Tema 2 Raportul juridic execuţional civil

1. Noţiunea şi elementele raportului juridic execuţional civil

Raportul juridic execuţional civil reprezintă relaţiile sociale reglementate de

normele dreptului execuţional civil în conformitate cu care executorul judecătoresc
aplicînd forţa coercitivă a statului îl determină pe debitor să execute integral şi în
termen creanţele creditorului ce decurg dintr-un titlu executoriu.
Principalele raporturi execuţionale sunt cele reglementate de Codul de
Executare al RM. Normele cuprinse în Cartea I „Executarea hotărîrilor cu caracter
civil” reglementează două modalităţi de executare silită:
a) executarea silită directă îmbracă trei forme: predarea bunurilor mobile;
predarea bunurilor imobile; executarea unei obligaţii de a face sau de a nu face
ceva;
b) executarea silită indirectă – valorificarea creaţelor persoanelor fizice şi juridice
se realizează prin intermediul executării silite indirecte, care îmbracă următoarele
forme: sechestrarea şi vînzarea bunurilor debitorului; urmărirea salariului şi altor
venituri; urmărirea fructelor şi creanţelor debitorului;
Între elementele raportului execuţional civil, există o ierarhizare, ceea ce
contribuie la stabilirea esenţei şi însemnătăţii fiecărui element. Elementul care
declanşează raportul execuţional civil îl reprezintă subiecţii. Executarea silită nu
poate fi concepută fără participarea părţilor şi a executorului judecătoresc, iar în
anumite condiţii apare indispensabilă şi participarea instanţei. Deşi, executarea
actelor judecătoreşti şi ale actelor altor organe se pune în sarcina executorului
judecătoresc, instanţelor judecătoreşti le-a rămas sarcina soluţionării unor
probleme primordiale privind procedura de executare: - exercitarea controlului
asupra legalităţii acţiunilor şi actelor executorului judecătoresc realizate în cadrul
procedurii de executare; - examinarea petiţiilor persoanelor interesate împotriva
actelor şi acţiunilor executorului judecătoresc.
În doctrina dreptului execuţional civil, împuternicirile instanţei de judecată
în procedura de executare, după scopul lor se clasifică în patru categorii:
1) împuterniciri legate de eliberarea titlului executoriu, a duplicatului titlului
executoriu; repunerea în termenul de prezentare a titlului executoriu spre realizare;
2) împuterniciri privind desfăşurarea procedurii de executare a hotărîrii
judecătoreşti: amînarea, suspendarea, încetarea procedurii de executare şi căutarea
debitorului;
3) împuterniciri pentru înlăturarea deficienţelor propriei hotărîri descoperite în
procesul executării ei: explicarea hotărîrii, corectarea greşelilor sau omisiunilor din
hotărîre, a erorilor materiale şi de calcul evidente; schimbarea modului şi ordinii de
executare a hotărîrii;
4) împuterniciri de control asupra activităţii executorului judecătoresc care se
realizează prin contestarea actelor executorului judecătoresc în judecată şi prin
intentarea de acţiuni civile în judecată.
La activitatea de executare silită poate participa şi procurorul, care are
legitimare procesuală în condiţiile determinate de Codul de Procedură Civilă. De
asemenea nu este exlusă participarea la executarea silită a unor terţe persoane şi a
celor care se pretind vătămate prin măsurile de urmărire.
Obiectul raportului execuţional civil se constituie din obiectul general şi
obiectul special:
- Obiectul general îl reprezintă restabilirea dreptului subiectiv încălcat prin
intermediul forţei coercitive a statului.
- Obiectul special îl reprezintă însăşi pretenţiile ce se conţin în documentul
executoriu, pe de o parte, iar pe de altă parte, o acţiune concretă de executare de
ex: sechestrarea bunurilor, evaluarea bunurilor;
Conţinutul raportului execuţional civil îl reprezintă drepturile şi
obligaţiile subiecţilor raportului execuţional civil. Dreptul creditorului de a cere
sau nu executarea silită, obligaţia debitorului de a executa benevol şi în termen titlu
executoriu, obligaţia executoruluui de a recurge la măsuri de executare silită,
obligaţia instanţei de a elibera titlu executoriu.
Executorul judecătoresc este în drept:
-să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege;
-să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul
şi alţi participanţi implicaţi în procedura de executare;
 -să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi,
inclusiv în instituţii financiare; 
-să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea  mijloacelor de transport, să identifice
bunurile debitorului;
-să folosească, în exercitarea atribuţiilor, mijloace de înregistrare audio, foto şi
video.
Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de
lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice
participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor. 

2. Participanţii la procedura de executare silită

Participanţii la procedura de executare sunt părţile (creditor, debitor),
intervenienţii, care pot participa personal, cît şi prin reprezentanţi, specialiştii,
interpreţii, martori asistenţi.
Părţile în procedura de executare sunt: creditorul şi debitorul, aceste
calităţi pot fi dobîndite din oricare dintre părţile procesului civil, respectiv de către
reclamant şi de către pîrît.
Creditor poate fi persoana fizică sau juridică în a cărei interes a fost eliberat
documentul executoriu. Dacă sumele se încasează în beneficiul statutului, calitatea
de creditor o exercită Ministerul Finanţelor prin intermediul organelor fiscale
teritoriale.
Debitor poate fi persoana fizică sau juridică, care prin documentul
executoriu este obligată să efectueze anumite acţiuni sau să se abţină de la
efectuarea lor.
Coparticiparea procesuală activă se poate realiza şi în faza executării silite.
Nici o dispoziţie procedurală nu împiedică mai mulţi creditori să acţioneze
împotriva aceluiaşi debitor, însă coparticiparea pasivă nu se poate realiza, decît în
cazul proprietăţii comune devălmaşe, dat fiind faptul că urmărirea are un caracter
individual, în sensul că se resfrînge numai asupra patrimoniului debitorului, prin
urmare procedura de executare va trebui realizată faţă de fiecare debitor în parte.
Drepturile şi interesele legale ale minorilor, persoanelor aflate sub ocrotire
legală sunt apărate de către părinţi, adoptatori, tutori, curatori, care prezintă
executorului judecătoresc documentele ce certifică împuternicirile lor. În cazurile
prevăzute de lege la executarea titlurilor executorii ce privesc relaţiile civile, de
familie, de muncă, actele legate de dreptul de a dispune de salariul primit, de bursă,
minorii cu vîrsta între 15-18 ani îşi pot realiza de sinestătător drepturile şi asuma
obligaţii în procedura de executare.
Părţile procedurii de executare au dreptul: să ia cunoştinţă de materialele
dosarului de executare; să facă extrase şi copii din ele; să depună cereri şi
demersuri; să participe la actele de executare; să prezinte argumentele şi
considerentele lor asupra tuturor chestiunilor; să dea executorului judecătoresc
explicaţii verbale şi scrise; să obiecteze împotriva cererilor celorlalţi participanţi;
să încheie tranzacţii; să solicite recuzarea executorului şi să conteste actele acestuia
etc.
Debitorul este obligat: să declare executorului judecătoresc bunurile sale,
inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie, precum şi
toate veniturile sale. Ambele părţi sunt obligate: să respecte legislaţia execuţională.
Părţile îşi pot exercita drepturile personal sau prin reprezentanţi. Debitorul
nu poate acţiona prin reprezentant, dacă obligaţiile sale poartă un caracter strict
personal. Persoana juridică poate fi reprezentată în procedura de executare de către
organele sale de conducere, care acţionează în limitele împuternicirilor acordate
prin lege, statut, regulament, ori pot fi reprezentate de către avocaţi. Împuternicirile
reprezentantului trebuie să fie formulate în procură sau mandat. Conducătorii
organizaţiilor îşi confirmă împuternicirile prin documente ce atestă funcţia sau
calitatea lor de serviciu, ori prin actele de constituire.
Împuternicirea de reprezentare dă dreptul de a efectua toate actele legate de
procedura de executare, cu excepţia, celor de prezentare sau de retragere a
documentului executoriu, de transmitere a împuternicirilor unei alte persoane, de
încheiere a tranzacţiei, de contestare a actelor executorului judecătoresc, de
schimbare a modului de executare, de amînare sau eşalonare a executării, de
primire a mijloacelor băneşti sau bunurilor, acte despre care se va menţiona expres
în mandat, sau în procura eliberată de reprezentat sub sancţiunea nulităţii.
Interpretul poate fi o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care
posedă limbile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor respective. La solicitarea
părţilor, executorul judecătoresc asigură participarea la procedura de executare a
interpretului şi îl somează de răspundere penală pentru refuz de a traduce sau
traducerea intenţionat falsă.
Specialistul este o persoană care posedă cunoştinţele necesare în domeniul
respectiv (de ex. evaluarea bunurilor sechestrate), nu este interesată de rezultatele
actelor care se efectuează şi nu este rudă cu participanţii la executare. Executorul
judecătoresc din oficiu sau la cererea părţilor poate dispune participarea
specialistului pentru lămurirea chestiunilor ce apar în cadrul executării. Pentru
refuzul sau eschivarea specialistului de la îndeplinirea obligaţiilor sale i se poate
aplica o amendă de pînă la 10 u.c. Specialistul este obligat să se prezinte la citare,
să participe la actele de executare, să dea explicaţii, să facă declaraţii. Are dreptul
la o remuneraţie din contul debitorului.
Martorii-asistenţi (cel puţin 2) pot fi persoanele cu capacitate de exerciţiu
deplină, care nu sunt interesate în săvîrşirea actelor de executare şi care nu se află
în legături de rudenie, de subordonare şi nu sunt supuse controlului din partea
participanţilor la procedura de executare. Prezenţa martorilor-asistenţi este
obligatorie la pătrunderea în locuinţă, în încăpere, în depozit sau în alt local, la
cercetarea lor, la sechestrarea şi ridicarea bunurilor debitorului. La latitudinea
executorului judecătoresc sau la cererea părţilor martorii-asistenţi pot fi invitaţi şi
în alte cazuri.
Martorul-asistent trebuie să ateste faptul, conţintul şi rezultatele actelor de
executare la care a asistat, el este în drept să ştie pentru săvîrşirea căror acte de
executare este invitat, să facă observaţii referitor la actele de executare, observaţiile
vor fi consemnate în procesul verbal. Martorului-asistent i se păstrează salariul
mediu la locul său de muncă pe toată durata lipsei sale în legătură cu participarea la
actele de executare. Dacă, martorul-asistent lucrează i se poate plăti o remuneraţie
din contul debitorului.

3. Organele de executare silită

Organele de executare sunt învestite de autoritatea de stat în scopul de a
impune realizarea întocmai a dispoziţiilor titlului executoriu. Executarea silită a
documentelor executorii se realizează prin intermediul Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti, Camerelor Teritoriale a Executorilor Judecătoreşti () şi
nemijlocit executorilor judecătoreşti.
Drepturile executorului judecătoresc: a) să emită actele procedurale în
limitele competenţei prevăzute de lege;
b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare,
debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare;
c) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din
partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor, din partea altor
organizaţii deţinătoare de registre de stat şi orice informaţie care ar permite
identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor; 
d) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele constatate de
neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;
e) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de
executare în vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;
f) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi, în
încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi
depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia;
g) să calculeze dobînzi, penalităţi, alte sume rezultate din întîrzierea executării unei
obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;
h) să acorde asistenţă părţilor în procedura de executare şi altor solicitanţi,
explicîndu-le consecinţele juridice ale actelor de procedură;
i) să concilieze părţile în faza prejudiciară şi în procedura de executare;
j) să constate, la cererea persoanei interesate,  fapte şi stări de fapt;
k) să comunice, la solicitarea părţii interesate, actele procedurale;
l) să sechestreze, să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vîndă bunurile
sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;
m) să recupereze datoriile pe cale amiabilă;
n) să aplice în regim on-line măsuri asigurătorii;
o) să elibereze copii de pe actele din dosarul de executare către terţi neimplicaţi în
procedura de executare doar în condiţiile legii şi în baza unei solicitări scrise;
p) să primească, în condiţiile legii, onorarii şi taxe pentru activităţile efectuate;
q) să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului şi veniturile lui şi  să exercite
controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea
mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;
r) să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea
oricăror sume de pe aceste conturi, solicitînd instituţiei bancare informaţii despre
soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul aplicării sechestrului, cu
eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;
s) să verifice în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale
debitorului;
t) să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi,
inclusiv în instituţii financiare; 
u) să beneficieze la timp şi necondiţionat de asistenţa organelor de drept, a
organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor
administraţiei publice locale; 
v) să interzică instituţiilor de stat, persoanelor cu funcţie de răspundere,
persoanelor fizice şi persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de
forma juridică de organizare, efectuarea anumitelor acte în privinţa debitorului sau
a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea
duce la împiedicarea executării, şi să înainteze cerinţe executorii persoanelor cu
funcţie de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu;
w) să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea  mijloacelor de transport, să
identifice bunurile debitorului;
x) să solicite instanţei judecătoreşti,  la cererea creditorului, aplicarea faţă de
debitor a interdicţiei de a părăsi ţara în cazul în care plecarea acestuia ar face
imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii judecătoreşti; 
y) să solicite, după caz, organelor care au emis documentele executorii explicarea
motivată a expunerilor dispozitive ale acestora, precum şi explicarea modului şi a
ordinii de executare;
z) să folosească, în exercitarea atribuţiilor,  mijloace de înregistrare audio, foto şi
video.
Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege
pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor
la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor. 
Art. 8 din Legea cu privire la executorii judecătoreşti, stipulează obligaţiile
executorilor judecătoreşti:
1) să aibă un rol activ pe parcursul procedurii de executare;
2) să accepte toate titlurile executorii pentru care este competent teritorial;
3) să ofere părţilor şi reprezentanţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de
materialele procedurii de executare;
4) să examineze toate cererile, explicînd modul şi calea de atac;
5) să păstreze secretul comercial şi bancar, inclusiv alte date;
6) să ţină registrul procedurilor de executare conform cerinţelor Uniunii Naţionale
a Executorilor judecătoreşti;
7) să dea dovadă de o cultură înaltă în activitatea profesională;
8) să-şi adeverească identitatea în legitimaţia de serviciu;
9) să-şi asigure activitatea profesională la o companie de asigurări;
10) să achite contribuţiile la Uniunea Naţională a Executorilor judecătoreşti;
11) să participe anual la cursuri de perfecţionare şi să îndeplinească alte obligaţii
prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii.
Executorul nu este în drept să schimbe modul şi ordinea de executare a
hotărîrii şi să ridice sechestrul, el nu poate restitui documentul executoriu, decît la
cererea scrisă a creditorului sau după executarea documentului. Neexecutarea fără
motiv atrage după sine amendarea persoanelor vinovate. Dacă în acţiunile
persoanelor care nu îndeplinesc benevol cerinţele executorului sau împiedică
executarea actului se conţin elemente ale contravenţiei sau infracţiunii atunci
executorul înaintează instanţei de judecată sau direct procurorului materialele şi
demersul de a trage la răspundere penală sau contravenţională.