţilor organelor de stat, sau a creditorilor defunctului. În cazul în
care pe unul şi acelaşi teritoriu îşi desfăşoară activitatea mai mulţi notari, competenţa de
îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar sesizat, notarii fiind obligaţi să
verifice dacă procedura succesorală nu a fost deschisă de un alt notar din acelaşi teritoriu.10
Certificatul de moştenitor se eliberează de notar moştenitorilor sau statului la locul
deschiderii succesiunii în termenul stabilit de legislaţia civilă. Certificatul de moştenitor se
eliberează moştenitorilor care au acceptat succesiunea în modul stabilit de legislaţia civilă pe
numele tuturor moştenitorilor sau, la dorinţa lor, fiecărui în parte. Moştenitorii care au omis
termenul de acceptare a succesiunii pot fi incluşi în certificatul de moştenitor cu consimţămîntul
tuturor celorlalţi moştenitori care au acceptat succesiunea în termen, acest consimţămînt al
moştenitorilor va fi prezentat în scris notarului pînă la eliberarea certificatului de moştenitor.11
 eliberarea certificatelor de proprietate - în baza cererii comune scrise a tuturor
coproprietarilor notarul eliberează certificate cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-
părţi din proprietatea comună în devălmăşie, în cazul decesului unuia din coproprietari,
certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în

8
Anatolie Bantuş, Igor Bantuş, Roman Staraşciuc, Elemente de drept public, Chişinău, 2008, pag. 433.
9
Art. 50 al Legii cu privire la notariat, nr.1453-XV din 08.11.2002.
10
Art. 55 al Legii cu privire la notariat, nr.1453-XV din 08.11.2002.
11
Idem art. 64.
devălmăşie se eliberează la locul deschiderii succesiunii în baza cererii scrise a tuturor
coproprietarilor şi a moştenitorilor care au dreptul la succesiune. Mărimea cotelor
coproprietarilor în proprietatea comună în devălmăşie se stabileşte în baza cererii scrise a tuturor
coproprietarilor dacă legea nu prevede altfel. Certificatul cu privire la dreptul de proprietate
asupra bunurilor imobile se eliberează de notar la locul aflării acestor bunuri.12
 certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege – dintre acestea putem
enumera: certificarea faptului aflării persoanei în viaţă, faptului aflării unei anumite persoane
într-un anumit loc; certificarea identităţii persoanei cu persoana înfăţişată în fotografie;
certificarea timpului prezentării documentului;
 legalizarea semnăturilor de pe documente - Persoana care desfăşoară activitate
notarială legalizează semnăturile de pe documentele al căror conţinut nu contravine legii şi nu
este o expunere a unui act juridic. În actul juridic poate fi legalizată numai semnătura persoanei,
care a semnat pentru o altă persoană care nu poate semna personal din cauza deficienţelor fizice,
bolii sau din alte motive întemeiate. Legalizînd semnăturile, persoana care desfăşoară activitate
notarială nu certifică faptele expuse în document, ci numai confirmă că semnătura aparţine
persoanei care a semnat, acest fapt fiind indicat în girul de autentificare;13
 actele de protest al cambiilor - Persoana care desfăşoară activitate notarială
efectuează acte de protest al cambiilor, în caz de neacceptare, neachitare şi nedatare a acceptului,
în conformitate cu;14
 prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea neachitării lor - persoana care
desfăşoară activitate notarială de la locul aflării debitorului primeşte, după expirarea a 10 zile de
la eliberarea lor, cecul emis pe teritoriul Republicii Moldova pentru a-l prezenta spre achitare, iar
cecul emis pe teritoriul unui stat străin – după expirarea a 6 luni, dar nu mai tîrziu de ora 12 a
zilei care urmează după acest termen. Notarul prezintă în aceeaşi zi băncii cecul spre achitare. În
caz de neachitare a cecului, persoana care desfăşoară activitate notarială certifică acest fapt,
făcînd o menţiune pe cec după forma stabilită şi consemnînd acest fapt în registru, totodată,
trimite emiţătorului de cec o înştiinţare despre neachitarea cecului de către bancă şi despre
menţiunea făcută pe cec;15
 legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele - notarul legalizează
copiile de pe documente şi extrasele din ele cu condiţia că aceste documente nu sînt în
contradicţie cu legea şi au putere juridică;16
 efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor - persoana care desfăşoară
activitate notarială legalizează traducerea documentelor, în cazul în care notarul nu posedă limba
străină, traducerea poate fi efectuată de un traducător autorizat, a cărui semnătură este cunoscută
notarului, în acest caz, se legalizează semnătura traducătorului;17
 transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi
juridice – notarul poate transmite cererile persoanelor fizice şi juridice către alte persoane fizice
12
Idem art. 66.
13
Idem art. 68.
14
Cambia este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor Legii cambiei nr.
1527 din 22.06.1993, ce oferă posesorului acesteia dreptul cert şi exigibil de a cere la scadenţa creanţei de la debitor,
iar în caz de neonorare a acestei cereri şi de la alte persoane obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicate,
cambiile se emit în calitate de instrument de plată pentru mărfurile livrate, lucrări executate şi servicii prestate.
15
Art. 76 al Legii cu privire la notariat, nr.1453-XV din 08.11.2002.
16
Idem art.67.
17
Idem art.69.
şi juridice cu recipisă sau le expediază prin poştă cu aviz poştal, la rugămintea persoanei care a
depus cererea ei i se eliberează un certificat de transmitere a cererii;18
 primirea în depozit a sumelor băneşti şi titlurilor de valoare - notarul de la locul
de executare a obligaţiei, în cazurile prevăzute de legislaţie, primeşte în depozit de la debitori
sume de bani şi titluri de valoare pentru a le transmite creditorului;19
 primirea documentelor la păstrare - persoana care desfăşoară activitate notarială
primeşte la păstrare documente, conform unui inventar întocmit în două exemplare, eliberînd
persoanei care a depus documentele la păstrare certificat şi un exemplar al inventarului.
Documentele primite la păstrare se restituie la prezentarea certificatului şi a inventarului sau în
baza unei hotărîri a instanţei de judecată;20
 întocmirea protestului de mare - persoana care desfăşoară activitate notarială
primeşte declaraţia scrisă a căpitanului navei cu privire la accidentul care a avut loc în timpul
navigaţiei sau staţionării navei, ce poate constitui temei pentru a prezenta proprietarului navei
pretenţii patrimoniale. Notarul, în baza declaraţiei căpitanului, a datelor din jurnalul de bord şi,
dacă e posibil, a depoziţiilor a cel puţin 2 martori din echipajul navei, alcătuieşte un act de
protest de mare şi îl certifică, un exemplar al actului se eliberează căpitanului;21
 asigurarea dovezilor - la cererea persoanelor interesate, persoana care desfăşoară
activitate notarială asigură dovezile necesare, dacă sînt motive de a crede că ulterior prezentarea
dovezilor va deveni imposibilă sau dificilă;22
 eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit - Duplicatul
documentului se eliberează la cererea scrisă a persoanei în al cărei nume sau din a cărei
împuternicire a fost îndeplinit actul notarial. Moştenitorului indicat în testament sau
reprezentantului său legal duplicatul testamentului se eliberează numai după decesul
testatorului;23
 alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei.
Toate actele notariale îndeplinite de persoana care desfăşoară activitate notarială se
înregistrează în registrul actelor notariale. Fiecărui act notarial i se atribuie un număr de ordine
aparte, care, în mod obligatoriu, este indicat pe documentele eliberate de persoana care
desfăşoară activitate notarială.24

§5. Alte instituţii şi organizaţii ce îndeplinesc funcţii notariale

Printre instituţiile şi organizaţiile ce îndeplinesc funcţii notariale un loc important în

ocupă oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii Moldova, activitatea notarială a
acestora se desfăşoară în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte, ţinîndu-se cont de uzanţele internaţionale.

18
Idem art.73.
19
Idem art.74.
20
Idem art.77.
21
Idem art.78.
22
Idem art.79.
23
Idem art.49.
24
Idem art.17.
 La cererea persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova şi persoanelor juridice ale
Republicii Moldova, oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii Moldova
îndeplinesc următoarele acte notariale:
a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte), cu excepţia contractului
de înstrăinare a bunurilor imobile şi contractului de gaj;
b) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale;
c) legalizarea semnăturilor de pe documente;
d) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele;
e) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor şi1 a extraselor din ele;
f) certificarea unor fapte în cazurile prevăzute de lege;
g) primirea documentelor la păstrare etc
De asemenea printre la aceast capitol mai putem menţiona şi persoanele cu funcţie de
răspundere abilitate, ale autorităţilor administraţiei publice locale şi registratorii de stat ai
Camerei Înregistrării de Stat, care pot îndepli următoarele acte notariale:
legalizarea semnăturilor de pe documente; legalizarea copiilor de pe documente şi a
extraselor din ele; luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale; autentificarea testamentelor;
autentificarea procurilor pentru primirea pensiilor, indemnizaţiilor, mijloacelor băneşti;
autentificarea actelor de constituire a întreprinderilor şi organizaţiilor fondate pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi a modificărilor şi completărilor operate în actele de constituire şi
în datele înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul de stat al organizaţiilor,
legalizarea copiilor de pe actele de constituire a întreprinderilor şi organizaţiilor, a extraselor din
aceste acte şi a copiilor de pe certificatele înregistrării de stat din arhiva Camerei Înregistrării de
Stat.