Problema protecției juridice a interpretărilor, fonogramelor și emisiunilor organizațiilor

de difuziune, adică a obiectelor ce derivă din valorificarea operelor de artă, literatură și știință, a
fost obiect de discuții în literatura juridică de mai multă vreme. O asemenea protecție este
prevăzută de normele Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Relațiile din domeniul drepturilor conexe, pe plan internațional, sunt reglementate de
Convenția internațională pentru protecția interpreților, a producătorilor de fonograme și
organizațiilor de difuziune, încheiată la Roma în 26 octombrie 1961.
Specificul drepturilor conexe este dependența lor de drepturile titularilor dreptului de
autor. Pentru apariția și exercitarea drepturilor conexe nu este necesar de a respecta careva
formalități. Drepturile asupra obiectelor drepturilor conexe apar din momentul creării lor, adică
din momentul când opera a fost adusă la cunoștința publicului prin diferite mijloace accesibile,
posibil de a fi percepute. Pentru a informa terțele persoane despre drepturile lor, subiectul
drepturilor conexe este în drept de a folosi semnul drepturilor conexe care conține trei elemente:
a) litera latină P inclusă într-un cerc
b) numele ori denumirea titularului drepturilor conexe
c) anul primei publicări
De menționat este faptul că drepturile interpretului sunt protejate în conformitate cu
Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe art. 32 alin. 4 dacă:
a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) interpretarea a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;
c) interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă în conformitate cu
prevederile alin. (5);
d) interpretarea nu este imprimată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-
o emisiune a organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu în conformitate cu prevederile
alin. (6).
Drepturile producătorilor de fonograme vor fi protejate dacă producătorul de fonograme
este cetățean al RM sau persoana juridică are sediul permanent pe teritoriul RM. Altă cerință
înaintată față de fonogramă pentru a fi protejată este publicarea ei pentru prima dată în RM sau
publicarea ei în RM în termen de 30 de zile din momentul apariției ei în alt stat.
Vor fi protejate emisiunile organizațiilor de difuziune, dacă organizația își are sediul pe
teritoriul RM și difuzează emisiuni prin retranslatoare montate pe teritoriul RM.

Protecția juridică a drepturilor interpreților

Conform art. 3 a Convenției de la Roma privind protecția interpreților, producătorilor de
fonograme și a organizațiilor de difuziune, interpreții sunt considerați actorii, cântăreții,
instrumentiștii, dansatorii și alte persoane care joacă diferite roluri adică recită sau interpretează
într-un alt mod operele literare sau artistice.
Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe în art. 3 definește mai amănunțit
noțiunea de interpret și anume: actor, cîntăreţ, muzician, dansator, dirijor sau oricare altă
persoană care prezintă, recită, cîntă, joacă, dansează sau interpretează în orice alt mod o operă,
expresii folclorice sau spectacole de orice fel, inclusiv de varietăţi, folclorice, de circ, de păpuşi
ori de marionete. La fel legea mai definește și noțiunea de interpretare publică: prezentarea
operelor, interpretărilor sau a  fonogramelor prin reprezentare scenică,  recitare, cîntec sau printr-
o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee
(cu excepţia comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care
operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul
obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi.
Interpretul, ca subiect al drepturilor conexe, dispune de drepturi personale și
patrimoniale asupra interpretării sale. Spre comparație cu drepturile morale pe care le deține
autorul operei de artă, literatură și știință, interpretul deține mai puține drepturi morale și anume
conform art. 33 al legii interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa
interpretării sale:
a) dreptul la paternitate – dreptul de a se considera interpret şi de a cere o atare
recunoaştere, inclusiv prin comunicarea sau indicarea numelui său la fiecare valorificare a
interpretării sale, dacă prin prezenta lege nu sînt stabilite alte prevederi sau excepţii;
b) dreptul la nume – dreptul interpretului de a decide cum va figura numele său la
valorificarea interpretării (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării - dreptul la protecţia interpretării sale
contra oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot prejudicia
onoarea sau reputaţia interpretului.
La fel de menționat este faptul că drepturile morale nu pot face obiectul unei înstrăinări,
deoarece ele sunt inseparabile de personalitatea autorului și după moartea lui sunt transmise prin
moștenire pe o durată nelimitată.
Interpretul mai deține și un șir de drepturi patrimoniale indicate express în art. 33 alin. 2
al Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe. În baza articolului menționat, interpretul
are dreptul exclusiv de a permite sau interzice efectuarea următoarelor acțiuni:
a) imprimarea interpretării sale încă neimprimate;
b) reproducerea imprimării  interpretării sale;
c) distribuirea imprimării interpretării sale;
d) închirierea imprimării interpretării sale;
e) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a interpretării sale, cu excepţia cazului
cînd interpretarea este ea însăşi o interpretare televizată ori radiodifuzată sau este executată de pe
o imprimare;
f) punerea la dispoziţie în regim interactiv a interpretării sale imprimate.

Protecția juridică a drepturilor producătorilor de fonograme.

În ciuda faptului că producătorii de fonograme efectuează un lucru mecanic pentru crearea unor
condiții de imprimare mai bună a sunetelor, s-a convenit că, prin intermediul normelor Legii
dreptului de autor și drepturilor conexe, să se reglementeze relațiile ce survin din valorificarea
fonogramei ca produs a producătorilor de fonogramă subiect al drepturilor conexe. Art. 3 al
Convenției de la Roma privind protecția interpreților, producătorilor de fonogramă și a
organizațiilor de difuziune, definește fonograma drept o exprimare exclusiv sonoră a sunetelor
unei interpretări sau a altor sunete. Producător de fonogramă este persoana fizică sau juridică din
inițiativa căreia se imprimă pentru prima dată sunetele unei interpretări sau alte sunete.
Luând în considerare faptul că producera unei fonograme este doar un lucru mecanic,
lipsit de activitate intelectuală, producătorul de fonograme este lipsit de drepturi personale
(morale). Am considera însă că dreptul la indicarea pe ambalaj a denumirii organizației ce a
produs fonograma reprezintă un drept moral. Fenomenul apariției fonogramei generează pentru
producători careva drepturi patrimoniale enumerate în art. 28 al Legii privind drepturile de autor
și drepturile conexe, unde este specificat că dreptul exclusiv de valorificare a fonogramei
înseamnă dreptul producătorului de fonograme de a permite ori a interzice efectuarea
următoarelor acțiuni:
a) reproducerea fonogramei
b) difuzarea exemplarelor de fonogramă ( comercializarea, darea cu chirie a acestora)
c) importul exemplarelor de fonogramă cu scopul difuzării, exclusiv a exemplarelor produse
cu autorizația producătorului acestei fonograme.
Considerăm că nu este necesar să ne oprim la analiza detaliată a fiecărui drept în parte
deoarece ele corespund cu drepturile patrimoniale ale autorilor operelor de artă, literatură și
știință, analizate la capitolul respectiv.
Din momentul când fonograma a fost pusă legal în circuitul bunurilor civile, difuzarea
acestora se permite fără autorizarea producătorului de fonograme și fără plata remunerației. De
menționat că cumpărătorului fonogramei îi este cedat dreptul asupra suportului material și nu
drepturile patrimoniale asupra fonogramei, la rândul său, cumpărătorul este în drept să
administreze suportul material cum dorește. Este lipsit însă de dreptul de difuzare a exemplarelor
fonogramei prin darea lor în chirie. Acest drept aparține în exclusivitate producătorului de
fonogramă. Drepturile producătorului de fonogramă pot fi transmise prin contract de cesiune
exclusivă sau neexclusivă, care va fi încheiat în forma scrisă cu respectarea tuturor drepturilor
producătorului de fonogramă.
Durata drepturilor patrimoniale ale producătorului de fonograme este de 50 de ani de la data
primei publicări a fonogramei sau 50 de ani de la data primei imprimări, Dacă în acest termen
fonograma nu a fost publicată (art. 33 (2) al Legii privind drepturile de autor și dreputrile
conexe).

Protecția juridică a emisiunilor difuzate prin cablu și prin satelit

Ca și produsul producătorilor de fonograme emisiunile create de organizațiile de difuziune
necesită a fi protejate. Aceasta se confirmă prin faptul că ,, pentru crearea unor emisiuni tele- sau
radio- de regulă sunt necesare cheltuieli considerabile, care pot fi recuperate doar prin deținerea
unui drept de monopol asupra emisiunii, deoarece posibilitățile tehnice la moment permit
înregistrarea unei emisiuni fără cheltuieli mari, “, care pot fi valorificate de la organizații fără ca
organizația care a produs emisiunea să poată valorifica opera sa și prin urmare, să obțină un
beneficiu care de fapt, este și scopul acestei organizații. În acest context considerăm că este
necesară asigurarea protecției emisiunilor organizațiilor de difuziune.
Deoarece organizațiile de difuziune nu depun un efort intelectual la imprimarea ori difuzarea
emisiunilor, ele sunt lipsite de drepturile persoanle (morale). În schimb organizațiile de difuziune
posedă un șir de drepturi patrimoniale enumerate expres în Legea privind drepturile de autor și
drepturile conexe. Art. 29 prevede dreptul organizației de difuziune de a permite sau de a
interzice efectuarea următoarelor acțiuni:
a) imprimarea emisiunii
b) reproducerea imprimării emisiunii
c) translarea simultană pe cale radio-electrică sau prin cablu emisiunii sale de către o altă
organizație de difuziune
 d) translarea emisiunii pe cale radio-electrică sau prin cablu
e) translarea emisiunii în localurile în care intrarea este cu plată.
Drepturile organizației de difuziune sunt în vigoare timp de 50 de ani după transmiterea
emisiunii de către această organizație pe cale radioelectrică. Termenul sus menționat începe
să curgă de la 1 ianuarie al anului ce urmează după anul când s-a produs fapta juridică.

Condițiile utilizării libere a obiectelor drepturilor conexe

Ca și pentru operele de artă, literatură și știință Legea privind drepturile de autor și
drepturile conexe prevede cazuri speciale de valorificare liberă a obiectelor drepturilor conexe.
Valorificarea liberă presupune o asemenea folosire a obiectelor drepturilor conexe pentru care nu
este necesar consimțământul interpretului, producătorului de fonograme, organizației de
difuziune, precum și plata unei remunerații. Cazurile de valorificare liberă a obiectelor
drepturilor conexe sunt menționate în art. 15 a Convenției de la Roma și coincid cu cazurile
indicate în Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Vom examina fiecare caz în parte de folosire a obiectelor drepturilor conexe fără plata
remunerației și fără consimțământul interpretului, producătorului de fonogramă și organizației de
difuziune.
Primul caz este citarea în formă de fragmente scurte din interpretare, fonogramă,
emisiune a organizației de difuziune cu condiția că această citare se face în scopuri științifice, de
cercetare, polemice, de critică și formative, într-un volum determinat de scopul urmărit. (art. 30
(a) al Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe).
Valorificare în modul sus-menționat a obiectelor drepturilor conexe este determinată de
volumul operelor folosite. Dacă volumul operelor folosite va depăși scopul urmărit acesta va fi
deja o încălcare a drepturilor conexe.
Alt caz de valorificare liberă este ilustrarea cu fragmente mici a procesului didactic sau
de cercetare științifică art. 30 (b) al Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Persoanele terțe sunt în drept să valorifice obiectele drepturilor conexe fără
consimțământul subiecților drepturilor conexe și fătă plata remunerației în cazul includerii unor
fragmente mici din interpretări, fonograme, emisiuni ale organizațiilor de difuziune în Revista
informativă cotidiană. Aici trebuie să menționăm faptul că fragmentele mici vor avea doar
scopul de a aduce la cunoștința publicului despre un eveniment cultural ori altul care a avut ori
va avea loc.
Persoanele fizice sunt în drept să valorifice liber fără consimțământul interpretului,
producătorului de fonograme și organizației de difuziune obiectele drepturilor conexe în scopuri
strict personale. Vor fi în drept să facă acest lucru doar cu achitarea unei remunerații.
Remunerația dată constituie 3% din prețul de vânzare a amănuntului și este achitată de
întreprinderile care comercializează echipament audio sau video și suporturi materiale.
Organizațiile de administrare pe principii colective au drepturi patrimoniale ale autorilor operelor
de artă, literatură și știință sunt în drept să încaseze și să distribuie suma remunerației.
Cuantumul remunerației ce revine fiecărui subiect reprezintă 40 % autorilor, 30% interpreților și
30% producătorilor de fonograme.
Limitarea drepturilor conexe se aplică cu condiția că ele nu prejudiciază valorificarea
normală a obiectelor de drepturi conexe precum și operelor incluse în acestea, nu lezează
drepturile și interesele ligitime ale interpreților, producătorilor de fonograme, organizațiilor de
difuziune și ale autorilor acestor opere art. 30 (2) al Legii privind dr de autor și dr conexe.