Test la limba şi literatura română – clasa a IX-a

„Când nu aveam chef de Vrăjitroacă şi nici să ştergem cu talpa subţiată a tenişilor

căsuţele albastre, pomii galbeni şi mămicile verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar
ca să le auzim urlând şi fugind acasă, ne strângeam în gaşcă şi, aşezaţi pe nişte bucăţi de
bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm
Fazanul pe filme. Îmi amintesc cum a povestit Ţiganul o escapadă de-ale lui în curtea
morţii: “Am sărit gardul de la căsuţa cu cap de mort. M-a văzut un morar. Au venit şi alţi
morari. Am luat-o la fugă. Au aruncat în mine cu pietre. M-am ferit. Când au terminat
pietrele, au scos pistoalele. Nu m-au nimerit. Au tras cu mitralierele. Trăgeau în sus, mă
lăsam în jos. Trăgeau la picioare, săream în sus. Au adus tunuri. Dar eu fugeam mai
departe. S-au luat cu tancurile după mine, dar eu fugeam. Au trimis avioane şi au aruncat
bombe, dar eu am ajuns la gard şi l-am sărit pe aici, pe la poartă.” Povestea aşa de
serios, încât aproape ajunseserăm să-l credem. Abia dacă se auzea câte un “sanchi” timid.
Când jucam Fazan pe filme, se ştiau deja filmele de la fiecare literă. După A fost cândva
hoţ, urma A fost prietenul meu, iar al treilea trebuia să spună neapărat Agatha, lasă-te de
crime. La B, primul film era întotdeauna Babette pleacă la război. Când vreunul dintre
noi nu mai ştia ce să zică, alţii îi suflau greşit: spune Corabia de fier! Şi când el zicea
Corabia de fier, îi spuneau cu dispreţ: nu există filmul ăsta.”
(Mircea Cărtărescu, Mendebilul)

Cerinţe:
1. Stabileşte tema textului, justificându-ţi opţiunea cu două informaţii din text. (2 p.)
2. Rezumă fragmentul în maximum cinci rânduri. (2 p.)
3. Motivează caracterul previzibil al răspunsurilor în desfăşurarea jocului „Fazan pe
filme”. (1 p.)
4. Scrie un text de 50-70 de cuvinte, în care să caracterizezi personajul Ţiganul, aşa
cum apare el conturat în text. (2 p.)

 5. Stabileşte, în aproximativ 10 rânduri, o asemănare şi o deosebire între imaginea
copilăriei din textul lui Mircea Cărtărescu şi cea din următorul fragment din
Amintiri din copilărie de Ion Creangă. (2 p.)

“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată.
Şi drept vorbind, acesta-i adevărul. Ce-i pasă copilului, când mama şi tata se gândesc la
neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri
pline de îngrijire? Copilul încălecat pe băţul său gândeşte că se află călare pe un cal de cei
mai straşnici, pe care aleargă cu voie bună şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot
dinadinsul şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ie auzul; şi de cade jos, crede că l-a
trântit calul şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului.
Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi acei copii, de când lumea
asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.”

Notă!
Vei primi un 1 p. din oficiu. Ai grijă la exprimare, scrie corect, ordonat, frumos,
pentru că această lucrare te reprezintă.