Introducere

"Dreptul de autor" este o sintagma care defineste legislatia ce se refera la protectia operelor
de creatie. Prin "operã de creatie" se întelege orice creatie intelectuala, incluzând aici atat lucrarile
stiintifice si tehnice, cat si cele datorate imaginatiei: literatura, pictura, muzica, arhitectura,
coregrafie etc).
Dreptul de autor rezerva autorilor operelor de creatie dreptul exclusiv de a autoriza folosirea
operei lor în orice mod. Prin aceasta se confera operelor de creatie calitatea unui bun care poate fi
cedat sau transferat intr-un mod analog bunurilor materiale.
Cele douã premize fundamentale pe care se bazeaza dreptul de autor se gasesc în drepturile
fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaratia universala a drepturilor omului:
"1. Fiecare are dreptul la protectia intereselor morale si materiale ce decurg din orice productie
stiintifica, literara sau artistica al carui autor este;
2. Orice persoana are dreptul sa ia parte în mod liber la viata culturalã a societatii, sa se bucure de
arte si sa participe la progresul stiintific si la binefacerile ce rezultã de aici;"
 1.Geneza și evoluția istorică a dreptului de autor
Evoluția societății în plan economic, social, cultural se întemeiază pe activitatea spirituală, pe
activitatea de creație, relația dintre progres și creație fiind o relație directă. Cu toate acestea
recunoșterea și protecția reală a dreptului de autor asupra operelor lor, apare foarte tîrziu. Digestele
par a conține referiri la toate reglementarile juridice existente în Roma. Unele analize au ajuns la
conluzia ca în conținutul digestelor nu se fac referiri și la dreptul de autor. La o cercetare mai atentă
s-a constatat că cuprind mențiuni cu referire la furtul de manuscrise, bunuri distinse între cele ce
faceau obiectul sustragerii.
Din aceasta împrejurarea s-a tras concluzia că manuscrisele nu erau considerate doar bunuri cu
valoare economică dar și legate de persoana creatorului a carei opera era conținută de manuscris,
deci erau legate de creația spiritului. 1
În prezent, autorul unei creații literare, artistice, științifice sau a altor asemenea opere,
dobîndește 2 categorii de drepturi subiective civile :
-un drept de proprietate pur și simplu care se poartă asupra obiectului material în care s-a
concretizat creația cum ar fi : manuscris, pictură, sculptura ce-și gasesc protecția juridică în dreptul
comun cum ar fi Codul Civil și alte izvoare de drept civil.
-un drept de autor asupra creației propriu zise care se protejează prin norme juridice instituite
de legea privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Între ele există deosebiri sub aspectul lor juridic. Dreptul autorului se reducea în antichitate
la dreptul asupra manuscriselor, iar manuscrisele faceau obiectul comerțului.
Posibilitațile restranse de circulație a informației în perioada anterioară apariției tiparului în
Europa, sistemul de pregătire a mesteșugarilor, exploatarea cu mijloace rudimentare a pamântului
au determinat ca în domeniul informației tehnologice să se poată pastra secretele fară intervenția
statului, iar în caz de divulgare a acestora, efectele pentru descoperitor sa fie minime.

Dezvoltarea economică în general, dorința de putere a monarhiilor și dorința de expansiune a

proprietarilor de ateliere mesteșugaresti menționate cu aceeași dorință de a nu divulga secretele de
fabricație au determinat apariția primelor forme de protecție egală a descoperirilor tehnice, a noilor
procedee sau tehnologii, inclusiv agrare.
Astfel în secolul XV, monarhii acordă privilegii nu numai în ceea ce priveste opera literară ci
și în ce privește descoperirile tehnice.

1 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-proprietatii-intelectuale/geneza-si-evolutia-istorica-
adreptului-de-autor/
2
 Practica transferării de tehnologie și a înființării de noi ramuri industriale apare în Anglia.
Aici protecția a luat forma acordării celui ce a introdus o noua tehnologie, a dreptului exclusiv de a
o folosi pe o perioadă suficient de lunga pentru a o face cunoscută și accesibilă, pentru a o introduce
pe o scara largă în economie.
Deci, dreptul exclusiv acordat celui care introducea descoperirea îl proteja pe acesta aducîndui
avantaje materiale. La un moment dat s-a abuzat de acordarea privilegiilor în scopul maririi
veniturilor Coroanei, Parlamentul englez a adoptat legea privind monopolurile care prevedea că
toate monopolurile cu excepția oricărei scrisori deschise și oricărei acordări de privilegii pe termen
cel mult 14 ani care urmau a se da primilor si realilor inventatori pentru unica folosire și producere
în regat a produselor noi.
Dreptul de autor, potrivit lui A. Kerever, a rezultat în urma fuziunii revoluţiei
tehnologice(apariţia tiparului), revoluţiei culturale(apariţia unui public consumator de
cultură), revoluţiei filozofico-politice(conştiinţa dreptului individului , ideologia libertăţ ii şi a
egalităţii juridice) şi revoluţiei economice(apariţia capitalismului cu economia de piaţă ).
Dreptul de autor a cunoscut modificări mai ales în ultimii ani, evoluţia sa
caracterizându-se prin evoluţia spre un drept European (în contextul aderării la Uniunea
Europeană). De asemenea, şi-a pus amprenta asupra transformărilor acestui drept şi evoluţia de
nestăpânit a mijloacelor de comunicare, difuzare. Transformările suferite de dreptul de autor s-au
diferenţiat în mai multe etape: la nivel tehnologic(modalităţi noi de obţinere a energiei), la nivel al
comunicării(radio, televiziune, cinematografie, internet), la nivel cultural(creşterea interesului
pentru crearea şi difuzarea operelor). Modificarea modului de comunicare al operelor a atins
apogeul odată cu excluderea intermediarului. Intermediarul poate fi: producător, distribuitor sau
exploatator.
Convenţiile internaţionale oferă şi ele influenţă asupra dreptului de autor, mărturie fiind
numărul acestora.
Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția Operelor
Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în1971.
După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată
de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau
științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale
proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice
mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.
În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și
pentru toate celelalte creații originale.
În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în mai
Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).
3
 Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizația
Mondială a Proprietății Intelectuale. Astfel este actualizată și completată Convenția de la Berna și
se introduc elementele societății digitale. Într-o perioadă de 6 ani (1996 - 2002), se realizează
ratificarea acestor noi tratate de 30 de țări, minimul cerut de Organizația Națiunilor Unite, pentru
punerea sa în aplicare.
Consacrarea juridică a operelor a reprezentat un proces lung, dovadă fiind întinderea
istoriei dreptului proprietăţii intelectuale pe câteva secole. În Antichitate, litigiile născute în vederea
protejării creaţiilor artistice şi literare erau soluţionate pe baza moralităţii unanim recunoscute. În
1481, Ducele Milanului a acordat pentru prima dată dreptul de a tipări o creaţie.

2.Noțiunea Dreptului de autor

Dreptul de autor, ca instituţie juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice ce
reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi
4
artistice. În prezent, în Republica Moldova această problemă este reglementată, în principal, prin
Legea Nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
Constituţia Republicii Moldova garantează libertatea creaţiei artistice literare şi
2
ştiinţifice . Şi anume articolul 33 din Constituţia apără drepturile cetăţenilor la
proprietatea intelectuală , interesele lor materiale si morale ce apar în legătură cu diverse
genuri de creaţie intelectuală .
De rând cu Constituţia Republicii Moldova , Codul civil , Legea Nr. 139 din
02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, au creat o bază de drept reală şi
suficientă activităţii intelectuale şi muncii creatoare .Rezultate ale activităţii acestor
persoane sunt considerate , opera ştiinţifice , literare şi de artă .Raporturile dintre creatorii ,
făuritorii acestor lucrări şi alte persoane în privnţa folosirii creatiilor , se reglementează de
normele speciale ale institutului de drept civil – dreptul de autor.
Dreptul de autor reprezintă , ca instituţie a dreptului civil , în sine totalitatea normelor
de drept care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale legate de
crearea şi folosirea operelor ştiinţifice , literare şi de artă de asemenea sunt reglamentate în
cadrul acestei instituţii şi relaţiile obşteşti ce se stabilesc între autori sau licenţiaţii acestora
şi alte persoane , inclusiv folosirea operelor.3
Legea Nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe reglementează
relaţiile care apar în legătură cu crearea şi valorificarea operelor .
Conform articolului 5 capitolul II , protejază operele creaţiilor intelectuale în domeniul
literaturii , artei şi ştiinţei , exprimate într-o anumita formă obiectivă ce permite a le
reproduce , atît publicate cît şi nepublicate , indiferent de forma , destinaţia şi valoarea
fiecăreia precum şi de procesul ei de reproducere.
Domeniul de acţiune a legii se extinde asupra :
a. Operelor , indiferent de locul primii lor publicaţii , titularii dreptului de autor al căror
sunt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova .
b. Operele publicate pentru prima dată în Republica Moldova indiferent de cetăţenia
titularului dreptului de autor .

c. Altor opere în corespundere cu tratatele internaţionale , la care Republica Moldova

este
parte.
Principiile de bază ale dreptului de autor sunt:

2 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1, art.33.

3 Note de Curs, Dreptul Proprietății intelectuale, autor Nicolae Slutu, USEM, Chișinău 2013, pag 6 din 124 pag.
5
 -libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice prezumţia de autor , care înseamnă că autorul
se foloseşte în exclusivitate de dreptul de autor al creaţiei sale și acest drept decurge din
însuşi faptul creării lui .
-Un alt principiu este îmbinarea intereselor personale ale autorului cu interesele
societăţii , ceea ce ar însemna că de exemplu folosirea operei autorului de către alte personae
plătindu-se o remuneraţie sau chiar fără aceasta , dacă folosirea se efectuează în
interesul societăţii de către biblioteci , instituţii asemenea lor .
Alte principii ar fi aşa ca , oferirea autorilor largi drepturi patrimoniale şi
nepatrimoniale , remunerarea muncii de creaţie intelectuală în conformitate cu volumul şi
calitatea muncii , procedeul juridic de apărare a dreptului de autor , şi altele.
Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una vizibilă
sau exprimată material. Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al proprietăţii intelectuale
îl reprezintă creativitatea autorului.
Ca instituţie a dreptului civil , dreptul de autor reprezintă în sine ansamblul normelor
de drept , care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale , legate
de crearea şi folosirea operelor ştiinţifice , literare şi de artă.4
Ramura dreptului de autor reprezintă acea ramură a dreptului de proprietate intelectuală, care
cuprinde normele juridice ce reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi valorificarea
operelor literare, artistice sau ştiinţifice ori a altor opere de creaţie intelectuală. 5

3.Obiectul Dreptului de autor

Obiectul dreptului de autor îl constituie operele literare, artistice și stiințifice, indiferent de
forma lor de exprimare, de valoarea sau destinația lor.

4 Note de Curs, Dreptul de Proprietate intelectuală, autor Jucan Coduță, pag 3 din 27 pag.

5
http://www.qreferat.com/referate/drept/DREPTUL-DE-AUTOR448.php

6
 Analiza dispozițiilor legale a permis doctrinei să desprinda trei condiții esențiale de care
depinde vocația la protecție în cadrul dreptului de autor și anume:
- opera trebuie să fie rezultatul unei activitați creatoare a autorului; -
să îmbrace o forma concretă de exprimare, perceptibilă simțurilor; -
sa fie susceptibilă de aducere la cunostința publicului.

În cele ce urmeaza voi analiza cele trei condiții:

a) Opera trebuie să fie rezultatul unei activități creatoare a autorului.
Pentru a fi considerată îndeplinită această condiție, autorul nu trebuie să se limiteze la o
reproducere mecanică a operei, fară o contribuție proprie în ceea ce privește substanța de idei a
operei în discuție.
În doctrina această condiție poartă și numele de originalitate. Astfel, pentru a fi protejată, opera
trebuie să poarte amprenta personalității, a individualității individului.
b) Pentru a forma obiectul unui drept de autor, opera trebuie să îmbrace o forma concretă de
exprimare, perceptibilă simțurilor.
Această condiție, înseamnă că dreptul de autor se naște din momentul în care opera îmbraca
forma de manuscris, schița, tema, tablou ori alta forma concretă.
c) Cea de a treia condiție pentru ca o opera sa dețină vocație de protecție este aceea de a fi
susceptibilă de aducere la cunostința publicului, prin reproducere, executare, expunere sau orice alt
mijloc. Aceasta cerință fiind strîns legată de cea precedentă, unii autori nu menționează decît doua
conditii ale protecției, în cadrul dreptului de autor.
Majoritatea legislaţiilor nu cuprinde o enumerare a categoriilor de opera protejate în cadrul
dreptului de autor, mărginindu-se la o definiţie cu character general, fie la o referire la cele trei mari
categorii din clasificarea doctrinală şi anume: opere literare, artistice şi muzicale. În unele cazuri
opera muzicală este înglobată în categoria operelor artistice. Operele ştiinţifice sunt uneori
menţionate separat.
La noi în legislaţie, legislatorul a enumerat operele protejabile şi anume, conform
articolului 7, aliniatul 2 al legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe 5, ele sunt:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii)
b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare
c) operele ştiinţifice
d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii,
libretele, sinopsisul filmului
e) operele muzicale cu sau fără text

5 Legea Nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, Publicat : 01.10.2010 în Monitorul
Oficial Nr. 191-193, art 7, alin 2.
7
 f) operele coregrafice şi pantomimele
g) operele audiovizuale
h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastic
i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă
j) operele de artă aplicată
k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei
l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei,
topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei

m) bazele de date
n) alte opere.
Astfel, obiecte ale dreptului de autor sunt operele sub care se subînţelege sistemul ideilor,
gândirilor şi aspectelor ce au primit exprimare obiectivă fiind redate în forme concrete, accesibil de
a fi sesizate pentru om.
Dreptul de autor ocroteşte operele editate, precum şi cele care n-au fost scoase la lumina
tiparului, adică needitate. Opera conform articolului 507 Cod Civil al Republicii Moldova 6 se
consideră apărută, publicată, dacă a fost editată, transmisă la radiou şi televiziune, interpretată în
public.

6. Apararea Dreptului de autor

Apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt apărate prin intermediul codului
Contravențional și Penal al Republicii Moldova.7

6 Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86, art.507.
7 Note de Curs, Dreptul Proprietății intelectuale, autor Nicolae Slutu, USEM, Chișinău 2013, pag 4 din 124 pag.
8
 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008 în cadrul art.96
8
mentionează (1) Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre
comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de
autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere
sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în
momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte
informaţii carel poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile
materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de
operă ori de fonograme valorificate fără consimţămîntul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi
semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor
respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind

administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau

de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe; g)
însuşirea paternităţii ori constrîngerea la copaternitate se sancţionează cu amendă de la 80 la
100 de unităţi convenţionale, aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 250 de unităţi
convenţionale, aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
(2) Falsificarea, producerea, distrugerea, utilizarea, depozitarea, transportarea sau
comercializarea ilicită a marcajelor de control se sancţionează cu amendă de la 100 la 120
8 Codul Contravențional al Republicii Moldova din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6.,
art.96.

9
 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 250 la 300 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
(3) Distrugerea din neglijenţă a originalului operei ştiinţifice, literare, de artă
plastică, de sculptură, de arhitectură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului
fonogramei sau al operei audiovizuale se sancţionează cu amendă de la 120 la 150 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 300 la 350 de unităţi convenţionale
aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002, art. 185 19, Încălcarea
dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în proporţii mari, săvîrşită prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de
întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre
comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de
autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere
sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în
momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la
emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim
interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte
informaţii carel poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile
materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de
operă ori de fonograme valorificate fără consimţămîntul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi
semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor
respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind
administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau
de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe; g)
însuşirea paternităţii ori constrîngerea la copaternitate
9 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002, art. 1851.
10
 se pedepseşte cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
(2) Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a
marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari, se
pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte
cu amendă în mărime de la 2000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), săvîrşite:
a) de două sau de mai multe persoane;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) prin constrîngere fizică sau psihică;
d) în proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 5000 de
unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în
mărime de la 8000 la 10 000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
Deasemena în cadrul articolul 1853 10 Declaraţiile intenţionat false, operarea intenţionată cu
înscrieri false în documentele ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi falsificarea
documentelor necesare eliberării titlului de protecţie, perfectarea intenţionată a documentelor
falsificate sau prezentarea intenţionată de documente cu date care subminează autoritatea
solicitantului de protecţie a obiectului de proprietate intelectuală, se pedepsesc cu amendă de la
800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la
240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
7.Subiecții Dreptului de autor
Subiect al dreptului de autor este persoana, pe baza muncii creatoare a cărei este alcătuită
opera literară, de artă sau ştiinţifică, precum şi persoana care a primit acest drept.
Legislaţia Republicii Moldova defineşte subiectul dreptului de autor – autorul şi anume în
calitate de autor poate fi persoana fizică sau juridică a Republicii Moldova persoană fizică indiferent
de cetăţenie, dacă opera a fost editată pentru prima dată pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi
persoanele fizice şi juridice ale altor state în corespundere cu convenţiile international bilaterale
sau multilaterale, astfel prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova “Privind
aderarea Republicii Moldova la unele convenţii internaţionale” de la 2 martie 1993 din
10 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002, art. 1853
11
această zi Republica Moldova a aderat la convenţia Mondială cu privire la dreptul de autor, astfel
cetăţeanul oricărui stat care a aderat la această convenţie se foloseşte în privinţa operelor sale,
pentru prima dată scoase în lumina tiparului pe teritoriul statului său, de dreptul de ocrotire în orice
alt stat – subiect al dreptului de autor în statul-parte la aceste convenţii.
Subiecţi ai dreptului de autor sunt autorii şi titularii de drepturi. Autorul este persoana fizică
prin a cărei muncă creatoare a fost creată opera. Titularul de drepturi este persoana fizică,autorul sau

altă persoană fizică împuternicită de autor sau juridică care deţine, în mod legal, drepturile
patrimoniale. După cum s-a menţionat mai sus legislaţia Republicii Moldova recunoaşte
ca subiect al dreptului de autor atât persoana fizică cât şi persoana juridică. Cu toate acestea în
doctrină există problema subiectului, persoană juridică.
Crearea unei opere fiind o activitate intelectuală, rezultă că numai persoana fizică,
singură succeptibilă de a avea o asemenea activitate poate avea calitatea de autor.
Principiul adevăratului autor are consecinţe importante cât priveşte transmisiunea
dreptului de autor. În doctrină subiecţii dreptului de autor se împart în două grupe: subiecte primare
şi subiecte derivate sau secundare.
Subiect primar ar fi autorul nemijlocit, creatorul operei, prin a cărei munci intelectuală a fost
creată opera, iar subiect derivat este persoana care a dobândit în virtutea unor anumite împrejurări,
unele prerogative ale dreptului de autor, prerogative care în mod normal aparţin autorului originar,
ca subiecţi derivaţi pot fi moştinitorii autorului, studiourile de cinema şi alte organizaţii, precum şi
însuşi statul.11
Dreptul de autor al persoanei juridice nu poate fi sau deriva creaţia operei, căci din faptul
creării unei opere nu rezultă decât calitatea de autor a celui care a creat-o cărui legea îi recunoaşte şi
calitatea juridică de subiect al dreptului de autor.
Dreptul de autor al persoanei juridice ar putea deriva din drepturile de autor ale persoanelor
fizice care au creat opera, însă pentru aceasta ar trebui să prezumăm că aceste persoane au
consimţit în favoarea persoanei juridice cesiuni parţiale ale facultăţilor ce le aparţin,
care să formeze conţinutul dreptului de autor al persoanei juridice. E de menţionat faptul că dacă
asemenea cesiuni sunt admise de lege în ceia ce priveşte drepturile patrimoniale, ele nu sunt posibile
în ceia ce le priveşte facultăţile personale nepatrimoniale din cauza caracterelor acestora de a fi
intim legat de persoana autorului.
Cu toate acestea în anumite cazuri persoanele juridice devin, în virtutea legii, subiecte ale
dreptului de autor, un drept care este lipsit de anumite prerogative şi în primul rând de cea de
calitatea de autor.

11 http://www.euroavocatura.ro/articole/7/Dreptul_de_autor__-_Subiectul,_obiectul_si_continutul_acestuia
12
 Prin urmare orice persoană fizică care dă la iveală o operă de creaţie intelectuală este autor al
acesteia şi de îndată ce opera sa de creaţie a luat o formă concretă, dobândeşte şi calitatea juridică de
subiect al dreptului de autor în privinţa acelei opere.
În persoana juridică dimpotrivă nu poate avea niciodată calitate de autor, lipsindu-i însuşirile
spirituale pe care le implică opera de creaţie intelectuală, dar poate dobândi în virtutea unei
dispoziţii a legii, calitatea juridică de subiect al dreptului de autor, în temeiul desfăşurării
unei activităţi de iniţiere, organizare şi coordonare.
Problema pe care o ridică persoana juridică ca subiect al dreptului de autor este în creştere în
special în cadrul anumitor categorii de opere, ca de exemplu cele audiovizuale şi este accentuat prin
deschiderea protecţ iei în cadrul dreptului de ajutor unor opere pentru care soluţia logică ar fi fost
protecţia specifică ca de exemplu programele pentru ordinatoare.
Deseori sa pus problema calităţii de subiect al dreptului de autor, arătând că aceasta calitate
nu poate aparţine decât persoanelor fizice, o persoană juridică nepritind dobândi exerciţiul acestui
drept de cât de la titularul persoană fizică.
Termenele de protecție a adreptului de autor
Conform articolului 23, Capitolul II al Legii Nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de autor şi
drepturile conexe sunt menționate următoarele termene de proecție:
1) Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de prezenta lege în privinţa
operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu excepţia unor drepturi
similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieţii autorului şi
timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului,
dacă prezentul articol nu prevede altfel.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani, începînd
cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre următorii coautori: a)
realizatorul principal (regizorul-scenograf);
b) autorul scenariului (scenaristul);
c) autorul dialogului;
d) compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă
audiovizuală.
(3) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia
celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui
al publicării legale a operei. Dacă autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim îşi
dezvăluie identitatea sau dacă identitatea lui, în decursul acestei perioade, devine cunoscută, se
aplică prevederile alin. (1) şi (2).

13
(4) Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă
aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani,
începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor supravieţuitor.
(5) Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se stabilesc în
conformitate cu prevederile alin. (4). Totuşi, în cazul în care contribuţiile coautorilor la opera
colectivă sînt determinate, durata protecţiei drepturilor patrimoniale ale fiecăruia dintre aceştia se
stabileşte în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3).12
(6) Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de protecţie a
dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la cunoştinţa publicului,
termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.
(7) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la
data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate conform Legii privind
protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scop industrial de reproducere, care se
protejează timp de 3 ani de la data creării lor.
(8) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de origine este
mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi,
iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
(9) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul
public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia de respectare a
drepturilor morale ale autorilor şi ale altor titulari de drepturi, precum şi de achitare a remuneraţiei
în conformitate cu legea.
(10) Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După decesul autorului,
protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori şi de organizaţiile abilitate în
modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Astfel de organizaţii asigură protecţia
drepturilor morale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul de stingere a
dreptului lor de autor.
Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale ale persoanelor care editează o publicaţie
critică sau ştiinţifică asupra unei opere intrate în domeniul public este de 30 de ani de la data la care
publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.

12 Legea Nr. 139 din 02.07.2010 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, Publicat : 01.10.2010 în Monitorul
Oficial Nr. 191-193, Capitolul II, art.23.

14
 Concluzii

Concluzii Dreptul proprietăţii intelectuale este o ramură de drept ce reglementează raporturile

ce se ivesc între oameni în urma înfăptuirii şi utilizării operelor literare, artistice, ştiintifice.
Componentele dreptului proprietăţii intelectuale sunt drepturile de autor, la care se adaugă drepturile
conexe dreptului de autor şi drepturile de proprietate industrială. Ca evoluţie, dreptul de autor a
rezultat în urma fuziunii revoluţiei tehnologice, revoluţiei culturale, revoluţiei filozofico-politice şi
15
revoluţiei economice. Dreptul de autor a cunoscut modificări mai ales în ultimii ani, evoluţia sa
caracterizându-se prin evoluţia spre un drept european (în contextul aderării la Uniunea Europeană).
De asemenea, şi-a pus amprenta asupra transformărilor acestui drept şi evoluţia de nestăpânit a
mijloacelor de comunicare, difuzare. Sub aspect terminologic, deşi nu este dată o definiţie a
dreptului de autor în lege

Bibliografie:
1. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, Publicat : 12.08.1994 în
Monitorul Oficial Nr. 1.
2. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul
Oficial Nr. 72-74.
3. Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, Publicat : 22.06.2002 în Monitorul
Oficial Nr. 82-86.
4. Codul Contravențional al Republicii Moldova din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în
Monitorul Oficial Nr. 3-6.
16
5. Note de Curs, Dreptul Proprietății intelectuale, autor Nicolae Slutu, USEM, Chișinău 2013.
6. Note de Curs, Dreptul de Proprietate intelectuală, autor Jucan Coduță.
7. http://www.qreferat.com/referate/drept/DREPTUL-DE-AUTOR448.php.
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor
9. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-proprietatiiintelectuale/geneza-
si-evolutia-istorica-a-dreptului-de-autor/
10. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-proprietatiiintelectuale/

17