Caracteristica Generală Și Analiza Juridică A Contravențiilor

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT PUBLIC
CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI ANALIZA

JURIDICĂ A CONTRAVENȚIILOR
TEZĂ DE AN
Autor:
Studenta grupei DR31Z
Victoria ROTARU
Conducător științific:
Vladimir RUSU
Asist. univ.
BĂLȚI,2021
CUPRINS
Introducere...................................................................................................................................3
Caracteristica generală a contravenției........................................................................................6
Aspecte procedurale privind constatarea faptei contravenționale..............................................16
Date cu privire la contravenții. Biroul Național de Statistică al RM.........................................20
Practica judiciară privind încălcarea legislației contravenționale..............................................23
Concluzii și recomandări...........................................................................................................27
Referințe bibliogafice.................................................................................................................29
Introducere
Răspunderea juridică, ca formă a constrângerii statale în domeniul asigurării ordinii de

drept, a fost şi rămâne o instituție juridică de o importanţă majoră. Odată cu apariţia unei noi
forme a răspunderii juridice în legislaţia Republicii Moldova – răspunderea contravenţională, a
apărut și necesitatea investigaţiilor ştiinţifice în acest domeniu. Scopul constă în soluţionarea
problemei ştiinţifice ce ţine de investigaţia complexă a contrtavenţiei ca specie de ilicit şi ca
temei juridic de aplicare a sancţiunii contravenţionale.
Pentru a putea face o distincţie mai profundă şi argumentată între contravenţie şi celelalte
categorii de fapte antisociale, se impune o analiză amplă a definiţiilor ilicitului contravenţional.
De menţionat că nici în doctrină, nici în legislaţie nu există unanimitate cu privire la definirea
ilicitului contravenţional. În conformitate cu art. 10 Cod contravențional al RM, contravenţia
reprezintă fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât
infracţiunea, săvârşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este
prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională1.
Determinând structura şi conţinutul juridic al definiţiei de contravenţie, prof. M. Preda
menţionează: „Pentru a fi în prezenţa unei contravenţii, sunt necesare unele condiţii de
îndeplinit: săvârşirea unei fapte; pericolul social al faptei; vinovăţia făptuitorului; prevederea
faptei de către actul normativ”2.
În opinia lui Iu. Poenaru, contravenţia este „fapta săvârşită cu vinovăţie care reprezintă un
pericol social mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată prin lege”3.
Prof. D. Brezoianu defineşte contravenţia ca „o faptă antisocială, stabilită de lege,
săvârşită cu vinovăţie de către o persoană fizică sau juridică”4.
După cum menţionează reprezentantul doctrinei ruse D. N. Bahrah, pentru dreptul
administrativ este caracteristică neconcordanţa dintre obiectul reglementat şi cel ocrotit (se
subînţelege prin sancţiuni „administrative”). Contravenţia administrativă, consideră el, este o
faptă ilicită de încălcare a normelor de drept administrativ, de drept civil, de dreptul muncii,
ecologic şi a altor ramuri de drept ocrotite prin sancţiuni administrative. Această afirmaţie poate
fi înţeleasă în sensul că prin faptele contravenţionale nu întotdeauna se încalcă un raport juridic
administrativ, ci şi raporturi de altă natură (patrimoniale, de muncă). Deci ilicitul contravenţional
nu este identic cu cel administrativ, dar, totodată, nici nu include întregul ilicit administrativ,
care poate fi şi administrativ-disciplinar, şi administrativ-patrimonial.
1
Art. 10 Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
2
PREDA, M., Drept administrativ: Partea generală, ed. revăzută şi actualizată. Bucureşti: Lumina Lex, 2000
3
POENARU, Iu., Răspunderea pentru contravenţii. Bucureşti: Lumina Lex, 1998
4
BREZOIANU, D., Drept administrativ: Partea generală. Bucureşti: Titu Maiorescu, 2002
În ceea ce priveşte definiţia şi conţinutul juridic al contravenţiei, reprezentanţii doctrinei
naţionale sunt mai aproape de doctrina românească.
Astfel, S. Furdui consideră contravenţia ca instituţie fundamentală a dreptului
contravenţional, drept un ansamblu de norme juridice ce reglementează condiţiile pe care trebuie
să le întrunească o faptă ilicită pentru a fi apreciată drept contravenţie5.
Autorii M. Orlov şi Şt. Belecciu concluzionează că contravenţia este o faptă ilicită,
antisocială, prevăzută de legislaţie, săvârşită cu vinovăţie şi care reprezintă un pericol social mai
redus decât infracţiunea. Într-o altă viziune, „Contravenţia este fapta (acţiunea sau inacţiunea)
ilicită, cu un pericol social mai redus decât infracţiunea, săvârşită cu vinovăţie, care atentează la
valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere legea
prevede pedeapsă contravenţională”6.
Cu ajutorul definiţiei legale a contravenţiei, se poate mai uşor delimita sfera ilicitului
contravenţional de domeniul celorlalte specii de ilicit, adică sfera contravenţiilor de cea a
infracţiunilor, a delictelor civile, a abaterilor disciplinare etc. În această ipostază, definiţia legală
a contravenţiei serveşte drept criteriu şi pentru legiuitor în opera sa de legiferare a
contravenţiilor. În fine, definiţia legală a contravenţiei conţine şi reflectă unele principii
fundamentale ale dreptului contravenţional, respectiv: principiul legalităţii şi principiul
răspunderii contravenţionale subiective. Dezvoltarea legislaţiei contravenţionale şi a ştiinţei
dreptului contravenţional în Republica Moldova au demonstrat deja că un factor deosebit de
important este formularea definiţiei de contravenţie, care trebuie să conţină elemente principale
de clasificare a acestei fapte antisociale. Definirea faptelor contravenţionale în Codul cu privire
la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, adoptat la 29 martie 1985 7, şi codificarea
acestora au facilitat, într-o măsură mai mare, atât constatarea acestor fenomene, cât şi procedura
de aplicare a sancţiunilor faţă de făptuitor.
Analiza juridică multilaterală şi încadrarea corectă a faptei antisociale, comisă în limitele
articolului concret din legea contravenţională, servesc drept temei de aplicare corectă a
răspunderii contravenţionale. Totodată, este cunoscut faptul că o parte dintre contravenţii,
prevăzute în Codul contravenţional, au dispoziţii de blanchetă şi de aceea pentru examinarea
laturii obiective (caracterul atentării faţă de obiect), este necesar a apela nu doar la legislaţia
contravenţională, ci şi la alte acte normative.
De menţionat că procedura de încadrare juridică a contravenţiilor din domeniul protecţiei
muncii şi al ocrotirii sănătăţii populaţiei (cap. VI şi VII CC RM) 8 nu poate fi efectuată rezultativ,
5
FURDUI, S.. Dreptul contravenţional: Manual. Chișinău: Cartier juridic, 2005
6
ORLOV, M., BELECCIU Şt., Drept administrativ: pentru uzul studenţilor. Chişinău, 2005
7
Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
8
Cap. VI şi VII Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
fără consultarea actelor normative suplimentare, cum ar fi: Codul muncii al RM; Legea
Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţii; Legea Republicii Moldova cu privire la
protecţia muncii; Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale.
La calificarea juridică a contravenţiilor din domeniul protecţiei mediului (cap. IX CC al
RM) o mare importanţă are consultarea Codului subsolului; Legii apelor; Codului funciar;
Codului silvic. Latura obiectivă a multor contravenţii, care atentează la regimul juridic din
domeniul transportului şi circulaţiei rutiere (cap. XII şi XIII), nu poate fi studiată amplu fără
consultarea suplimentară a: Codului transportului feroviar; Legii pentru aprobarea Codului
transporturilor auto; Legii aviaţiei civile; Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea
Regulamentului circulaţiei rutiere. În ceea ce priveşte contravenţiile ce afectează activitatea de
întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare, calificarea lor juridică nu
poate fi efectuată fără consultarea actelor normative din alte domenii ale dreptului, cum ar fi:
Legea Republicii Moldova privind licenţierea unor genuri de activitate; Legea Republicii
Moldova cu privire la metrologie; Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia
consumatorului; Codul vamal al Republicii Moldova.
Normele materiale contravenţionale, capitolele XVII şi XVIII Cod Contravențional al
RM protejează relaţiile sociale din diferite domenii ale administrării publice 9. Legislaţia
contravenţională stabileşte caracterul (conţinutul) atentării la modul stabilit de administrare, pe
când însuşi „modul de administrare” în diverse domenii (sistemul de paşapoarte, sistemul de
premise, regimul de frontieră, regimul de securitate contra incendiilor, regimul apărării civile
etc.) sunt stabilite de alte acte normative, care nemijlocit nu se referă la izvoarele dreptului
contravenţional.
Contravenţia, având un pericol social propriu, nu are nicio legătură cu infracţiunea sau cu
vreo altă fap- tă antisocială, oricare ar fi natura acesteia. Având o autonomie legală, inclusiv de
tratament sancţionator, contravenţia nu poate fi transformată, indiferent în care condiţii ar fi
săvârşită, într-o altă faptă antisocia- lă cu o altă carcaterizare juridică. Din aceste trăsături
definitorii, trebuie trasă concluzia că descrierea în actul normativ a contravenţiei trebuie să
cuprindă elemente proprii şi suficiente care să-i asigure autonomia legislativă. Prin urmare,
stabilirea unei contravenţii nu poate conduce la dezincriminarea tacită sau implicită a unei
infracţiuni, dacă aceasta nu a fost voinţa legiuitorului.
Caracteristica generală a contravenției
9
Cap. XVII şi XVIII Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
În literatura de specialitate, deseori, sintagma „subiectul contravenţiei“ este asociată cu
sintagma „făptuitorul ilicitului contravenţional“ fapt care, este cel puţin, discutabil. Practic, orice
subiect al dreptului contravenţional are în fiecare caz concret o calitate concretă determinată de
lege.
Contravenţia, fiind o activitate ilicită, este atribuită unei persoane care a încălcat obligaţia
de conformare. Cu excepţia minorilor sub 16 ani şi iresponsabililor permanenţi, toţi membrii
societăţii sunt susceptibili de a săvârşi contravenţii, având calitatea de subiecţi activi ai
contravenţiei. Pe de altă parte, toţi subiecţii de drept contravenţional sunt titulari de valori sociale
care pot fi vătămate prin contravenţie, astfel aceştia devenind subiecţi pasivi. Aşadar, fie activi,
fie pasivi, toţi subiecţii de drept contravenţional pot fi antrenaţi în săvârşirea unei contravenţii.
Prin subiect, în general, în literatura juridică se înţelege calitatea de subiect de drept,
noţiune ce exprimă „calitatea, capacitatea, însuşirea, aptitudinea sau posibilitatea care îngăduie
oamenilor să participe individual sau colectiv la raporturi juridice ca titulari de drepturi şi
obligaţii“10, adică subiectul de drept este titularul drepturilor şi obligaţiilor juridice. Generic, sunt
subiecţi de drept atât titularul drepturilor şi obligaţiilor izvorâte direct din lege, cât şi titularul
drepturilor şi obligaţiilor rezultate din raporturile juridice sau din săvârşirea faptelor juridice.
Subiecţii contravenţiei sunt contravenientul (subiectul activ) şi victima (subiectul pasiv).
Subiecţii contravenţiei sunt factori preexistenţi comiterii contravenţiei pentru că subiectul activ şi
cel pasiv erau în fiinţă înaintea săvârșirii acesteia. Noţiunea de „subiect al contravenţiei“ nu
trebuie confundată cu cea de „subiect de drept contravenţional“. Diferenţa specifică, o reprezintă
subiectele raporturilor contravenţionale de conformare.
Raporturile contravenţionale de cooperare sunt acele raporturi juridice care se nasc prin
intrarea în vigoare a legii contravenţionale care stabileşte contravenţia, între stat şi persoanele
obligate să se supună conduitei prevăzute de norma contravenţională. Subiectele de drept
contravenţional sunt persoanele între care există raporturi juridice contravenţionale de
conformare şi cele de conflict (de contradicţie, de represiune, de constrângere sau de
răspundere).
Faţă de aceste precizări, rezultă că, subiecţii contravenţiei sunt subiecţi de drept
contravenţional care apar în calitate de părţi ale raportului juridic contravenţional de conflict,
adică persoanele implicate în comiterea contravenţiei, prin săvârşirea acesteia sau prin suportarea
consecinţelor sale11.
Subiecţii contravenţiei sunt persoanele trase la răspundere contravenţională (delicvenţii) -
subiectul activ (statutul lui juridic fiind stipulat în art. 384 din Codul contravenţional al RM) şi
victima - subiect pasiv (art. 387 din Codul contravenţional al RM). Numai oamenii pot fi subiecţi
10
MANDA, C., Drept administrativ: tratat elementar. Bucureşti: Lumina Lex, 2007
11
GUȚULEAC, V., Tratat de drept contravenţional. Bucureşti: Lumina Lex, 2007
de drept, individual, ca persoane fizice, sau în cadrul organizat al unor grupări sociale, ca
persoane juridice.
După cum am menţionat, calitatea de subiect de drept nu poate fi însă identificată cu cea
de subiect al contravenţiei sau al răspunderii juridice. Într-adevăr, subiect al contravenţiei poate
fi numai un subiect de drept contravenţional, dar aceasta nu înseamnă că toţi subiecţii de drept
contravenţional sunt şi subiecţi activi ai contravenţiei. O asemenea calitate o dobândesc numai
acei care săvârşesc fapte ilicite 12. Ca atare, subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau
juridică împotriva căreia se exercită constrângerea statală prin aplicarea sancţiunilor juridice.
Subiectele contravenţiei, menţionează Sergiu Furdui, sunt factorii preexistenţi comiterii
contravenţiei, care apar în calitate de părţi ale raportului juridic contravenţional de conflict, adică
persoanele implicate în comiterea contravenţiei, prin acţiune sau inacţiune ori prin suportarea
consecinţelor contravenţionale.
Noţiunea de subiect activ al contravenţiei. Este subiect activ al contravenţiei sau
contravenient persoana fizică sau juridică care comite o faptă prevăzută de legea
contravenţională prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Subiectul activ al
contravenţiei nu se confundă cu făptuitorul, deoarece calitatea de făptuitor (contravenţional) este
dată de împrejurarea comiterii unei fapte prevăzute de legea contravenţională, care poate sau nu
să fie contravenţie. Făptuitorul devine contravenient numai dacă fapta pe care a comis-o
realizează toate condiţiile obiective şi subiective de existenţă a contravenţiei. Corelaţia între
noţiunea de făptuitor şi contravenient este una gen-specie. De asemenea, subiectul activ al
contravenţiei, aşa cum am văzut mai înainte, nu trebuie confundat cu subiectul de drept
contravenţional, noţiune mai largă, care cuprinde toate persoanele implicate în raporturi juridice
contravenţionale, respectiv subiectele active şi pasive ale raporturilor juridice contravenţionale
de conformare şi conflict.
Dintre subiectele raporturilor juridice contravenţionale, contravenientul se identifică
numai cu subiectul pasiv al răspunderii contravenţionale. Condiţiile generale ale subiectului
active - persoana fizică. Determinarea corectă a condiţiilor generale ale subiectului activ al
contravenţiei (persoana fizică) este condiţionată de clasificarea lor, trăsăturile ce caracterizează
un subiect activ particular. La acest capitol în literatura de specialitate lipseşte consensul
opiniilor. Unii savanţi divizează subiecţii activi ai contravenţiei în două grupe: general şi
special13. Alţii, consideră că există şi al treilea grup de subiecţi activi ai contravenţiei — subiect
activ deosebit.
În ce priveşte clasificarea subiecţilor activi ai contravenţiei, în doctrina dreptului
contravenţional românesc se examinează „pluralitatea de făptuitori (contravenienţi)“. În viziunea
12
MANDA, C., Drept administrativ: tratat elementar. Bucureşti: Lumina Lex, 2007
13
savantului A. Hotca, există pluralitate de contravenienţi (făptuitori) în cazul în care mai multe
persoane săvârşesc împreună o contravenţie. Persoana care cooperează la comiterea unei
contravenţii, menţionează autorul, poartă denumirea de participant. Ultimul, poate fi denumit ca
fiind persoana care contribuie la săvârşirea unei contravenţii în calitate
de autor, instigator sau complice. Ceea ce leagă o pluralitate de contravenieţi (făptuitori) şi dă
substanţă acesteia este conlucrarea persoanelor implicate în comiterea contravenţiei. În lipsa unei
cooperări nu suntem în prezenţa unei particularităţi de făptuitori, ci a unui concurs de fapte
individuale.
Odată ce legiutorul naţional nu utilizează instituţia „pluralitatea de contravenţii“, ne
limităm doar la această constatare, fără a supune unui studiu mai larg instituţia juridică
nominalizată şi ne vom referi doar la primele două variante de clasificare. După D. Bahrah,
trăsăturile caracteristice unui subiect activ general sunt: vârsta şi discernământul. Savanţii A.
Hotca, S. Furdui, V. Guţuleac consideră că subiectului activ al contravenţiei, de rând cu vârsta şi
discernământul, îi este caracteristic libertatea de voinţă şi acţiunea.
Subiectul activ special al contravenţiei este stabilit în funcţie de anumite situaţii
particulare ale unor categorii de cetăţeni şi pot fi grupate, la rândul lor, în baza mai multor
criterii:
a) după particularităţile muncii prestate (funcţionar de stat, persoană cu funcţie de
răspundere, şofer, medic etc.);
b) alte particularităţi ale statutului său juridic (de exemplu, militar, invalid).
Pentru ca o persoană fizică să poată fi subiect activ general al unei contravenţii, potrivit
legislaţiei naţionale, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă la momentul săvârşirii contravenţiei vârsta împlinită de 18 ani14, iar pentru
anumite fapte expres prevăzute de legea contravenţională — între 16 şi 18 ani 15 şi să aibă
discernământ;
b) să fie responsabilă. Responsabilitatea este starea psiho-fizică a unei persoane de a avea
capacitatea reprezentării conduitei sale şi a urmărilor acesteia.
Din perspectiva dreptului, menţionează A. Hotca, responsabilitatea există sau nu, dar din
punct de vedere medical ea poate avea mai multe grade de intensitate. Aşa cum s-a spus, omul
perfect normal fiind o excepţie, majoritatea oamenilor au unele deficienţe psiho-fizice.
Eventualele alterări ale facultăţilor mintale ale contravenientului vor fi apreciate cu ocazia
individualizării sancţiunilor aplicabile, dare ele nu produc nici un efect referitor la existenţa
responsabilităţii sale. Sunt legislaţii care consideră diminuarea responsabilităţii o cauză de
atenuare a răspunderii.
14
Alin. (1) art. 16 Cod contravenţional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
15
Consider că, şi în dreptul nostru contravenţional, ar trebui reglementată responsabilitatea
diminuată, ca o stare de atenuare a răspunderii contravenţionale ori ca o circumstanţă atenuantă
personală. Responsabilitatea - condiţie a subiectului activ al contravenţiei - nu se confundă cu
responsabilitatea juridică sau răspunderea juridică. Prin urmare, responsabilitatea - condiţie a
subiectului activ al contravenţiei - este o categorie psihologică ce vizează capacitatea psiho-fizică
a omului de a realiza semnificaţia. Răspunderea juridică şi responsabilitatea juridică sunt
categorii juridice;
c) să dispună de libertatea de voinţă şi acţiune, adică să nu fie constrâns (fizic sau psihic)
de către o altă persoană să comită contravenţia, deci să-şi poată determina şi dirija liber voinţa şi
acţiunea sa16.
Subiectul activ al contravenţiei, pe lângă condiţiile obligatorii pentru subiectul activ
general, trebuie să întrunească şi o condiţie suplimentară - să aibă o anumită calitate 17 (să fie
persoană cu funcţie de răspundere - art. 16 alin. (6); să aibă statut de militar în termen art. 16
alin. (5); să fie posesor al permisului de conducere, al permisului de armă individuală etc.). De
exemplu, legea contravenţională (art. 16 alin. (6) şi (7)) stipulează că persoana cu funcţie de
răspundere (persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, autoritate publică
centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în
virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţilor
publice sau acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de
răspundere contravenţională pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de Codul contravenţional în
cazul: a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu; b) depăşirii vădite
a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege; c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare
a obligaţiilor de serviciu.
În lipsa condiţiilor enunţate, persoana cu funcţie de răspundere vinovată de comiterea
unei contravenţii răspunde conform dispoziţiilor generale. Poziţia doctrinarilor în ceea ce
priveşte clasificarea subiecţilor activi ai contravenţiei în cel general şi special este preluată şi de
către legiuitorul naţional. O bună parte a normelor materiale din Codul contravenţional (art. 290,
291, 332 etc) conţin două sancţiuni — una pentru subiectul general, iar alta pentru subiectul
special. Trăsăturile caracteristice ale subiectului general şi special sunt incluse în conţinutul
contravenţiei. Dar, în afară de aceste trăsături, în normele de drept sunt stabilite şi alte
circumstanţe ce caracterizează subiectul, printre care pot fi: graviditatea femeilor, vârsta, starea
sănătăţii, statutul de deputat etc. Spre exemplu, una din normele juridice ale Codului
contravenţional al RM indică că, privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată
16
17
Alin. (6) – (7) art. 16 Cod contravenţional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
persoanei cu dezabilităţi care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare 18; o altă normă
constată că munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor declarate
invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi efectivului atestat al
organelor afacerilor interne, angajaţi în bază de contract, femeilor gravide, persoanelor care sunt
unicul întreţinător al copilului cu vârsta de până la 8 ani şi nici persoanelor care au împlinit
vârsta generală de pensionare.
Pentru a sintetiza aceste trăsături, de către savanţii autohtoni M. Orlov şi Ş. Belecciu, a
fost folosită noţiunea de „subiect deosebit“. Subiectul deosebit conţine însuşiri ce nu sunt incluse
în conţinutul contravenţiei, dar care determină mărimea şi tipul pedepselor, ordinea de aplicare a
acestora19. Trăsăturile caracteristice subiectului „deosebit“ sunt stabilite, de regulă, în partea
generală a Codului contravenţional al RM sau de alte acte normative şi nu influenţează la
calificarea faptei, ci doar pedepsele aplicabile.
Subiect activ al contravenţiei persoană juridică. În concepţia Codului cu privire la
contravenţiile administrative din 1985, persoana juridică nu putea fi subiect al contravenţiei
(eventual, şi al răspunderii contravenţionale). Actuala lege contravenţională a mers pe calea
recomandată de Consiliul Europei — de a recunoaşte în legislaţia contravenţională (şi în cea
penală) persoana juridică drept subiect activ al contravenţiei. Astfel, reglementând
particularităţile răspunderii contravenţionale a persoanei juridice ca subiect al contravenţiei,
Codul contravenţional al Republicii Moldova (art. 17) stipulează:
„(1) Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana juridică, cu excepţia
autorităţilor publice şi instituţiilor publice, în cazurile prevăzute de prezentul cod, pentru
contravenţiile săvârşite în numele său ori în interesul său de către organele sale ori de
reprezentanţii acestora corespunde uneia dintre următoarele condiţii:
a) este vinovată de neîndeplinirea sau de îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor
legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru desfăşurarea unei anumite activităţi;
b) este vinovată de desfăşurarea unei activităţi ce nu corespunde actelor sale constitutive
ori scopurilor declarate;
c) fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile
unei alte persoane, societăţii ori statului a fost săvârşită în interesul acestei persoane, a fost
admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul său împuternicit ori de persoana cu funcţie de
răspundere.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din partea
specială a Cărţii întâi prevede expres sancţionarea ei.
18
19
ORLOV, M., BELECCIU Şt., Drept administrativ: pentru uzul studenţilor. Chişinău: Cartier, 2005
(3) Dacă în partea specială a Cărţii întâi este prevăzută răspunderea contravenţională a
unei persoane juridice, întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei
fizice pentru contravenţia săvârşită.“20.
Norma juridică citată determină următoarele semne ce caracterizează persoana juridică
drept subiect al contravenţiei: a) să fie constituită în modul prevăzut de lege; b) să fi comis una
dintre contravenţiile expres prevăzute de norma materială a Codului contravenţional; c)
contravenţia să fie săvârşită în numele ori în interesul persoanei juridice de organele sale ori de
reprezentanţii acestor organe21. Totodată, legea contravenţională prevede că persoana juridică va
fi subiect al răspunderii contravenţionale dacă va întruni una dintre condiţiile stipulate în art. 17
alin. (1) literile a) b) şi c).
Legea contravenţională nu defineşte noţiunea de persoană juridică. Potrivit Codului civil
al RM (art. 55): „Persoana juridică este organizaţia care posedă un patrimoniu distinct şi
răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobândească şi să exercite în nume
propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate
fi reclamant şi pârât în instanţa de judecată“. Ea se consideră constituită din momentul
înregistrării şi din acest moment are capacitate de folosinţă (art. 176 alin. (1) din Codul civil) şi
de exerciţiu (art. 177 alin. (1) din Codul civil) 22. Numai din acest moment între persoana juridică
şi stat poate să apară un raport juridic contravenţional de conflict. Prin urmare, persoana juridică
poate fi considerată subiect al contravenţiei din data înregistrării ei de către stat.
Însă, nu orice persoană juridică, în sensul prevederilor Codului civil, poate fi subiect al
contravenţiei. Există şi excepţie de la această regulă generală. Potrivit Codului contravenţional
(art. 17 alin. (1)), autorităţile publice şi instituţiile publice nu pot fi subiecţi activi ai
contravenţiei.
De menţionat că, instituţia „răspunderii contravenţionale a persoanei juridice“ este o
noutate absolută cât pentru doctrina naţională, atât şi pentru legislator. Din aceste considerente
pentru ştiinţa dreptului contravenţional rămân fără de răspuns multiple întrebări în ceea ce
priveşte:
1) persoana juridică ca subiect activ al contravenţiei;
2) mecanismul desfăşurării ilicitului contravenţional (latura obiectivă a contravenţiei);
3) manifestarea laturii subiective a persoanei juridice;
4) realizarea principiilor individualizării pedepsei şi răspunderii contravenţionale personale etc.
20
Art. 17 Cod contravenţional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
21
22
Alin (1) art. 176, alin (1) art. 177 Cod civil al RM, în Monitorul Oficial nr. 1107 din 06. 06. 2002
Subiectul pasiv al contravenţiei (victima). Subiectul pasiv al contravenţiei este persoana
fizică sau juridică titulară a valorii sociale vătămate prin contravenţie. Altfel spus, subiectul
pasiv al contravenţiei este victima acesteia sau persoana vătămată. Spre deosebire de
contravenient, victima nu trebuie să îndeplinească nici o condiţie generală decât aceea de a i se fi
cauzat o vătămare materială sau morală prin contravenţie. Nu trebuie însă să se confunde, chiar
dacă de cele mai multe ori este aşa, persoana vătămată prin contravenţie cu persoana prejudiciată
prin aceasta.
Persoana prejudiciată este cea care a suferit un prejudiciu material sau moral prin
contravenţie. Această persoană este subiect de drept civil, adică titulara acţiunii civile ce rezultă
din săvârşirea contravenţiei. Spre exemplu, în cazul contravenţiilor prevăzute de Capitolul IX a
Codului contravenţional al RM23, privind protecţia mediului, subiectul pasiv al majorităţii
contravenţiilor este statul, iar subiectul de drept civil poate fi persoana fizică sau juridică
prejudiciată prin comiterea cu vinovăţie a unei fapte contravenţionale.
Aşa cum am precizat anterior, subiectul pasiv al contravenţiei nu trebuie să îndeplinească
condiţii generale, dar unele norme de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor impun, pentru
existenţa contravenţiei sau a unei variante calificate a acesteia, ca subiectul pasiv să aibă anumite
calităţi sau însuşiri. De exemplu, pentru existenţa contravenţiei prevăzute de art. 57 alin. (1) din
Codul contravenţional, subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de salariat al colectivului de
muncă respective; pentru existenţa contravenţiei prevăzute în alin. (2) a aceleeaşi norme,
subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de pensioner sau bursier24.
Subiecţii pasivi ai contravenţiei pot fi clasificaţi după mai multe criterii. Astfel, în funcţie
de importanţa subiectului, deosebim subiecţi pasivi principali şi subiecţi pasivi secundari.
Subiectul pasiv principal este persoana titulară a valorii sociale mai importante, iar subiectul
pasiv secundar este titularul valorii sociale ocrotite alăturat valorii sociale principale. În cazul
impunerii unor condiţii speciale, subiecţii pasivi sunt subiecţi calificaţi, iar în lipsa oricăror
condiţii subiecţii contravenţiei sunt denumiţi subiecţi simpli.
Statutul juridic al viuctimei ca subiect pasiv al contravenţiei este stipulat în legea
contravenţională25. În norma juridică nominalizată sunt reglementate drepturile şi obligaţiile
victimei, care, la rândul său, condiţionează responsabilitatea şi răspunderea juridică a acestui
participant la procedura contravenţională. Nu putem fi de acord cu poziţia legislatorului în ceea
ce priveşte coraportul volumului de drepturi al victimei cu cel al subiectului activ al
contravenţiei (persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional).
Ca exemplu, legea nu prevede dreptul victimei:
23
Cap. IX Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
24
Alin. (1) și (2) art. 57 Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
25
a) să solicite audierea martorilor;
b) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară consemnarea obiecţilor
sale în procesul-verbal;
c) să ia cunoştinţă de procesul-verbal încheiat de agentul constatator, să facă obiecţii asupra
corectitudinii lui, să ceară completarea lui cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie
consemnate;
d) să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competente să soluţioneze cauza
contravenţională, expertul, interpretul, traducătorul, grefierul etc;
În viziunea mea, lipsirea victimei de drepturile nominalizate poate contribui la lezarea
intereselor legitime ale subiectului pasiv al contravenţiei şi, în primul rând, în cazurile în care
procesul contravenţional se porneşte doar în baza plângerii prealabile a victimei (în cazul
comiterii contravenţiilor prevăzute în art. 6926, 96-108 CCo al RM27). Este absolut neclar faptul
că, dreptul victimei de a fi prezentă la examinarea cauzei contravenţionale nu este justificat prin
lege. În acelaşi timp, potrivit prevederilor legii contravenţionale poate avea loc „conducerea
forţată în faţa instanţei de judecată a martorului sau a victimei care se eschivează de la
prezentare’’. Prevederile normei juridice indicate nu se referă la subiectul activ al contravenţiei.
Făptuitorul faptei contravenţionale ce comite cu vinovăţie contravenţia nu poate fi supus
„aducerii silite“ pentru a participa la examinarea cauzei.
Latura subiectivă ca element al conţinutului constitutiv al contravenţiei se referă la
atitudinea psihică al contravenientului faţă de fapta săvârşită şi urmările ei. Elementul principal
al laturii subiective este vinovăţia cu formele ei. La majoritatea contravenţiilor acest element
constitutiv are forma de intenţie, însă la unele fapte se poate întâlni şi culpa.
După cum am menţionat deja, doctrina dreptului contravenţional nu conţine soluţii de
stabilire a laturii subiective, ca element constitutiv al contravenţiei comise de către persoana
juridică. Atitudinea psihică a făptuitorului (persoana fizică) faţă de acţiunile sau inacţiunile sale
şi consecinţele acestora este formată din stări efective, cum sunt: motivele sau mobilurile care
determină comiterea faptei; stări intelective, cum este atitudinea conştiinţei față de faptă, adică
vinovăţia; stări volitive, cum este voinţa de a săvârşi fapta şi scopul. Ca element al laturii
subiective, prin voinţa de a săvârşi contravenţia se înţelege că făptuitorul din iniţiativa sa proprie
şi neconstrâns de nimeni a trecut la comiterea ei. Vinovăţia este un semn principal al laturii
subiective, care se manifestă în atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prejudiciabilă
săvârşită şi urmările acesteia.
Formele de bază ale vinovăţiei sunt: intenţia şi imprudenţa.
26
27
Art. 96-108 Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
Intenţia este cea mai răspândită formă a vinovăţiei atât în practica judiciară, cât şi în
legislaţie. Intenţia directă se consideră numai în cazul când persoana care a săvârşit o
contravenţie îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut
urmările ei prejudiciabile şi le-a dorit28.
Intenţia indirectă se consideră în cazul când persoana care a săvârşit contravenţia îşi
dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile şi a admis în mod conştient survenirea acestor urmări.
Imprudenţa, la rândul ei, are două forme: sineîncrederea şi încrederea exagerată în sine.
Se consideră că fapta este comisă prin imprudenţă, forma sine-încrederea atunci cînd
persoana prevede caracterul social periculos al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede consecinţele
social periculoase, însă nu le doreşte şi face tot posibilul pentru a le evita. În cazul sine-
încrederii, persoana, prevăzând caracterul social periculos al faptei sale şi consecinţele acesteia
(elementul intelectiv), nu doreşte survenirea urmărilor (elementul volitiv).
Persoana comite o contravenţie prin imprudenţă (forma neglijenţei
contravenţionale) atunci când nu prevede caracterul social periculos al acţiunii sau inacţiunii
sale, însă a avut şi posibilitatea şi obligaţia să le prevadă.
Neglijenţa constituie unica formă a vinovăţiei în cazul căreia persoana nu prevede
caracterul social periculos al faptei sale.
Semnele facultative ale laturii subiective a contravenţiei:
 Motivul — imboldul interior care determină persoana să săvârşească contravenţia şi îi
dirijează voinţa în momentul săvârşirii ei.
 Scopul — reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei
contravenţionale, rezultatul urmărit de către făptuitor.
Componenţa contravenţiei (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă)
reprezintă baza juridică pentru calificarea faptei antisociale concrete, încadrarea ei în condiţiile
articolului (părţii lui) concret din Codul contravenţional al RM.
Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei, deci lipseşte temeiul juridic pentru
aplicarea pedepsei contravenţionale. Forma vinovăţiei - comiterea premeditată a contravenţiei
sau comiterea contravenţiei din imprudenţă, de regulă, nu influenţează încadrarea juridică a
faptei comise şi numai - contribuie la realizarea principiului individualizării pedepsei
contravenţionale.
Totodată, în unele cazuri forma vinovăţiei este indicată direct în titlul normei materiale
sau în dispoziţie. Spre exemplu, vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale 29;
28
BALTAG, D., Teoria răspunderii şi responsabilităţii juridice. Chișinău: ULIM, 2007
29
Alin. (1) art. 78 Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor străine, dacă fapta nu reprezintă o
infracţiune30; distrugerea sau deteriorarea intenţionată în terenurile fondului forestier a semnelor
de restricţie31 etc. În asemenea cazuri, latura subiectivă a contravenţiei se va manifesta numai
prin intenţie, vinovăţia prin imprudenţă nu va constitui contravenţie.
Concluziile doctrinare privitoare la instituţia vinovăţiei şi formelor ei sunt foarte
importante pentru dezvoltarea ştiinţei dreptului contravenţional. În ceea ce priveşte aspectul
aplicativ al concluziilor doctrinare, ele contribuie la desfăşurarea activităţii aplicative ale
normelor dreptului contravenţional, însă legalitatea constatării contravenţiilor, a vinovăţiei
autorului lor depinde, în primul rând, de respectarea strictă a prevederilor legii contravenţionale,
care prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei contravenţii, nici supus
sancţiunii contravenţionale decât în conformitate cu legea contravenţională32. Persoana poate fi
sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu
respectarea normelor prezentului cod33“.
Este absolut clară, în viziunea mea, poziţia legiuitorului cu privire la formele vinovăţiei.
Legea contravenţională prevede două forme a vinovăţiei: intenţia şi imprudenţa34. Potrivit
Codului contravenţional, contravenţia se consideră săvârşită cu intenţie dacă persoana care a
săvârşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut
urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conştient survenirea acestor urmări.
Contravenţia se consideră săvârşită din imprudenţă dacă persoana care a săvârşit-o îşi
dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii
urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
Dacă, drept rezultat al săvârşirii cu intenţie a contravenţiei, se produc urmări mai grave
care, conform legii, atrag înăsprirea sancţiunii contravenţionale şi care nu erau cuprinse de
intenţia persoanei care a săvârşit-o, răspunderea contravenţională pentru atare urmări survine
numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor
putea fi evitate, sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi
trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, contravenţia se consideră intenţionată.
Aspecte procedurale privind constatarea faptei contravenționale
30
31
32
33
34
Constatarea faptei contravenționale reprezintă acțiunea de sesizare privind stabilirea
faptei contravenționale prin intermediul probelor și analiza juridică a faptei antisociale comise,
încadrarea ei într-o anumită normă materială a dreptului contravențional pentru a determina dacă
aceasta constituie sau nu о contravenție, cu emiterea unei decizii asupra acestuia (aplicarea
sancțiunii contravenționale sau de încetare a procesului, sau de remitere a cauzei în instanța de
judecată).
Constatarea faptei respective înseamnă activitatea desfășurată de agentul constatator:
1. de colectare și de administrare a probelor privind existența contravenției;
2. de încheiere a procesului-verbal cu privire la contravenție;
3. de aplicare a sancțiunii contravenționale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanța de
judecată sau în alt organ spre soluționare.
Pentru a fi constatată fapta contravențională de către agentul constatator, acesta urmează
a fi sesizat, iar în conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul contravențional 35, agentul
constatator este sesizat prin plângere sau denunț ori sesizat din oficiu când se află că a fost
săvârșită o faptă ilicită sau când o astfel de faptă a fost depistată în urma controlului conform
atribuțiilor de serviciu și în cazurile prevăzute de lege. Pornind de la cele descrise, desprindem că
sesizarea agentului constatator despre fapta contravențională se efectuează prin următoarele
metode: plângere, denunț, autodenunț și din oficiu.
Legea procesuală contravențională impune agentului constatator anumite termene, adică
imediat sau în cel mult 15 zile de la data sesizării, agentul constatator este obligat să verifice
sesizarea și să întreprindă măsurile prevăzute de prezentul capitol (art. 440 alin. (3) Cod
contravențional)36. Așadar, termenul de până la 15 zile acordat agentului constatator nu este un
termen de decădere, deoarece după expirarea acestuia nu intervin oarecare consecințe sau
sancțiuni pentru participanții la procesul contravențional, însă doar pentru agentul constatator
care poate fi atras la răspundere disciplinară pentru nerespectarea termenelor impuse de lege.
Mai mult, nerespectarea termenului impus de lege este în favoarea făptuitorului, căci termenul
general de tragere la răspundere contravențională fiind de un an, care curge de la data săvârșirii
contravenției, iar prescripția înlătură răspunderea contravențională (art. 30 din Codul
contravențional)37.
Termenul stabilit la art. 440 alin. (3) din Codul contravențional agentului constatator este
pentru ca acesta să analizeze informația cu privire la comiterea unei fapte antisociale, fiind
obligat să verifice sesizarea și să întreprindă măsurile procesuale prevăzute de legea
contravențională:
35
36
37
 de a respinge pornirea procedurii contravenționale;
 de a expedia materialele conform competenței jurisdicționale sau teritoriale (art. 440 alin.
(5) din Codul contravențional)38;
 de a începe procedura contravențională.
Începerea procedurii contravenționale este o acțiune procesuală când din conținutul
sesizării înaintate s-a constatat existența unei fapte contravenționale, iar agentul constatator
competent dispune începutul colectării și administrării probelor care ar confirma sau ar infirma
faptul comiterii unei contravenții. Astfel, odată cu începerea procedurii contravenționale
urmează aplicarea legii contravenționale care este o activitate practică a autorităților competente
să examineze cauzele contravenționale, iar această activitate este structurată în patru etape:
a) Stabilirea stării de fapt – lămurirea asupra împrejurărilor ce solicită aplicarea legii
contravenționale situației de fapt;
b) Alegerea normei de drept contravențional – normă care trebuie aplicată în împrejurările
stabilite de fapt;
c) Interpretarea normei contravenționale – totalitatea de operațiuni logico-raționale efectuate
în scopul clarificării sensului exact al normelor de drept contravențional, precum și activitatea de
explicare a normelor;
d) Subiecților cărora li se adresează, iar această etapă se folosește la anumite fapte și situații,
diferite de cele tipice, a normelor contravenționale, norme care conțin uneori formulări ce nu
redau clar voința legiuitorului, cuvinte cu sens ambiguu ori redactări neglijente;
e) Elaborarea și emiterea actului de aplicare a normei contravenționale - este ultimul
moment al procesului de aplicare care va atrage după sine stabilirea, modificarea sau stingerea
unor raporturi juridice concrete.
Colectarea și administrarea probelor constă în acțiunea de dobândire a elementelor de
fapt prin intermediul mijloacelor de probă și analiza celor constatate din diferite puncte de
vedere privind existența sau inexistența contravenției și folosirea acestora ca mijloc de probă în
procesul contravențional. Totodată, este de remarcat că agentul constatator urmează ca în
procesul de colectare a probelor să ia în considerație dispozițiile art. 425 alin. (2) din Codul
contravențional39, și anume, că se admit în calitate de probe elementele de fapt constatate prin
intermediul următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal cu privire la contravenție, procesul-
verbal de ridicare a obiectelor și documentelor, procesul-verbal de percheziție, procesul-verbal
privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în
conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video,
38
39
fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi
medico-legale, raportul de expertiză.
După colectarea și administrarea probelor, survine etapa de constatare a circumstanțelor
reale ale faptei comise ce se realizează prin diferite procedee, iar cea mai importantă este
audierea participanților la procesul contravențional. Aici poate fi audiată orice persoană care
cunoaște anumite informații cu privire la fapta comisă sau a făptuitorului (făptuitorul, victima,
martorii, specialistul, expertul). O altă metodă este și cercetarea purtătorului material de
informație care, la rândul său, urmează a fi anexat la cauza contravențională, reieșind din
dispozițiile art. 1325 și 164 din Codul de procedură penală40 care se aplică corespunzător și
procedurii contravenționale având în vedere raționamentele jurisprudenței CEDO.
Este de remarcat faptul că fiecare acțiune procesuală urmează a fi fixată, obligatoriu în
anumite acte procesuale, procese-verbale, ordonanțe, încheieri etc. care, la rândul lor, se
anexează la dosarul contravențional. Totodată, în cazul aplicării unor restricții sau limitării
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, urmează ca acestuia să i se motiveze aceste
restricții sau limitări cu explicarea drepturilor și obligațiilor ce le are, inclusiv dreptul de a face
unele obiecții împotriva acțiunilor agentului constatator cu consemnarea acestora în actul de
fixare a acțiunilor procesuale respective. În urma cercetării tuturor circumstanțelor și a aprecierii
probelor administrate prin prisma pertinenței, concludenței și utilității, agentul constatator
urmează să încheie un proces-verbal cu privire la contravenție, respectând cu strictețe dispozițiile
art. 443 din Codul contravențional41, deoarece art. 445 impune declararea nulității procesului42.
Conform art. 442 alin. (1) din Codul contravențional, procesul-verbal cu privire la
contravenție este un act prin care se individualizează fapta ilicită și se identifică făptuitorul 43.
Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale și a probelor
acumulate, în prezența făptuitorului sau în absența lui. Partea constatatoare a procesului-verbal
cu privire la contravenție are ca componentă de bază descrierea faptei contravenționale, locul și
timpul săvârșirii ei, circumstanțele cauzei care au importanță pentru stabilirea faptelor și
consecințelor lor juridice, evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenție. Iar în urma
celor constatate, agentul constatator urmează să emită o decizie, dat fiind faptul că art. 443 alin.
(9) din Codul contravențional impune că partea rezolutivă a procesului-verbal va cuprinde
decizia agentului constatator de sancționare a contravenientului sau de remitere a cauzei în
instanța de judecată, cu recomandarea, în cazul în care consideră necesar, referitor la sancționare,
sau de încetare a procesului, precum și termenul de contestare în instanța de judecată44.
40
Art. 132, 164 Cod de procedură penală al RM, în Monitorul Oficial nr. 122 din 14. 03. 2003
41
42
43
44
Agentul constatator, în cazul constatării a mai multor contravenții în același timp, fiind de
competența sa, încheie un singur process-verbal cu privire la contravenție, însă trebuie să țină
cont de dispozițiile art. 44 din Codul contravențional care prevede aplicarea sancțiunii
contravenționale în cazul pluralității de contravenții 45. Această regulă se impune datorită faptului
că toate criteriile generale examinate la aplicarea pedepsei trebuie să fie analizate în cumul și
numai cu respectarea acestei cerințe, agentul constatator poate numi o pedeapsă corectă, care să
corespundă scopurilor legii. În cazul încetării procesului contravențional pornit, agentul
constatator urmează să emită o decizie de încetare a acestuia în baza condițiilor prevăzute în art.
441 din Codul contravențional46, iar din acel moment persoana în a cărei privință a fost pornit
procesul contravențional este repusă în drepturi. La emiterea deciziei de sancționare, agentul
constatator va încheia un proces-verbal cu privire la contravenție numai atunci când în acțiunile
făptuitorului sunt prezente toate elementele componente ale contravenției, prevăzute în norma
materială imputată (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă), excepție de la această
regulă generală constituie cazurile în care nu se încheie procesul-verbal respectiv (art. 446)47.
Cu toate că legea contravențională impune obligația agentului constatator de a înregistra
procesul-verbal cu privire la contravenție în termen de 24 ore de la momentul încheierii, însă
pentru aceasta nu a prevăzut nicio sancțiune. Pentru a face lumină în această obligație, este
necesar de a aplica dispozițiile Codului de procedură penală. Așadar, art. 251 din Codul de
procedură penală prevede încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale, unde la alin. (1)
impune regula generală că încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea
procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a
normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act 48. Respectiv,
interpretând norma citată și raportând la situația de neînregistrare sau înregistrare cu depășirea
termenului de 24 de ore a procesului-verbal cu privire la contravenție, nu poate fi declarat nul
procesulverbal pentru o simplă neînregistrare. Însă nerespectarea dispozițiilor legale poate fi
temei de aplicare a sancțiunii disciplinare a agentului constatator sau a persoanelor responsabile
de înregistrarea acestuia în modul și termenul stabilit.
Date cu privire la contravenții. Biroul Național de Statistică al RM
În anul 2018 au fost constatate 426,3 mii contravenţii, cu 24,1 mii contravenții mai puțin
comparativ cu anul precedent. Pentru majoritatea cazurilor de contravenţii constatate au fost
aplicate pedepse (96,7%). Din numărul total al hotărârilor adoptate, 2,9 mii (0,7%) au fost
45
46
47
48
Alin. (1) art. 251 Cod de procedură penală al RM, în Monitorul Oficial nr. 122 din 14. 03. 2003
transmise organelor de cercetare prealabilă (penală), dat fiind faptul că în acţiunile
contravenţiilor se conţinea indiciul infracţiunii. În medie, la 1000 locuitori revin 116 pedepse
aplicate. În rezultatul examinării contravenţiilor pe parcursul anului au fost aplicate pedepse: 1,9
mii avertizări, 407,8 mii amenzi (cu 3,4% mai puțin comparativ cu anul precedent) şi 1,9 mii
sancțiuni aplicate cu muncă neremunerată în folosul comunității.49
Din totalul contravenţiilor în cazul cărora au fost aplicate sancțiuni, 86,8% aparţin
organelor Ministerului Afacerilor Interne, 4,6% - autorităților administrative din subordinea
Ministerului Finanțelor, 2,6% - judecătoriilor raionale şi municipale, 1,4% - Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, 1,2% - Poliției de frontieră și câte 1,0% - Serviciului Vamal și
Agenției pentru Siguranța Alimentelor etc.
Pe categorii de contravenții, aproximativ fiecare al doilea caz îl reprezintă încălcările în
domeniul circulaţiei rutiere (63,1%), fiind în creștere cu 6,9% față de anul 2017, urmate de
contravenţiile ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile
imobiliare (12,2%), acestea micșorându-se cu 5,6% comparativ cu anul precedent. În topul
categoriilor urmează contravenţiile ce atentează la ordinea și securitatea publică (9,3%), fiind în
scădere cu 26,3% comparativ cu anul precedent, contravențiile care atentează la drepturile
politice de muncă și alte drepturi constituționale ale persoanei fizice (4,3%) și cele care atentează
la sănătatea populației, sănătatea persoanei, la starea sanitar-epidemiologică (2,9%).
În total, pe parcursul anului 2018 au fost constatate 264,7 mii cazuri de contravenţii în
domeniul circulaţiei rutiere sau cu 3,6% mai mult comparativ cu anul precedent. Dintre acestea,
în cazul a circa 260,0 mii au fost aplicate pedepse, în majoritatea cazurilor fiind aplicate amenzi
(99,2%), 1,3 mii avertizări, 762 din cazuri au implicat privarea de anumite drepturi, iar în 42 de
cazuri a fost aplicat arestul contravenţional.
De cele mai dese ori au fost aplicate sancţiuni pentru depășirea vitezei de circulație care
au alcătuit 118,6 mii cazuri, acestea majorându-se de 2,6 ori față de anul precedent. Pedepsele
aplicate pentru nerespectarea indicatoarelor de semnalizare rutieră și de acordare a priorității de
trecere constituie 16,6% în totalul pedepselor pentru această categorie, înregistrând o scădere cu
37,2% față de anul 2017, după care urmează încălcarea regulilor de înmatriculare sau de
înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor cu o proporție de 11,4%. Cele mai multe
sancțiuni cu privare de anumite drepturi au fost aplicate pentru părăsirea locului în care s-a
produs accidentul rutier - 542 sancțiuni (cu 10,7% mai puțin faţă de anul precedent), iar în 41 de
cazuri s-a aplicat arestul contravenţional. Pentru conducerea vehiculului în stare de ebrietate au
fost trase la răspundere 1,0 mie persoane comparativ cu 1,4 mii persoane în anul 201750.
49
Biroul Național de Statistică al RM [on-line] [citat 1 aprilie 2021].
Disponibil: https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6352
50
În cazul contravenţiilor ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea
vamală şi valorile mobiliare au fost constatate 51,0 mii contravenții și aplicate pedepse în cazul a
50,5 mii. Principala sancțiune pentru această categorie de contravenții este amenda (99,9%),
concomitent pentru 298 cazuri a fost aplicată confiscarea, iar pentru 181 cazuri a fost aplicată
ridicarea contraechivalentă a obiectului. În această categorie, predomină desfăşurarea ilegală a
activităţii de întreprinzător, fiind aplicate amenzi în 25,2 mii cazuri (de 1,8 ori mai mult
comparativ cu anul precedent). Pentru încălcarea modului de prezentare de către contribuabili a
dării de seamă fiscale au fost aplicate amenzi în 9,5 mii cazuri, cu 15,4% mai mult comparativ cu
anul 2017. Amenzile privind încălcarea regulilor vamale constituie 8,4% în total amenzi aplicate
pentru această categorie, după care urmează încălcarea regulilor de exploatare a mașinilor de
casă și control – 8,3%. Amenzile aplicate pentru încălcarea regulilor privind vinieta constituie
3,6% în structura amenzilor iar pentru încălcarea legislației, a regulilor din domeniul asigurării
obligatorii de asistență medicală și pentru achiziționarea, păstrarea, transportul spre
comercializare ilegală a valorilor materiale, 2,9% și respectiv 1,7%.
Contravenţiile constatate care atentează la ordinea şi securitatea publică constituie 38,7
mii cazuri, inclusiv în cazul a 38,3 mii cazuri au fost aplicate pedepse. Comparativ cu anul 2017,
această categorie de contravenţii s-a micșorat cu 26,7%. Pentru aceste încălcări preponderent este
aplicată amenda, dar au fost înregistrate și 11 cazuri de muncă neremunerată în folosul
comunității. Pedepsele cel mai des sunt aplicate pentru huliganism nu prea grav (58,4%), pentru
consum de băuturi alcoolice şi apariţia în stare de ebrietate în locurile publice (19,0%),
tulburarea liniştii (18,1%), încălcarea regulilor de deținere, port, transport, folosire sau aplicare a
armei individuale și a munițiilor aferente (1,5%) şi încălcarea termenului de înregistrare a armei
sau prelungirea permisului de deţinere a acesteia (1,4%), etc.
Contravenţiile ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi
constituţionale ale persoanei fizice au constituit 18,8 mii cazuri de contravenţii constatate,
inclusiv 17,7 mii cazuri cu aplicare de pedepse (cu 5,1% mai puțin comparativ cu anul 2017).
Dintre acestea, 15,5 mii (87,4%) sunt pedepse pentru injuria adusă în public, iar neîndeplinirea
obligațiilor de întreținere, educare și instruire a copilului constituie 10,2%. Şi în cazul acestei
categorii de contravenții, preponderent este aplicată amenda, dar au fost înregistrate şi 120 cazuri
de aplicare a pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunităţii, 103 avertizări și 3 cazuri
de arest contravențional.
Contravenţiile constatate ce atentează la sănătatea populației, persoanei, la starea sanitar-
epidemiologică au constituit 13,4 mii, inclusiv în cazul a 11,9 mii a fost aplicată pedeapsa.
Amenda a fost aplicată în proporție de 88,2%, totodată au fost aplicate și 1246 sancțiuni cu
muncă neremunerată în folosul comunitații și 144 cazuri de arest contravențional. În această
categorie, predomină pedepsele aplicate pentru încălcările ce țin de vătămarea integrității
corporale (48,5%), încălcarea legislației privind controlul asupra plasării pe piață și consumul
produselor din tutun (19,4%), procurarea sau păstrarea ilegală de droguri, precursori,
etnobotanice și a analogiilor acestora în cantități mici sau consumul de droguri fără prescripția
medicului (11,7%).
În anul 2018, suma amenzilor aplicate a constituit 302,6 milioane lei (cu 4,6% mai mult
faţă de anul precedent). Din suma totală a amenzilor aplicate au fost încasate 129,4 milioane lei
sau 42,8%.51 Nivelul de încasare a amenzilor aplicate diferă de la o categorie de contravenții la
alta. Astfel, cea mai mare rată de încasare a amenzilor aplicate este înregistrată în domeniul
agricol și sanitar- veterinar - 50,1%, în cazul contravențiilor din domeniul circulației rutiere –
47,2%, ce atentează la regimul de transporturi – 46,9% și cele ce atentează la regimul frontierei
de stat și regimul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova – 44,4%, iar cea mai mică rată de
încasare se atestă în cazul contravențiilor ce afectează activitatea autorităților publice- 18,8% și
care atentează la drepturile reale –21,9%.
Practica judiciară privind încălcarea legislației contravenționale
În conformitate cu alin (1) art. 76 1 Cod contravențional al RM “Nerespectarea măsurilor

de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a pus în pericol
51
sănătatea publică, se sancționează cu amendă de la 450 la 500 de unități convenționale aplicată
persoanei fizice, cu amendă de la 1000 la 1500 de unități convenționale aplicată persoanei
juridice.” Instanțele de judecată au înregistrate câteva cazuri de contestare a proceselor-verbale
întocmite în baza art. 761. În continuare voi specifica și analiza câteva cazuri:52
 Dosar nr. 5r-31/20 din 15 aprilie 2020, Judecătoria Bălți.

În fapt, contravenintul a fost găsit vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 761
alin. (1) Cod Contravențional al RM fiindcă la 27.03.2020, ora 07:45-08:40, în or. Sângerei, str.
Independenței nr. 238-str. Rădoaiei str. Testemițanu nr. 54, nu a respectat măsurile de profilaxie,
prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice, care a pus în pericol sănătatea publică prin faptul
că s-a alăturat de liturghia efectuată de doi preoți creând un grup de persoane mai mult de trei.
Hotărârea instanței a fost de anulare a procesului verbal cu privire la contravenție și
încetarea procesului contravențional din motiv că:
 Instanța observă că în procesul-verbal cu privire la contravenție, agentul constatator a
descris defectuos fapta contravențională și a omis încadrarea juridică a faptei, norma materială
contravenţională şi indiciile calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei.
Respectivele constatări instanța de judecată le desprinde din cercetarea minuțioasă în ședința de
judecată a copiei procersului verbal cu privire la contravenție prezentat de către contravenient în
care se observă indicarea doar a normei contravenționale art.761 Cod contravențional.
 Instanța de judecată va respinge argumentul agentului constatator precum că neindicarea
aliniatului în copia procesului verbal cu privire la contravenție rezidă din scrisul de pix, care nu
s-a imprimat pe copia de indigo, or faptul indicării alinatului în originalul procesului verbal cu
privire la contravenție a avut loc ulterior întocmirii acestuia și înmânării copiei
contravenientului. Agentul constatator nu a formulat clar învinuirea adusă contravenientului
pentru ca ultimul să poate pregăti apărarea, îngrădindu-i astfel dreptul la apărare garantat atât de
legislația națională cât și de cea internațională.
 Dosar nr. 5r-26/2020 din 07 aprilie 2020, Judecătoria Drochia.

În fapt, N.B. contravenienta a fost găsită vinovată de comiterea contravenției prevăzute
de art. 761 alin. (1) Cod Contravențional al RM și a fost sancționată cu o amendă în valoare de
22,5 mii de lei pentru că „în perioada 11.00-16.00 a a organizat şi a comercializat în extravilanul
52
Practica judecătorească privind încălcarea legislației cu privire la măsurile COVID-19 [on-line] [citat 2 aprilie
2021]. Disponibil: https://juridicemoldova.md/8028/practica-judecatoreasca1-privind-incalcarea-legislatiei-cu-
privire-la-masurile-covid-19.html
s. Singureni, pe marginea drumului, peşte, încâlcând prevederile actelor normative ale Comisiei
Excepţionale în timp de declarare a stării de urgenţă.
 Acţiunile lui B. N. nu întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.
761 alin.(1) Cod contravenţional al RM şi anume: nerespectarea măsurilor de profilaxie,
prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a pus în pericol sănătatea publică.
La descrierea în procesul verbal cu privire la contravenție a faptei contravenționale, agentul
constatator a admis o modificare a numărului de înmatriculare a mijlocului de transport cu
ajutorul căruia a fost comisă pretinsa faptă contravențională, astfel nefiind clar care anume
mijloc de transport a fost implicat în comiterea acesteia.
 Mai mult ca atât, în procesul verbal cu privire la contravenție după cum s-a menționat,
agentul constatator la rubrica procesului verbal cu privire la contravenție destinată pentru
indicarea actelor normative, înălcarea cărora duce la răspundere contravenționlă a
menționat ,,procesele verbale ale Comisiei Excepționale ale RM”. Prin urmare, neindicarea,
indicarea incompletă sau neclară a unui act normativ care se presupune a fi încălcat de către
persoană, generează în sine imposibilitatea ultimei de a se apăra efectiv împotriva învinuirii
aduse.
 Dosar nr. 5r-1364/2020 din 10 aprilie 2020, Judecătoria Chișinău.

În fapt, la data de 29.03.2020, ora 18.30, SRL „Star Repair Service” având pe adresa bd.
Mircea cel Bătrân 6, mun. Chișinău, la intrarea în magazinul Fidesco, punct de vânzare al
băuturilor, nu a respectat măsurile de profilaxie, prevenire și combatere a bolilor epidemice,
punând în pericol sănătatea publică, prin vânzarea contra plată a cafelei, fiindu-i aplicată
sancțiune sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ceea ce constituie
50000 lei.53
 Analizând conținutului procesului-verbal cu privire la contravenție din 30.03.2020,
instanța de judecată reține că, acțiunile făptuitorului au fost încadrate de către agentul constatator
în baza art. 761 Cod contravențional, fără a indica și aliniatul normei încriminate, ceea ce
contravine prevederilor art. 443 alin. (1) lit. e), procesul-verbal cu privire la contravenție trebuie
să conțină încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative
53
ale elementelor constitutive ale contravenţiei, respectiv, din situația descrisă reiese că sancțiunea
sub formă de amendă a fost aplicată în lipsa normei incriminate.
 Potrivit prevederilor art. 445 alin. (1) Cod Contravenţional, neconsemnarea în procesul-
verbal cu privire la contravenţie a menţiunilor privind numele, prenumele şi funcţia agentului
constatator, numele, prenumele, data (ziua, luna, anul) întocmirii procesului-verbal, seria şi
numărul actului de identitate şi numărul de identificare personal (IDNP) sau datele de
identificare din buletinul de identitate provizoriu ale făptuitorului care renunţă la numărul de
identificare personal şi la evidenţa automatizată în Registrul de stat al populaţiei, iar în cazul
persoanei juridice – lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a circumstanţelor comiterii şi încadrării
juridice a faptei contravenţionale săvârşite şi a datei comiterii acesteia, a semnăturii agentului
constatator sau a martorului asistent, în cazul refuzului contravenientului de a semna, atrage
nulitatea absolută a procesului-verbal.
 Dosarul nr. 5r-1374/2020 din 15 aprilie 2020, Judecătoria Chișinău.

În fapt, contravenientul fost găsit vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 761
alin. (1) Cod Contravenţional, fiindu-i stabilită sancţiune sub formă de amendă în mărime de 450
unităţi convenţionale ce constituie 22 500,00 lei, pentru faptul că: la data de 09.04.2020, în jurul
orelor 14:10. aflându-se în mun. Chişinău, s***** pe ”Terenul de sport” nu a respectat măsurile
de profilaxie, prevenire şi combatere a bolilor epidemice, şi anume: fără a deține act de identitate
asupra sa, se afla împreună cu prietenul său pe terenul de joacă.54
Hotărârea instanței a fost de a anula procesul-verbal cu privire la contravenție și încetarea
procesului contravențional din următoarele considerente:
 Instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie este un act juridic administrativ ce se
bucură, datorită calităţii de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumţie de
validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin
administrarea probei contrarii. La caz, contestatarul, totuși a reuşit însă să răstoarne prezumţia de
care se bucura procesul-verbal de contravenţie contestat sub aspectul temeinicei acestuia,
situaţia, de fapt, reţinută prin acesta necorespunzând realităţii.
 Din probele administrate în cauză a reieşit, că ultimul nu a săvârşit fapta reţinută în
sarcina sa prin procesul-verbal de contravenţie contestat, în sensul că*****a ieșit la magazin
pentru procurarea strictului necesar: produselor alimentare de la magazinul ce se află în preajma
blocului de locuit din mun. Chişinău, str. Mihai Sadoveanu.
54
 Dosarul nr. 5r-1353/20 din 08 aprilie 2020, Judecătoria Chișinău.
În fapt, contravenintul a fost găsit vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 761
alin. (1) Cod Contravențional al RM, fiindu-i stabilită sancțiune sub formă de amendă în mărime
de 450 unități convenționale ce constituie 22500,00 lei, pentru faptul că: la data de 25.03.2020,
în jurul orelor 13:37, aflându-se în mun. Chișinău, bd. Dacia, 56, Parcul „Muzeul Satului”, nu a
respectat măsurile de profilaxie, prevenire și combatere a bolilor epidemice, și anume: se plimba
prin Parcul „Muzeul Satului”.55
 Din materialele cauzei instanţa de judecată reţine că, la caz nu există nici o probă ce ar
dovedi vinovăția lui I.B. în comiterea contravenției incriminate. Astfel, materialul
contravențional este compus din: foaia de titlu; procesul-verbal nr. MAI04928295 din
25.03.2020 nemijlocit; procesul-verbal privind actele de constatare din 25.03.2020 (potrivit
căruia B.I. și-a expus punctul său de vedere menționând că nu se plimba prin parc dar se deplasa
spre magazinul „METRO” pentru a se aproviziona cu produse alimentare); copie din Monitorul
Oficial nr. 84 (7413) din 14.03.2020; copie a Dispoziței nr. 3 din 23.03.2020 a Comisiei pentru
Situații Excepționale a RM. Instanța de judecată denotă că, careva martori oculari care ar putea
confirma existența faptei contravenționale nu au fost audiați pe marginea cauzei, agentul
constatator limitându-se la propriile aprecieri, fără a ține seama de poziția învinuitei B.I..
 Instanța de judecată denotă că, agentul constatator nu a ținut seama de faptul că, B.I. se
deplasa la magazin, fapt ce se dovedește prin voucher-ul cadou pe suma de 500 lei, în baza
căruia intenționa să-și procure produse alimentare, după cum indică chiar ea. Prin urmare, la
materialele dosarului lipsesc probe pertinente, concludente și utile – care ar dovedi faptul
comiterii contravenției, existând doar poziția, apreciată de instanț a fi una subiectivă a agentului
constatator. În afară de aceasta, agentul constatator nu a verificat argumentele consemnate în
procesulverbal cu privire la contravenție, pentru a convinge observatorul de rând despre existența
faptei contravenționale”.
Concluzii și recomandări
Realizând teza respectivă, am concluzionat că constatarea contravenţiilor este necesară

pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanelor, apărarea proprietăţii, ordinii
juridice şi altor valori sociale. Răspunderea contravenţională apare ca urmare a săvârșirii unei
fapte ilicite pentru care trebuie sancţionat autorul, fapta ce este denumită contravenţie și care
55
este un fenomen complex având aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice.
Contravenţia joacă, astfel, un rol important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta antisocială
generatoare de răspundere. Consider că agentul constatator trebuie să intervină prompt pentru a
constata și a trage la răspundere contravențională persoanele vinovate de săvârșirea
contravențiilor respectând exigențele legale, întrucât acesta are obligația și sarcina de a asigura
combaterea și prevenirea contravențiilor.
Constatarea faptei contravenționale reprezintă nucleul unui proces contravențional, iar
noile condiții sociale impun persoanele responsabile de constatarea contravenției de a se
perfecționa în măsura respectării exigențelor legale. Instituția constatării faptei contravenționale
este o verigă a ramurii dreptului contravențional procedural care are ca scop încadrarea faptei
antisociale în cadrul legal, iar tendințele societății sunt din ce în ce mai mari. Cunoașterea exactă
a obiectului contravenției este importantă din perspectiva încadrarii juridice a faptei ce constituie
contravenție, în special în cazul unor norme contravenționale asemănatoare. Valorile sociale ce
formeaza obiectul contravenției pot fi vătamate în cele mai diverse forme.
Dreptul contravențional se caracterizează prin mobilitate. Având în vedere multitudinea
de relații sociale pe care le reglementează normele dreptului contravențional, evoluția lor și
modul în care sunt reglementate aceste relații, s-ar putea spune că ramura dreptului
contravențional este ramura cea mai dinamică din sistemul nostru de drept. Specificul activității
contravenționale impune transformări rapide și în plan juridic, modificările legislative având un
ritm mult mai alert decât în alte ramuri ale dreptului, care se bucura de stabilitate.
În scopul aplicării corecte şi legale a sancţiunii contravenţionale, ca formă de
constrângere statală pentru contravenţia comisă cu vinovăţie, este necesară nu numai
determinarea corectă a normei materiale încălcate (încadrarea juridică a faptei comise), ci şi
respectarea strictă a procedurii respective. Sancţiunea contravenţională va fi aplicată legal numai
în cazul în care vor fi respectate următoarele prevederi ale procedurii contravenţionale: - să fim
în prezenţa conţinutului constitutiv al contravenţiei comise (obiectul, latura obiectivă, subiectul,
latura subiectivă); - examinarea cauzei şi emiterea deciziei (hotărârii) de aplicare a sancţiunii
contravenţionale să fie efectuată de către organul împuternicit (art. 393 CC al RM); - să fie
aplicată o pedeapsă contravenţională prevăzută de lege (art. 32 CC al RM) şi în limitele
sancţiunii contravenţiei comise; - decizia privind aplicarea sancţiunii contravenţionale să fie
emisă (adoptată) în limitele termenului de prescripţie (art. 30 CC al RM); - la emiterea deciziei
să fie luate în consideraţie circumstanţele stipulate în art. 41 - 46 din Codul contravenţional al
RM.
Constatarea faptei antisociale își pune amprenta pe întreg procesul contravențional,
totodată, fiind un mecanism de colectare și administrare a probelor, ceea ce generează încheierea
unui process-verbal cu privire la contravenție. De remarcat faptul că legea contravențională nu
prevede procedeele probatorii însă art. 425 alin. (7) din Codul contravențional face lumină în
obținerea acestora, adică instituie regula că procesului contravențional i se aplică în mod
corespunzător prevederile Codului de procedură penală cu privire la mijloacele de probă și la
procedeele probatorii, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod. Unele excepții sunt prevăzute la
compartimentul de întocmire a proceselor-verbale cu privire la percheziție, la ridicarea obiectelor
și documentelor, la cercetarea la fața locului, precum și anexarea corpurilor delicte.
Sunt de părere că explicațiile trebuie să conțină motive juridice și factuale ale privării de
libertate a celui vizat, pentru ca acesta să poată discuta legalitatea reținerii sale sau a arestului său
în fața unei instanțe judecătorești. În consecință, simpla menționare a bazei legale a reținerii nu
va fi suficientă și va trebui să fie expuse și principalele fapte care au motivat recurgerea la
dispoziția corespunzătoare, pentru a verifica dacă aplicarea ei în speță este pertinentă și nu
arbitrară.
Ca membri ai societăţii, noi trebuie să contribuim la menţinerea ordinii publice. Legea nu
ne poate obliga să reţinem infractori sau să facem alte astfel de lucruri, pentru că așa ceva ne-ar
depăși. Minimul pe care îl cere legea este să respectăm cerinţele sau dispoziţiile legale ale
angajaților organelor de drept. În caz de nesubordonare cu rea-voinţă (nesubordonare
demonstrativă însoţită de semne de agresivitate, nesupunere în urma unor somări repetate) unor
astfel de cereri, persoana poate fi amendată sau supusă unei munci neremunerate în folosul
comunităţii. Important este ca și persoana căreia i se adresează să înţeleagă că are de a face cu un
reprezentant al organelor de ocrotire a normelor de drept.
Referințe bibliogafice
1. Cod contravențional al RM, în Monitorul Oficial nr. 218 din 24. 10. 2008
2. PREDA, M., Drept administrativ: Partea generală, ed. revăzută şi actualizată. Bucureşti:
Lumina Lex, 2000
3. POENARU, Iu., Răspunderea pentru contravenţii. Bucureşti: Lumina Lex, 1998
4. BREZOIANU, D., Drept administrativ: Partea generală. Bucureşti: Titu Maiorescu, 2002
5. FURDUI, S.. Dreptul contravenţional: Manual. Chișinău: Cartier juridic, 2005
6. ORLOV, M., BELECCIU Şt., Drept administrativ: pentru uzul studenţilor. Chişinău,
2005
7. MANDA, C., Drept administrativ: tratat elementar. Bucureşti: Lumina Lex, 2007
8. GUȚULEAC, V., Tratat de drept contravenţional. Bucureşti: Lumina Lex, 2007
9. Cod civil al RM, în Monitorul Oficial nr. 1107 din 06. 06. 2002
10. BALTAG, D., Teoria răspunderii şi responsabilităţii juridice. Chișinău: ULIM, 2007
11. Cod de procedură penală al RM, în Monitorul Oficial nr. 122 din 14. 03. 2003
12. Biroul Național de Statistică al RM [on-line] [citat 1 aprilie 2021]. Disponibil:
https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6352
13. Practica judecătorească privind încălcarea legislației cu privire la măsurile COVID-19
[on-line] [citat 2 aprilie 2021]. Disponibil: https://juridicemoldova.md/8028/practica-
judecatoreasca1-privind-incalcarea-legislatiei-cu-privire-la-masurile-covid-19.html

Caracteristica Generală Și Analiza Juridică A Contravențiilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caracteristica Generală Și Analiza Juridică A Contravențiilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI ANALIZA

Răspunderea juridică, ca formă a constrângerii statale în domeniul asigurării ordinii de

Caracteristica generală a contravenției

Aspecte procedurale privind constatarea faptei contravenționale

Date cu privire la contravenții. Biroul Național de Statistică al RM

Practica judiciară privind încălcarea legislației contravenționale

În conformitate cu alin (1) art. 76 1 Cod contravențional al RM “Nerespectarea măsurilor

 Dosar nr. 5r-31/20 din 15 aprilie 2020, Judecătoria Bălți.

 Dosar nr. 5r-26/2020 din 07 aprilie 2020, Judecătoria Drochia.

 Dosar nr. 5r-1364/2020 din 10 aprilie 2020, Judecătoria Chișinău.

 Dosarul nr. 5r-1374/2020 din 15 aprilie 2020, Judecătoria Chișinău.

Realizând teza respectivă, am concluzionat că constatarea contravenţiilor este necesară

S-ar putea să vă placă și