Etica în cercetare

Stabilirea colectivului de autori

Autor unic/ co-autori: persoane care s-au implicat activ și semnificativ în toate
fazele cercetării:
- conceperea, proiectarea și efectuarea cercetării experimentale
- analiza și/sau interpretarea rezultatelor cercetării
- elaborarea primară a manuscrisului, sau analiza critică a acestuia și aducerea unor
îmbunătăţiri substanţiale asupra conţinutiului știinţific
- stabilirea versiunii finale a articolului știinţific
Autorii aceluiași produs știinţific sunt solidari responsabili, și, după caz, individual,
pentru corectitudinea lui.
Calitatea de autor onorific nu este acceptată.
Ordinea nominalizării autorilor unui articol:
- conform contribuţiei acestora, în ordine descrescătoare
- în ordine alfabetică, în cazul în care autorii au contribuţii relativ egale
- prim-autor- responsabil cu colectarea și analizarea datelor și redactarea primei
versiuni a articolului
-autor de corespondenţă- coordonatorul grupului cel care își asumă întreaga
responsabilitate asupra articolului: (unele grupuri de cercetare menţionează la sfârșit,
autorul de corespondenţă).
Secțiunea “Mulțumiri”
-pot fi menţionate persoane care au citit și au avut observaţii asupra conţinutului
știintific al articolului dar care nu au calitatea de autor
-organizaţii care au oferit suport financiar din partea unor organizaţii, contracte de
cercetare sau anumite materiale - colaboratori care au furnizat unele materiale ( de ex.
Substanţe chimice, aparate, etc).

Probleme curente:
-neincluderea în colectivul de autori a unor persoane care au lucrat efectiv în proiect
- includerea unor persoane ( de obicei de notorietate) fără știrea acestora pentru a crește
artificial valoarea articolului
-trecerea automată în colectivul de autori a șefilor de departamente

1
- publicarea unor lucrări efectuate de tineri ( studenţi, masteranzi) fără știrea acestora
și fără a li se recunoaște meritele.

Obligațiile autorilor și co-autorilor unui articol științific

• Rezultatele experimentale și interpretarea acestora prezentate de autor/co-
autori, în cadrul unui manuscris transmis spre publicare, trebuie să fie originale, respectiv
să fie comunicate pentru prima dată;
•Să confirme în scris faptul că lucrarea respectivă nu a fost și nu va fi transmisă unei
alte publicaţii decât în cazul în care publicaţia la care a fost transmisă lucrarea iniţial o va
respinge ( confirmare în scris);
•Referinţele bibliografice trebuie să fie citate în mod corect și conform cu cerinţele
publicaţiei. Să nu citeze lucrările proprii decât dacă au legatură cu lucrarea trimisă la
publicare;
•Să aplice legislaţia în vigoare privind protecţia drepturilor de proprietate
intelectuală, protecţia datelor personale și alte reglementări în vigoare în România și în
cadrul Uniunii Europene;
•Să manifeste integritate profesională și să aplice valorile deontologice în domeniul
cercetării știinţifice;
•Să aplice standardele referitoare la managementul calităţii în domeniul cercetării;
•Autorul și co-autorii au o responsabilitate comună în privinţa rezultatelor cercetării;
•Co-autorii au responsabilitatea de a citi integral manuscrisul înaintea publicării;
•Calitatea de autor sau co-autor revine numai persoanelor care au avut o contribuţie
substanţială la cercetare, contribuind la următoarele activităţi:
a.proiectarea și realizarea cercetării sau culegerea datelor ori analiza și
interpretarea datelor;
b.redactarea articolului sau revizuirea lui critică din perspectiva conţinutului;
c.aprobarea versiunii finale a lucrării știinţifice care urmează să fie transmisă
spre publicare.

Etica în cercetare - drepturile de autor

Dreptul de proprietate intelectuală este protejat inclusiv prin Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului (art. 27) - „Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și
materiale care decurg din orice lucrare știinţifică, literară sau artistică al cărei autor
este”.

2
 Protejarea drepturilor de autor în legislaţia românească - Legea 8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe. Prin operă se înţelege „orice act de creaţie nou și
original, indiferent de valoarea artistică sau știinţifică a acestuia”
Procesul decizional vizează stabilirea numelor persoanelor care să apară pe o lucrare
știinţifică (în cercetările care presupun colaborarea mai multor persoane)
Practicile responsabile privind drepturile de autor – o zonă tulbure si neclară (vagă)
pentru mulţi cercetători.
Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe:
Art. 1 (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau știinţifice, precum
și asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut și garantat în condiţiile
prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin
moral și patrimonial. (2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută și protejată,
independent de aducerea la cunoștinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în
forma nefinalizată.
Art. 2 Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază și nu
exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

- autoritatea unică de reglementare în domeniul drepturilor de autor și drepturilor
conexe;
- organism de specialitate aflat în subordinea Guvernului;
- are atribuţii de reglementare, evidenţă a drepturilor de autor și conexe prin
registre naţionale, supraveghere, autorizare și arbitraj, precum și de constatare tehnico-
știinţifică referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe.

Subiectul dreptului de autor

Autor:
persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera;
persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștinţa
publică;
persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimţământul autorului, atât
timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea ( opera a fost adusă la cunoștinţa publică sub
formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, Co-autori);
persoane fizice care au realizat în colaborare o operă comună între care una poate
fi autorul principal. În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de

3
comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie
temeinic justificat.

Obiectul dreptului de autor

- Operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau știinţific,
oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare și independent de
valoarea și destinaţia lor, de exemplu:
-scrierile literare și publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile și
orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; - operele
știinţifice, scrise sau orale: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele
școlare, proiectele și documentaţiile știinţifice;
- compoziţiile muzicale cu sau fără text.
-operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
- operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
- operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
-operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și
a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
- operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură;
-lucrările plastice, hârtiile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și știinţei
în general.
-Operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente, și anume:
- traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale
și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau știinţifice care reprezintă
o muncă intelectuală de creaţie;
- culegerile de opere literare, artistice sau știinţifice, cum ar fi: enciclopediile și
antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv
bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii
intelectuale.

4
 Opera comună: rezultatul activităţii coautorilor, dintre care unul poate fi autor
principal.
În cazul în care contribuţia fiecarui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată
separat, cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalţi
coautori Ex: o carte în care fiecare capitol este scris de un autor diferit, precizat.
Opera colectivă: contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi
posibil, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei
create.
În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine
persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a
fost creată. Ex: un dicţionar de tip DEX.

Excepții
Nu beneficiază de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
- ideile, teoriile, conceptele, descoperirile știinţifice, procedeele, metodele de
funcţionare sau conceptele matematice ca atare și invenţiile, conţinute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
- textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora;
- simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice și ale organizaţiilor: stema,
sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
- mijloacele de plată;
- știrile și informaţiile de presă;
- simplele fapte și date.

Conținutul dreptului de autor

Drepturi morale (de recunoaștere a meritelor)
- dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștinţa publică;
-dreptul de a pretinde recunoașterea calităţii de autor al operei;
-dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștinţa publică;
- dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei și de a se opune oricărei
modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau
reputaţia sa;
- dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor
de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

5
 Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinari. După
moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute se transmite prin moștenire, potrivit
legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exerciţiul acestor
drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului
sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de
creaţie.

Drepturi patrimoniale: dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și

când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.
Autorul are dreptul de a autoriza sau de a interzice:
- reproducerea operei;
- distribuirea operei;
- importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu
consimţământul autorului, după operă;
- închirierea operei;
- împrumutul operei;
- comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv
prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și
în orice moment ales, în mod individual, de către public;
- radiodifuzarea operei;
- retransmiterea prin cablu a operei;
- realizarea de opere derivate. Ex: reproducerea figurilor din surse
bibliografice, plasarea pe internet de materiale scrise fără acceptul autorilor sau
revistelor etc.

Durata protecției dreptului de autor

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau știinţifice se naște din
momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia
se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar
fi data la care opera a fost adusă la cunoștinţa publică. În mod legal Durata drepturilor
patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea
ultimului coautor.

6
 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul
vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislaţiei
civile, pe o perioadă de 70 de ani
Termenele stabilite se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
morţii autorului sau aducerii operei la cunoștinţa publică, după caz.

Limitele exercitării dreptului de autor

Sunt permise, fără consimţământul autorului și fără plata vreunei remuneraţii:
- reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
- utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau
critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea
citatului;
- utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în
emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate
exclusiv învăţământului;
- reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în
cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice
culturale sau știinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ;
-reproducerea integrală a exemplarului unei opere, pentru înlocuirea acestuia, în
cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic;
- reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de
învăţământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiţia ca atât reprezentarea sau
executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
- utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale
organizate de o autoritate publică;
- utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul
expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de
artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai
drepturile sale patrimoniale. Cesiunea poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un
anumit teritoriu și pentru o anumită durată.

7
 În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale
aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de
către terţi, numai cu consimţământul angajatorului și cu recompensarea acestuia pentru
contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului
de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.

Contractul de editare
Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul
unei remuneraţii, dreptul de a reproduce și de a distribui opera. ex: la publicarea unui
articol a unei cărţi se semnează un contract de editare - Nu constituie contract de editare
convenţia prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un
editor, pentru a reproduce și, eventual, a distribui opera.
Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la: a) durata cesiunii; b)
natura exclusivă sau neexclusivă și întinderea teritorială a cesiunii; c) numărul maxim și
minim al exemplarelor; d) remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi; e)
numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit; f) termenul pentru apariţia și
difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj; g) termenul de
predare a originalului operei de către autor; h) procedura de control al numărului de
exemplare produse de către editor.

Programele pentru calculator

Protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program,
programele de aplicaţie și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în
cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum și manualele. În lipsa
unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau de mai multi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu
ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Baze de date
Baza de date - o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente,
protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori
metodică și în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă
modalitate. Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza și

8
de a interzice extragerea și/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din
aceasta, evaluată calitativ sau cantitativ.

STUDIU DE CAZ
Un fost masterand care a absolvit și cursurile școlii doctorale, lucrează la activităţile
de la seminar sub coordonarea unui profesor. Profesorul a efectuat cercetări pe tematica
managementului resurselor umane și a adunat baze de date cu informaţii culese din surse
secundare și primare. Masterandul a venit cu o idee de articol știinţific în care a folosit
baza de date pusă la dispoziţie de profesor. Ideea de articol s-a bazat pe experienţa
acumulată în cercetarea din domeniul resurselor umane pe timpul colaborării cu profesorul.
Un prieten al său l-a ajutat cu prelucrarea datelor utilizând un soft specializat în
prelucrări statistice dar nu a contribuit l-a analiza și interpretarea datelor. De asemenea,
în timpul elaborării articolului a avut discuţii cu alţi doi colegi care i-au oferit unele
sugestii/idei/recomandări privind referinţe bibliografice.
Fostul masterand a elaborat un draft al articolului știinţific iar profesorul l-a ajutat
la elaborarea părţii de metodologie și la revizuirea articolului, a rezultatelor cercetării și
a concluziilor. Cine ar trebui să apară pe articol în calitate de coautori și care ar trebui să
fie ordinea numelor?

Drepturi de proprietate industrială

Brevete de invenție - Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute și apărate pe
teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru
Invenţii și Marci (OSIM).
Sunt recunoscute și apărate drepturile decurgând din brevetul european – acordat de
Oficiul European de Brevete, conform Convenţiei privind eliberarea brevetului european,
care a fost adoptată la München, la 5 octombrie 1973
Legislație
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie;
-Hotărârea Guvernului nr. 547/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.

Dreptul la brevet - aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Inventatorul este persoana care a creat invenţia.

9
 Succesorul în drepturi poate fi orice persoană (fizică sau juridică) căreia i s-a
transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-
un brevet de invenţie eliberat de autorităţile competente.
În cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare
dintre aceștia are calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun acestora.
Dacă două sau mai multe persoane au creat aceeași invenţie, independent una de alta,
dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit
este cea mai veche.
Dacă invenţia rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare,
dreptul la brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea, inventatorul
având dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract.

Brevetul de inventie poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs
sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta:
- să fie nouă - noutatea unei invenţii se evaluează în raport cu stadiul tehnicii
-să implice o activitate inventivă. O invenţie este considerată ca implicând o activitate
inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din
cunoștinţele cuprinse în stadiul tehnicii;
-să fie susceptibilă de aplicare industrială. O invenţie este considerată ca fiind
susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un
domeniu industrial, inclusiv în agricultură.
Durata brevetului de invenţie este 20 de ani, cu începere de la data de depozit.
Solicitantul care depune o cerere de brevet, precum și titularul unui brevet au obligaţia
de a plăti pentru procedurile efectuate de OSIM (ex. taxe anuale de menţinere în vigoare
a brevetului).

Obiectul invenției:
- Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin
părţile sale constructive și, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre
acestea, prin forma sa constructivă sau a părţilor constitutive, prin materialele din care
este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie și funcţionare dintre părţile
constitutive sau prin rolul funcţional al acestora.
Produse pot fi:

10
 - dispozitive, instalaţii, echipamente, mașini-unelte, aparate sau ansambluri de
aparate care funcţionează împreună sau care se referă la mijloace de lucru pentru
realizarea unui procedeu de fabricaţie ori de lucru;
- circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
- substanţe chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin elementele
componente și legăturile dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificaţia
radicalilor substituenţi, structura moleculară, izometrie sterică, greutate moleculara sau
prin alte caracteristici care le individualizează sau le identifică;
- mijloace sau agenţi, substanţe chimice cărora li se indică scopul pentru care sunt
utilizate;
- amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele componente, raportul
cantitativ dintre acestea, structura, proprietatile fizico-chimice sau alte proprietăţi care
le individualizează și care le fac aplicabile pentru rezolvarea unei probleme tehnice.
- Procedeul este obiect al unei invenţii, în măsura în care constituie soluţia tehnică
a unei probleme.
Procedeul reprezintă:
- o succesiune logică de etape, faze sau pași, definite prin ordinea de desfășurare,
prin condiţii iniţiale, cum ar fi materia primă aleasă, prin parametri, prin condiţii tehnice
de desfășurare și/sau mijloace tehnice utilizate
- o activitate tehnologică de natură mecanică, fizică, chimică, care are ca efect
obţinerea sau modificarea unui produs;
- o metodă de lucru caracterizată prin etape de operare; sau - o nouă utilizare a unui
produs sau procedeu cunoscut.
Nu sunt considerate invenţii, în special:
- descoperirile, teoriile știinţifice și metodele matematice;
- creaţiile estetice;
- planurile, principiile și metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de
jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum și programele de calculator;
- prezentările de informaţii.

Elaborarea lucrărilor științifice

La elaborarea unei lucrări știinţifice sunt recomandate parcurgerea unor momente,
precum:
• Stabilirea sau selectarea temei de cercetare;
• Analiza și studiul referinţelor bibliografice;

11
 • Obiective sau ipoteze de lucru;
• Întocmirea planului de cercetare;
•Dezvoltarea cercetării;
• Demonstrarea aspectelor teoretice;
• Efectuarea cercetărilor experimentale;
• Formularea concluziilor;
• Redactarea lucrării.

Articolul științific
Un articol știinţific este constituit din mai multe câmpuri sau secvenţe:
• Titlul lucrării;
• Numele autorului (autorilor) și afilierea ;
• Rezumat sau abstract: acesta trebuie să aibă un caracter informativ și să fie ușor
de urmărit. Se vor prezenta într-o formă condesată trăsăturile generale ale domeniului
cercetării, datele semnificative, nivelul demonstraţiilor sau al experimentelor, relevanţa,
caracterul de noutate și originalitate. Este recomandat ca rezumatul să conţină între 100
și 300 de cuvinte și să fie scris la finalizarea lucrării, pentru a reda cu acurateţe și
exactitate conţinuturile cercetate.
• Cuvinte-cheie;
• Introducere;
• Corpul lucrării: această parte constituie zona cea mai dezvoltată și mai importantă
a lucrării știinţifice care, în parte, trebuie să-i asigure originalitatea. Prezentarea
conţinutului din acest câmp va fi bine structurat, autorul (autorii) având posibilitatea să
împartă această secţiune în mai multe subdiviziuni de mărimi diferite (de la un paragraf
până la consistenţa unui capitol), notate cu cifre arabe sau romane și a căror succesiune în
idei să fie bine înlănţuită.
• Concluzii;
• Bibliografie;
• Anexe;
• Mulţumiri!

Structura lucrării de absolvire (disertație) recomandare:

O lucrare de absolvire prezintă orientativ următoarea structură:
• Copertă;
• Pagină de gardă;

12
 • Pagină de mulţumiri;
• Cuprins;
• Listă cu abrevieri, figuri, tabele care se regăsesc în text;
• Introducere (5% -10% din lucrare);
• Fundamentarea teoretică - conţinut știinţific desfășurat pe capitole (recomandat
1-3 capitole), (20% - 30% din lucrare);
• Dezvoltarea aplicativă – abordări știinţifice - caracter practic sau experimental
(recomandat 1-2 capitole), (30% - 40% din lucrare);
• Concluzii (2,5% - 5% din lucrare);
• Bibliografie - (2,5% - 5% din lucrare);
• Anexe (opţional), (1% - 5% din lucrare).

Plagiatul

– forme și cauze –
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare, art. 4, alin. (1), lit. d): “Plagiatul - expunerea într-o operă scrisă sau
o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la
sursele originale”.

Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și

Inovării (CNECSDTI)
”Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație
intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei
opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată
prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic”.

Autoplagiatul este prevăzut în Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în

cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, la art. 4, alin. (1), lit. e):
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor
texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice

13
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori,
fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.

TIPURI DE PLAGIAT

14
15
16
17
Motivele principale ale plagiatului (Park, 2003, pp. 479-480):
• lipsa reală de înţelegere;
• eficienţa câștigului;
• managementul defectuos al timpului;
• valorile personale/atitudinile;
18
• sfidare;
• atitudinile studenţilor faţă de profesori sau cursuri;
• negarea sau neutralizarea;
• tentaţiile și oportunităţile;
• lipsa de descurajare.

Sancțiuni privind plagiatul și autoplagiatul

Conform Legii 206/2004, art. 14, respectiv Ordonanţei nr. 28 din 31 august 2011, pentru
abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, Consiliul
Naţional de Etică stabilește aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de
bună conduită;
c) retragerea calităţii de conducător de doctorat și/sau a atestatului de abilitare;
d) retragerea titlului de doctor;
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare dezvoltare;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţare din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării;
i) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an și 10 ani, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare și de control sau ca membru în comisii de concurs;
j) îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de realizare a proiectului;
k) oprirea finanţării proiectului;
l) oprirea finanţării proiectului, cu obligativitatea returnării fondurilor."

Înclinația spre fraudă academică - factori de influență

Studiile arată că tendinţa de a trișa în mediul academic (la nivelul studenţilor), a crescut
în timp (23% in 1941, 64% in 1964 si 76% în 1980).
McCabe a realizat un studiu pe un eșantion de 18.000 studenti (SUA și Canada) și a
rezultat că studenţii de la specializările de business sunt mai înclinaţi spre fraudă decât
celelalte categorii.

Bibliografie selectivă

19
Stan R., Etica în cercetare și drepturi de autor, suport de curs;
Sarpe, D., Popescu D., Neagu A., Ciucur, V. - Standarde de integritate în învăţământul
universitar, ediţie online, UEFISCDI, București, 2011 (http://uefiscdi.gov.ro)
*** Legea Nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduit în cercetarea știinţifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare
Kisamore J.L., Stone T.H., Jawahar I. M., Academic Integrity: The Relationship between
Individual and Situational Factors on Misconduct Contemplations, Journal of Business
Ethics, Springer, february 2007
Okanović, P., Okanović D., Mitrović D., Majstorović N., Academic integrity “captured” by a
personality-based test, PSIHOLOGIJA Vol. 46 (1), 61–75, Serbian Psychological
Association, 2013.
Sercan E., Deontologie academica: ghid practic, Editura Universităţii din București, 2017
https://www.turnitin.com/static/plagiarism-
spectrum/?_ga=2.2%2015361631.994571350.1512570748- 1133776615.1507661569

20