DREPTUL DE

AUTOR ŞI
CONTRACTUL DE
AUTOR
RUSANOVSCHI MIHAIL
RM22M
Dreptul de autor
1. Noţiunea şi particularităţile

■ Dreptul de autor în sens obiectiv sau ca instituţie juridică este un sistem de norme
juridice stabilite prin lege care protejează operele creaţiei intelectuale din domeniul
literaturii, artei şi ştiinţei exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atît
publicate cît şi nepublicate, indiferent de forma, destinaţia şi valoarea fiecărei opere,
precum şi de procedeul de reproducere a ei.
Dreptul de autor se extinde asupra:
■ operelor indiferent de locul primei lor publicări al căror titular este o persoană fizică sau
juridică din RM;
■ operelor publicate pentru prima dată în RM, indiferent de domiciliul sau sediul
titularului dreptului de autor asupra respectivelor opere;
■ altor opere în conformitate cu tratatele internaţionale la care RM este parte, exprimate în
forma: scrisă, orală, imprimare audio sau video, imagine, tridimensionala, alte forme...
Pentru a beneficia de protecţie în contextul
dreptului de autor, o operă trebuie să respecte 3
condiţii esenţiale:
■ opera trebuie să fie originală (adică rezultatul unei
activităţi creatoare a omului);
■ să îmbrace o formă concretă de exprimare (verbală, de
imagine şi etc);
■ să fie susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţa
publicului.
2. Obiectele dreptului de autor
Cadrul normativ în vigoare atribuie la categoria drepturilor de
autor:
■ opere literare (povestiri, eseuri, poezii, romane);
■ programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare.
■ operele ştiinţifice;
■ operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile, proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului.
■ operele muzicale cu sau fără text;
■ operele coregrafice şi pantomimele;
■ operele audiovizuale;
■ opere de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
■ operele de artă aplicată;
■ alte opere.
Se protejează prin dreptul de autor şi
operele derivate şi integrante
■ traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi
orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau
ştiinţifice cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale;
■ culegerile de opere literare, artisitice ori ştiinţifice
(enciclopediile sau antalogiile, compilaţiile altor materiale sau
date) cu condiţia că din considerentul de selectare şi
sistematizare a conţinutului lor, constiuie rezultate ale creaţiei
intelectuale.
3. Subiectul dreptului de autor
În calitate de autor poate fi persoana fizică sau juridică:
■ persoana fizică indiferent de cetăţenie sau dacă opera a fost editată pentru prima
dată pe teritoriul RM;
■ persoana juridică din RM sau străinătate va fi subiect, dacă vor fi luate în
consideraţie Convenţiile şi Tratatele internaţionale la care RM este parte (dacă a
fost creat la comanda persoanei juridice, ea devine titular al dreptului de autor).
În doctrină subiecţii dreptului de autor se împart în două grupe:
■ subiect primar – care este autorul nemijlocit, creatorul operei;
■ subiect derivat – este persoana care a dobîndit în virtutea unor anumite
împrejurări unele prerogative ale dreptului de autor, care aparţin în mod normal
autorului originar (moştenitorii sau succesorii, studiourile de cinema, alte
organizaţii şi statul).
4. Conţinutul dreptului de autor
Conţinutul dreptului de autor implică atît existenţa a unor drepturi
morale, cât şi existenţa unui ansamblu de drepturi patrimoniale. Potrivit art.
10 alin. (1) al legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, autorul
unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:
■ dreptul la paternitate (dreptul la calitatea de autor) – dreptul de a se
considera autor şi de a cere o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea
numelui său pe fiecare exemplar de operă publicată sau la interpretarea în
public a operei, dacă aşa ceva este posibil;
■ dreptul la nume – este dreptul autorului de a decide cum va figura
numele său în timpul valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul
sau anonim);
■ dreptul la respectarea integrităţii operei (dreptul la respectul operei
sau dreptul la inviolabilitatea operei) presupune dreptul la protecţia
operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau oricărei altei
atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului.
■ dreptul la divulgarea operei sau dreptul de a da publicităţii opera sa,
sau de a interzice publicarea ei sub orice formă – este recunoscut de
legislaţiile statelor lumii, fiind considerat un drept discreţionar al
autorului, prin care însuşi autorul decide în ce mod poate da publicităţii
opera sau şi sub ce formă.
■ dreptul la retractarea operei – este dreptul autorul de a retrage opera sa
din circuitul comercial, despăgubindu-l pe titularul dreptului de
valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin retractare.
Drepturi patrimoniale
■ Potrivit al art. 10 al legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile
conexe “autorului sau altui titular al dreptului de autor îi aparţine dreptul
exclusiv, la valorificarea operei, în orice formă şi prin orice procedeu”.
Dreptul exclusiv presupune dreptul de a efectua, de a permite sau de a
înterzice următoarele acţiuni:
■ reproducerea operei;
■ distribuirea originalului sau a exemplarului operei;
■ închirierea exemplarelor operei (cu excepţia operelor de arhiterctură) şi a
operelor de artă aplicată;
■ importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor
confecţionate cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de
autor;
■ demonstrarea publică a operei;
■ interpretarea publică a operei;
■ comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele, radio,
difuziune) sau prin cablu;
■ retransmiterea simultană şi fără modificări prin eter sau prin cablu a operei
transmise prin eter sau prin cablu;
■ punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
■ traducerea operei;
■ transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu
excepţia cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate nu se
încadrează în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite
sancţiuni.
Contractele de autor
■ Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de
cesiune, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la
remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi
devine cesionarul. Drepturile patrimoniale, de asemenea pot fi transmise
prin acordarea de licenţe exlusive sau neexclusive. Dacă în contractul de
licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se
consideră neexclusivă.
■ Licenţa exclusivă – presupune transmiterea drepturilor de valorificare a
operelor literare, artistice sau ştiinţifice, într-u anumit mod unei persoane
concrete care are doar ea dreptul să valorifice.
■ Licenţa neexclusivă – presupune transmiterea drepturilor de valorificare
a operelor literare, artistice sau ştiinţifice, într-u anumit mod mai multor
persoane concrete.
 Condiţiile şi forma contractului de autor.
■ Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de
valorificare a operei, termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului,
cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de
valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi
alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind
valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii poate fi încheiat şi în forma
verbală.
■ În cazul în care contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe și nu este
indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe
un termen de 3 ani de la data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere
adaptate sau altfel modificate sau traduse.
■ Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor legii se consideră nule
şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de lege. Orice clauze ale
contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe o
anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
■ Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor legii se
consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de lege.
Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea
în viitor opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se
consideră nule.
■ În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote
procentuale din venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul
corespunzător sau sub forma unei taxe forfetare, sau în conformitate cu
tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod. Guvernul aprobă tarifele
minime ale remuneraţiei de autor în procente sau sub formă de taxe
forfetare.