Formele concurenței

Concurența, sub aspect economic, a apărut prima dată în Imperiul

Roman, practicată de legislatorii romani care încercau să impună un set
de reguli privind fluctuațiile de preț și practicile comerciale neloiale. De-a
lungul timpului, în Europa, regi și regine au abdicat datorita
monopolurilor, inclusiv a monopolurilor create de legislația statelor.

Concurența reprezintă în zilele noastre un factor deosebit de

important atât pentru mediul economic dar și pentru mediul social, fiind
elementul care motivează atât firmele sau companiile cât și oamenii spre
succes. Fiind o luptă permanentă, o întreprindere trebuie să își cunoască
atât propria structură, cât și structura concurenților pentru a-și evalua
șansele de supraviețuire într-un mod realist sau pentru a specula
eventualele ocazii care i-ar aduce un avantaj în fața concurenților. În
funcție de informațiile existente, o întreprindere trebuie să adopte o
strategie favorabilă pentru obținerea celor mai multe avantaje în raport
cu concurența, având în vedere că atunci când ne referim la concurență
putem afirma fără ezitare că vor fi mereu învinși și învingători.

Deoarece concurența se manifestă atât pe plan național cât și pe

plan internațional, ea a fost definită și reglementată de către Organizația
de Cooperare Economică și de Dezvoltare(OECD), organism
internațional ce militează pentru crearea unui climat economic și de
afaceri optim pentru statele membre, astfel: „ concurența exprimă
situația de pe o piață în care firme sau vânzători se luptă în mod
independent pentru a câștiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a
atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări și/sau
împărțirea pieței. În acest context, concurența este adesea echivalentă cu
rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la prețuri, calitate, servicii
sau combinații ale acestora sau altor factori pe care clienții îi primesc”.
1
 Competiția este un mijloc eficient de a elimina profiturile
excedentare realizate de către unii agenți economici, de a motiva firmele
să producă bunuri la costuri mai mici pentru aceeași calitate sau pentru a
aloca resurse financiare în vederea progresului tehnic și științific. Prin
competiție se realizează un proces dinamic cu efecte benefice asupra
economiei precum repartizarea echilibrată a veniturilor, folosirea
eficientă a resurselor și oferirea unei game largi a unor produse de
calitate superioară.

Adam Smith, numit și părintele doctrinei economice, precizează în

lucrarea sa “Avuția Națiunilor” rolul pe care concurența îl joacă în
economie, fiind numită “mâna invizibilă” care realizează adaptarea
cererii și ofertei și reglarea într-un mod natural a activității economice.

Cele două tipuri de concurență existente sunt : concurența perfectă

și concurența imperfectă.

Concurența perfectă este un model al teoriei economice care

presupune în mod ipotetic că niciun producător sau consumator nu are
puterea de a influența piața în mod semnificativ. Concurența perfectă
trebuie să îndeplinească șase parametri:

 Atomicitate - pe o piață oarecare, există un număr mare de mici

producători și consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât
acțiunile unuia nu au impact asupra cantităților produse sau prețurilor
de vânzare ale celorlalți, firmele considerând prețul dat.

 Omogenitate - bunurile și serviciile sunt substitute perfecte.

 Informații perfecte și informații complete - firmele și

consumatorii cunosc prețurile fixate de toate firmele.

2
  Acces egal la tehnologie - toate firmele au acces la tehnologiile de
producție.

 Mobilitate - resursele (incluzând informația) sunt mobile, firmele

producătoare putând părăsi piețele în care înregistrează pierderi,
orientându-se spre cele profitabile.

 Intrare liberă - orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după
bunul plac.

Acest model este, în cele mai multe cazuri o aproximație distantă a

piețelor reale, cu o posibilă excepție a anumitor piețe largi. În general
există puține piețe perfect concurențiale, dacă oricare dintre condițiile de
mai sus se aplică piețelor reale. De exemplu, firmele nu vor avea
niciodată informații complete unele despre celelalte și vor exista
întotdeauna anumite costuri de tranzacție. Într-o piață perfect
concurențială va exista o eficiență alocativă și o eficiență productivă.

Concurența imperfectă este specifică piețelor reale și prezintă

forme precum concurența monopolistică, oligopolul, monopulul,
oligopsonul, monopsolul.

Monopolul reprezintă existența unui singur producător pentru un

anumit bun omogen care se confruntă cu o potențială infinitate de
cumpărători ai bunului respectiv.

Oligopolul se caracterizează prin existența unui număr mic de

întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferențiate, între ele
putându-se stabili înțelegeri în privința fixării prețurilor.

Monopsonul este situația de piață în care o singură firmă cumpără

de la mai mulți producători. Monopsonul generează scăderea prețului

3
plătit vânzătorului și astfel apare supraprofitul pentru cumpărători și
nemulțumirea producătorilor.

Oligopsonul este tipul de piață unde există un număr restrâns de

firme mari cumpărătoare ale unei mărfi vândute de mai mulți
producători, iar numărul firmelor solicitante este mic, dar cu putere
economică mare.

Concurența monopolistă este una dintre cele mai răspândite forme

a concurenței imperfecte, considerându-se că reușește să combine
atributele monopolului cu atributele concurenței perfecte.

Din punct de vedere comercial, concurența poate fi considerată

loială sau neloială. Concurența loială, numită și licită, își desfășoară
activitatea într-un cadru legal, având la bază perfecționarea propriei
activități a agenților economici. Concurența neloială, numită și ilicită, nu
respectă reglemetările impuse de domeniul concurenței, din dorința de a
câștiga prin orice mijloc și prejudiciind activitatea competitorilor.

Înțelegerile exprese, deciziile de asociere, practicile concentrate și

folosirea abuzivă a unei poziții dominante deținute pe piată, prin care
agenții economici determină restrângerea, împiedicarea sau denaturarea
concurenței sunt considerate practici anticoncurențiale și se pedepsesc
conform legii.

În vederea controlului concurenței a fost format Consiliul

Concurenței prin Legea concurenței nr. 21/1996, modificată și
completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2003.

Rolul Consiliului Concurenței în calitate de autoritate

administrativă autonomă are două dimensiuni: una corectivă privind
restabilirea și menținerea unui mediu competitiv normal, iar cealaltă,

4
dimensiunea preventivă de monitorizare a piețelor și supravegherea
actorilor pe aceste piețe.

În concluzie, putem afirma cu certitudine că elementul de

concurență are un rol extrem de semnificativ atât în economia locală,
națională, cât și în cea globală, contribuind la dezvoltarea industriei și a
pieței prin rivalitatea care se dezvoltă între întreprinderile care aparțin
unei ramuri de producție similare sau care oferă servicii asemănătoare.
Este în natura omului să concureze, să se remarce față de semenii lui
pentru o răsplată mai mare, ceea ce se poate raporta și în plan economic
în cadrul firmelor care doresc să obțină un profit mai mare decât
competitorii și să obțină o dezvoltare durabilă.