INTRODUCERE

Actualitatea temei: Relaţiile sociale care particularizează societatea

contemportană a suferit mari modificări, deven ind o societate bazată pe idee,
informaţie şi cunoaştere. Acest ultim fapt este generat cu precădere de dezvoltarea
în tempou excesiv de rapid a mijloacelor tehnice, în special informatice şi
informaţionale. La categoria genurilor de activitate importante se atribuie şi cea de
creaţie intelectuală, care, datorită implicit schimbărilor de ordin tehnologic a
suferit şi ca modificări esenţiale, fiind catalogată ca o componentă necesară practic
pentru desfăşurarea oricărui alt gen de activitate. [1]
Odată cu apariţia dreptului de autor şi cu reliefarea acestuia în societate,
persoanelor, creatoare de opere ştiinţifice, literare şi artistice, i-au fost recunoscute
aceste drepturi, precum şi dreptul de valorificare a operelor. Pe parcurs o
importanţă imensă au primit obiectele dreptului de autor, fiind principalul pilon pe
care se ţine însuşi dreptul de autor.
Dacă să privim din perspectiva actualităţii şi importanţei obiectelor dreptului de
autor, atunci putem observa că acestea reprezintă principalele elemente esenţiale
care se bucură de protecţie din partea statului, deoarece odată cu dezvoltarea
societăţii, indivizii doresc să se afirme, să creeze şi să devină individuali, ceea ce
orientează structurile statale spre protecţia şi spre siguranţa obiectelor dreptului de
autor, ca obiecte ale creaţiei intelectuale.
Scopul lucrării constă în studierea şi prezentarea materialului analizat despre
obiectele dreptului de autor, clasificarea acestora şi cum pot ele beneficia de
protecţie juridică şi recunoaştere în societate.
Obiectivele propuse la realizarea cercetării:
— reliefarea principalelor caracteristici ale obiectelor dreptului de autor;
— clasificarea obiectelor dreptului de autor;
— scoaterea în evidenţă a obiectelor dreptului de autor ce se bucură de protecţie
juridică;
— cercetarea listei de obiecte ce nu se bucură de protecţie din partea statului;
 -stabilirea principalelor indici de înregistrare a a obiectului de autor, ca creaţie
intelectuală umană.
Structura: referatul dat include introducerea, trei capitole, şapte subcapitole,
concluzii şi bibliografie.

CAPITOLUL I. NOŢIUNEA ŞI CATEGORIILE OBIECTELOR

DREPTULUI DE AUTOR
1.1 NOŢIUNEA DE OBIECT ŞI CRITERIILE DE DETERMINARE
Ştiinţa juridică examinează dreptul de autor ca fiind o instituţie a dreptului civil
ce reglementează relaţiile privind drepturile subiective ale autorilor operelor de
artă, literatură şi ştiinţă. Dreptul de autor este un ansamblu de norme juridice care
reglementează relaţiile dintre autori şi alţi subiecţi ce apar în legătură cu crearea şi
folosirea operelor de artă, literatură şi ştiinţă.
În doctrina juridică dreptul de autor este examinat sub două aspecte: aspectul
obiectiv al dreptului de autor ce presupune o totalitate de norme juridice şi aspectul
subiectiv al dreptului, ce presupune prezenţa unor drepturi concrete ce aparţin unor
persoane concrete.
Dreptul de autor în sens obiectiv este un ansamblu de norme juridice care
reglementează relaţiile ce apar în legătură cu crearea şi exploatarea operelor de
artă, literatură, ştiinţă. Dreptul de autor în sens subiectiv este un ansamblu de
drepturi concrete ce apar odată cu crearea operei.
Pentru a pătrunde mai adînc în esenţa relaţiilor ce izvorăsc din exploatarea
produsului creaţiei intelectuale este necesar de a defini şi a exemplifica semnele
esenţiale ale unei opere. Opera este o totalitate de idei sau imagini ce au obţinut,
ca rezultat al activităţii creatoare al autorului, o formă obiectivă de exprimare
accesibilă pentru a fi percepută de organele de simţ ale omului şi cu posibilitatea
de a fi respodusă. De asemenea opera este un produs al stării spirituale omeneşti,
exprimată într-o formă scrisă sau verbală, orientată spre afi folosită de societate.
 Analizînd aceste definiţii am putea evidenţia cîteva criterii determinative ale
operei:

1. Opera este un produs al stării sufleteşti a autorului;

2. Forma obiectivă de exprimare – (orice formă de exprimare posibilă de a fi
percepută de organele de simţ ale omului);
3. Opera este orientată, de regulă, pentru a fi folosită de societate.
Dreptul de autor asupra operei nu are puncte de tangenţă cu dreptul de
proprietate asupra obiectului material prin care se exprimă opera, de aceia
trasmiterea dreptului de proprietate asupra unui obiect material sau dreptului de
posedare a obiectului material în care este exprimată opera nu presupune
transmiterea dreptului de autor asupra operei ca obiect nematerial. De aici
conchidem că opera nu este un obiect ci un produs al activităţii creatoare exprimată
într-o formă obiectivă. Nu toate operele sunt protejate de normele dreptului de
autor, ci doar acelea care conţin semne caracteristice stabilite de lege. [2]
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, indică acele semne
distinctive ce caracterizează opera protejată de normele dreptului de autor şi
anume: “dreptul de autor protejează operele creaţiei intelectuale în domeniul
literaturii, artei şi ştiinţei exprimate într-o anumită formă obiectivă ce permite a le
reproduce atît publicate şi nepublicate indiferent de forma, destinaţia şi valoarea
fiecărei opere, precum şi de procedeul de reproducere a ei.”[3]
Prin termenul “literatură” înţelegem operele scrise ce se referă la unul din
genurile literare. Termenul “artă” presupune un anumit nivel de măiestrie dintr-un
domeniu de arhitectură, sculptură, muzică, pictură, dans şi etc.
Termenul “ştiinţă” include o analiză şi sistematizare a cunoştinţelor obiective
despre realitatea înconjurătoare.
Opera rezultat al creaţiei intelectuale devine obiect al dreptului de autor din
momentul ce a obţinut o formă obiectivă de exprimare, posibilă de a fi percepută
de organele de simţ ale omului. De aceea, “pentru ca un rezultat al creaţiei
intelectuale să obţină însemnătate socială şi statut de obiect al dreptului de autor, el
trebuie să fie exprimat într-o formă: scrisă (manuscris, dactilografie, note
muzicale), orală (rostire publică, interpretare publică), de imagine (desen, schiţă,
tablou, plan, desen tehnic, video sau fotocadru), volumetrico-spaţială (sculptură,
model, machetă, construcţie)”.[4]
Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe stabileşte că sunt protejate
de normele dreptului de autor atît operele publicate cît şi cele nepublicate.
Publicarea este editarea sau punerea în circulaţie a operelor sau fonogramelor cu
consimţămîntul autorului, pentru a satisface cerinţele publicului, precum şi
deschiderea accesului legal la opera sau fonograma prin sistemele electronice de
informare.
Opera nepublicată este o operă ce este fixată pe un suport material, însă cu
acordul autorului nu este adusă la cunoştinţa publicului prin publicarea sau rostirea
publică sau alte modalităţi. Exemplu poate servi un manuscris nepublicat, o
sculptură neterminată etc.
Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe cît şi
doctrina juridică distinge cîteva categorii de opere şi anume: opere originale şi
opere derivate.
Originale sunt acele opere elementele de bază ale cărora, au fost create de însuşi
autorul operei. Opera este derivată, dacă ea reprezintă un produs al creaţiei
intelectuale bazată pe o altă operă. Din această categorie fac parte: traducerile,
adaptările, prelucrările de opere literare şi artistice, înscenările etc.[5]
1.2 CLASIFICAREA ŞI STRUCTURA OBIECTELOR
DREPTULUI DE AUTOR
Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice
exprimate în mai multe forme:

 scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);

 orală (interpretare publică etc.);
 imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
 de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.);
  tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
 în alte forme.
Conform Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, obiecte ale
dreptului de autor sunt:

1. opere literare (povestiri, eseuri, poezii, romane);

2. programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
3. operele ştiinţifice;
4. operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile, proiectele de scenarii,
libretele, sinopsisul filmului;
5. operele muzicale cu sau fără text;
6. operele coregrafice şi pantomimele;
7. operele audio vizuale;
8. opere de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
9. operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
10. operele de artă aplicată;
11. operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
12. hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul
geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
13. bazele de date;
14. alte opere.[6]
De menţionat că ocrotirea programelor pentru computer se extinde asupra
tuturor felurilor de programe pentru computer (inclusiv asupra sistemelor
operaţionale), care pot fi exprimate în orice limbaj şi sub orice formă, inclusiv
textul iniţial şi codul obiectivului. De asemenea dreptul de autor se extinde asupra
soluţiilor (operelor) artistico-arhitecturale atît în ansamblu, cît şi asupra părţilor lor
componente, inclusiv asupra operelor create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni
de serviciu.
Legea nu limitează numărul obiectelor dreptului de autor, ci stabileşte că obiecte
pot fi şi alte opere care presupunem că ar putea fi create în viitor (adică noi forme
de exprimare obiectivă) şi, care, evident, trebuie să corespundă tuturor semnelor
unei opere de artă, literatură şi ştiinţă.[7]
Operele pot fi clasificate în dependenţă de opere literare, ştiinţifice şi operele de
artă.

 Structura operei literare reprezintă în sine o însemnătate juridică a fiecărui

element.
Astfel, savantul V. Ionas, stabileşte următoarea structură a operei literare:

1. tema;
2. materialul;
3. ideologia;
4. sistemul de imagini (imaginea unui erou, imaginea caracterului sau
acţiunilor acestui erou), subiectul, limbajul, titlul).
Tema o putem defini ca o împrejurare a fenomenelor din viaţă, de unde
scriitorul culege subiecte, însă această împrejurare este însoţită de intelectualul
creator al autorului, ce efectuează alegerea sa.
Vorbind despre material, subînţelegem materialul selectat din viaţa de toate
zilele şi anume o totalitate de acţiuni, evenimente, lucruri etc. Dacă, materialul
selectat dintr-o operă va servi doar ca izvor de informaţii pentru crearea altei opere,
atunci aceste acţiuni nu vor fi considerate încălcare a dreptului de autor. Atunci
însă cînd acest material va fi folosit împreună cu epizoade dintr-o operă străină,
aceste acţiuni vor fi considerate încălcare a dreptului de autor.
Conţinutul ideologic al operei literare reflectă atitudinea civică şi spirituală a
autorului faţă de realitatea care ne înconjoară, Am putea spune că ideologia operei
presupune starea sufletească a autorului, care, în mare măsură, este reflectată în
acţiunile personajelor şi în evenimentele descrise în operă. De aceea ideologia
poate fi protejată ca un element al operei, care totodată poate servi şi izvor pentru
crearea altor opere.
Imaginea artistică în opera literară – este descrierea eroilor acestei opere,
caracterul, acţiunile, conflictele dintre ei şi etc. Tot V. Ionas consideră că actul
intelectual de creare a imaginii sau chipului eroilor în operă generează obiect al
relaţiilor juridice de autor.
Putem găsi o denumire, o ideologie, însă aceste elemente nu vor avea
însemnătate juridică la calificarea operei ca obiect al dreptului de autor, deoarece
este necesar să fie prezent un sistem de imagini al operei, care constituie munca
intelectuală a autorului.
Limbajul operei este indisolubil legat de sistemul de imagini. Deoarece
limbajul, dă posibilitate de a îmbrăca imaginea într-o formă obiectivă, ce ar
sublinia valoarea intelectuală a a operei, ce ar sublinia valoarea intelectuală a
operei literare. [8]
Vorbind despre subiect ca element al operei literare, am putea spune că
folosirea lui fără autorizaţia autorului ar duce la încălcarea dreptului de autor şi
anume la plagiat. Este cazul de menţionat că opera poate fi calificată plagiat în
cazul cînd subiectul copiat îmbracă o formă obiectivă de exprimare.
Subiecţii dreptului de autor sunt autorii şi titularii de drepturi. Autorul este
persoana fizică prin a cărei muncă creatoare a fost creată opera. Tirularul de
drepturi este persoana fizică (autorul sau altă persoană fizică împuternicită de
autor) sau juridică care, deţine în mod legal, drepturile patrimoniale.[9]
Ultimul element din structura operei de literatură este titlul sau denumirea
operei. Este foarte complicat de stabilit dacă titlul are un caracter original. După
părerea noastră are un caracter original acel titlu care identifică opera, adică există
o legătură stilistică, artistică etc., dintre operă şi titlul.

 Operele ştiinţifice sunt definite de literatura juridică, ca fiind un domeniu al

activităţii
omeneşti îndreptate spre elaborarea şi sistematizarea cunoştinţelor obiective
despre realitatea înconjurătoare.
Operele de ştiinţă au multe puncte de tangenţă cu operele de literatură, dar există
şi deosebire: “opera de literatură se adresează sentimentelor, opera ştiinţifică la fel
se adresează sentimentelor, însă rolul operei ştiinţifice nu este acela de a produce şi
impresiona prin valori estetice, ci de a transmite informaţii, într-o formă cât mai
inteligibilă. [10]
Operele ştiinţifice pot fi scrise şi orale. Operele ştiinţifice scrise sunt acele opere
care au o formă obiectivă de exprimare, cu scopul de a familiariza publicul cu
informaţii utile pentru creşterea lor profesională. Operele ştiinţifice orale au acelaşi
scop, adică de a ridica nivelul profesional însă ele nu au un suport material, adică
o formă obiectivă de exprimare. Acestea sunt comunicaţiile ştiinţifice, lecţiile,
rostirile publice etc.

 Operele de artă. Din categoria operelor de artă fac parte operele dramatice
şi muzical
dramatice, scenariile, proiectele de scenariu, libretele, sinopsisul filmului.
Operele de artă deţin un şir de puncte de tangenţă cu operele literare, deoarecere
forma de exprimare şi calităţile artistice sunt asemănătoare cu cele de la operele
literare. Ca argument pot servi dialogurile şi monologurile personajelor care
alcătuiesc opera dramatică şi forma de exprimare care este rostirea sau
interpretarea publică. Deoarece operele dramatice sunt opere artistice care pot fi
incluse în categoria operelor literare. [11]

CAPITOLUL II. PROTECŢIA OBIECTELOR DREPTULUI DE

AUTOR
2.1 CATEGORII DE OPERE PROTEJATE
Prin dreptul de autor beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o
anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferentde
faptul dacă aceasta eu fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.[12]
Cum am vorbit mai sus, obiectele dreptului de autor sunt cele prevăzute în legea
cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, şi anume:

 Scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile,

prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru
calculator;
  Operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile,
cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
 Compoziţiile muzicale cu sau fără text;
 Operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
 Operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
 Operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
 Operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
 Operele de arhitectură, inclusiv planşele, machete şi lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
 Lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi
ştiinţei în general.
Convenţia de la Berna recunoaşte însă dreptul statelor membre de a decide că
operele literare sa aristice, ori una sau mai multe categorii dintre ele, să nu fie
protejate atât timp cât nu au fost fixate pe un suport material.
Fără a se prejudicia drepturile autorilor operei originare, constituie de asemenea,
obiect al dreptului de autor, operele derivate sau cele integrante, care au fost create,
plecînd de la una sau mai multe opere preexistente şi anume:

1. Operele derivate — traducerile, adaptările, adnotările, lucrările

documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere
literare, artistice sau ştiinţifice, care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
2. Operele integrante — culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice,
cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau
date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care prin alegerea sau dispunerea
materialului, constituie creaţii intelectuale.
 Natura exclusivă a dreptului de autor impune autorului unei opere derivate,
respectarea a două reguli şi anume:
— autorizarea folosirii operei preexistente, de la autorul ei;
— respectarea dreptului de calitatea de autor a creatorului operei originare.[13]
2.2 OBIECTELE NEPROTEJATE DE DREPTUL DE AUTOR
Articolul 9.2 al Acordului TRIPS, articolul 2 al WCT şi articolul 5(6) al Legii
privind dreptul de autor şi drepturile conexe a Republicii Moldova stipulează că
protecţia dreptului de autor nu se extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor
ştiinţifice, procedurilor, metodelor de funcţionare, conceptelor matematice sau
asupra invenţiilor cuprinse într-o lucrare. Dreptul de autor protejează forma de
exprimare a ideilor, de unde reiese că una şi aceeaşi idee poate sta la baza
diferitelor opere; dacă fiecare dintre ele redă ideea în mod original, toate vor fi
protejate de dreptul de autor.
Conform art.8 al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe a Republicii
Moldova, în concordanţă cu tratatele internaţionale, protecţia dreptului nu se
extinde asupra:

1. Actelor normative, altor acte cu caracter administrativ, politic sau judiciar

(legi, hotărîri judecătoreşti etc.), precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora;
2. Simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme,
decoraţii, semne băneşti etc.);
3. Expresiilor folclorice;
4. Noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie.
Articolul 2(4) al Convenţiei de la Berna prevede punerea ladispoziţie gratuită a
actelor normative, administrative sau politice pentru informarea corespunzătoare a
cetăţenilor sau persoanelor juridice referitoare la drepturile, obligaţiile şi deciziile
adoptate de organele legislative, administrative sau judiciare (legi, decizii,
administrative sau hotărîri judecătoreşti).
În ultimul timp, este împărtăşită tot mai mult părerea că dreptul de autor nu este
un mijloc adecvat pentru asigurarea protecţiei petru expresiile folclorile (de
exemplu, basmele, poeziile populare, cîntecele populare, muzica instrumentală
populară, dansul şi jocurile populare, formele artistice ale ritualurilor) deoarece
paternitatea nu poate fi, de regulă, identificată, iar aceste expresii nu corespund
conceptului de “opere literare şi artistice”. În general, pentru protecţia folcorului ca
proprietate intelectuală, se constată a fi mai corespunzător un sistem sui generis de
protecţie.
Conform art. 2(8) al Convenţiei de la Berna, dreptul de autor nu protejează
informaţii simple, ştiri ale zilei sau fapte diverse întrucît aceste materiale nu conţin
atributele necesare pentru a constitui o operă. Articolele jurnaliştilor sau alte
lucrări “ziaristice” care prezintă ştiri pot fi, pe de altă parte, protejate în măsura în
care constituie prin ele înseşi opere literare sau artistice.
Documentele oficiale (legi, decizii ale instanţelor etc. şi traducerile acestora),
emblemele de stat şi semnele oficiale nu sînt protejate, chiar dacă acestea
corespund condiţiilor de protecţie. Expresiile folclorice, ştirile şi faptele diverse nu
sînt acoperite de protecţie, deoarece – în absenţa originalităţii – nu corespund
condiţiilor de protecţie.
Anumite lucrări se plasează la limita protecţiei dreptului de autor. De exemplu,
concepte, proiecte, business-planuri, materiale de presă/media, scenarii de
spectacole, concerte sau festivaluri, scrisori de corespondenţă, contracte. Multe
dintre aceste lucrări pot fi caracterizate prin lipsă de creativitate, avînd un caracter
tehnic. Totuşi, pentru fiecare caz în parte contribuţia şi originalitatea autorului
necesită examinare şi, în cele din urmă, numai instanţa poate decide dacă lucrarea
este pasibilă de protecţie.[14]
2.3 CONDIŢIILE PROTECŢIEI
Pentru a fi protejată de dreptul de autor, opera trebuie să fie originală. În cazul
unei opere, originalitatea se referă la faptul că opera este creaţia intelectuală
proprie a autorului şi nu este reprodusă din altă lucrare. Conceptul originalităţii,
însă, nu este utilizat uniform. Conform anumitor legi naţionale – în mare perte
ţările care urmează tradiţia dreptului comun – este suficient ca o producţie din
domeniul literar sau artistic să reprezinte rezultatul “talentului şi efortului” sau al
“sudorii frunţii”, în timp ce alte legi naţionale – în ţări cu tradiţia dreptului civil –
supun lucrarea unui test de originalitate mai exigent. Conform legilor din urmă, nu
este suficient că lucrarea este rezultatul activităţii intelectuale. Mai mult decît atît,
există condiţia ca lucrarea să reprezinte o creaţie “individuală”, “care să reflecte
personalitatea autorului”. Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi
drepturile conexe , în conformitate cu tradiţia dreptului civil şi cu directivele UE,
prevede că opera şi părţile ei componente “beneficiază de protecţia dacă sînt
origiale în sensul că reprezintă prin sine înseşi creaţii intelectuale de autor”.
Operele sînt protejate indiferent de caracteristicile de ordin cantitativ, calitativ,
estetic sau de valoare. De exemplu, desenul mîzgălit cu degetul al unui copil
beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi capodopera unui pictor de faimă.
Fixarea operei pe un suport material nu este o condiţie pentru obţinerea
protecţiei, dar articolul 2(2) al Convenţiei de la Berna rezer vă legilor naţionale
privind dreptul de autor şi drepturile conexe (art. 5(2)) prevede că operele să fie
exprimate într-o anumită formă obiectivă.
În general dreptul de autor se obţine automat, conform legii, din momentul
creării operei. În temeiul art. 5(2) al Convenţiei de la Berna, folosinţa şi exerciţiul
dreptului de autor nu se subordonează niciunei formalităţi. Din momentul în care
un autor pictează un tablou sau compoune un cîntec, opera lui este protejată de
dreptul de autor. Aşadar, pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este
necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau ate formalităţi (art. 5(2)
al Legii Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe).
Simbolul © este deseori utilizat ca o indicaţie a faptului că opera este potejată de
dreptul de autor. Acest simbol este în mod frecvent urmat de numele sau
denumirea titularului dreptului de autor şi anul primei publicări a lucrării. De
exemplu, “© AGEPI, 2012” ar apărea pe o publicaţie a AGEPI în 2012. Totuşi,
merită atenţie faptul că acest simbol este doar o indicaţie, a cărei includere în operă
nu este necesară pentru obţinerea protecţiei.
Protecţia dreptului de autor este “automată” în înţelesul că o operă este protejată
din momentul creării ei fără necesitatea înregistrării, depunerii, notificării, sau unei
alte formalităţi. Totuşi, operele pot fi înregistrate la AGEPI; ca rezultat, datele
înregistrate se prezumă adevăratele pînă la proba contrariului. Simbolul dreptului
de autor pe exemplarele operelor este util întrucît facilitează identificarea
titularului de drepturi şi anul publicării.
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe permite titularilor de drepturi
exclusive să înregistreze, din iniţiativă proprie, drepturile lor în registrul oficial în
orice moment în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor. În urma
înregistrării operei, se eliberează un certificat oficial. În cazul unui litigiu,
certificatul poate servi drept prezumţie a paternităţii, în absenţa unei probe
contrarii.
Înregistrarea oficială a operelor protejate de dreptul de autor sau drepturile
conexe se efectuează de AGEPI (art. 9(6) – (8) al Legii Republicii Moldova
privind dreptul de autor şi drepturile conexe).[15]

CAPITOLUL III. ÎNREGISTRAREA OBIECTELOR DREPTULUI

DE AUTOR
3.1 DEPUNEREA CERERII DE ÎNREGISTRARE A OBIECTELOR
DREPTULUI DE AUTOR
Cererea de înregistrare a obiectului dreptului de autor şi drepturilor conexe
asupra unei opere publicate sau nepublicate se depune la AGEPI de către solicitant
personal sau prin intermediul unei persoane împuternicite prin procură eliberată, în
condiţiile legii, în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.
Cererea completată pe un formular-tip
(http://www.agepi.gov.md/md/copyright/forms.php) poate fi depusă la AGEPI:
direct, prin poştă (corespondenţă recomandată) sau în format electronic (cu
aplicarea semnăturii electronice) .
În cazul depunerii direct la AGEPI, odată cu cererea se depun şi toate
documentele necesare înregistrării. Cererea se consideră depusă din momentul
prezentării întregului pachet de documente menţionate în Regulamentul de
înregistrare a obiectelor dreptului de autor. În cazul neprezentării acestor
documente, cererea nu va fi acceptată.
În celelalte cazuri de depunere a cererii de înregistrare, materialele anexate la
cererea urmează a fi prezentate direct la AGEPI în decurs de 3 zile lucrătoare.
La cerere se anexează:

 Obiectul (opera) propriu-zis sau materialul identificator prezentat spre

înregistrare, în două exemplare identice, cu semnătura autorilor pe fiecare pagină.
Materialele identificatoare vor fi originale şi nu descrieri ale operelor;
 Procura eliberată în condiţiile legii, dacă cererea se depune prin intermediul
reprezentatului sau de către o terţă persoană, împuternicită de autori(i);
 Dovada de plată a taxei, în cuantumul stabilit, sau documentul care confirmă
înlesnirea, după caz;
 Copia actelor de identitate ale autorilor;
 Contractul de autor în cazul transmiterii drepturilor patrimoniale, întocmit în
conformitate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe;
 Alte documente, precum : copia certificatului de înregistrare a întrepinderii
(dacă titularul este o persoană juridică), certificatul de moştenitor, certificatul de
deces al autorului (în cazul în care obiectul este înregistrat de către succesorul (ii)
de drepturi), documente ce confirmă înlesnirile la plata taxei pentru pensionari,
studenţi şi invalizi. [16]

3.2. ÎNREGISTRAREA OBIECTELOR DREPTULUI DE AUTOR

Proprietatea intelectuală, prescurtat PI, se referă la creaţiile minţii: invente
(brevete), operele literare şi artistice, simboluri, nume, imagini, design, utilizate în
activităţi comerciale. Deţinătorul proprietăţii intelectuale poate controla şi trebuie
răsplătit pentru uzul acesteia, şi acest fapt încurajează inovaţia şi creativitatea spre
beneficiul umanităţii.[17]
 Astfel, în cazul în care cererea îndeplineşte condiţiile stabilite, AGEPI, în
termen de 30 de zile lucrătoare, înscrie datele cu privire la înregistrarea operei în
Registrul de Stat şi eliberează solicitantului certificatul de înregistrare a obiectului.
Registrul de Stat constituie totalitatea datelor şi materialelor aferente,
înregistrate în ordine cronologică, cu privire la operele ce constituie obiecte ale
dreptului de autor şi ale drepturilor conexe.
Registrul de Stat se ţine în mod manual, în limba de stat, şi include:

 Numărul de ordine al înregistrării;

 Numărul, data înregistrării cererii;
 Seria şi numărul certificatului de înregistrare;
 Denumirea obiectului;
 Numele şi prenumele autorului (lor), pseudonimul;
 Titularul drepturilor patrimoniale;
 Documentele anexate cererii de înregistrare.
Datele conţinute în Registrul de Stat au caracter public.
După înregistrarea obiectului în Registrul de Stat, cu condiţia achitării taxei
stabilite, titularului i se eliberează certificatul de înregistrare care va include:

 Seria, numărul şi data înregistrării în Registrul de Stat;

 Denumirea obiectului;
 Numele şi prenumele autorului (lor), titularului (lor) de drepturi conexe;
 Numele (denumirea) titularului de drepturi patrimoniale.
Acest certificat, în caz de litigiu, poate servi drept prezumţie a paternităţii dacă
nu se va dovedi contrariul. Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de
exprimare, astfel, nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor: ideile,
teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare
sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi
modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.[18]
 CONCLUZIE ŞI RECOMANDĂRI
În concluzie pot să spun cu certitudine că obiectul de dreptului de autor
reprezintă consecinţa creaţiei intelectuale a persoanei, precum şi forţa prin care
individul a valorificat opera sa. Obiectele beneficiază de protecţie o dată cu crearea
acestora, daqr şi ca urmare a înregistrării acestora în AGEPI (Agenţia Pentru
Protecţie Intelectuală), fapt prin care sunt recunoscute în societate drept proprietate
a persoanei fizice sau juridice, fiind inviolabilă, adică inadmisibilă de atingere.
Odată cu crearea, fie înregistrarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice, acestea
se transformă în obiecte ale dreptului de autor şi obţin recunoaştere că către
persoanele care obţin dreptul de valorificare prin licenţă exclusivă sau neexlusivă.
Astfel, obiectele dreptului de autor, reprezintă elementele esenţiale ale societăţii,
deoarece dezvoltarea acesteia se bazează pe existenţa obiectelor date.
Cărţile, muzica, melodiile, poeziile, sculpturile, tablourile, toate acestea ne
înconjoară în viaţa de zi cu zi, dar nu întotdeauna noi realizăm că ele sunt creaţii
intelectuale şi beneficiază de protecţie. Utilizîndu-le fără voinţa autorului, noi
prejudiciem creaţia lui, precum şi valorificarea acesteia.
Obiectele dreptului de autor, reprezintă pilonii societăţii. Avînd originea în
gîndurile oamenilor, acestea se materializează prin acţiunile individului şi devin
opere ce se răspîndesc, beneficiind de recunoaştere atît naţională, cît şi
internaţională.
Persoanele fizice şi juridice, care sunt creatoare de obiecte ale dreptului de autor
şi care au intenţia să le valorifice, au dreptul de a fi protejaţi, deoarece fără
protecţie nu există siguranţă în munca pe care o depun şi la rîndul său, nici dorinţă
de a crea ceva nou şi ceva deosebit.
 BIBLIOGRAFIE

1. Lege a Republicii Moldova nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor
şi drepturile conexe.
2. Belei Olga, Vermeiuc Lilia. Cum se protejează dreptul de autor şi
drepturile conexe în Republica Moldova (Biblioteca de Proprietate intelectuală),
Imprimat la AGEPI, Chişinău, 2014.
3. Calmaschi Otilia, Curs universitar. Dreptul proprietăţii intelectuale,
Bucureşti 2004.
4. Roş Viorel, Dreptul proprietăţii intelectuale. Suport de Curs. Editura
Universităţii “Nicolae Titulescu” Bucureşti 2013, pag. 87 ISBN: 978-606-8585-10-
9
5. Slutu Nicolae, Note de curs. Dreptul proprietăţii intelectuale, Chişinău,
2013.
6. Spatari Mariana, Spatari V. Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor
conexe: aspecte juridico-penale: Studiu monografic/ Spatari Mariana, Spatari
Vitalie. – Ch.: Totex-Lux, 2012. ISBN 978-9975-4201-3-6
7. Vieru Liliana, Dreptul de autor şi drepturile conexe: Manual/Agenţia de
Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Chişinău 2012, Ch.: Cartier, 2012 (Tipogr.
“Bons Offices”). -256 p.- (Colecţia “Cartier Juridic”). ISBN 978-9975-79-801-3
8. Volcinschi Victor, Chiroşca Dorian. Note de curs Dreptul propeităţii
intelectuale, Chişinău, Editura Museum, 2001. ISBN 9975-906-58-3
9. Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
www.agepi.gov.md/ro/copyright/despre-dac

10. Oficiul European pentru drepturi de autor:

www.eucopyright.com/ro/ce-este-proprietatea-intelectuala