UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI DREPT

PROTECȚIA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI SAU

EXECUTANȚI

CUPRINS
1. Drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi – introducere
2. Protecţia juridică a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi
3. Transmiterea drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi
4. Transmiterea prin licenta
5. Transmiterea prin cesiune
6. Bibliografie

Drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi.

Introducere
 Activitatea de creaţie intelectuală reprezintă o trăsătură esenţială a omului, care îl
departajează de celelalte fiinţe, consecinţa fiind legătura inseparabilă dintre autor şi opera sa, indiferent
de tipul creaţiei (artistică, literară, ştiinţifică, obiecte protejate prin normele proprietăţii industriale).
Creaţiile intelectuale pot fi păstrate de autor pentru sine sau pot fi divulgate, comunicate altora.
Artiştii interpreţi şi executanţi sunt definiţi că „actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte
persoane care reprezintă, cântă, recită, declamă, interpretează sau execută în oricare alt mod opere
literare sau artistice”1.
Producătorul de fonograme este „persoana fizică sau juridică care, prima, fixează sunetele
provenind dintr-o execuţie sau alte sunete”.2
Organismele de radiodifuziune sunt persoanele care organizează „difuzarea de sunete sau de
imagini şi de sunete prin intermediul undelor radioelectrice în scopul receptării de către public”.
Drepturile conexe se află într-o legătură de determinare cu drepturile de autor deoarece fără a
căror existenţă prealabilă a unei opere nu pot exista nici interpretări sau execuţii, înregistrări sonore
sau audiovizuale ori difuzări radio ori de televiziune care să dea naştere drepturilor conexe recunoscute
şi protejate. Acest raport de determinare este sugerat şi de terminologia folosită, termenul „conexe”
sugerând o preeminentă a drepturilor de autor asupra drepturilor conexe. Deşi, aşa cum am arătat, din
modul în care iau naştere, drepturile conexe sunt determinate de dreptul de autor, în practică o astfel de
delimitare este una potrivnică atât intereselor autorilor cât şi titularilor drepturilor conexe. În Franţa o
atare ierarhizare a fost respinsă, fiind considerată vătămătoare pentru parteneriatul care trebuie să
existe între titularii celor două categorii de drepturi.

Protecţia juridică a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi

Legea romană a drepturilor de autor, recunoaşte artistului interpret o serie de drepturi conexe
dreptului de autor asupra prestaţiei sale artistice. Aceste drepturi conexe cuprind drepturi morale şi
drepturi patrimoniale.

Potrivit art. 94 din Legea 8/1996 sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe
dreptului de autor, artiştii, interpreţii sau executanţii, pentru propriile interpretări ori executii,
producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de inregistrari audiovizuale, pentru propriile
înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de
programe.
1
A se vedea art 95 din Legea nr 8/1996
2
A se vedea art 103 alin 2 din Legea nr 8/1996
 Drepturile conexe au cunoscut reglementare legală prin apariţia Legii 8/1996. Această lege
aliniază dreptul intern la reglementările internaţionale în materie la care România a devenit parte,
respectiv Convenţia internaţională pentru protecţia artistilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor
de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961, la care
România a aderat prin Legea 76/1998 şi Conventia pentru protejarea producătorilor de fonograme
împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor, încheiată la Geneva la 29 octombrie 1971, la care
România a aderat prin Legea 78/1998.
Regula coexistenţei drepturilor conexe cu dreptul de autor a fost formulată în art. 1 al
Convenţiei de la Roma care dispune că „protecţia prevăzută prin prezenţa convenţie lasă intactă şi nu
influenţează în nici un mod protecţia dreptului de autor asupra operelor literare şi artistice. În
consecinţă, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea fi interpretată ca aducând vreo atin- gere
acestei protecţii”. Legiuitorul român a aderat la această potrivit căruia „drepturile conexe dreptului de
autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată
în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor”3.
În sensul Legii 8/1996, aşa cum prevede art. 95, sunt artişti interpreţi sau executanţi actorii,
cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cânta, dansează, recită, declamă, joacă,
interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un
spectacol de orice fel, inclusiv folcloric de varietăţi, de circ ori marionete. Asupra formulării acestui
text în literatura de specialitate s-a formulat următoarea critică : „Mai întâi, deşi artiştii sunt interpreţi
sau executanţi, în enumerarea prezentată de art. 95, interpretarea şi executarea unei opere literare sau
artistice nu mai reprezintă genul, ci sunt puse pe acelaşi plan cu modalităţile concrete ale acestora,
adică cu recitarea, declamarea, regizarea, dansul etc. În opinia personală, pentru motive de rigoare
juridică, în cuprinsul acestei norme, ar fi trebuit evidenţiat faptul că interpretarea sau executarea
reprezintă generalul, iar celelalte modalităţi concrete ale acestora „4.
S-ar fi impus acest demers, deoarece, ca regulă generală, strecurarea generalului printre
particular, nu numai că este o operaţiune greşită sub aspect juridic şi ştiinţific, dar este, cu certitudine,
de natură să creeze ambiguitate şi interpretări diverse”. Tot sub aspect formal, textul art. 95 a fost
criticat ca prin formularea „orice altă modalitate de execuţie” permite o interpretare extensivă, conform
căreia s-ar putea atribui calitatea de titular de drepturi conexe dreptului de autor unor persoane care,
deşi au participat la interpretarea sau executarea, nu au intreprins prin aceasta un demers creativ ce i-ar
îndreptăţi să beneficieze de astfel de drepturi. De aceea „referirea la talentul interpreţului sau

Executantului se întâlneşte frecvent în jurisprudenţa pentru a departaja prestaţiile protejabile

ale artiştilor interpreţi şi executanţi de cele neprotejabile”5.

3
A se vedea art 92 din Legea nr 8/1996
4
A se vedea Bodoașcă, Teodor, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 118
5
A se vedea Eminescu, Yolanda, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 94
 In afara de criteriul valoric o alta modalitate de a identifica titularii drepturilor conexe
dreptului de autor pleaca de la caracterul limitativ al enumerarii continuta in art. 95, caracter ce
permite potrivit uzantelor profesiilor delimitarea artistilor de alte categorii de participanti. „Figurantii,
fie ca sunt de teatru, fie de cinema, nu sunt considerati titulari de drepturi conexe, limita intre figurant
si artist interpret sau executant fiind determinata de uzantele profesiei”6. In doctrina, caracterul
limitativ al enumerarii titularilor drepturilor conexe de autor prevazuta in art. 95 este contestat pe
considerentul ca, in partea finala a respectivului text legislativ, se au in vedere si alte persoane care
prezinta, canta, danseaza, interpreteaza, regizeaza sau executa in orice modalitate o opera literara sau
artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete. „Fata de
continutul acestui text, caracterul exemplificativ al acestuia este triplu evidentiat : sub aspectul
persoanelor care interpreteaza sau executa o opera; al modalitatilor faptice de interpretare sau
executare a operelor; a modalitatii spectacolelor „7.
„Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al
dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente, şi anume” 8:
· traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale
Și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creaţie;
· culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi : enciclopediile şi antologiile,
colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

„Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele”9 :

· ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul
de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
· textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale
acestora; simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi :
stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; mijloacele de plată;
ştirile şi informaţiile de presă

În marea lor majoritate, operele protejate prin dreptul de autor ajung la cunoştinţa publicului
prin intermediul altor persoane decât autorii acestora, persoane care le execută, interpretează,
regizează, dirijează, înregistrează, difuzează prin intermediul radioului sau televiziunii şi care sunt
artiştii interpreţi şi executanţi, producătorii de fonograme, organisme de radiodifuziune, etc. Pentru

6
A se vedea Ros, Viorel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001.
7
Teodor Bodoașcă, op. cit., p. 122
8
A se vedea art. 8 din Legea 8/1996
9
A se vedea art. 9 din Legea 8/1996
această categorie dreptul de proprietate asupra formelor proprii şi originale de prezentare a fost definit
ca drept conex dreptului de autor.
Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreţi
sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări sonore pentru
propriile înregistrări şi organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni.

Transmiterea drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi

Potrivit Legii Nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, autorul sau titularul
dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
Conform art. 47 alin. 1 al Legii 64/1991 privind brevetele de invenţie, sunt transmisibile în
primul rând dreptul la eliberarea brevetului şi în al doilea rând dreptul de exploatare a brevetului (ca
drept de proprietate industrială).
Transmiterea dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei (dreptul asupra brevetului)
se poate realiza astfel : pe bază de licenţă exclusivă sau neexclusivă, prin cesiune, precum şi prin
succesiune legală sau testamentară.
 Bibliografie

1. www.Wikipedia.com
2.www.uspto.gov
3. Legea nr 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe
4. Bodoașcă, Teodor, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti,
2006
5. Eminescu, Yolanda, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
6. Ros, Viorel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti
7.Gheorghe Gheorghiu „Curs Dreptul proprietatii intelectuale”